Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul de Drept privat

Lucru individual
La disciplina: Drept Civil
Tema: Contractul de mandat

A efectuat: Spătaru Vasile, gr. 1408

A verificat: Chibac Natalia
Do în drept, lector universitar

Chisinau, 2017
 CUPRINS
Apariția și evoluția contractului de mandat....................................................................................3
Definiția și raporturile contractului de mandat...............................................................................4
Caracterele juridice ale contractului de mandat.............................................................................5
Elementele contractului de mandat................................................................................................6
Drepturile si obligatile partilor........................................................................................................9
Concluzie........................................................................................................................................11
Bibliografie.....................................................................................................................................12

2
 Apariția și evoluția contractului de mandat
Începind a vorbi despre contractual de mandat putem menționa că este unul
dintre cele mai vechi contracte. El este unul din cele mai vechi și mai cunoscute
contracte și în dreptul grec precum și in dreptul roman, toate acestea au ieșit din
circumstanțele oamenilor precum boala, lipsa de experiență în afaceri au dus la
contractual de mandat, un contract bine dezvoltat din toate considerentele. Autorii
susțin că nu ar exista drept și istorie fără mandate, deoarece în toate sursele de
drept există urme și se vorbește despre acest contract. Voi încerca în continuare să
degajez din aceste discuții și voi spune cîteva reguli cu privire la acest contract de
mandat. Oratorul Demostene spune, într-o pledoarie a sa, că în momentul plecării
în Sicilia l-a însărcinat pe Nicoara să-i supravegheze afacerile și să aibă grijă de
afacerile sale cît timp v-a fi plecat.Reeșind din acestea putem spune că ține actul
respectiv de patrimoniul persoanei, dar nu se rezumă doar la aceasta puțin ține doar
de un fapt juridic oarecare. Mandatul este, în epoca imperială, la Roma, un contract
consensual prin care o persoană însarcinată la o altă pesoană care acepta sa facă
gratuit un serviciu. Caracteristica acestui contract se manifestă prin faptul că nu
există un echivalent adică gratuitatea din partea mandatarului.Scopul principal al
mandatarului nu era interesul personal al pîrților contractante ca în cazul serviciilor
sau lucrărilor remunerate ci datoria sau prietenia.
Din secolul al doilea, mandatul poate fi unul general,care poate asuma
administrări unui ansamblu de bunuri. Mai pe urma se constată că poate fi
sancționat adstipulatorul contractului de mandat. Mai apoi apare mandatul și în
legislația României în care se constată necesitatea acestuia. Republica Moldova a
luat și ea noțiunea de mandate și a început a opera cu contractual de
mandat.Consider că a existat și în sistemul daco-roman contractual de mandate de
oarece a fost un amestec de drept local find comansat cu dreptul autohto și dreptul
roman vulgar dar nu sau păstrat izvoarele în legatură cu acesta avînd ca specific
formalismul precum și rigiditatea.
În secolul XVII-lea mandatul apare și în legislația Româneasca. Un exemplu
ar servi cînd asupra mandatarului se produce un act de violență în urma căruia și-a
pierdut bunurile care i-au fost încredințate prin contractul de mandat. Modelul de
contract de mandate care a stat la baza dreptului din Republica Moldova este codul
lui Napoleon, precum și codul civil Italian și legea ipotecară Belgiană.
În Republica Moldova se constată o semnificație mare asupra contractului de
mandate de la elaborarea noului cod civil și prin faptul că sunt specificate clauzele
concrete ale acestuia.

