Vintila Horia Dumnezeu s-a nascut tn exil Jurnalul lui Ovidiu la Tomis ‘Traducere din limba francezi de Tleana Cantuniari Prefayi de Daniel Rops Doserul Premiului Goncourt 1960, alcituit de Marilena Rotaru Despre degradare si rss un text testamentar al autorului A EDITIRA ARTRedactor: Georgiana Zmeu Tehnoredactor: Vasile Ardeleanu Design coperti: HighContrast.r0 Tlustratie: Atelierul de Graficé Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei HORIA, VINTILA ‘Dumnezeu sa nascut in exil. Jurnalul lui Ovidiu la ‘Tomis / Vintili Horia; trad.: Ileana Cantuniari, - Bucuresti: Art, 2008 ISBN 978-973-124-285-9 1. Cantuniari, Heana (trad) 821.135.1-31 821,124.09 Ovidius Naso, P.(0:82-31) 929 Ovidius Naso, P.(0:82-31) ‘Vintila Horia Dien est né en exil © GRUPUL EDITORIAL ART, 2008, pentru prezenta editie Descoperirea unui romancier (Prefati la prima editie a romanului) Dintotdeauna existi o bucusie gio emotie cind distingi semnul unui talent, cind veei ci apare in fafa ta un autentc seritor. Am deschis copia dactlografiatl ca atitenaltele ce se ingrimidesc pe cojul biroului, Pe neagteptate ins ceva frapeazd si refine atengia, ceva pe cit de imperios, peau de greu de defn, ce te oblige continu lector, st afl destinsl personaelor, si mergi pind la capt, Calitaeai evident aceast eaitate ‘misterioas, este chiar darul zimislt din suflet sist, din gindite si forma. Deci o bueusie. Care e si mai mare atunci cind seritorul se dovedeste cc apartine eategorici acelora, mai numerogi decit ne imagindm, care, {in toate colyurile lumi, continul st foloseasck francezs ca pe un mijloc privlegat de expresie. Aceasti ,universaitatealimbilfranceze, pe care cindva Rivarol o comenta in termeni elocvengj, este ameningati astizi de concurenti, find ins plicut sk constati ci din America de Sud pink ‘Japonia, ca ila Paris de alte, sctitori ce au aparin ayiuni franceze zne-au ofetit aitea mértusi. Exemplul lui Julien Green ne demonstreaz ci tiga dinte ei pot, in aceast limb care au-ia patici lor, si devind macstsi. Vintili Horia au este, oate, umul dintre acesta? El s-a niscut in Romania, ati lui find inginer agronom. Acolo a tnvijat, de la 0 doarnt in virsti, aproape oarbi, care sta pe de rost pe Baudelaire si Rimbaud, pe Anatole France si Rémy de Gourmont, sf se exprime intro frances impecabili, vind model dintre cele mai ‘pune. Atagat de prest la Roma in 1940, revocat la pusin timp dup aceea de governul Garai de Fier, numit din nou la Viena in 1942, das eurind Iuat prizonier de german a inceput din 1945 si trliasci experienta tragic satitor oameni din epoca noastef, ca aceea pe care unul dintre comps- usiogi sti a evocat-o in teibila se Ora 25, drept urmare a refuzului stu6 Dumnezen sa néscut in exil de a se intoarce in ara-i supust de acum inainte unei alte ssipanisi, Mai inti, sa stabil temporar in Italia, unde s-a imprietenit cu Papini, apoi {in Ametica de Sud, la Buenos Aires, oras unde si-a cistigat existenta ca, mic funcfionar de banci, in vreme ce sofia sa 2 muncit siea din greu, Uktrior, sa stabilt in Spania, muncind rind pe rind, ca funcyionar la un hotel, ca reporter si curier litera, indeletnicie in egalé masurl impo- ‘varitoare, ce i-au dat prilejul si cunoascé lungile si nemiloasele chinuci ale exilului. Din accastd experienl vital si-a extras tot ceeste mai pur si esential in inspimgia sa, ‘Tema exilului, la care pyini oameni ai timpului nostru se simt ait de bine raliai, se giseste plasatd in central operei sale. Exlul eu suferin- {ele,sfsirile, cu nostaile sale tragice, dar, in acelasi timp, i cu teribila sa forpi de pusifcare. ,,Am ales exilul pentru a putea spune adevrul* ne asigura Nietzsche. Exilatul, omul care a pierdut totul, nu va fi el predestinat si judece lumea oamenilor conformisti, denungindu-le ipocrizia gi nedreptatea? Nu va & el cel pregitit si triiasci marile experienge spitiruale? Nu de ier, de-alaltieri, Evanghelia ne invapé ch veel care cilatorese pe pimant are mai multe sanse si intlneased pe Dumnezeu decit cel instalat confortabil si satisficut. in 1958, Vintili Horia a avut o intilnire, una de spirit, Se sirbiitorea fn acel an, jubileul de doug mii de ani al Ini Ovidiu. A rluat lectura operelor poetului, mai mult sau mai puyin uitate de pe vremea Dacalaureatului. A fost o revelatie. Ovidiu, el insusi, fusese un exilat. ‘Mai mult dect atat: chiar in Roménia, unde a si murit... intre scritorul latin din secolul I si cel roman din secolul XX s-a creat o legituri, un fel de relafe supranaturaldce provenea dintr-o misterioasi aseménare. Parcurgind Triste si Ponticele hui Ovidiu Naso, Vintilé Hora s-a recu- rnoscut in ele. Curind s-a impus exilatului de la Madsid ideca exprimisii proptici sale experienge, identificindu-se cu modelul siu. Astfel sa niscat aceastd mare carte: Dunmegen sva nasa! ix ex Se stie cf, find poetul la mod, sirbitort de inalta societate somand, Ovidiu a fost, in anul 9 d.Hr, condamnat de citre Augustus, printe-o senting de exilare ale cétei raginni au rimas si acum obscare. Unii au apreciated el aparfinea unei secte pitagoreice, fapi de care stotputernicul impirat avea 0 mate suspiciune, Dupa cit se pare — aceasta Prefaté 7 este versiunea pe care 0 accept Vintilé Horia — Augustus, cel care voia s& readucd societatea romand la o moral mai strict (desi nu 0 propo- ‘viduia prin propriul exemply), a fost irtat de imoralitatea flagrant a operelor poetului si de influenta binuiti a acestora asupra comporta- ‘mentului seandalos al Iulii, nepoata sa gi cititoare fideli a lui Ovidiu, Declangindu-se scandal, s-a vrsat toatl Furia asupra Iu, surghiunindw1 la Tomis, o mic garnizoani romani in tara gejlor, la Pontul Euxin. Ovidiu, pe parcursul a opt ani, 2-a incetat sii implore gragierea sau micar smotare into fark cilizat. fn zadar ins, cc nici Augustus, nic Tibesia nu sau lisat induiosay, iar poetul riméne in exil, unde a si murit in nul 17. ‘Romanul lui Vintili Horia este deci jurnalul - apocrf ~al lui Ovidiu la Tomis. El este exilatl picrdut la capat de lume, ,Doat lacrimile mi ‘lind ~ se vaiti el - ele fégnesc din ochii mei, mai gribite ca apele sub dezgheyul primivedi, arunci cind ma gindesc la Roma, la casa mea, la locurile ce mi-au fost atit de dragi, la tot ce a rimas din flinya mea in patra pe care am pierdut-o- fn acest jurnal imaginar, eligi noteard ultimele iubiti, dar si evenimentele mari si mici la care asist: asediul corasului de citre daci infometafi, aventura fri precedent a soldaylor romani care dezertau pentru a se stabil in Dacia, invazia sarmaylor. Das, mai ales, ne determina si asistim la evolugia sa interioari, cea ce este extrem de emofonant. (Ovidiu, omul fericit, fusese un poet feivol., Ali si regrete simplitatea smoravusilorantice! ~ exclamase el in asa Arti de aiubi. In ce mi priveste, {mi face plicere ciiam venit pe lume in aceasti epock plicuti.“ Acesta- i poetul erotic si usuratic pe care Vintili Hora ni-l stati cum se transform la Tomis, in exl, dn clipa in care descoper cl ,se poate deci muti inainte de a fi mort de-a binelea". ‘deea morfi, a acelei mori solitare, pierdut cum era in finutul ost si stein, fi'va deveni insuportabild. Spre ce consolare si tind#? Catre 2cii vechi religii omane? Oare nu le-a dovedit el indeajuns inexistenta in Metamorfoze ? “Se cutremurt in fafa golului pe care aceasth carte Ika deschis in el Siastel, putin cite putin, Ovidin, poetulfrivol, Ovidiu sceptical, pre- simte, apoi descoperi un alt adeva, in curind, chiar Adevirul. ,Timpul8 Dumnezeu s-a nascut in exil nebuniei gi al speranjei care ne aparrine, reprezint& timpul asteptai hai ‘Dumnezeu. Oare cine le va duce cuvintul de alinare oamenilor care suferd? El ghiceste cf intr-o zi ,,oamenii vor gisi acest cuvint, ca pe 0 loate ciudatd la marginea uni drum lung“Dar cine va duce acest mesaj? Pentru calla cfutarca rispunsului devine eu atit mai mistuitoare. in jurul si isi duce existenga acest popor al gejlo, care este foarte religios scare crede, dupa cite igi di seams, intr-un Dumnezeu unie. Un Dum- nezeu unic ? — face el iron la inceput. ,Daci cerul este gol asa cum {mi inchipui, acest Dumnezeu trebuie si fie foarte mic si foarte singur {a mijlocul unei ticeri si a unei singuritiiinsuportabile.* $i adaugi: »Acest Dumnezeu unic, in fond, probabil ci-mi seemand, micar in privinga asta." Dar cine este el? Sa fie Zamolxe de care vorbesc geri? ‘Male timp cauti, tatoneazi si adund in jurnalul sku tot felul de crimpeie de credinge, transmise de incerte tradi populate. Si apoi, saltal decisiv. intilnindw-i pe ingelepyi getilor, pe preofii acesteireligi necunoscute, el descoperi nevoia de acest Dumnezeu now cate va reda spejei umane prospefimea unui inceput.* Simte in sine asteptarea irezistibil 2 acestui nou Dumnezeu, a acestui nou neam, a acestui now soare." Adevirul dramei fi va fi revelat de un preot: dact suferingele si exilul lui fuseserd vrerea unei putesi divine, cate hotirése sil sileascd a se tidica deasupra lui insusi? Daca noul Dumnezeu este ‘un om ca el, un om al duresi i, poate, muritor? (Cind Ovidiu il intlneste pe doctoral gree Theodor, torul ise clarified, -Acesta fi arati ci tot ceea ce speri este adevirat, cX asteptarea iva fost {implinitl, ck Fiul Omului a vent pe lame spre a hua asuprl-itoare durerile si speranyele oamenilor. ‘La Bethleemul Tudeii, cu adevirat, Dumnezen s- niiscut in exil. Daniel Reps ‘Membru al Academiei Franceze Sofi meleCaesar in hoc potuit iuris habere nihil.Primul an inchid ochii ca si trliesc. $i ca si ucid. Pentru asta eu mi ddovedesc cel mai tare, cici ¢/ nu inchide ochii decit ca si doar~ -mi, iar somnul insusi nv-i aduce nici o méngaiere. Bezna lui mi- | gun de mori, de cruzimi care il béntuie. $tiu cf au-i place | odihna, aidoma tuturor puternicilor lumii, Odihna il last singur, | ex constiinga si cu remusciirile lui, cu regretul de a i actionat 2 intotdeauna in chip de om puternic, adici de om inspaiméntat iy de propria-i putere. Odati, cu cinci ani in urma, lam intdlnit x za la templu, dimineaya, abia iesit din imp’ratia somnului. Avea 4 Ba ‘ochii rosii, umflagi de oboseala, si nu avea curajul si se uite la i i g noi, de teami ci vom putea descifra in privirea lui numele sau G $ trisiturile celor care il chinuiseri in cursul nopgii. E slavit ca A 4 ‘un zeu, dar nimeni nu-liubeste. Cici este fiuritorul Picii pentru tf 4 i tofi sia intemeiat cel mai mae imperiu al tuturor timpurilor, £ & dar mai este indeosebi si pricina Spaimei, a spaimei celorlalgi sia proprici sale spaime. ‘Viscolul zgilyaie acoperigul. Marea se jeleste in departare, jae valutile ei se transformé, in intuneric, in lungi spectre de gheagi. Maine oamenii vor putea si se preumble pe deasupra pestilor, iar vreun vecin mai robust decit mine va fi nevoit si-si croiasc& drum pana la usa mea, prin stratul gros de omit, ca si pot iesi afar’, N-am mai auzit niciodati pani acum un ase- ‘menea utlet, insoyit de scérytitul 28pezi ingheyate pe suprafaga petefilor exteriori. Dincolo de acest jipat ascut care se nipustestei4 Vintila Horia asupra mea ca un val, geamitul macii pare glasul insui al nopgii, ca si cum timpal ar avea glas si Lar face auzit intr-un singur punct de pe pimént: aici. Casa mea aproape ci se sprijind pe meterezele orasului, iar ciind vantul se domoleste, aud urletul lupilor, dincolo de ziduri. Le este foame, Oamenii au ucis unul in dupa-amiaza asta, pe uli. Innebunita de foame, fiara daduse nivald in ora, se nipustise asupra celei dint fing vi intalnite in cale, o batrind care se intorcea de la targuieli, si o sfasiase cit ai clipi. Am dat si eu fuga stimit de fipetele oamenilor gi di doresc 0 soartd aseminitoare, ceea ce, din picate, este cu neputingy, clci lupii ‘au vin niciodata la Roma. Dar un lea ar putea scipa intr-o noapte din adaposturile pentru fiare, ar putea pitrunde in gri- dina palatului imperial