prima instanţă S. Dimitriu dosarul nr.

2ra- 1762/09
instanţa de apel N. Budăi
L. Popova
I. Secrieru

DECIZIE

23 septembrie 2009 mun. Chişinău

Colegiul civil şi de contencios administrativ

al Curţii Supreme de Justiţie
în componenţa:
Preşedintele completului, judecătorul Anastasia Pascari
Judecătorii Valeriu Doagă, Iulia Cimpoi

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anton

Toma, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anton Toma şi Ala
Fedorenco împotriva Nataliei Volcova cu privire la recunoaşterea dreptului de
proprietate prin uzucapiune asupra lotului de pămînt, împotriva deciziei Curţii de
Apel Chişinău din 19 februarie 2009, prin care a fost respins apelul declarat de
Anton Toma şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 03
decembrie 2008,

c o n s t a t ă:
Anton Toma şi Ala Fedorenco la 11 septembrie 2007 au depus cerere de
chemare în judecată împotriva Nataliei Volcova cu privire la recunoaşterea
dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra lotului de pămînt.
În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, Ala Fedorenco dispune în
proprietate 41,7m2 din casa de locuit situată în mun. Chişinău str. Şt. Golban 1, iar
din anul 1964 deţine în folosinţă pînă în prezent un lot de pămînt cu suprafaţa de
96,6m2, separaţi de ceilalţi doi coproprietari prin gard. Natalia Volcova are în
proprietate bun imobil din casa de locuit cu suprafaţa de 17,7m2 şi în proprietate
terenul cu suprafaţa de 24m2 rămase neschimbate pînă în prezent. Anton Toma
dispune de imobil cu suprafaţa totală de 91,44m2, legiferat în anul 2006 şi
înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial, iar în folosinţă din anul 1976 şi pînă în
prezent un teren, care nu este ocupat de construcţii cu suprafaţa de 112,48m2.
Uzucapiunea pămîntului, Anton Toma a efectuat-o la înţelegerea reciprocă cu fosta
proprietară Ana Cozlova, actualmente proprietara Natalia Volcova, instalînd din
cont propriu d-nei Cozlova încălzire autonomă din anul 1976. Divergenţe la
folosirea lotului de pămînt cu fosta proprietară n-au avut, lotul fiind despărţit prin
gard de la colţul camerei spre drum ca pînă în prezent.
Cere, Anton Toma şi Ala Fedorenco recunoaşterea dreptului de proprietate
prin uzucapiune asupra loturilor de pămînt cu suprafaţa de 112, 48m2 şi respectiv
96,6m2.
Pe parcursul examinării pricinii Anton Toma şi-a extins pretenţiile solicitînd
recunoaşterea uzucapiunii asupra unui teren cu suprafaţa de 289,4 m2 plus 5m2.
 2
Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 03
decembrie 2008 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2009 a fost respins apelul
declarat de Anton Toma şi menţinută hotărîrea primei instanţe.
La 22 mai 2009 Anton Toma a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de
apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu restituirea
pricinii spre rejudecare în prima instanţă.
Recurentul Anton Toma, în motivarea recursului a indicat că, hotărîrile
instanţelor de judecată sunt emise în contradicţie cu actele pricinii şi că la
examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de
apel nu a apreciat corect probele prezentate în cadrul examinării apelului.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de
Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în
drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute
la art.400 alin.(2) şi (3).
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care nu se încadrează în temeiurile prevăzute de la art. 400
al. (2) şi (3) sau este vădit neîntemeiată.
Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme
de Justiţie consideră că recursul declarat de Anton Toma, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 400 al. (2) şi (3) CPC şi este vădit neîntemeiat.
Din actele cauzei este cert stabilit faptul că Anton Toma pretinde în baza
uzucapiunii la un teren liber de construcţie cu suprafaţa de 112, 48m2, de care se
foloseşte din anul 1976, iar Ala Fedorenco la un teren cu suprafaţa de 96,6m2.
La fel, din actele pricinii s-a stabilit că, imobilul din str. Ştefan Golban 1, mun.
Chişinău este înregistrat cu dreptul de proprietate pe cote părţi: după Anton Toma
3/10 cotă-parte, Natalia Volcova -3/10 cotă-parte şi Ala Fedorenco – 2/5 cotă pate,
iar terenul aferent imobilului este înregistrat pe numele proprietarilor construcţiei în
baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0100117217
eliberat la 02 noiembrie 2005 în baza deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 28/51-
1 din 05 august 2008, fiecărui coproprietar i s-a eliberat titlul de autentificare a
dreptului deţinătorului de teren.
Conform art. 320 al. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în
condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune,
precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de
proprietate.
Iar, conform art. 332 Cod civil, dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de
proprietate, a posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe
parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv. Dacă un bun
imobil şi drepturile asupra lui sînt supuse înregistrării de stat, dreptul de proprietate
se dobîndeşte în temeiul alin.(1) din momentul înregistrării.
Uzucapiunea se permite în privinţa bunurilor neînregistrate. S-a stabilit că
suprafaţa de teren la care pretind reclamanţii este înregistrată, face parte din
 3
terenurile proprietate municipală. Faptul că reclamanţii se folosesc suplimentar de
alte suprafeţe a lotului decît cea transmisă conform titlurilor de autentificare a
dreptului deţinătorului de teren, nu serveşte temei pentru admiterea acţiunii.
Uzucapiunea este un mod de dobîndire a dreptului de proprietate, esenţa căruia
constă în faptul că o persoană poate deveni proprietar al bunului dacă îl posedă pe o
perioadă expres stabilită de lege, în condiţiile stipulate în lege.
Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă neîntreruptă, netulburată,
publică şi sub nume de proprietar (art. 335 Cod civil).
Neexercitarea posesiei sub nume de proprietar viciază posesia.
Posesia devine astfel neutilă şi nu poate fundamenta dobîndirea dreptului de
proprietate.
Acordul proprietarului înlătură însă efectul arătat în cazul intervertirii
precarităţii posesiei, la caz, proprietarul acestui teren fiind Consiliul mun. Chişinău.
În speţă, rezultă că nu s-a făcut dovada intervertirii posesiei, recurentul avînd
calitatea de detentor şi nu de posesor, la fel ultimul nu a dovedit nici existenţa
condiţiei de a fi posedat sub nume de proprietar, astfel că, în mod legal au stabilit
instanţele inferioare, în baza probelor administrate în cauză, că nu sînt îndeplinite
condiţiile pentru constatarea dobîndirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea a
reclamanţilor.
Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de
apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele
prezentate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică corectă, completul Colegiului
civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia
de a considera recursul lui Anton Toma ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 al. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,

d e c i d e:

Recursul lui Anton Toma se consideră inadmisibil.

Decizia este irevocabilă.

Preşedintele completului, Anastasia Pascari

judecătorul
Judecătorii Valeriu Doagă

Iulia Cimpoi