3
 Definiția și raporturile contractului de mandat
În conformitate cu codul civil al Republici Moldova prin contractul de
mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o
reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului,
se obliga sa acţioneze in numele si pe contul mandantului.
Raporturile de mandat persistă atât între persoanele fizice, cît şi cu
participarea subiectelor de drept civil cu statut de persoană juridică. Esenţa juridică
a raportului de mandat constă în posibilitatea figurării în calitate de parte (subiect)
a acestui raport prin intermediul unei alte persoane terţe, împuternicită să
reprezinte în astfel de raporturi interesele patrimoniale ale persoanei reprezentate.
Anume prin această particularitate juridică a raportului de mandat, legislatorul
scoate în relief calitatea specifică a mandatului ca formă juridică de intermediere.
Cu toate că normele speciale despre intermediere în general şi intermedierea
comercială se conţin într-un capitol aparte al Codului Civil (Art.art.1179-1198), şi
legislatorul n-a evidenţiat legătura expresă dintre aceste construcţii juridice,
conţinutul normelor în cauză ne indică posibilitatea aplicării faţă de normele
intermedierii a normelor ce reglementează mandatul. În acelaşi context poate fi
stabilită legătura juridică dintre mandat şi reprezentare (Art. art. 242-258).
Legătura dintre mandat şi reprezentare este unidirecţională, ceea ce înseamnă că
mandatul presupune raporturi de reprezentare. Reprezentarea însăşi nu este legată
organic de mandat. Vis-a-vis de instituţiile tradiţionale ale dreptului civil cu care
poate fi analizată în plan comparativ mandatul, actualul Cod Civil conţine unele
construcţii juridice, care datorită diferitor mecanisme de încheiere, executare,
efecte juridice pot fi în practica contractuală asemuite cu mandatul. Astfel
reglementările contractului în folosul unui terţ prin care debitorul (promitentul) se
obligă sa efectueze prestaţia nu creditorului (stipulantului), ci terţului
(beneficiarului), indicat sau ne indicat în contract, care obţine in mod nemijlocit
dreptul sa pretindă prestaţia in folosul său, pot fi contrapuse cu cele din materia
mandatului. O situaţie analogică poate apărea şi în cazul raportului de fidejusiune,
unde o parte (fidejusor) se obliga faţă de cealaltă parte (creditor) sa execute
integral sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia debitorului. Elementul juridic de
prestaţie în folosul altei persoane, sau pentru altă persoană nu poate forma o
identitate juridică dintre aceste contracte.
Conform definiţiei legale, expuse în acest articol, contractul de mandat se
atribuie la categoria obligaţiilor juridico-civile de prestare a serviciilor juridice.
Acest fapt denotă interferenţa juridică a acestui contract cu celelalte contracte de
prestare a serviciilor, în special cu cele de prestare a serviciilor juridice, ca
comisionul şi agenţia, administrarea fiduciară, expediţia ş.a. Însă legislatorul a
modelat această construcţie juridică, ţinând cont de caracterele indispensabile ale
mandatului, şi anume: caracterul fiduciar al raportului respectiv, care la rândul său
4
este determinat de faptul că acţiunile mandatarului condiţionează apariţia,
modificarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor, precum şi faptul că mandatarul
săvârşeşte aceste acţiuni juridice din numele mandantului. Anume această trăsătură
juridică delimitează contractul de mandat de contractul de acordare a serviciilor de
asistenţă juridică în instanţele de judecată, care nu prevede apariţia, modificarea şi
stingerea drepturilor şi obligaţiilor. Un asemenea contract urmează să fie guvernat
de normele Codului Civil privitoare la prestarea serviciilor (art.art 970-978).
Pentru reglementarea juridică a raporturilor de mandat legislatorul utilizează
noţiunea de cooperare, făcând trimitere la raportul contractual dintre mandant şi
mandatar. Conţinutul obligaţiei de cooperare dintre părţile vizate, reprezintă o
consecinţă logică a caracterului fiduciar a relaţiilor dintre părţi. Mandantul nu se
eliberează totalmente de obligaţii în urma încheierii contractului şi transmiterii
împuternicirilor, dar urmează activ să susţină mandantul în exercitarea mandatului
prin crearea condiţiilor optime pentru activitatea mandatarului şi anume, punerea la
dispoziţie a informaţiei, documentaţiei necesare mandatarului, achitarea la timp a
conturilor şi.a.