si ar putea face ceea ce nici un om n-a avut curajul si faci pind acum... inchid ochii si ucid. Cat de prezente sunt aceste scene, mai vii si mai limpezi decit insisi amintirea acelei dup%-amiezil Inchid ochii si triiesc. Eu sunt poetul, e/nu este decét imparatul. * Ceca ce este amuzant, in adéncul disperirii mele, este ci ‘nu ma pot deprinde cu ideca schimbirii, Ma aflu aici de vreo zece vile; am parisit Roma cu trei luni in urma, dar ew sunt la Roma, iam impresia ci mi-ar fi de ajuns si prelungese un pie ‘mai mult un gand sau o imagine ca si-mi schimb locul i sa ‘mi integrez din nou in ritmul meu obisnuit si in spatiul bine- cunoscut. Chiar in acest moment, scriind aceste rinduri, mi simt nipadit de o cumpliti indoiald. Roma e departe, la celdlalt capit al pimantului, si nici un gind nu se arati a & in stare sf mi faci si schimb locul, Roma e aidoma trecutului, pe veci Dumnezeu sa nascut in exil 15 pierduty, triiti, adicd desprinsi de mine ca un lucru straniu ‘pe cate il poti reconstitui prin gind si inchipuire, dar care nu se mai afli la indemand, Trecutul meu are un nume, dar la ce bun? Pling Mi-e teama si mie frig, iar zeii nu exist. Adevarul {sta capiti forma dupé ce am varsat lacrimi, precum plismu- rile de gheagi la maul masii, El a fost mereu prezentin liunteul meu, dar eu n-am avut niciodata timpul sau fora de a-l gindi. ‘Viaya mea, la fel ca stihurile mele, ii era pottivnica, pentru ci trfiam dintr-o iluzie, o cintam pentru desfitarea celotlaly. insa daci m-as incumeta si recitesc Metamorfogele, cam ag mai putea si nu ma infior in fata vidului pe care aceasta carte I-a deschis in Hiuntrul meu, inci de pe vremea cind vorbeam despre atot- puternicia zeilor! Cruzimea lor vorbeste despre inexistenya lor. Bi sunt reflexul temerilor noastre si a ceea ce noi nu cutezim sf facem fird remuscési. Caci in ce fel ar fi putut oamenii supra- ‘viefui in faya uni, toanelor si asemindsii zeilor? Cum ar fi putut fi posibil Prometeu? Eu sunt Pometeu si exist. Tristele va fi numele viitoarei mele ciryi. Voi continua si mint, spre a-mi pita iertarea, Poate cX Elva schimba locul surghiunului mea si-mi voi putea duce intr-o zi traiul intr-una din insulele Greciei ‘sau poate in Sicilia, in preajma lui Agrippa Postumus sia Tulici. Blegiile mele il vor face si spund: Ovidiu a rimas acelasi, slu- ‘gatnic si adulator, se teme de mine, il pot ierta sau fi pot alege un loc de exil mai blind. Dar ¢/ nu va cunoaste aceste rinduri care glisuiesc despre o teribild schimbare, Nu va sti niciodat cit m-a ajutat, ficindu-md si suff. lar dacd cineva va descoperi {intr-o buni zi aceste note secrete, va putea spune ci a cunoscut adeviratul chip al lui Ovidiu. Viscolul se domoleste pugin céte pusin. Stratul de omit ¢ atit de gros, ci-mi astupa fereastra. Casa a devenit mai cildu- roast si mai familiard. Focul arde in vated. Am vin si merinde pentru citeva siptiméni, iar ieri seari am bgat in casi cdinele, care doarme in clipa asta la picioarele mele gi ciuleste urechea16 Vintila Hovia de indatd ce mi aude tusind sau de cum imi schimb locul ca si ma dezmorjesc. I-am dat numele Jai. il strig ,, Augustus", ii dau si minince $i, daci am chef, ii dau si cite un picior in fund. Eintuneric. Si fie oare noapte sau dupi-amiaza? Mai sunt are soldagi pe metereze? Nu le mai aud glasurile la ceasul la care se face schimbarea girzii, Geji ar putea profita de zApada ca si cotropeasci orasul. L-ar putea cuceri venind si dinspre ‘mare, trecdnd put si simplu peste treptele valurilor solidificate. Poate pirea ciudat, dar nu ma tem de gefi. Mi s-a spus ci sunt foarte religiosi si cred intr-un Dumnezeu unic al cérui nume pe moment imi scapi, Cum poate un zeu sé umple cu persoana lui un intreg cet? Daci cerul e gol, asa cum cred, acest Dum- nezeu trebuie si fie tare mic si tare singur in mijlocul unei ticeri siunei solitudini insuportabile. Acest Dumanezeu unic, in fond, probabil ci-mi seaman’, macar prin latura asta. Eram ined foarte tinir cind, la Sulmona, cu céteva luni {inainte de plecarea mea la Roma, am presimyit clipa acestei re- vvelagil. Mi aflam in afata oragului, pe o coling aproape impre- surati de o bucli pe care o fiicea torentul Avella. Eram insoyit de fratele meu. Ne intorceam impreund dintr-o lungi plim- bare la via unuia dintre unchii mei, Era cam pe la inceputul toam- nei, Ne opream la tistimputi ca si culegem smochinele coapte de pe ramurile ce atérnau peste zidurile gridinilor, Seara era linigtiti, era cald incé, frunzele mislinilor se risuceau incetisor sub adierea vantului, aritiindu-si pantecele argintiu, aidoma unor Pestigori intr-o apa limpede. li istoriseam fratelui meu legende mitologice mai cutiind obscene; ii vorbeam, detaliindu-le, de amorurile Venerei cu Marte, cici citeam si cunosteam deja multe lucruri privind intimitayile zeilor si ale oamenilor. El ma asculta in ticere, uluit, mi se pirea mie, de cite stiam. in vreme ceisi minca smochinele, se tot uita indicat, optindu-se adesea ca si cerceteze imprejurimile, intrerupand astfel firul povestiei Dumnezeu s-a nascut in exil 17 mele. ,.Dar ce te-a apucat?, lam intrebat eu atunci. Mi-a rispuns surprins de bruschefea tonului meu: ,,Nu fi-e teama s& vorbesti astfel despre zeii nostri?“. Imi aduc perfect aminte de vorbele care mi-au scépat atunci: ,,Teama de ce? Din mo- ment ce zeii nu existi*, Fratele meu m-a privit o clipd in tere, asteptind o explicafie, apoi a rosit de parc ar fi cApitat o palma peste obraz si a strigat scos din fire: ,Nu e adevirat, nu € adevarat“. A inceput st alerge spre Sulmona, |-am ajuns din uurmi foarte aproape de oras, unde I-am gisit plingind, rezemat de un copac. Nu mi-a indepiirtat mana, cici treceam amindoi prin aceeasi criza, fiecare in felul siu. Mai tarziu, la Roma, ne-am integrat in sitmul vieqii celorlalyi, ne-am deprins si credem, daci nu in zei, mécar in atitudinile omului fayi de zei. Pari acest lucru, ne-ar fi fost cu neputingé si trim, si ne croim drumul in viafi, sf avem succes, si facem dragoste cu o femeie nest sau cu 0 taf. * Tamna se apropie oare de capit? Nu sunt deloc sigur. Nu te pot increde in nimic in yinutul sta. Oricum, iat cl a ivit soarele, Mainile mele se pot migca iarisi. Am fost nevoit simi abandonez notele secrete, cici eta prea frig ca si pot scrie. Am ficut pe ursul vreme de o lund, in compania lui Augustus“, cfinele meu. Dar cite lucruri s-au petrecut! Mi-a fost trimisi Dochia si aiba geia de mine. Este inci indiferenti, nu stie decit vreo citeva vorbe in latineste, alte cateva in greceste si ma invayf limba get, limba ei, Are poate douizeci gi cinci de ani si locuieste ling’ Tomis, in cartierul siracilor, adicd al bistinasilor, dincolo de zidurile cetigi. Dimineaga, cand intri in casi, aduce eu un animal, in- cotosmiinata cum este intr-o bland de oaie care 0 infisoari cu. total. Ar putea fi frumoasi, daci ar fi imbricata precum Corina.18 Vintila Horia Printre geti, cu sigurangi ci trece drept o frumuseye, cu pirul i castaniu, cu ochii adnci care vor sé pard severi. Severi fay de mine, romanul cuceritor sau pur sisimplu barbatul, cici in viata ei existi o poveste legati de un barbat si as pune prinsoare peo mie de sesterti ci e viduvi sau parisiti si cl are, sau a avut, tun copil. Am cerut informa despre ea centutionului Honorius, cu care, din cind in cénd, mai fac schimb de idei. Nu e sclava si, dupa cate am injeles, le face mici servicii romanilor, infor- mindu-i despre intengile gegilor. Cu siguranti insa c& le face ‘mari servicii getilor, aducandu-le la cunostintd ceea ce poate afla despre ce au romani de gind. E foarte serioasi, ca tofi barbarii, care n-au ajuns inci la subtilitatea zambetului si care triesc la extremitiile rustice ale gravitapi si ale veseliei zgomo- toase; igi indeplineste treburile zilnice in ticere, de parci ar avea mereu ceva si-mi reproseze. Cum si iubesti mutismul sta bosumflat? Cum sé nu-l iubesti? Dar invagitura din Arta inbirit este zadarnici in faya acestui bloc de marmura pe care nici o imbragisare au L-a slefuit, ‘Actemis vine uneori si mi vada, cand nu are cliengi acas, cici nu pot tri fir o femeie. Honorius m-a ingeles firk difi- cultate si chiar el mi-a prezentat-o, Este milesiand, cel puyin ‘mama ci era. Cand intri, imi adue pe dati aminte de cilitoria. pe care am ficut-o in Grecia, insoyit de prietenul meu Cneius Pompeius Macer, in pragul tineretii mele. La Atena, am cu- noscut o primi Artemis, I-am povestit celei de aici indepiirtata ‘mea aventura si mi-a zis, frecdndu-mi picioarele inghejate intre tilpile ci mereu fierbingi: ,Numele sta aduce noroc“. Ce notoc io fi adus ci numele asta? Se mulfumeste cu pufin, ca toate prostituatele. Poate cé isi spune, in clipele ei de singuritate: .~As fi patut fi intr-o situatie si mai rea. Dar ce situatie poate fi mai rea ca asta? Accea a unui surghiunit, Raspunsul nu s-a lsat asteptat. Scriu inci destul de greu. Degetele si-au pierdut, obignuinga. Dar, cid se va face primavari, voi povesti into buna zi sirmana istorie a lui Artemis, norocoasa. Dumnezen s-a nascut in exil 19 * Scotocind printr-un cufir, am dat azi-dimineayi peste focal, esarfa Corinei. Galbenul strilucitor de odinioari a palit cu trecerea anilor, dar parfumul a simas, abia ghicit, dar atit de vin side puternic, atat de dulce si de aspru pentru mine. Esarfa asta, cu mireasma $i culoarea ei, m-a ficut si-mi petrec intreaga dimineagé la Roma, in plind tinereye. Abia ma intorsesem din cilitoria in Grecia si Sicilia, ba nu, am cunoscut-o exact un an mai tarziu, la calendele lui septembrie. Petrecusem dows luni Ja Sulmona, la piiagii mei, unde incepusem si scriu Medeea — tare a5 fi vrut si n-o mai gisesc niciodatii pe acea Medeea citei amintire bintuie zidurile Tomisului, dar am regisit-o, vai, trist pereche a primelor mele entuziasme — si avusesem, de ase- ‘mene, timp si mi gindesc la Gaia. Gaia era fica unei violara! silocuia in piayd cu mama ei, intr-o cimirups din taberna?, Ba- trina iesea in fiecare noapte, insofiti de un sclav care trigea dupa el un magas, ca si caute flori pe undeva spre Via Appia. Gaia riménea, asadas, singuri in cursul ultimelor ceasuri ale nopfii. Amestecat printre cirujasii care se revirsau la ora aceca pe strizi in jurul pisgei, ma plimbam prin faja dughenei, astep- tind sd iasi batrdna, Era intuneric. Cateva torfe ardeau in faa usilor deschise ale privililor, unde se agitau printre fracte si legume chipuri inc? bubdite de soma, Patrundeam in plin miros de templu, cici obscuritatea din saberna mirosea mai tare decit templul Cibelei, intr-atdt o impregnase mireasma florilor vre- me de atifia ani; urcam cele citeva trepte care duceau spre aibi- culun?, cace mai slujea si drept sufragerie si, totodati, bucitirie, si, bajbaind prin inruneric, cdutam patul. Gaia dormea, eu imi scoteam toga si mi intindeam alituri de ea. Mireasma florilor 1 Vanzitoare de volete, in general, de flori (¢.tr) 2 Coli, bordel (ate). 