Caracterele juridice ale contractului de mandat

În continuare vor fi menționate următoarele caracteristici ale contractului de
mandat specificate în legislația autohtonă și anume contractul sinalagmatic care
este cel mai des întâlnit tip de contract, mai ales în domeniul comercial.Specificul
contractului sinalagmatic este faptul că de la data perfectării lui generează drepturi
și obligații reciproce și interdependente între părți, obligația fiecărei părți avându-și
cauza juridică în obligația celeilalte. Aceasta înseamnă că în schimbul obligației de
a livra un produs, cealaltă parte se obligă, reciproc și interdependent, să plătească
un preț. Clasificare actelor juridice civile în unilaterale și bilaterale nu trebuie
confundată cu clasificarea contractelor civile în contracte unilaterale și contracte
bilaterale (sau sinalagmatice). Clasificarea actelor juridice în unilaterale și
bilaterale se face după criteriul numărului părților, iar clasificarea contractelor
civile se face în funcție de conținutul lor. Exemple de contracte sinalagmatice sunt:
contractul de vânzare-cumpărare, contractul de antrepriză, contractul de schimb,
contractul de locațiune, contractul de arendare, contractul de tranzactie,
promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și contractul de concesiune si
mandate.
Contractele consensuale potrivit doctrinei, sunt acele contracte care se
încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără nici o altă formalitate,  adică
solo consensu, iar contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror 
încheiere valabilă este necesar ca acordul de voinţe al părţilor să fie exteriorizat 
întro anumită formă expres prevăzută de lege.
Contractul unilateral ar putea fi încadrat alături de donaţie, comodat, depozit
şi fidejusiune. Se încadrează în categoria contractelor unilaterale, care pot după
încheierea lor, în mod ocazional, să dea naştere obligațiilor
în sarcina creditorului, obligaţii pe care acesta nu și le-a asumat inițial.
5
 Contractul cu titlu gratuit  sau de binefacere este acela în care una dintre
părţi voieşte a procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte. În realitate,
la origine, cei ce îndeplineau anumite însărcinări în interesul  altora erau slavii sau
dezrobiţii, care nu puteau pretinde o remuneraţie pentru serviciile făcute în
folosul stăpânului sau patronului.
Contractul cu titlu oneros conform art 1033 alin 1 cod civil in care se spune
ca Obligaţia achitării remuneraţiei de către mandant urmează să parvină expres din
lege sau să fie stabilită de părţi în contract. De exemplu, Art 9. din Legea cu privire
la asigurări stabileşte că, încheierea și îndeplinirea contractului de asigurare se
efectueaza prin intermediar de asigurare - agent de asigurare, comisar de avarie,
misit de asigurare. Însă, numai agentul de asigurare şi comisarul de avarie sînt
reprezentanţi ai asiguratorului pentru o anumită retribuţie, desfăşurînd o astfel de
activitate în numele acestuia. Este o situaţie legală concretă, cînd legea
prestabileşte caracterul oneros al raportului de mandat. Regulamentul
reprezentantilor in proprietatea industrială, aprobat prin HG № 1362 din
21.10.2002, elaborată in conformitate cu prevederile Legii nr. 461-XIII din 18
mai 1995 "Privind brevetele de invenție" reglementează activitatea profesională
a reprezentanților în acest domeniu desfașurată de ei în conformitate cu legislația
privind protecția proprietății industriale.
În legislația Românească se specifică că este și un contract numit, ceea ce nu este
la noi. Chiar dacă pentru unele contracte legea instituie norme juridice dispozitive
sau supletive, acestea nu pot fi folosite de părţi pentru a
reglementa raporturile lor juridice în cadrul unor contracte nenumite, deoarece, şi 
în aceste condiţii, normele respective îşi  păstrează caracterul special, fiind, 
deci supuse principiului exceptiones sunt strictissimae interpretations.