3 Odaie de culeare (tr.20 Vintila Horia se amesteca cu mirosul de ulei ars si cu parfumul trupului iubitei mele. Era inci intuneric atunci cénd ieseam si m2 incrucisam uncori cu mama, care se intorcea, aldturi de sclav si de migar {incovoizyi améndoi sub povara buchetelor de trandafiri, violete, Uicrimioare sau crizanteme, potrivit anotimpului. fn cursul zi- lei, treceam si prin faya dughenei Gaiei, cici fata era tare fru- ‘moasi, iar noaptea nu puteam niciodati s-o vid, Cumpiram mereu flori de la ea si cind imi luam buchetul, i stringeam mina pe futig si fi spuneam vorbe de dragoste cu glas tare, pistrind, totodati,o infiisare serioast, cici maicd-sa era surda. Mirati de asiduitatea vizitelor mele, bitrina m-a intrebat intr-o zi: ,Logodnicei dumitale ti duci florile astea, tinere? Trebuie si fi tare indrigostit de ea! I-am rispuns inclinéndu-mi capul: »Da, indrigostit de Gaia". Batrina nu mica ingeles gestul si mi-a zimbit, ficdndu-mi cu ochiul. Nu stia ci in timpul absengei ¢i, i luam locul in pat. in dugheana aceea am intilnit-o pe Corina, Era pe atunci {ntreginuti de un armator care locuia la Ostia si venea s-o vada © dati pe siptimén’. Am scris in Amores, Nom est certa meos quae forma invtet amores Centum sunt casae, cur ego semper amens Ce minciuni! N-o iubeam decit pe ea, n-am iubit-o nicio- dati decit pe ca, Corina a fost 0 adeviratt praveptorix® pentru _Praseptor amor, Bram de aceeasi varsti si ne-am invoit imediat. ‘ .Nu un anume chip méndra, doar, imi riscolesteiubitea:/ Pricini o st ma fic necontent si inbese (Amora carta aa, tad, de Mati- Valeria Petrescu, Bd, Minerva, Bucuresti, 1977, p. 127) Pentru toate versuile Iai (Ovidiu citate de autor $i insoyte adesea de taducerea lot liberi am preferat sit dim traducerile atestate apirute in coméneste (0.11). * Lavigitoare, profesoari (a... 6 Profesorul iubii (tr). Dumnezeu sa néscut in exil 21 Dragostea noaste n-a avut nevoie, ca si se implineasci, de toate acele formule gi refete pe care le-am inventat in Arta iubiri, pentru timizi, pentru urdgi, pentru prosti, pentru cei prea bitrani, in sfarsit pentru toyi cei cate, intalnindu-si obiectul iubiri, n-au avut norocul s-o intilneasc& pe Corina. M-am yinut dupa ea pe strada, fird si dau vreo importangd privitilor rinite de moarte ale Gaiei. Foarte aproape de locuinga ei, spre Aventin, Fa pus pe sclavul care 0 insojea si intre intr-o privilie bine aprovizionati i, astfel, m-am putut apropia de ea ca sii vor- bese. Pirea timida, dar nu era. inainte s-o imbriisez, chiar si ‘multe luni si chiar ani mai térziu, avea mereu aerul ci nu mi cunoaste, cd pare surprinsi de prezenta mea, la fel ca in dimmi- neaja aceea pe stradi, cind i-am adresat cuvintul pentru prima dati. Corina locuia intr-o casi de curind construiti pe Aventin. (Gi fie oare adevatrat ceca ce tocmai am scris? Cine imi di pu- terea de a supraviepui, de a striga aceasti nefericire care nu ¢ amigire? Sunt eu, Ovidiu, poetul Romei, amantul Corinei, fiinga asta care a avut totul si cate a pierdut totul? Ma deprin- sesem cu gindul bateineti si al morfii. Oamenii in acest scop au fost zidii, Sunt ins singurul cetajean al Romei surghiunit la Tomis, cit mai departe cu putingl de tot ce a fost viaja mea. Cum si izbutese si ma conving pe mine insumi ci toate astea fac parte din ordinea lucrurilor?) Corina locuia intr-o cast recent cliditi pe Aventin. Pro- tectorul ei, un anume Favorinus, i-o cumpirase. Prietena mea era din Perugia, piringii ei muriserd strivig’ sub dérimaturile ptoptiei lor case, in timpul unui cutremur, iar Favorinus, cum- natul mamei Corinei, o primise in casa luigi si-o ficuse amanti, Era imens de bogat si avea vrsta pe care o am eu astizi. Varsta la care esti tridat si la care incepi si tridezi firrl remusciti. ‘Mica dat intilnire la ea acasi, chiar in seara respectiva, i ne-am despiyt abia dupa trei nopyi si doud zile petrecute im- preund. Cum si vorbesc despre ea fii si mi gindesc la tragedia22 Vintila Horia comund care s-a abitut asupra noastri: cram si suntem de aceeasi virstd. Dar la ce bun regretele astea stupide: era fru- ‘moasi la vremea cind o iubeam. Acesta este lucrul esential si ‘nimeni nu-mi va putea ripi acest adevi. Avea ochii veri. Aveam impresia, privind-o, ci m& afund intr-o apa limpede gi rico- roasi. Timiditatea i se tisipea odati cu rochia cei cidea la picioare, de cum se afla aléturi de mine, foarte aproape, si un niis ticut i se rispandea pe chip, imbritisind-i parcd si trupul. Era inundaté de minunata lumind a acelui ris, care se forma in fundul ochilor ei si o acoperea cu strilucirea lui, Ma agezam pe marginea patului, dup’ ce ficeam dragoste, isi punea capul pe genunchii mei, stind culcati iar eu ii mangtiam grelele cosite fn care sclipea un amurg de aur si de arama, O, cat de fericit sant ci mu mai scriu asa cum fusesem de- prins ~ sau silit ~ s-o fac! Gata cu zeii in proza mea, gata cu eroii, iri metafore mitologice. Sunt liber, in taind, si scriu asa cum gindesc si cum :riiese. Pur si simplu, Cultaplacent” mi-era formula, fardul pe care Lam piisit, pirisind Roma. Voi conti- ‘ua mai tirziu. Tocmai a intrat Dochia aducindu-mi prinzul; simi-e foame, * ‘impins de un sentiment de care astizi mi-e rusine, am trecut intr-o 2i prin faga dughenei Gaiei. Ca de obicei, Gaia eta acolo; ‘ma intimpinat stringindu-ma de mand si spundindu-mi cu un aer serios, cici mama ei era si ea de fay: ,,Te astept la noapte®, ‘N-am avut curgjul so refuz, desi consimy’méntul meu insemna © noapte mai pufin cu Corina. Era la o lund sat poate dow de la intalnirea noastri. Dar cum puteam s-o rup brusc cu obi- ceijurile mele? Mi-am amintit mai apoi ci Favorinus trebuia si "Tot ceea ce este ingrijic place (2.2). Dumnezeu s-a nascut in exil 23 soseascd in cursul dupi-amiezii, asadar eram liber. Eram in octombrie, ci era frig si umed si tremuram sub togt asteptind, in intuneric, si ias batrdna. in sfarsit, am auzit trantindu-se ‘usa, apoi pasiimdrungi ai migarului indeprtindu-se pe lespe- zile mari ale celdarimului, $i atunci am intrat, Taberna mirosea actizanteme ca un cimiti, iar mirosul era atit de puternic, incat am avut senzatia ci n-am aer si m-am poticnit printre ulcioare sivvaze. Am urcat scara deja familiard. Fusesem siger, incé de dimineagi, ci nu sivirgesc o actiune infeleapti acceptind invitatia foste! mele iubite, iar in bezni, impresurat de mirosu- tile de bucititic, lori si mizerie, care ma ficeau si evoc parfu- murile suave din camera Corinei, am fost pe punctul si fac cale-ntoarsé. Dar Gaia se migca deja sub ceargaf. Mi-am scos toga, asa cum: ficeam de obicei, am intins o mini prudenti, aplecndu-mi, ca si nu ma impiedic izbind cu gemunchii in marginea patalui. in clipa cdnd atingeam ceea ce speram sit fie sinii Gaie, un tipat ca de animal rinit de moarte a spart bezna, Fra bitrina. Gaia pirisise dugheana cu citeva minute mai inainte, lisindu-si mama in pat. Am luat-o la goani, in vyreme ce mama ei jipa: ,Hofull Asasinull, Gaia se rizbuna astfel pentru tridarea mea. N-am mai revizut-o de atunci. MA cuprinde o poft nebuna de ris recitind intémplarea asta. Toamna aceea a fost cea mai fericité din viaga mea. MA bucuram de succes, numele men incepea si fie cunoscut si imi citeam deja primele versuri din Medea in cercul lui M. Valerius “Messalla, pre‘ectul Romei, unde il intalnisem o dati pe divinul ‘Virgiliu si unde ma aflam alituri de Horatiu, Propertiu, Tibul, precum si de multi alti, glorille Romei lui Augustus, Delia devenise celebrii, cici Tibul o preamirise. M-am Lotirat s-o slivesc gi eu pe Corina, Care indrigostitul care n-a cunoscut acele versuri si care n-a incercat si imite fericirea acestui cuplu desivarsit? Versurile acelea care exprimau fericirea mea de atunci au fost, vai, pricina sughiunului meu. O pot oare acuza.4 Vintila Horia pe Corina? Pot azvirli acum in foc esarfa asta galbeni care marcheazi, in timp, inceputul nefericiii mele? Imperiul lui Au- gustus este mare, dar iubirile Iuliei deja il corup. Iubirie mele ‘nu sunt cauza acestui ru, ci doar imaginea lui. Crima mea a fost aceea de a scrie ceca ce ochii mei vizusera. Augustus, in fusia si dezamigirea lui, a confundat efectele cu pricina, iar eu am fost victima acestei confuzii,victima ce trebuia sacrificaté. A intreprins totul pentru a pune capit viciului, pentru a salva farnilia, pentru a intiri cultul zeilor si al patrie, dar cine mai crede inci, la Roma, in toate astea, in pofida legilor sia exem- plului oferit de imparat? Tar daci Augustus este pur, prudent, auster si patriot, familia sa nu este, Iulia nu e mai casti decit Artemis si neindoielnic ¢ mai pusin cast decit Corina. Am asistat atét de des la destrabiliile ei, inst nimic din fiinga ei ‘nu mi soca, din moment ce atitea femei fi seamiini la Roma. intr-o noapte, in casa lui Fabius, i-a inmuiat degetul into cup plina cu vin rosu sia inceput si deseneze pe masi detalille cele ‘mai intime ale corpului lui Silanus. Radea ca 0 nebund gi tofi invitagii au recunoscut ci avea talent. S-a aprins si mai tare si, venind Mingé Silanus, i-a scos toga si restul vesmintelor ca si ne faci sii vedem ci respecta canoanele lui Fidias si cd desenul €i mu era decét 0 bund copie dup’ opera naturii. Is-a dat drep- tate, Barbapii au admirat desenul, femeile—_modelul. Apoi, si-a ‘cut propriul portret, iar scena s-a incheiat cu obignuita orgie. Lui Augustus i s-a adus la cunostingd acest lucru, s-a infuriat ca intotdeauna cind un act oarecare i se pirea ck era indreptat {impotziva proprici lui persoane, i-a exilat pe Silanus si pe Agrip- pa Postumus care erau invitagi, sia alungat-o pe Tulia din Roma. Dar care era cauza acestor crime de lezmajestate? Nu voia si-si dea seama cd imperiul insusi, asadar Augustus, provocase acest dezastru si cd, de asemenea, cu cat erau cucerite mai multe Popoate, cu atét imperiul deciidea mai mult, dus la ruind de bogitille care curgeau in valuri spre Roma din toate pire. Dumnezeu sa nascut in exil 25 Existé la Roma mai mult de 150 000 de persoane hrinite pe socoteala imperiului, 150 000 de trantori care triiesc, in fond, din munca popoarclor cucetite, Augustus le di de mancare si fi aduce grimada la circ sila teatru ca si strige ,,Triiascd Au- gustus“, ca el si aiba, astfel, dovada populartigi si a puteri dui, Dar cine ar avea oare curajul si-i spund: ,,Cauza ruinei sila- suieste in tine insu, iar puterea ta sti la baza ciderii noastre viitoare"? T-a fost mai usor si se lase convins ci putregaiul se afla in versurile mele. , Ovidiu a scris lnbinile si Arta iubini (uitind de Fast). Ne-a corupt tineretul, dat sfatusi rele femellor cisi- torite (adick Iuliei), a pangirit totul: iubires, familia, zeli. S& distrugem cauza riului gi riul va dispirea.* intr-o noapte, mi-a comunicat sentinja: surghiunit la Tomis. Noaptea aceea a idelor lui noiembrie pe care am descris-o in cea de-a treia elegic din prima carte a Tristelor, sctisi pe drum, inainte de a sjunge aici, jimaginea acelei ultime nopti la Roma (,Cum subit illius tristissima noctis imago...") mi umple si acum de ura si de deznidejde. Ca si cum a5 fi fost impiratul, iati-mi acuzat ci distrug imperiull Riticeam dintr-o camerd intr-alta, umblam péin gridind, ma intorceam, ciutam pretutindeni un obiect pe care si-l iau cu mine, un luctu cate si ma faci si pot trai in exil, o imagine a Romei sia vieyi mele trecute, Am gisit dows: esatfa Cotinei si ura pentru Augustus. Din intimplare, aceste imagini au amandoua acecasi culoare. * N-5 viea sf consacru nici micar un singur rind ticalosici care a declinguit catastrofa, Dar nu mi pot impiedica si vor- ‘bese. Vorbind ma simt mai usurat. As mai fi spus vreodati adevirul, l-as fi intreziirit macar, daci nu s-ar fi produs catas- trofa? Nenorocire sau fericire, au sunt eu oare discipolul lui Pitagora? Chipul meu oficial nu a mutit, céci, in conversapile26 Vintila Horia mele cu Honorius, vorbesc despre ,marele Augustus i Cezar (el crede c& este cu adevarat ful lui Ceo ame si crede zeu) si despre binefacerile pe care le imparte el roma- nilor, insi exilul mi-a daruit un alt chip, pe care am si incerc sil desivirgesc in ani care au si vind, chiar daci clemenga geulii mi va chema inapoi la Roma. Nu sunt singurul care vede corect Iucturile. Agrippa le vede si el, poate. Dar sunt singurul care le serie. De-a lungul drumului, dela Roma la Brindisi, de la Brindisi la Lecheea si la Cenchreea, de la Imbros la Samotrace i la ‘Tempira, unde Sextus Pompeius mi-a dat dovada prieteniei ui primindu-ma la masi, in pofida condamnisii care mi exclude din rindurile persoanelor onorabile, si dindu-mi o escorti care si ma insofeasci spre a strabate teafir si nevitimat tinutul bis:onienilor, de la Tempita la Lamsac, la Cyzic, la Bizant sila Dionysopolis pint la Tomis, n-am ficut altceva decit si ma girdesc, risucind-o pe toate fefele, la nedreptatea care mi-a fost ficuta sila mijloacele de a mai imblénzi ménia lui Jupiter. ‘Abia cand am ajuns, dezridicinat din trecutul meu si dia toatl falsitatea care La m-am descoperit pe mine insumi, Sufir cA ma aflu aici si lupt in scrisori ca sd obfin iertarea gica sii ma potintr-o bunii zi intoarce la mine acasi sau, micar, ca si fu cexilataltundeva, intr-un climat mai usor de indurat si printre ‘oameni care si nu fie barbari dar nu voi regreta niciodatd clipa fn care m-am putut apleca liber asupra sufletului meu, fird sili, ‘ict teama si fir umilingd. Abia pe malul Pontului Euxin, ale c&rui ape par uneori negre, de parc noaptea si-ar avea sil fn adancul lor, am inceput cu vies fom. ae * _{ntimpul zie, scot blana de oaie de la fereaste, ir soarcle imi scalda atunci picioarele ca o apa cald&. intre fora septima Dumnezeu s-a nascut in exil 27 si bora nond, ies din casi ca si ma deptind iarisi cu lumina si cu vintul. Isinerariul meu au este mereu acelasi, dar iesind, sunt silt 0 iaw in fiecare zi pe ula care merge de-a lungul zidusilor de apitare si care duce in port. Marea nu e decit rareori calma, iar coribiile, majoritatea grecesti, se leagini violent pe valuri inainte de a intra in mica radi. La capitul digului care apari portal de furia mai, exist un far, o copie gratioasi a Farului din Alexandria, in miniaturi bineinyeles,cici total este, a Tomis, mai mic decit prin alte piri. Exist si coribii romane, care vin de la Brindisi sau de la Ostia si care aduc, foarte des, co- respondeng pentru mine. Prietenii nu mi uit, nici Fabia. Mi se trimit chiar si darusi, ciris Fabia mi-a trimis siptimana tre- cat 0 colectie de instrumente de scris, stiluri din argint, pe cae le rivneam de multi vreme. Sunt incé un om boget, cici ‘Augustus nu mi-a confiscat avutul? si sunt sigur cd Fabia tei- ieste in mai multd indestulare de la plecarea mea, cici socoteste de douf ofi inainte de a cheltui un sestert, in vreme ce eu ma obisnuisem s&-mi satisfac toate capricile. Cand ma voi rein- toarce la Roma, ints-o bund zi, imi voi regisi averea sporiti. Eo plicere pentru mine si stau de vorba cu marinarii, romani sau greci. Bi stiu tot ce se intimpla in lume gi imi seamain4 in sensul c& se tem de Augustus, se tem la fel de mult ca toate fiinjele omenesti care aledtuiesc imperiul. Frica asta, m-am deptins aici si-mi dau seama de acest lucra, se exprima prin vorbe mari pline de admiragie la adresa impiratului, Cit de mici pot fi grecii cind vorbesc de bine de un sef politic! Au pierdut total, libertatea, bogitia si, la fel ca mine, dreptul de a bafi. Din toate trecutele lor darusi, si I-au pistrat pe acela al ne- ‘gojului, dar asta nu e de ajuns ca sil mengind un popor printre popoatele de rangul inti. Au inci filosofi si poeti, dar umbra De fa amian la 15:45, a sols de vas (a. 9 Relgato na irnplica si confiscarea bunutilor (a...28 Vintila Horia Iai Augustus le intunecd operele 5 le secdtuieste incetul cu in- cetul izvorul geniului. $i totusi, acesti marinari imi improspa~ teaz amintirile, iar eu fi pun s& vorbeascd despre orascle si insulele pe care le-am vizitat si eu cu mai bine de treizeci de ani in urmi, Sunt respectuosi fas de noi, dar un zimbet usor in colyul gurii lasi si se ghiceascd adevarata pitete pe care 0 au despre romani Matinarilor nostri nu le place si se amestece cu ei, cici zimbetul asta fi umileste. Se lasi adesea cu incalerii in circiumile situate pe ulifele care duc de la port spre centrul orasului si am asistat deja la céteva. Zeii nu se luptau cu mai pufind duritate. Sparg totul, trupurile inclestate se rostogolesc pin norojul ulicioatelor si am vizut un matinar din Samos azvarlit printr-o fereastra ca o minge. Eram sigur ci avea si se faci zob, dat s-a tidicat imediat ca si se arunce iarisi in inctierare. Bragul sting se fine acoperit cu o bucatd de panzé {infigurat’ in chip de pavizd. Dingii albi parca ar fi cufite. Dar singele curge rareori, cici tofi sunt adevirati maestri ai acestei arte ticute, care se desfisoara in fundul unei crégme, in intu- nericul unui lupanar, la colyul unei uliye prost luminate. Doar femeile sipa, ins cind se ivesc paznicii, acestia nu mai culeg decit roadele involburii, citiva raniy, nigte shermopolee®, niu- citi sau chiar rinig si ei, vedre si amfore sparte si vin rogu scur- gindu-se pénd in uli’, Intra uneori in vreuna din aceste erigme, finute in general de greci. Vinul e bun, cici vine din insule, dar mai sunt céte uni care vind vinul finutului, un pic mai acru si destul de -are. Are gustul acestui pimént pe care nu-l cunosc. Mis-a spus c& geil sunt mari bautori si ci in timpul iernii isi ingroap’ ville ca s& ‘nu inghege. Gerul face adesea si crape amforele si atunci sunt siligi s& sparga in bucigi vinul inghefat pe care-] incilzese mai apoi la foc, pentru al face iarisi lichid. La Roma as fi putut © Circinmasi (aa). Dumnezeu sa nascut in exil 29 si jur cA via de vie nu creste nicidecum sub Ursa Mare si ci cei ce sunt numigi oameni erau aici animale cu dova picioare liste de sentimente si de rafiune. Dar vid ef femelle, judecdind dupa Dochia, sunt mai pure decit pe la noi, iar basbayt sunt {ntr-adevar birbayi. Se poate trii pretutindeni unde se poate face foc si se pot schimba vorbe. Roma nu e decét un capriciu, un punct mirunt, poate prea strilucitor, in mijlocul beznei umane. Teti spre sear, i-am ficcut o viziti lui Artemis, la celilalt capit al orasului, in comparagie cu distangele de la Roma, dis- tangele de aici sunt ridicole, ins strizile sunt mereu pline de noroi, zApadi sau praf. Ma astepta si imi pregitise o cind gus- toasi, cu adevirat delicioast, fat de mincirurile primitive $i monotone pe care mi le giteste Dochia. Erau pind si migdale pudrate cu zahis, misline negre, smochine uscate si vin de Chios. Daruti pe care i le fac lui Artemis bogagii armatoti si cipitani de coribii. E departe de a fila fel de frumoasi cum e Corina, dar stipineste arta rafinati de a se imbrica simplu si cu elegangi gi se pricepe si spuni lucruti cate ifi incilzese singele sau complimente prostesti, dar atiyitoare. {si joaca rolul cu talent, iar eu nu-i cer nimic mai mult. Conversafia ei au € decat un preambul pentru dragoste. Tot ce povesteste se referd Ja batbagi sila femei care se inbesc cu patimi, la cupluri desi- virgite, sau istoriseste despre amorurile zelor, care sunt cele ‘mai picante si care constituie comoara aftodiziaci a oricarei curtezane sigure pe meseria ei. Am remarcat, de-a lungul nemu- miratelor mele aventuti, cl adulterul fiptuit de Marte si Venus, soyia lui Vulcan, era considerat drept excitantul cel mai eficace. Adesea,cind facem dragoste, Artemis imi sopteste: ,O, Marte, dragostea meal“, pundindu-se pe sine in pielea Afroditei. O ascult cu plicere, cici vorbeste o limbi greaci minunati. Am cinstit cum se cuvine festinul de ietiseari, iar ea mi-a oferit detali despre propria i viapl. Mitologia se amestecd intr-un fel destul de agasant cu tot ce spune gia ajuns la fericita smintealA30 Vintilit Horia de a se confunda cu zeiga iubirii, dar si cu alte personaje mai Putin faimoase. Cortina era mult mai realisté. Povestea ei incepe cu aceasti evocare absurd: locuia la Sestos, pe malul Bosfo- rului, paringi ei erau oameni bogati, iar ea se indtigostise de un tndr care locuia in oragul de pe malul opus, Abydos, situat ppe firmul unde Troia isi indlja odinioard zidutile pigantice, octo- tite de zei, Pentru a o intilni, tinrul trecea noapte de noapte matea inot, iar ea il astepta, insoyita de doica, migcand o tory a cArei flacari il indruma pe inotator. Se iubeau pe o plajé cald inci, la lumina stelelor, ling muzica fermecatd a valurilor Hel- lespontului, in vreme ce doica dormea sau se preficea ci doar- me, nu departe de ei. Dar intt-o noapte, Artemis, obosité de atitea nopti de veghe, a adormit si ea, torya i-a cézut din man’, {in nisip, sis-a stins, ar téndrul care se lupta in larg cu valutile, lipsit de lumina care-i arta drumul, s-a inecat. Nebund de dure. re, Artemis a pirisit casa pirinteasci (mama ei era milesiana) si s-a imbarcat pe prima cotabie care ridica ancora si care a dus-o Ja Tomis unde, pentru a uita si a putea trii, a devenit curtezana favorit a personajelor sus-puse si a acelora care aveau destui bani ca si-si ofete 0 noapte cu ea. E 0 poveste foarte trist. O istoriseste cu atta convingere, ci nu cutez niciodat si-i amin- tesc de Hero si Leandru, a cfror aventuri o reproduce intocmai. Exist cu sigurangi ceva adevirat in aceasti tragedie care sti la baza meseriei ei, dar mise pare de prisos si desenez un hotar intre adevir si mit. Ar fi cu sigurangd incapabilé si reconstituie faptele, cici, povestind de sute de ori moartea primului ei iubit, asa cum a izbutit s-o amestece cu drama mitologicé, se ia pe sine insisi mult mai usor drept Hero decat ceea ce a fost in realitate. Isi confunda prima iubire cu aceea a lui Hero, iar pe celelalte, nenumirate, cu iubirile Afroditei. Tinetejea ei este paménteascd si puri, in timp ce viaga ei de curtezani, ficind corp cu viaya zeijei, reprezinti un fragment din impuritatea Olimpului. Nu m-am putut impiedica s-o intreb: Dumnezeu s-a ndscut in exil 31 — Stii cl povestea ta imi aminteste de aceea a lui Hero gi a lui Leandru? O cunosti? —Nu, mica rispuns ea fir si-si piarda cumpitul, dar asta ‘nu m mii, Toati viaja mea nu ¢ alcituiti decit din asemniti divine, Un oracol mi-a prezis cl eram meniti unui zeu. Ai putea fi tu zeul acela pe care-1agtept. Nu te teme, nu te voi trida, S-alisatapoi si alunece pe jos si mi-a inconjurat genunchii cu brajele-i goale. Sunt sigur ci in fiecare dintre cliengi ei i vede pe zeul predestinat. Deziluziile ei trebuie si fie tare frec- vente, A fost nevoie si sosesc la Tomis pentru a regisi credinga cuiva intacti intocmai ca pe vremea lui Ulise, cind metamor- fozele ficeau parte din viata de zi cu 2i. Ce curtezani din Roma at fin stare si se creada Venera sau si-si confunde prima smin- teali cu accea a lui Hero $i s& astepte sear de sear, in patul cicel pingisit, zeul in stare st-i diriascl adevisata dragoste si si faci din ea o stea eterni sau un izvor la marginea unei piduri? Era intuneric atunei cind am iegit din casa ei, Oragul stri- Jucea sub lumina luni, Am trecut de-a lungul digusilot in drumal de intoarcere acasi, si dou versuti din sctisoatea pe care Leandru i-o scrie lui Hero, inaintea nop fatale, s-au inchegat in strifundul memoriei mele: Unda repercussae radiabat imagine lunar, Et nitor in tacita nocte diurnus erat * ‘Am urcat azi-dimineasi, insoyit de Honorius, sus pe zidusile ‘de apirare. Spre uscat, intinderea e la fel de urias ca spre mare. 1, Unda-ntorea in slip luminoasaicoand a Lani, / O strilucre de vi psinfatunerc eerniind (Horidel, Epstola XVIM, 77-78, tad, de Mati Valeria Petrescu, Ed. Minerva, Bucurest, 1977, p. 64) (nt).32 Vintila Horia Ciresiin floare strilucean ca fli risipite peste piméntul vaurit. Din turnul dinspre apus, care apiri intrarea principald in Toms, se poate vedea intreg orasul, dar si marea si pimantul getilor, de un verde mai blind decit acela al mitii, misterioase siinde~ partate. Langi ziduri, niste plugari adanceau brazde minuscule ccu pluguri de lemn, trase de boi albi care sprijineau jugu! nu. cx fruntea, ca pe la noi, ci cu pieptul. I-am spus lui Honosius i sistemul asta mi se pirea a fi mai practic, pentru c& fora animalului sildsluieste mai degraba in muschii pieptului decit in frunte sau in grumaz, Honorius a dat dispreyuitor din umeri. Nu are decit dispret pentru tot ce se petsece in afara Italie. ‘Mica spus ci piméntul acesta nu producea aproape nimic $i cl gefiivenigi dinspre apus si dinspre miaziinoapte dideau ade- sea foc ogoarelor la vremea cénd gréul era copt. Sia addugat: Augustus va trebui si