Elementele contractului de mandat

Contractul de mandat comportă un caracter universal în sensul că în calitate
de părţi la acest contract pot apărea orice subiecţi de drept civil. Părţile contractului
de mandat sunt mandantul şi mandatarul. Indiferent de faptul dacă mandatul este
cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandantul trebuie să aibă capacitatea juridică
necesară pentru a figura drept parte în raporturile juridice apărute în baza actelor
încheiate de mandatar cu terţele persoane. De altfel, în baza contractului de
mandat, parte în raporturile cu terţii apare nu mandatarul, ci mandantul.
Pentru determinarea capacităţii juridice a mandantului prezintă interes doar
natura juridică a actelor încheiate de către mandatar cu terţele persoane, în această
ordine de idei este raţional a distinge între actele de administrare, de conservare
sau de dispoziţie.
Mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină, deoarece în actele
juridice pe care acesta le încheie în numele şi pe contul mandantului trebuie să
manifeste un consimţământ valabil exprimat. Conform prevederilor art. 199, alin. 2
CC, consimţămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ,
este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat. Lipsa
6
consimţământului sau viciile de voinţă sunt apreciate nu numai în persoana
mandantului, dar şi în persoana mandatarului.
Cu toate că legea nu prevede conceptul de mandat profesional, Codul civil
stipulează că mandatul profesional este prezumat cu titlu oneros (art. 1033, alin. 2
CC). Se impune concluzia că mandatul profesional este mandatul încheiat cu scop
lucrativ (comercial), iar în calitate de mandatari profesionali pot apărea persoane
fizice sau juridice speciale, activitatea de reprezentare la încheierea de acte juridice
a cărora constituind îndeletnicirea (profesiunea) acestora. Respectiv, mandatarul
profesionist (persoană fizică sau persoană juridică) trebuie să dispună de
documentele corespunzătoare ce-i oferă dreptul de a participa la raporturile juridice
cu terţii într-o atare calitate.
Codul civil presupune posibilitatea desemnării mai multor mandatari pentru
încheierea unui act juridic (art. 1037 CC). Astfel, mandantul poate desemna printr-
un contract mai mulţi mandatari sau poate încheia contracte separate cu mai mulţi
mandatari pentru a fi reprezentat la încheierea aceluiaşi act juridic. În acest sens,
condiţia valabilităţii contractului de mandat încheiat în formula juridică respectivă
este ca acţiunile întreprinse de câtre toţi mandatarii în vederea executării
mandatului să fie acceptate, deoarece, potrivit art. 1037, alin. 1 CC, mandatul
produce efecte numai în cazul în care este acceptat de toţi mandatarii.
Acceptarea mandatului poate fi exprimată prin săvîrşirea de către mandatari a
acţiunilor respective împreună ori prin aprobarea în formă scrisă sau în altă formă
stabilită de lege a acţiunilor celorlalţi comandatari.
Potrivit alin. 2 art. 1037 CC, mandatarii urmează încheie împreună toate
actele vizate în mandat, dacă altfel nu este stipulat sau nu rezultă cu certitudine din
mandat. Pentru executarea obligaţiilor asumate ei răspund solidar. Menţionăm însă
că încheierea împreună de către comandatari a tuturor actelor vizate în mandat nu
reprezintă o condiţie obligatorie a activităţii acestora în baza contractului de
mandat. În contractul încheiat prin care se desemnează mai mulţi mandatari sau în
mandatul propriuzis pot fi specificate şi alte modalităţi de acţiune a
comandatarilor. Mai mult ca atît, comandatarii sunt în drept să stabilească de sine
stătător (separat de mandant) mecanismul de executare colectivă a mandatului.
Principiala în acest sens rămîne a fi acceptarea din partea tuturor mandatarilor a
executării mandatului.
Obligaţia încheierii împreună a tuturor actelor vizate în mandat determină,
bineînţeles, şi răspunderea solidară a comandatarilor, care poate surveni pentru
executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract.
Răspunderea solidară survine şi în cazurile cînd în contract se stipulează sau
rezultă cu certitudine din mandat faptul că mandatarii nu sunt obligaţi să încheie
împreună toate actele vizate în mandat. Răspunderea solidară a comandatarilor se
datorează nu atât încheierii împreună a actelor vizate în mandat, cît acceptării
mandatului de către toţi mandatarii.
Potrivit art. 1037, alin. 3 CC, se consideră depăşire a împuternicirilor
mandatarului încheierea unipersonală a actelor juridice pe care acesta a fost
împuternicit să le încheie împreună cu alte persoane desemnate în această privinţă.
7
În acest caz, dacă există pretenţii din partea mandantului referitor la executarea