supund acest pint intr-o bund 2i, pind dincolo de Duntre, legii Romei, pentru a-i da pacea si prosperitatea, $i pentru a-i invifa pe acesti barbati cum si {injuge boii... Roma ii pliteste o solda buni, iat el ste cf, peste uun an-doi, va fi mutat in Grecia sau in Italia, dap meritele pe care le va arita, Nu poate asadar si vorbeasci decit in felul acesta. In timp ce eu, eu n-ag vrea ca oameni astia liberi si fie silifi intr-o i s& inalye temple intru slava lui Augustus, * ‘Am in fafa mea timp berechet. Mult, daci il socotesc pe ore si pe zile. Pugin, insi, daci ma gindesc la anii care imi mai rimin de triit. Pitagora spunea ci viaya e impiryité in patru perioade: ,,Copilitia, pind la douiizeci de ani; sdolescenta, de Ja douizeci Ia patruzeci; tinerefea, de la patruzeci la saizeci; si bitrinefea, de la saizeci la optzeci“. M-as gisi asadar, potrivit acestui calcul, in plind tinereje. Dar mai probabil este cit inge- leptul din Crotona a vrut si zicd maturitate in loc de tinerefe. Dumnezeu sa nascut in exil 33 Jar dacd m-ar fi cunoscut, m-at fi socotit cu siguranga printre bitrini, daca i-as fi vorbit mai cu seami de relagile mele cu femeile. El spunca: ,,Trebuie si-i plitesti tibut Venerei doar jiarna, niciodatd vara; din cdnd in cind toamna si primivara; dar acesta este intotdeauna un lucru care te consumi si face sau la sindtate“, Unul dintre discipoli intrebindw intr-o zi care era cea mai bund perioada ce trebuia consacrati dragostei, el i-a rispuns: ,,CAnd vrei si-fi slbesti singur puterile, CCunosteam invigitura lui Pitagora inc de pe vremea tine- refi mele timpurii. In Metamorfoze, i-am inchinat o mare parte a ciryii a XV-a, Dar am finut oare vreodati seama de ingclep- ciunea lui? Am vorbit despre zei, cind el nu vorbea decit de un singur zeu; am méncat carne, cdnd el era potrivnic oricirui aliment ce provenea de la animale; propoviduia cumpatarea fn desfitirile fubirii, iar eu n-am ficut altceva decit si mi folosesc de cle pana la abuz. Nu mai sunt tind. Mi-am pier- dut tineretea la doutzeci de ani, in momentul in care, dupa pirerea lui, ea este abia la inceput. A fost un surghiunit la fel camine, din moment ce 2 ales exilul la Crotona ca si fugi de abuzusile tiranului Policrat. Printre sclavii sti, din vremea cind locuia la Samos, oragul unde se niiscuse, se gisea Zamolxis, preotul devenit mai tirziu pontjc maximus sizeul unic al getilor, ‘vecinii mei, Ce stranie coincidenya! Mi aflu in acest moment confruntat cu toate entuziasmele si cu toate angoasele tinerefii ‘mele: Pitagora, Zamolxis, Medeea. Voi vorbiintr-o 2i de Medeea, simbolul primelor mele succese la Roma si intemeictoarea ‘Tomisului. Trdim urmand un drum care ure, ajungem la un punct culminant i incepem si coborim, stribitind in sens invers toate misterele prin care am trecut la urcus. lar moartea nu mai c astfel decit o intoarcere. Sau, aga cum spunea Pitagora, drumul spre o altl nastere, Am de gind s-o iscodesc pe Dochia. despre religia ei, despre acest Zamolxis a ei, fostul sclav al ma- gisteului meu.34 Vintila Horia * ‘Trebuie si fac si ajungi adevirul des z i, _ Tre : spre ef pand la parti, pana in fundul A fricii si al Germanici, si povestesc pepoailor supuse, uluite de gloria lui si de legenda lui morala, adevarul despre moralitatea Ini Augustus, Apirindu-mi ciryile, scriam in Elgia unicd: vase Vis ipsa quid est, nisi turpis adultera, de qua Inter amatorem pugna virumgue fuit Daca operele mele sunt acuzate ci au incurajat adulterul, capodoperele trecutului ce fac atceva in afar de a cinta aceste jubisi interzise care umplu, cu paragrafe si pedepse, legile lui Augustus? Ficeam, totodati, o aluzie la greseala Tulic sila gra- val picat pe care impiratul sa clidit propria-i fericite conju- gald. Nu este el intr-adevitr eroul unui adulter? Tar intreaga lui viagé sentimentala si conjugal nu este ea un lung sir de gre- seli si de crime previzute si pedepsite de Lex Julia de adulteriis ot de pudiciia!®? Logodit cu fiica lui Servilius Isauricus, el rupe logodna spre a o lua in cfsitorie pe Clodia, fica lui Publius Clodius sia Fulviei, inrudité cu Antoniu. Cind relagile cu An- toniu, asadar cu Fulvia, au incetat a mai fi bune, a trimis-o pe Clodia inapoi acasi la maici-sa, ira micar si se fi atins de ea, ce adevirat, cici nu avea inci doisprezece ani. Asadar, nu o luase de nevasti decit pentru a face parte din familia lui Antoniu, ‘S-a mai insurat, apoi, cu mai coapta Seribonia din familia lui Sextus Pompeius, si de la ea a avut-o pe unica-i fii, Iulia, pe oon Gee Tider nade? / Arana bb iad git pit.“ (Tridel, Carta a T-a, Elgia anid, pp, 371-373, trad. de Eusebix Camila, EPL, Bucuresti, 1966, p. 57) (nt) ° Legea Iulia privind adulteral si pudoarea (a.t). Dumnezeu sa nascut in exil 35 care avea s-o trimitd mai térziu in exil, in insula Pandataria. B, adevirat ci Scribonia nu avea nimic din calititile Venerei sau ale Blenei, sic era mai in varstd ca el, dar ocrotitorul familiei romane nu divorfeazi pentru atit de pufin lucru. A intalnit-o pe Livia sia luat-o de soyie, ripind-o sofului ci, bietul Tiberiu Claudiu Neto, fost dusman al triumvirilor, care si-a cedat soyia atotputernicului cezar pentru a scipa cu viayi. I-a ficut cadou lui Augustus propria soyie si a cipétat in schimb libertatea. Se spunea la Roma ef pofta lui Augustus de a 0 avea cit mai repe- de cu puting pe Livia in asternut a fost att de mare, incit a silit-o si se infitiseze la ceremonia nupfiala cind ea era pe punctul si nascd. Acel copil, niscut in familia Iui Augustus, ra Tiberi, fiul fostului soy al Liviei. Jar cind Iulia a fost destal de mare, el i-asilit pe Agrippa si, apoi, pe Tiberin sf divorteze de soyiile lor ca s-o ia de nevasti, fiecare la randul sit, pe fica impératului, Nu e asa ci toate astea sunt mai incélite, mai inu- ‘mane si mai imorale decat povestea de dragoste care a provocat sizboiul Troiei? Iar versusile pe care el insusile-a scris in tine- zefe nu sunt ele cu mult mai indecente decit ale mele? Nu mi vaierta niciodatd, c&ci am vizut si am spus prea multe lucruri. ‘Aceste ultime aluzii din Elegia mea nu sunt menite si-i plact mai mult. A ficut legi ca si-i pedepseascé pe ceilaly, c&ci se considera pe sine mai presus de orice lege. Ceea ce il necajeste sifi aminteste ce este el in realitate sunt versurile mele. Tonul slugarnic si lingusitor pe care lam adoptat in scrisorile mele ‘nui va putea ascunde umbra lui Ovidiu, martora trecutului a turpitudinilor lui, prezenti la Roma in aceste scrisori care nu sunt servile decat spre a-si atinge scopul. * SA fag, dat unde? Doar la Roma viaja metitd si fie trité. Sau in Grecia. Dar tot spafiul locuibil al pimantului se aflé sub36 Vintila Horia stapanirea lui Augustus. M-as duce cu dragi inima si triiese printre geji, dar sunt sigur ci finutul lor nu e decit un imens ‘Tomis in care mi-as plitilibertatea cu ultima bruma de siinitate side sperangi din acest trup uzat, a cirui unicd méngaiere este nidejdea intoarcerii la Roma, ‘Am ficut cunostingi zilele trecute cu c&pitanul unui vas care tidica panzele spre Trapezunt. Odati ajuns acolo, as fi putut gisi o caravani spre Orient, spre India sau poate chiar spre gi mai departe, dincolo de orice hotar cunoscut. As fi fost liber; sosit acolo, as fi putut spune intreg adevarul. Matinarul acela cera gata si mi ia la bord, in schimbul unei sume de bani destul de modeste. Nu stia cine sunt. M-am intors acasi, dup’ ce fixasem o intilnire pentru aceeasi sear; eram intr-o stare de agitagie care-I scotea din fire pe , Augustus“. Dochia m-a ajutat si pregitesc un sac si un cufis, fitk sX scoati o vorbi, dar ochii i mi priveau nelinistigi, iar privirea ci avea aceeasi expresie de spaimi cu a céinelui. Apoi, vrdnd si misc cuftirul, o durere de sale m-a lisat injepenit locului. Am fost nevoit si ma intind, cu ajutorul Dochiei, in vreme ce ,,Augustus", cu labele din fat sprijinite de marginea patului, migca din cap dintr-o parte in cealaltl, de parci ar fi vrut sil mi intrebe ce se petrecuse, Era att de caraghios, incat mi-am intrerupt penibilele gemete de durere ca si izbucnesc in ris. Dar lacrimile imi stiruiau in ochi. Durerea asta, care a finut mai bine de un ceas, m-a ficut si-mi schimb planurile. Fuga la virsta mea se videa a fi o aventuri cu neputingz de implinit. Bucusiile scdeau in jurul meu, pre- cum lumina unui foc pe cale a se stinge. Totul se reduce de ‘acum inainte la pat sila masi. Dormit, ficut dragoste, mancat si scris. Am rugat-o pe Dochia si puni totul la loc in ordine siam iesit in compania lui ,, Augustus“ Soarele era inci sus pe cer cand, dupa ce am lisat orasul in urmé, am urcat pe o dunt de nisip, la maul mati. Flosi si céteva ierbuti ctesteau ici-colo pe colina aceea blinda, nu mai inalta deceit propria mea casi. Dumnezeu sa nascut in exil 37 ‘M-am asezat si am stat si contemplu in voie plaja ce se intindea lungi spre miazazi si care urca, devenind faleza in departare. ‘Apa exa albastra si linigtit, iar curengii desenau migcitoare drumuti la suprafafi. La stinga, vedeam limpede portul Tomis, cu tada gi farul dup& modelul celui din Alexandria. Corabia cate trebuia si ma duc’ a trecut dincolo de far cam pe la hora dhodecima's, jax vislele au timas nemigcate cind vintul din lang apornit si umfle pinzele, Am urmisito din ochi sia disprut, dreptin fafa mea, spre risirit, dincolo de linia pura ziti, Nu am incercat nici un fel de pareri de riu, M-am intins pe nisipul cald gi fin, mai fin si mai deschis a culoare decit cel de la Ostia, siam adormit visind acelagi vis pe care-1 am mereu aici cind sunt cu cugetul impicat. Ma vid la Roma, la mine acasi, plimbindu-ma prin geidind. Ajung in faja zidului imprejmuitor care mi se pare prea inalt si prost agezat. Ag vrea si pun si fic dat os, casi am iarisi in faya ochilor privelistea dinspre Monte Mati, sii vorbesc despre proiect sofiei mele, care ma priveste rmirati si imi spune:,.La ce bun si dérémi zidul? Micarte impie- dicd s& privesti Tomisul". Atunci imi aduc aminte ci dincolo de zid se afi Tomisul si cd n-am nici un chef stl vid. Cand m-am trezit, soarele era inci sus. Am zitit-o pe Do- chia care era asezati nu departe de mine, lang mare. Arunca pictre in api, iar Augustus" se vira sie caute si, cd iesea, alerga nebuneste pe plaji. Dochia ridea pe ticute. Atit femeia, cat si cinele erau fercii cl mui picisisem, M-am simit acasi, fn mijlocul unei lumi marunte gi familiare: o femeie, un cine, © casa, fiinge si lucrusi care se deprinseseri cu prezenta mea sinu se mai puteau lipsi de mine. _ in timp ce ma ridicam, Dochia s-a apropiat de mine sim-a poftit si vin si-i vid casa. ,B foarte aproape de aici“, mi-a spus a si mi-a intins ména ca si ma ajute si cobor de pe duna de 4 Dupi ora gase sera (aa).38 Vintila Horia nisip. Zgomotul valurilor care se spirgeau de firm si micosul algelor care putrezeau la soare m-au ficut si iubesc dintr-o dati acest peisaj singuratic. Mana Dochiei ma ajuta si m4 impac cu acest pimént, cu imensul vuiet al apelor care nu are nimic din sopotul valutilor de pe plajele de la noi. Casa Dochiei se afl la marginea cartierului siracilor, asezat {in mijlocul unei gridini intre mare si zidurile de apirare din- spre miaziizi, au departe de dun. Trecem printre straturi cu legume, unde salata, varza, rosille cresc printre nigte sanfuri mici, ca si ajungem la casa spoitd cu var, care are un soi de Prispa adipostita, deschisé spre gridiné si sprijinitd pe stilpi din lema, Acoperisulinclinat ¢ alcatuit din minuscule buciiele de lemn asezate uncle peste altele ca solzii pe o platogi. Un copil o astepta la intrarea in gridind, 0 fetga bilaie de vreo trei anigori care ii seamina, Un bitrin, tatdl Dochiei, urmirea, rezemat in coada sapei,fiticelul de apa care serpuia prin sanfuri si se revirsa peste un strat cultivat cu salatd. M-a salutat in limba eth si si-a vazut mai departe de munca lui, in vreme ce copila ne utmarea de pe prispa cu dusumea din lut batatorit, la fel ca in restul casei, Dochia m-a pus si stau pe un sedunel rotund cu trei picioare gi mi-a adus o linguri de miere intr-o cand cu api rece. Ne injelegem perfect deja de ceva vreme, cici ea face Progrese in latin, iar eu in limba get, De pe prispa, se zirea ‘matea, pe deasupra dunelor de nisip, ca un zid verde care astupt orizontul. S-a asezat si ea pe un alt sciunel, la o distangd respec ‘tuoasd. Copila ii inconjurase mijlocul cu brajele. — Cum te cheami? am intrebat-o, ca si zic ceva, —Dochia, — Dar pe tatil tiu? Fetiga n-a rispuns si atunci m-am uitat spre maicd-sa care mica spus: — Tatil ei e departe. Dar nici ea mu i-a rostit numele, Dumnezen sa néscut in exil 39 —E get, la fel ca tine? ‘A murmurat un ,.Da‘ care insemna cX pune intr-un fel capat intrebuiilor mele. Nu mi ingelasem, Existau atit un barbat si ‘un copil in viata Dochiei, cit si o tain pe care nu voia si mi-o dezvaluic, cel pusin nu deocamdati. — Nu te temi de geti? Esti in slujba unui roman si ei te-ar putea ucide intr-o zi, De ce mu vii si locuiesti in oras? A diitinat din cap. — Nu. Tatil meu igi are aici gridina de zarzavat, feta se joaca printre copaci si la malul masii. Sunt fericité aga. — Et fericita, Dochia? ‘A dat din cap. _— Fard barbat, att de téndira gi de framoasé, cum pofi fi fericita? — Nu avem nevoie de tot ce dorim pentru a fi fericigi. $tiu cd nu asta ¢ pirerea dumneavoastrd, dar asta e. Poate ci avea dreptate, dar situatia noastri nu era aceeasi. —$tii, Dochia, c& posedam tot ce-si poate dori un barbat sick nu eram fericit? Ba a spus ,.Da" si i-a ficut semn copilei si se duct si se joace in gridina. —Nu suntem stipani pe soarta noastr si nici pe fericirea noastri, a mai adiugat 2. — Atunci cine e stépinul nostra? A tispuns fir sovdiald: ,Zamolxis. Numele asta s-a intins peste toat{ seara, Era ca si cum lar firostitcerul, gridina si marea, intr-atit era de grav si de sonor, de trist si totodatd puternic, aidoma peisajulki pe care-1 mode- lase dup’ felul lui de a fi si de a gindi. Ma simyeam oarecum nipidit de forya lui, oarecum obligat si-i dau ascultare si si cred in el, Devenise oare, mai inainte chiar de a- cunoaste, stipanul soryii mele? Femeia aceasta, agezati in faja mea, fi40 Vintila Horia rostserumee siil auzeam pentru intiia oari pronungat de nigte Cand scriu aceste randuti, imi amintese stind in faya gridinii rustice, lings Docia induporsae bam cuvintele pe care tocmai le-am reprodus, utasem cu totul de nefericirea mea, dupi cum witasem unde mé aflam si de ce cram aici, Prin gura tinerei femei, ficeam cunostingi cu ceea ce Pitagora numise, cu cinci sute de ani in urma, zeu/ uni. $i totul se stergea in faga acestei vest, pe care, in fond, o cunos- team, dar a cirei adevérati cunoastere m& astepta la capitul lumii, sub zidurile Tomisului, ca singura alinare cu puting. Caci noi nu suntem stipani pe soarta noastra. Al doilea an. Existd oare pisiti mai tragice decit acesti pescdrusi cu zbor grafios, al clzor jipat imi sfisie suflerul, de parct ar vesti un dezastru, de parc ar incetca si reinvie amintirea altei viet consacrate celor mai ingrozitoare crime? Mi duc cu gandul la Medea... Norii au coborit foarte jos, acoperi cerul in intre- gime, dnd mario culvare sinistri, verde si cenusie totodats, pe care se detaseaza aripile albe ale acestor pists ale neferc care plonjeaza la ristimpuri in inima hiului ca si prinda cite ‘un peste. Se leagiind pe aripi, slobozindu-i sipatul ascusit, de parca ar vrea si scape de povara trecutului, Ma aflu pe deal, in apropierea casei Dochiei. E iarn’, inci blinds, dar sunt sigur cla noapte sau, poate, maine are si se agtearni zipada, adust de vintul de mizinoapte. Ierburile sunt uscate, iar vantul suier’, trecénd prin tulpinile ca niste oase chircite. Lumea e plina de durere, iar viaya trece prin oameni precum vantul Asta, ficind si se infioare trupurile si sufletele: iarna ¢ aproape, vara n-a fost decat acest scurt spafiu strilucitor in care moartea devine posibilé. Nu vezi pe nimeni. Tarmul si apele sunt pusti Portu, in departare, e gol. Doar pescirusii indura clima asta, ficind ‘ecou natusii neprimitoare. Zburau cu acceasi indiferengi in ziua in care Medea si-a ucis fratele aici, chiar pe acest jirm, printre fipetele astea asemanatoare, menite parcit si insoyeascd pica- tele oamenilot. Ea a zisit de la indljimea acestei coline sau a acestei faleze cotabia ui Actes, patintele ci, pe care-1 abandonase42 Vintila Horia cdndva spre a-1 urma pe Tezeu. Fusese soyja lui lason sil ajutase si cucereasc’ lina de aur, in Colchida, situatd pe acelasi yirm, ceva mai spre miazinoapte. Ucisese... Dar am mai povestit deja istoria asta, O vad in fata mea pe frumoasa vrijitoare cu soflet hain, cu privirea plind de neliniste, riticind pe plaja asta strfind. Tatil o pisise, in sfarit, urma si debarce, nu mai putea sc&pa de ménia lui. Dar cit curaj mai are in sufletu-mpicti Obragal ei de groaze dodat s-a-nalbit!'® ‘Aceste versuri din Ehgja a IX-a, scrise cu mai putin de un ‘an in urma, vin spre mine cadenjate de valusi, ca si cum marea mi-ar fi memoria. Vaegind in zarea apeicorabia venind, pi ice: Sunt pierdutil Da-n lafu-mi tot il prindt‘“6 Viaga ei se folosise din plin de asemenea ,lapui. Nucl cuce- rise ea pe Iason printr-o ingelitorie? Arta magiei nu mai avea taine pentru ea. Dar, in faja bitranului ei pitinte, formulele magice nu aveau nici un efect, i se amestecau in minte, deve- eau confuze $i fri de folos, iar fipatul pescirusilor o impiedica s& cagete. Vintul sufla prin tulpinileierbusilor uscate ar vuietal valusilor o Picea si-si piarda cumpitul. Lang ea se afla fratele ci, Absitt. in el a descopertt sciparea. Cu palosul fi strapunge pieptul nevinovat si taie buciyi trupul tants, carne din carnea ti, agaz8 apoi pe o stinei la vedere ~ chiar acolo unde faleza mai inaltd —capul insingerat si mainile lipsite de viagl ale lui “Absirt, ca pe un far strilucitor, mai puternic decit lumina, 1 Tri, Cartea a Ua, Bigia a 1Xa, trad. cit, p. 95 (ot). °6 Ibidem, p. 95 (a.tt) Dumnezen sa nascut in exil 4B pentru ca pitintele ci si le vada de departe, dupa care impristie ‘pe plajé si pe cmp membrele smulse, pe care Aetes, in urma- sirea lui indrtnicd, le va descoperi printre marin’ si pietre. {in felul acesta, el va fi silit si-si incetineascé mecsul, cici va sta sh culeagi acele cumplite rimasife, iar Medeea, in goana ci, va putea cistiga timp. Vad fuga asta, aud plinsul batrimului ‘Actes care se apleaci la fiecare pas ca si nu lase prada corbilor trupul ffului stu, dar care merge, torusi, inainte pentru agi pedepsi fiica criminal. Medeea e deja departe cind batrinul a izbutit, in sfargit, si dea loc cuviincios de odihnd trupului sfartecat, acestui trup a cirui amintire pluteste, ca un stol de pescdrusi, pe deasupra oragului Tomis. Inde Tomis dicts lacus hic, quia fertur in illo ‘Memira soror fratrisconseensse sui’? ‘Al doilea an de exil incepe pentru mine astizi, Anul viitor ‘voi fila Roma, de cateva luni de zile deja. Augustus va fi murit cu sigurant%, cirpile mele se vor gisi din now in toate biblio- tecile'8, iar eu voi povesti, la terme sau la mine scasé, asezat lingi foc, isprivile Medeei. Aceasti femeie imi produce oroare si, totodati, imi inspini si o profunda mili. A fost juciriazeilor, care fiimping pe oameni si inffiptuiascd acte odioase, spre ari pedepsi apoi mai bine. inte-o noapte, m-am trezit in litratul lui ,,Augustus‘. Vantul batea tare, ploua, focul se stinsese in vatri, L-am linistit pe Augustus“ si, in vreme ce incercam sa adorm iarigi, am auzit 1 ,De-atuncl se cheama Tomis acest pint piers, / fa amintiea time eal sa petsceat (Ibid, p95) (La traducerea liber a versus, circa tam prefer, dupt cam am mai spus tadacere estat, autora 4 adfugat { urmitoaren expicayje: Tony in greceste inseam ti samputare) (2). Augustus eliinse ce i Ovid din toate iowa publce (22).44 Vinvila Horia limpede un glas de femeie care striga in noapte: ,Medeeaaa, Medecaaa!", Cainele a reinceput si latre. Jar mie mi s-a ficut fricd, in patal meu ingheyat. * ‘A mai trecut o iarnd, cu zipezile ei, cu rafalele de vant, cu singuritatea ei. Am avzit iar urletel lupilor si geamatul vin- tului peste acoperigul casei. Si am fost multi vreme bolnav. Corpul meu, scuturatde febri, n-a mai parisit patul dowd luni {incheiate, in timp ce mintea mea, aidoma cerbului care isi re- capiti libertatea, n-a contenit s& se preumble cu voluptate pe toate potecile trecutului, Mi-era de ajuns si simt un miros de lemn ars ca si mi revid acasi, in ciminul meu si printee ai mei; sau adulmecam un miros de carne friptd si atunci m4 cufundam fn aromele copilisie, retriind iernile de la Sulmona, cnd bucitarul picingilor mei punea si se frigi in curte un pore urias din Umbria, bine inmiresmat cu dafin si marar silbatic; tot astfel, parfumul unui trandafir ofilit, pe care Artemis mi 1a oferit intr-o searé, m-a ficut si retriiesc noptile petrecute {in cimaruya Gale, in casa Corinei, akituri de atitea alte femei iubite sau numai dorite la sfirsitul unei orgii. Am avut timp simi refac toate cirjle, sf scriualtele, ajutfndu-ma de condeiul _usor al inchipuiri, si mai cu seama am avut rigazul, ca niciodat in viagé, si cuget la mine insumi, si mi las leginat de blndefea trecutului si scuturat de realitatea acestui prezent, care repre- zintl pentru mine un contact nemilos cu adevirul viefi. Fiecare ‘om cate imbatréneste are, probabil, aceste cumplite vedenii care fl desprind de amigirea de zi cu zi sil fac si vada zidairnicia atot ce face gia tot ce a fost, insi imensa masinirie a minciunii zilnice, familia, bopatia, casa, prietenii, peisajul natal sunt tot acolo, gata si-] inhage si sil aseze in fafa unei noi amagiri Suntem astfel alcituigi din marunte eternitii care ne due spre Dumnezeu sa nascut in exil 45 moarte, printre lugubrele luminiguri ale acestor momente reale care ne-ar ucide in cele din urma mai repede daci am avea ccutajul si le prelungim. Venind la Tomis, primul lucru pe care am fost slit si-1 abandonez a fost masindria minciunii. $i eram gata si nscocese 0 alta, cind boala m-a asezat fi mild fayi-n fai cu mine insumi. Poate fi cineva mai pur, vreau si zic mai ppuin manjit de amagis, decat un exilat la Tomis? Sunt precum tilharul Seluros, singur in mijlocul Forului, in fafa fiarelor care, peste cfteva clipe, se vor arunca asupra lui, si, la fel ca Seluros, stiu c& nici o sperangi nu e cu puting. intr-o noapte, i-am povestit Dochiei, care aproape ci nu m-a lsat singur in timpul acestor doua luni, moartea lui Seluros. Corpul meu nu mai suferea, febra trecuse, plimini imi respirau, fic si m& mai doarii i puteam jarisi vorbi, Seluros era un asasin faimos in anii tinereyi mele, un tilhar din sudul Italiei, care a fost stipén ani indchungati peste drumuri si piduri. fate zi, potera la prins sil-a dus la Roma, Augustus i-a transformat pedeapsa in spectacol. M-am dus si-l vid, insot de Corina, care asista la munera! sila venatione®® cu 0 asiduitate ce se datora mai putin dorinei de a privi moartea si suplicille gladiatorilor sianimalelor, cét mai cu seama doringei de a fi vazuti in mijlocul ‘mulyimii elegante venite la circ, Seluros a fost, asadar, legat cu Janguri de un stilp infipt in mijlocul Forului, iar apoili s-a dat drumul unor pantere i leoparzi flimdnzi. Mai vizusem citeva asemenea venationes, desi nu-mi plicea genul asta de spectacol, dar aproape intotdeauna fiarele erau cele invinse, céci luptau impottiva unot oameni bine inarmaji, maestri in arta lor. De data asta ins’, omul avea bragele legate. Cand fiarele au ajuns. Ving’ el, a azvirlit cu piciorul drept nisip in ochii unei pantere: cate se pregitea si se arunce asupra lui, Am si acum in minte +9 Jocusioferite publicului (.tc). 