contractului el este în drept să înainteze acţiuni împotriva oricărui comandatar.
Aceştia, la rândul lor, au dreptul la acţiune de regres împotriva comandatarului
care a acţionat cu depăşire a împuternicirilor. Dacă însă actul juridic pentru
încheierea căruia au fost desemnaţi mai mulţi mandatari a fost încheiat unipersonal
de câtre unul din comandatari în condiţii mai avantajoase pentru mandant decât
cele convenite, aceste acţiuni nu se califică drept depăşire a împuternicirilor.
Legea permite mandatarului reprezentarea mai multor persoane (mandanţi)
pentru încheierea aceluiaşi act. În acest sens art. 1038, alin. 1 CC, prevede că
mandatarul care acceptă să reprezinte, pentru încheierea aceluiaşi act, persoane ale
căror interese sunt sau ar putea fi în conflict este obligat să informeze fiecare
mandant, cu excepţia cazului cînd uzanţele sau cunoaşterea de către mandanţi a
dublei reprezentări îl exonerează de această obligaţie pe mandatar. Din dispoziţia
acestei norme se observă că realizarea conformă a dublei reprezentări implică
respectarea unor condiţii obligatorii în cazul când interesele mandanţilor sunt sau
ar putea fi în conflict.
Acestea sunt:
- condiţia informării obligatorii a fiecărui mandant despre dubla reprezentare;
- condiţia imparţialităţii mandatarului faţă de fiecare mandant (art. 1038, alin. 2
CC).
În unele cazuri mandatarul nu este obligat să informeze pe fiecare mandant despre
dubla reprezentare. Legea prevede această posibilitate pentru mandatar doar ca o
excepţie şi numai atunci cînd dubla reprezentare este cunoscută de către mandanţi,
sau când uzanţele în materie îl exonerează pe mandatar de obligaţia informării
mandanţilor.
Potrivit prevederilor art. 1038, alin. 3 CC, mandantul care nu este în măsură
să cunoască dubla reprezentare poate, în cazul în care a suferit un prejudiciu, să
ceară declararea nulităţii actului încheiat de mandatar. Aşadar, în vederea protejării
intereselor sale patrimoniale, mandantul poate cere declararea nulităţii actului
încheiat de mandatar însă pentru aceasta se impun două condiţii legale obligatorii,
după cum urmează:
- necunoaşterea de către mandant a dublei reprezentări, care se poate datora atît
neinformării, cît şi informării tardive;
- suportarea de către mandant a unui prejudiciu.
Ţinînd seama de faptul că prin art. 1034 Codul civil admite un spectru larg
de împuterniciri ale mandatarului, care nu se reduc doar la prevederile exprese ale
mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi esenţa
acestuia, în vederea protejării intereselor mandantului legea stabileşte şi anumite
limite în ceea ce priveşte capacitatea juridică a mandatarului la încheierea actelor
juridice în numele mandantului. Astfel, art. 1039, alin. 1 CC prevede că
mandatarul nu poate încheia acte juridice în numele mandantului cu sine însuşi,
chiar şi prin reprezentant, cu excepţia cazului când este autorizat expres sau când
mandantul cunoaşte faptul şi nu obiectează împotriva lui. La fel, în această privinţă
menţionăm şi art. 251 CC care stabileşte că reprezentantul nu are dreptul, în
8
măsura în care nu îi este permis în mod expres, să încheie acte juridice în numele
reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant
al unui terţ, cu excepţia cazului în care actul juridic constă exclusiv în executarea
unei obligaţii.
De menţionat că pentru a evita impactul situaţiei de încheiere a actelor
juridice cu sine însuşi asupra valabilităţii lor faptul cunoaşterii de către mandant a
unei astfel de împuterniciri trebuie să preceadă săvârşirea acţiunilor mandatarului.
Potrivit prevederilor art. 1039, alin. 2 CC, numai mandantul poate cere declararea
nulităţii actului juridic încheiat cu încălcarea regulii prevăzute la alin. 1.
Condiţiile generale care se impun de câtre legislator obiectului actului
juridic sunt: să fie licit, să se afle în circuitul civil şi să fie determinat sau
determinabil cel puţin în specia sa (art. 206, alin. 2 CC). în ceea ce priveşte
obiectul contractului de mandat, se impun anumite precizăr
Codul civil al Republicii Moldova nu conţine reglementări speciale în ceea
ce priveşte termenul contractului de mandat, fapt ce oferă părţilor contractante
posibilitatea să stabilească de sine stătător termenele contractuale speciale şi
termenul general în funcţie de perioada necesară executării mandatului şi de
particularităţile acestuia, sau să încheie contractul pe un termen nedeterminat.
Pornind de la faptul că contractul de madat şi procura în unele cazuri se prezintă ca
un tot indivizibil, termenul contractului poate fi determinat de termenul pentru care
mandatarului îi este eliberată procura.