2 Vindtosi care se fineau in circu (ot).46 Vintila Horia gestul panterei care igi curiga cu o laba ochii ring, inte-o atitu- dine de inoceng& copilireasca, Prey de o clipd, tragedia care se desfigura in faja mea a cXpitat aspectul unui joc: omul parea un baiejandru un pic crud, care, cuprins de o manie neastep- tatd, aruncase cu praf in ochii pisicii care se astepta mai degraba lao mingfiere. Dar iluzia n-a jinut decit o clipa. Seluros con- tinua si arunce cu nisip in directia dusmanilor, cu nebuneasca repeziciune a celui care crede ci a gisit in gestul acela de-a dreptul smintit porta de salvare, cind un leopard a sérit pe deasupra panterei orbite. Am inchis ochii si mi-am astupat ure-~ chile, dar a fost prea tirziu. Vazusem deja privirea surprinst atilharului gi singele care ii yipnea din gitle, si auzisem patul, mai scurt decat durata unui fulger, care s-a stins intr-un val de singe. Asteptarea mortii fusese lungi, dar moartea in sine a finut doar o clipa. Trupul asasimului a fost iute devorat, clei, atunci cand am deschis iarisi ochii, n-am mai vizut decit funia insingeratd care spinzura de stilp, acolo unde, cu citeva minute ‘mai inainte, fuseserii niste maini vii, niste méini omenesti, iar fiarele care se sfisiau intre ele cu colfi si cu ghearele ficeau si vibreze aerul Romei de rigetele lor. T-am spus Dochiei cand mi-am terminat istorisirea: — Sunt si eu acum la fel ca Seluros. Mi-a rispuns 2imbind: — Atunci eu sunt pantera, Sau poate leopardul? Nu. Tu ai fi speranga absurda. Nisipul azvielit in ochii sortii. ‘De cand a intrat in slujba mea, a trecut un an, iar ea a invajat s& zimbeasci. Mi-am flicut din ea o prietend, Cu toate astea, ‘nu-mi vorbeste niciodata despre ea insisi iar viaja ei continua si fie o tain pentru mine, $tiu ci nu mi uriiste si am izbutit s aflu, de asemenea, ci nu ma va iubi niciodati, pentra ci inima ei ii aparfine altuia, iar corpul unei femei gete nu-i tri deaza inima. Nu voi avea decat prietenia ei sau, poate, mila ci. Dumnezeu s-a nascut in exil 47 Ma muljumese asadar si aplic principiile din Ars amandi rela- jillor mele ca Artemis, Oare pentru cit timp inca? * ‘A venit si Honorius si ma vada in timpul lunilor de nemig- care. E inal si solid, si asa cum arati infigurat in penuld!, pirea inci si mai inalt si mai pitruns de romanitate, Este unul dintre pionii cu care Augustus a umplut lumea ca siise apere de peri- colele cele mai indepirtate si mai nebiinuite. Are ochii mici, ciprai inchis si, cel pufin la inceputul relagilor noastre, mi striduiam si descopir in adancul acelei culosi, care imi amintea de descendengii etruscilor din Umbria, sclipiri de bunitate si de inteligengi. El a adus-o pe Dochia in casa mea si m-a pre- zentat lui Artemis. Dar, de la discutia noastri de pe zidurile cetiti, nu i-am mai clutat tovirisia, iar relagi’e noastre nu mai sunt cele de altidati. Ficeam efortuti si vorbese atunci cind a sosit in vizit, cici ‘mi aflam abia la inceputul convalescentei. Asedar, a fost nevoit si caute subiecte de conversatie si si le dezvolte dupi placul lui, Avea ceva schimbat in infiisare, mi se area mai slab si ‘mai preocupat, dar mi-am dat curind seama cd schimbarea nu venea dinlduntru, iar transformarea de pe chipul lui se datora bitbii pe care si-o lisase si creasci, aidoma romanilor din ‘vremea lui Cato cel Baten, Sau sidoma geyilor. I-am ficut zimbind sema spre barbi. A rosit ugor gi mi-a spus: ,,E mai pufin frig asa“, Dar am priceput imediat ci exista o alti expli- cafie, Nici grecii nu mai poarti barba inci de pe vremea lui ‘Alexandru, Doar barbatii si-au pastrat acest cbicei cate ii apro- pie de animalele silbatice. Conversatia a lurecat curind spre 2 Manta lungi din lind ranst, care era purtat ir zilele frigurosse, cu. vine si plosie (a.a).48 Vintild Horia “un alt teren si doar acum, cnd scriu, imi revine in minte barba ‘Tui Honorius. Am stabilit o curioasi legdturd intre aceasta barb sivorbele pe care centurionul le-a sostit citeva clipe mai tirziu. ‘A intrat foarte repede in subiect, cici nu are o inteligengl prea subtild —Nu v-au plicut niciodatd militar, mu-i asa? m-a intrebat el. Agi scris chiar versuri pentru a explica acest sentiment. Am citit aceste versuri cu ani in urmé, nu-mi mai amintesc in ce carte, Mesetia armelor nu vi este simpatic’ si consideragi ci ¢ 0 crima si ucizi oameni. ‘Am dat afirmativ din cap i m-a nipidit o spaima brusca. Onmul acesta primise niste ordine dela Roma gi acum mi luase la intrebari, Agadar, se stringeau noi dovezi impotriva mea, pentru a justifica climinarea. Asta face parte din tactica impe- rial&. Au fost asasinate persoane mult mai importante decit ‘ine, iar mori astia sunt cei care bintuie somnul lui Augustus sial Liviei. Dar marea este totusi sub gheagi. Cine i-ar fi putut aduce instrucyiuni lui Honosius in plind iarna? Interogatoriul a continvat, — Am pirisit Roma cu ani in urmi. Putegi si-mi spuneti, cu toatt increderea, daci exist mulfi oameni in Italia care gindesc ca dumneavoastri? $tiu ci dupa dezastrul suferit de ‘Varus in Germania, impiratul a gisit tare greu tineri dornici si se intoleze in legiuni si si se dedice vieyii militare. Bra adeviirat. Erem asadar invinovitit de un lucra ined si mai grav. Nu eram doar corupatorul moral al femeilor romane, ci sial tineretului mascalin, cici din versurile mele invigaseri tinerii ostasi si disprefuiascd armata si onorurile ei. La ce bun sii mi apis? O moarte brusci m-ar fi crufat de cine stie cite alte dureri. —Da, ce spui damneata e adevirat. Tineretul de astizi si-a pierdut entuziasmul rzboinic. Dar si fiu invinoviit de toate telele care impovirsazi imperiul inseamni si mi se faci prea multi cinste si si mi se dea prea mult importanga. A Dumnezeu s-a nascut in exil 49 —Nu asta ¢ intensja mea. Eu nu vi acuz de nimic. V-am admirat prea mult poezia ca si vi gisesc acum vinovat de ceva. Si apoi, sunt eu insumi un militar care nu-si iubeste mesetia. ‘Afirmagja asta m-a luat prin surprindere. Nu eram cumva victima unei preficitorii? Nu observasem niciodati, de-a lungul unui an in care avusesem relagii destul de strinse ca Honorius, nici o fisurd intre om si vesmantul pe care purts — Vise pare ci suntem indreptit in ce facem? Imperiul se mieste prin umilirea si distrugerea celorlalte popoare ale lumii. — Ce vrei? Nu exist pe pimant decit cuceritoti si cucerig. Omul nue in stare si-si imagineze o alta solutie, De indati ce Roma se va opri din cucerit, va veni rindul ei si fie cucerité de citze ali, Nu ingeleg unde vrei si ajungi. Honorius sovai cateva clipe, mingiindu-si berba, intr-un gest nou care adiuga 0 anumité noblete infiistri lu. — Augustus este batrin. Tiberiu ti va fi succesor. Credeyi c& imperiul este cea mai bund solugic? — Augustus este un zeu. Tiberiu va fi un altal. Nu aver dreptul si ne indoim de zei. $tii asta mai bine ca mine. — Oare tinesii romani cirora nu le place si piriseasci Roma si si plece la rizboi sunt de aceeasi parere? — Habar n-am, Nu mai sunt tani si stii cit il admir pe ‘Augustus. —Da, da, Spuneam doar asa ca si stiu. Sunt pe cale simi abrutizez aici. $i ma gindesc uneori la lucruri absurde. V-agi gindit vreodati la religia noastri? Afi comparat-o vreodatd cu alte religii, cu cele ale altor popoare? Nu mi refer la greci. — Roma miguna de credinge straine, siriene, persane, egip- tene... —Nu, nu. Bu ficeam aluzie la religille cate le vorbesc oa- menilor despre un Dumnezeu unic. E posibil ca zeligiile astea si fi gisit alte solugii pentru probleme pe care noi le socotim, ca rezolvate intr-un singur fel. intr-un fel poate nedrept si gresit.50 Vintila Horia ‘Voiam si-i spun ci eram prea putin informat asupra acestor probleme ca si-si duc mai departe consideragile, dar Dochia ‘a intrat in clipa aceea gi i-a oferit centurionalui vin fiert a ciui aromi s-a tispandit in incdpere. Am schimbat subiectul ca si vorbim de frig si de boala mea. Gindindu-mé astizi din nou la acel straniu dialog, revid ‘in minte barba Ini Honorius, Ce vrea de la mine omul asta? E vorba cumva de un militar abil, cu misiune de la Augustus sau de la Livia s& mi piardi? Ar primi drept tisplatd un sfert din avutul meu. Acesta e preful delatorilor, institusie creat sub primul nostru impéat. S4 fie cumva un neraulpumit care incepe s& aibi inctedere in mine? $i, in cazul asta, care e semnul care La ficut si ingeleaga posibilul meu acord, complicitatea mea? Stie bine ci scriu la Roma si ci un cuvant de la mine l-ar putea pierde, Nu vad prea limpede lucrurile. $i sunt ostenit. Barba ceca, totusi... * Hi bine, incep poate si vad limpede in povestea asta cu arba lui Honorius. N-am auzit niciodata vorbindu-se de un caz. asemanator — un soldat impotriva imperiului! —, dar foarte pufine persoane la Roma, printre civil, cunosc adevirata stare de spitit a armatei, Civili au incetat si mai fie militarist, ca pe vremea republici, cnd romanii erau dispusi si ia parte la toate aventurile Romei, si am avut prilejul, dupa dezastrul Ini ‘Varus gi al legiunilor lui, si masor proporfille pripastiei care se cAscase intre poporul roman si armati. Dar chiar aceasti diferengé implicd o limurire de ordin politic: civilii igi ridica in slivi impatatul atat timp cét au-i cheami sub arme; militar {I proslivesc pe Augustus atit timp cit fac rizboi, castigi lauri si participa la impisicea prizii, adic necontenit; deoarece jimperiul nu face altceva decit 9 porneasci rizboaie eu scopul Dumnezen s-a nascut in exil 51 de ai intresine pe trintosii Romei gi de a intéri atasamentul legionarilor. Fiecare victorie inseamni o posibild prada. Este, asadar, drept si credem c& opozitia fayi de imperiu sau fap de Augustus personal, daci totusi aceasté opozitie exist, nu poate fi cu puting’ decit printre civili, imi vine deci greu si cred ca Honorius ar fi un partizan al acestei opoziti, chiar daci ar fivorba de un izolat. E adevitrat ci mi-a vorbit de zeii nostri side cei ai altora, de Dumnezeul unic, adic de Dumnezeul getilor. Nu e deloc cu neputingé si fie informat asupra religiei barbarilor, si i descoperit un adewir care se opnne adevirnlni nostru, iar acest adevar si-l faci si vada imperiul si politica lui de permanent cucerire ca pe o nedreptate. in cazul asta, probabil ci a gindit cam asa: ,Ovidiu a fost surghiunit la’Tomis, deci a picituit impotriva imparatului, este asadar dispus si fie de acceasi parere cu mine si si-mi fie aliat“. insi cuvantul ,aliat** presupune o idee in comun, o organizare meniti si distrugé © stare actual si si clideascd societatea romani pe baze noi. Or, toate astea sunt doar utopie curaté. Nu existit opozific la Roma. in cercurile intelectuale, in scoli, unde Republica le este mereu infitisatd clevilor drept un ideal social si politic, printre filosofi, de asemenea, s-ar putea vorbi de o atitudine antiim- periali. Dar asta e departe de a constitui un pericol. Fé doar si poate, politia imperiala sti mereu la panda. Pe (Cmpul lui Marte, unde oamenii sporovaiesc adunagi in cinul22 si unde se discuti tot ce se petrece intre hotarele imperiului si chiar dincolo de ele, impératul si-a plasat soldagi imbricagi in civil, ca si tragi cu urechea la ce se spune si ca sd fack mai, apoi rapoarte aminuntite despre tot ce aud. Au fost arestafi cetijeni pe baza unor asemenea rapoarte, Multi dintre ei au. fost trimisi in surghiun sau chiar asasinayi pentru o singuri fraza imprudentd, Tar sclavi, care triesc in mijlocul famililor noastre 7 Cere sau 2id in formd circular (a.tr)52 Vintila Horia si care au ocazia si asculte tot ce se spune la vreun banchet sau la o simplé reuniune de familie, au sunt ei spioni in slujba polifiei imperiale? Unul dintre acesti sclavi a fost acela care a povestit aventura Tuliei si a lui Silanus si a denungst aumele meu gia altor invitayi. Viaga la Roma a devenit imposibild, in sensul cf se triieste sub teroatea