Drepturile si obligatile partilor

În conformitate cu art 1040, care prevede un regulator suplimentar al

relaţiilor dintre mandant şi mandatar, care persistă în afara contractului propriu-zis
şi a procurii - indicaţiile mandantului. Caracterul acestor indicaţii (verbal sau
scris) nu se specifică de lege, ceea ce ne permite să facem concluzia că orice
indicaţie, indiferent de forma expunerii ei, urmează să fie îndeplinită de către
mandatar. În contract este deosebit de important de stabilit ordinea fixării
indicaţiilor date de mandant pentru a nu se admite o neconcordanţă între ele.
Expres de către lege nu sînt stabilite cerinţele faţă de aceste indicaţii, însă ele
urmează să se conformeze criteriilor legalităţii, concretităţii şi posibilităţii de
realizare. Indicaţiile mandantului permit corectarea operativă a condiţiilor iniţiale
ale contractului, şi din acest motiv, legislatorul îl plasează pe o treaptă mai
superioară vis-a-vis de alte acte în această privinţă.
Din sensul acestui articol, mandatarul se consideră că şi-a onerat obligaţiile
contractuale, dacă a acţionat anume în corespundere cu aceste indicaţii. Legea
menţionează îndeplinirea integrală a indicaţiilor mandantului, fără a specifica
contractul de mandat propriu-zis. Indicaţiile mandantului în privinţa condiţiilor de
vînzare (cumpărare) a mărfurilor se por referi la parametrii tehnici şi calitativi a
mărfurilor, durata termenilor de garanţie, cuantumul maxim al plăţilor, garanţiile
plăţilor ş.a. Reieşind din principiul că acţiunule mandatarului trebuie în mod
9
obligatoriu să avantajeze mandantul, indicaţiile date de mandant urmează să
contribuie la realizarea scopului contractului. În cazurile cînd executarea
indicaţiilor mandantului duc, în mod vizibil, la dezavantajarea acestuia,
mandatarul iniţial trebuie să comunice despre aceasta contragentului său, şi numai
în cazul cînd indicaţiile nu sînt modificate sau anulate, ele urmează să fie executate
de mandatar. Efectele juridice ale acestei obligaţii ale mandatarului nu sînt expres
stabilite de către lege, însă în acest caz mandatarul este protejat de eventualele
cereri de despăgubire ale mandantului, deoarece, fiind înştiinţat despre posibilele
dezavantaje pentru sine, consimte acest fapt.
Mandatarul este obligat sa transmită mandantului toate informaţiile necesare,
sa dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la
executarea acestuia, sa-l informeze neintirziat si sa prezinte darea de seama.
Convenţia in al carei temei obligaţiile mandatarului prevăzute la alin.(1)
sânt, pentru viitor, excluse sau limitate se face in scris.
Legea obligă mandatarul să comunice mandantului la cererea sa toate informaţiile
despre mersul executării contractului, să dea lămuririle necesare şi în final să
prezinte darea de seamă verbal sau scris asupra tuturor acţiunilor de reprezentare.
Mandatarul urmează necondiţionat şi la prima cerere a mandantului să-şi onoreze
aceste obligaţii legate îndeosebi de executare. Ţinînd cont de faptul că toate
obligaţiile contractuale sînt puse în sarcina mandantului, legea îi asigură prin
intermediul normei comentate o mobilitate juridică suficientă participării sale (pe
calea suportării cheltuielelor şi riscurilor ca titular de drepturi) la aceste tranzacţii.
Deaceea toate mărfurile obţinute, sumele de bani, titlurile de valoare, originalele
contractelor semnate şi alte documente, care atestă apariţia obligaţiilor în rezultatul
acţiunilor mandatarului urmează, de rînd cu actele constatatoare de drepturi
patrimoniale şi nepatrimoniale ale mandantului, să fie puse la dispoziţia
mandantului.
Ca excepţie de la prevederile aliniatului 1 al articolului comentat părţile pot
conveni asupra excluderii integrale sau limitării volumului de obligaţii. Însă
pentru astfel de posibilităţi legea înaintează următoarele condiţii:
perfectarea convenţiei în al carei temei se exclud sau se limitează aceste obligaţii
numai în formă scrisă,
obligaţiile menţionate ale mandatarului urmează să fie prevăzute pentru viitor.
Reieşind din sensul normei comentate, derogare de la obligaţia prezentării
informaţiilor şi a dării de seama despre executarea mandatului urmează să fie
stipulată expres în contract.