proprilor sclavi, Sunt risfitati, lise fac daruri, nimeni nu mai cuteazi si-i dojeneasci, ba nimeni nu mai indrizneste mAcar si-i elibereze de teamd ca nu cumva si se creada ci s-a dorit descotorosirea de un martor incomod si primejdios. Un sclav delator are dreptul si primeasca a opta parte din avutul stipanului, daca se consideri ci delagiunea lui a fost adevirati, Este mijlocul cel mai sigur de a face avere, cel ‘mai usor, gi se practic delagiunea mai mult decit sportusile, imi amintesc de bietul Cornelius Gallus, poetul, care a fost ‘guvernator in Egipt. Dupi bitilia de la Actium, a primit insi- cinare din partea lui Augustus s#-1 urmireasci pe Antoniu, a cirui sinucidere a provocat-o. A fost umit imediat guvernator in Egipt unde, catva timp, imbitat de glorie si de succes, con- siderindu-se, poate, descendent al faraonilor, s-a lisat adulat cauun zeu sia cutezat si se creadi egalul lui Augustus. Pretutin- deni se inilyau statui in onoatea lui si temple. $i-a proclamat atotputernicia intr-un cerc de prieteni, fird micat a se gindi ci urechea delatorului era la datorie, A fost chemat la Roma, judecat si condamnat la exil $i a ficut gestul pe care eu n-am ‘avut curajul sil fac: si-a pus capit zilelor inainte de a pleca in exil, Augustus nu se afla la Roma. Cénd s-a intors, a virsat actimi si sia exprimat de fay cu martori parerea de niu pentru moartea prietemului, socotind c& pedeapsa fusese prea aspri, dar a mul- jumit, otodat, Senatului cl se aritase atit de sensibil la injurile rostite de Gallus impotriva persoanei sacre a impiatulu. ‘Acest lucru pune in evidengé o intreagi situagie. Trebuie si fie cineva inconstient sau privilegiat al repimului ca si nu do- reasci o schimbate, ca si nu-si dea seama de un fapt foarte a Dumnezeu s-a nascut in exil 53 grav: noi ne-am pierdut orice libertate si este suficient un cuvant, susotit de un sclav la urechea unui politai, ca si-i pierzi si bunutile, si viaja. Este asadar logic si ne gindim ci pacea ui Augustus este pace sub domnia fricii sic la Roma sau la “Tomis exist oameni care gindesc intr-un mod diferit de acela al senatorilor. Muli au avut de suferit in mod direct, ca mine, siau descoperit adevrul dupa ce au simfit pe propria lor piele asprimea lui ,Jupiter. Dar mai sunt si afi care au ajuns la aceeasi concluzie, lund contact, departe de Roma, cu alte ade- viruri, Ca Honorius. T-am spus Dochiei: ,,Malana a fost tare bund astizi". Cum sf zic malana in latin’, dact mancarea asta © necunoscuta la Roma? Aici, siin toatd regiunea, se mininci malana in fiecare zi, Eun terci de mei sau chiar de grau care se serveste cu branz siccu unt, sau care se prepari si cu miere. Se minancX impreund ‘cu cane, asa cum se mindinci la noi painea. Malana e un cuvant get pe care- folosese zilnic, M-am deprins cu el, cu mancarea pe care o reprezintd, ca si cu limbajul férii. Latina mea si-a pierdut din puritate, deoarece n-o vorbesc decitt cu Honoroius si cu Dochia a citei conversafie un amestec latino-get, pe care-lingeleg perfect deoarece am ajuns sk pricep limba get la fel de bine ca latina, Sunt chiar ispitit s& scriu versuri in aceasti limbi ale carei taine, dulceafi si frumuseye le descopar incetul cu incetul. E 0 limba ficuti pentru poezie, cici, dact pare aspri si barbari la primul contact, vorbiti in barbi de locuitosiisiri, ea capitd o altd infisigare cénd e scrist sau cfind Dochia, a cirei gurd s-a modelat sub influenga latinei, o rosteste in faa mea fii si bnuiascd schimbarea. Sunt, de asemenea, tentat si traduc Georgicelsin geti, cic limba asta e ficut’ pentru a descrie farmecele naturii, iar cuvintele au adesea rezonanga54 Vintila Horia fenomenclor pe care le intruchipeazi. Nimeni sau aproape rnimeni mu-mi ingelege aici poemele. Iar cind poemele ajung la Roma, cine mai are rigazul si se aplece asupra unor versuri scrise atit de departe si a ciror putitate de limbaj dispare sau vva disparea cutind sub suflul violent al vorbelor strdine pe care le aud de dimineaa pand seara? Cel care ptimeste o scrisoare de la mine se fereste s-o citeasc’ in public. Asta ar putea atrage necazuri, cici eu sunt exilatul, asadar dusmanul lui Augustus. E mai bine si ascunda scrisoarea abia sositi si nici macarcititt departe de privirile indiscrete ale prietenilor si ale sclavilor. Nemaiavand cititori, la ce bun si mai scriu? Fart indoiala ci ‘nu pot tri fird sf scriu. Am sf mor in ziua in care mina mea -va fi neputincioasé s& mai find stilul. A scrie in get ar insemna pentru mine si-mi reckidesc un auditoriu si o celebritate. Am si incerc si devin un vafes®? in tara getilor. Sunt inca tana, cel pugin dupa cum spune Pitagora. * Micuja Dochia a venit si mi vada azi-dimineasd si a stat toati ziua pe ling maic’-sa, in casi sila bucititie. Nu e aces- ta singurul lucra ciudat care s-a petrecut azi. La inceputul dupi-amiezii, cfd soarele lumina orasul dinspre uscat, am auzit chematea santinelelor si, imediat dupa aceea, pasul gribit al oamenilor pe ulipi, Dochia a intrat in fuga in odaia mea. Nu iesit Oragul e impresurat.“ Am iesit totusi, ca si dau peste Honorius care era deja in fafa usii, M-a luat cu el spre turnul cel mai apropiat, iar induntru, unde forfoteau deja soldayi, m-a pus si-mi schimb vesmintele, Era zadamnic si protestez sau. s& spun ceva, Mi-am acoperit, asadar, pirul lb cu 0 casca grea, mi-am petrecut platosa peste pieptul firay, am apucat sabia, ® Ghicitor, prooroc, profet, poet inspirat de zet (a.tt) =a Dumnezen sa néscut in exil 55 arcul si sigetile pe care mi le intindea Honoris si, clitinan- du-ma sub aceasti neasteptati povari, am urcat treptele de piatri. Meterezele, jur-imprejur, erau pline de soldagi. De la adolescent pani la batrini, tot oragul se afla acolo, dar aspectul acestor ostasi improvizati era departe de a inspira groaza. Grecii ‘nu mai sunt rizboinicii de odinioard. Alituri de mine se gisea un carciumar pe care-I cunosteam. improsca cu injurituri grele siameninga cu palogul cimpia din depirtare, inst gesturile lui erau cele de zi cu zi, si nu aveau nimic din disciplina si so- brietatea adeviratului soldat pregitit pentru lupté printr-un lung antrenament. Toi acesti oameni cumsecade care se pregiteau si apere Tomisul nu erau deprinsi cu rizboiul. Féceau pe sol- dail aga cum eu ficeam pe exilatul, dar firi nici o tragere de inima. intr-adevir, de cand mi aflu aici, este pentru prima oar cind oragul e atacat si, in ciuda aspectului jalnic al concetie- nilor mei, nimeni au pare si se teama. L-am intrebat pe cit ciumar: ,,Are si ind mul — ,,Céteva ceasuri, citeva zile sau citeva luni“ $i a izbucnit intr-un rs zdravin care ficea sé i se clatine burdihanul si si se iste incoace si-ncolo incheictasile armutii, ,Nu vi fie fricd, marea e de partea noastrd. Figj atent doar la sigeti. Sunt otrivite. Te fac sf cripi cit ai clipi.« Un pile de ciléreyi galopa spre oras. Erau inci departe. Mai la stinga, miscindu-se in spagiul luminat de soare, am deslusit {nc unul. Copacul inflosit era la locul unde-l zarisem primavara trecutd. Cimpul de sub ziduri era deja arat, brazdele de paimént ‘gilbui luceau in soare, drumul, de culoate ceva mai deschist, se pierdea spre cimpie ca un virf de lance, pasnic si inutil. intre ras si gefi care inaintau nu se afla nimeni. Copacul inflosit, ogorul pregitit pentru seméndturi si drumul pustiu erau singu- rele semne ale unei prezente care parea dintr-o dati fragil si perisabili, in faya imensitifii cimpiei silbatice si a foryei vii a acelui galop care se nistea din neant si se népustea spre noi ca. vijelie gata sé faci pripid inaintea ci, M-am uitat in partea56 Vintila Horia cealalti, spte acoperigurile Tomisului si zidurile de aparare care le incercuiau Cum se putea trai intr-un asemenea loc, nemai- pomenit de mic, strivit intre zidul albastru al mari si cimpia nesfirsitf, turtit sub un cer patat de nori fri nici o forma, inexpresivi ca nigte lucruri neinsuflesite? Am avut din nou in faya ochilor imaginea Medeei si pe aceea a membrelor impriis- tiate ale fratelui ei, Cum se putea trfi cu aceasti amintire in sdnge, cum se putuse intemeia un oras pe locul unei crime atit de atroce? Dar Roma, oare nu e si ea cliditi pe locul unui fratticid? $i apoi cine, in afari de mine, cunostea la Tomis povestea Medeei? Daci i-as povesti-o in acest moment cfrciu- marului care-si face siesta la adpostul unui zid mi-ar lansa una dintre injuritrile lull... Suntem pretutindeni in aceeasi situatie. Marea si piméntul nu sunt pe misura omului. Par foarte mari siptimejdioase, in timp ce o fort necunoscuti, gigniti de nici ieti, inainteaza spre noi in galop. La Roma, lucrurile astea se uit’, pentru c& nici o primejdie nu pare iminenta si pentru ca se telieste in afara realitigi, Ne credem nemuritori pentru ci facem baie in terme, printre statui de marmuri. Ne ducem la circ ca si asistim la spectacolul morgii, la fel de absurd ca acela al patimilor ireale pe care le vedem pe sceni, la teatru, Confun- dim astfel moartea cu spectacolul ei, dar e de ajuns si parisim Roma pentru ao intilni din nou si pentru ane da seama ci ca n-a incetat niciodata si existe in noi si si ne astepte la mar- ginea primului drum care iese din oras. Paviza ma apasi, arcul e prea greu pentru mine. Le reazem de zidul de apirare. Mi-e frig sub platosi si mi-e frica. As putea sh mot aici, alituri de bruta asta care sfordiel... $izeii, unde sunt ei in clipa asta? Pe Marte, Minerva, Apollo, Mercur, Venus siJupiter si pe tofi ceilalti pe care i-am céntat in poemele mele si care aveau bunul obicei de a asista la lupte, pe deasupra 2i- durilor Troiei, nu-i vid acum. Zeii rizboiului, ai singelui si ai vicleniei au fugit. Suntem singusi, doar cu armele si cu frica, Dumnezeu s-a nascut in exil 57 alitusi de lucruri nefolositoare in clipa asta cind moartea se apropie. Unde suntefi fi ai lui Jupiter? Gura mea caut sunetele unui aume nou. Un arc nu slujeste la nimic daci mina unui zou ru-fi susfine brayul si daci victoria si moartea nu sunt penta ostas la fel de dorite. La ce s-o fi gindind Honorius acum? Dar Dochia, care nu pirea ptea inspaimantati? fyi du- sese copila la adapostul zidurilor de apirare, dat tatal ei rirmi- sese acasi. $tia cumva c& gefii aveau si atace astizi? Gepii sunt acolo, mai jos de mine, sub ziduri. Unii poarti cugme frigiene sipara fi cipetenii, Ceilalti sunt cu capul descoperit, cu pletele lungi in vant. Unii poarti stindarde cu cap de lup, cu trup de sarpe unduind in goand. Aerul care pitrunde prin gura deschist a lupului face si uele steagul acela cu infitisare feroce, iar strigitul nesfirsit, tot mai puternic, pe misuri ce se apropie cetele getilor, mi umple de groaz. Carciumarul s-a trezit, isi potriveste acum sigeata in arc si trage. Sigeata cade pe cimp, departe de yinté. $i alii trag, incercdnd si-i tint pe barbari la distangé. Dar acestia cilicesc deja de-a lungul zidurilor, le vid limpede gesturile precise de adevarati soldati. O ploaie de sigeti se abate peste intirituri, peste acoperisurile caselor, de cealalta parte a zidului. Aud un fipat, dar nu pot privi indarat. Trag si cu, sigeata dupi stigeati, fir si ma uit, sunt sigur ci nu mi-am atins sinta, un get cade de pe cal, sunt unii care trag mai bine cca mine, vid inital risturnat pe spate cum incearci si-si scoat cu amandous mainile fierul din piept, vid singele pe albul cimisii, au se mai clinteste, mainile fi sunt acum nemigcate, ctispate pe sigeati, de parci si-ar fi infipt-o singur in piept. Zgomotul sigesilor care ploud pe acoperisuri, pe ziduri, pe strizile invecinate este asurzitor sau poate ci teama mea il am- plifick in asemenea misurf imi amintesc de grindina cate cidea la Sulmona, in verile copilatiei mele, si cate-mi didea acceasi senzajie de fricd fied vreun posibil adipost. Trag, nu mai am decit doud sige, trebuie si le sin pentru mai tirziu, imi apuc