10
 Concluzie
În concluzie pot spune că acest tip de contract este unul care are o însemnătate
destul de mare în cadrul dreptului civil și anume după cum am menționat mai sus
contractul de mandat reprezintă o parte(mandant) care împuterniceşte pe cealaltă
parte(mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin
acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele și pe contul mandantului.
Contractul dat în ultimi ani se aplică tot mai des în cadrul notariatului. În zilele
noastre mandatul are o utilizare explozivă în special în materie comercială.Codul
Civil al RM reglementează raporturile de mandat în art. 1030-1052 din aceste
prevederi se desprinde o legatură juridică accentuată între asemenea instituții a
dreptului civil ca reprezentare reglementata în partea generală a Codului Civil ,
mandatul ca forma derivată a acesteia și procura.Mandatul se referă la aspectul
intern al raporturilor dintre reprezentant și reprezentat, pe cînd reprezentarea
privește aspectul extern al acestor raporturi adica relațiile dintre reprezentat și
reprezentant pe de o parte și terțul contractant pe dealta parte. Prin urmare
reprezentarea este de natura contractului de mandate, iar nu de esența lui. Deși
Codul Civil reglementează doar mandatul cu reprezentare, existența mandatului
fară reprezentare nu este contestata de nimeni, utilitatea sa practică impunîndu-se
de la sine.
În același timp, raporturile juridice specific mandatului se pot crea nu numai
în temeiul unui contract, ci și în temeiul legii în cazurile expres prevazute. Am
putea da ca exemplu prezumția de mandat tacit, reciproc dintre soți precum și
raporturile dintre persoana juridică și cei care-i alcătuiesc organele de conducere.
Prin urmare, există atît reprezentarea fară mandate cît și mandate fără reprezentare.
Individualizarea contractului de mandat se manifestă tot o dată și prin obiectul său,
care poate consta doar în prestația încheierii de acte juridice ceea ce exclude
extinderea obiectului acestuia și asupra actelor materiale.

11
 Bibliografie
1) Codul civil Republici Moldova publicat în 22.06.2002
2) Comentariu la Codul civil al Republici Moldova
3) Gheorghe chibac,Oxana Robu,Sorin Bruma,Natalia Chibac „Drept civil
contracte și succesiuni autori”, Chișinau 2014
4) Gheorghe CHIBAC, Aurel Baesu, Oleg Efrim ,Alexandru Rotari „Drept
civil Contracte și succesiuni”, Chisinau 2005
5) Corneliu Turianu „Contracte Civile Speciale editura” “All Beck” Bucureşti
2000
6) Francisc Deak „Tratat de Drept Civil” editura “Universul Juridic” Bucureşti
2001
7) Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu „Drept Civil. Curs selective” editura ALL
Back, 2003
8) Dr. Raul Petrescu ”Principalele Contracte de Drept Civil” editura “Oscar
Print”
9) Emilian Ciongaru, Mihai Secula „Drept Civil. Contracte Speciale”, editura
Scrisul Românesc.
10)REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT „ANALIZĂ TEORETICĂ
ŞI PRACTICĂ A CONTRACTULUI DE MANDAT autor Adrian-
Silviu Banu Sibiu 2008

12