Metoda cubului

Lecția „Vrem să vă dăruim câte o fereastră” de Matei Vișniec

Descrie! Biblioteca cea nouă din oraș este foarte mare, asemănătoare unui labirint,
deoarece toate încăperile erau aproape identice, cu plafoane înalte și rafturi de cărți până
sub plafon și aparent fără ferestre, motiv pentru care cei trei copii s-au rătăcit. Biblioteca
te fascina, de asemenea, prin picturile cu teme mitice care-i atrag atenția Doiniței: inorogi,
fauni, nimfe și îngerași.
Compară! Doinița este „deșteapta clasei”, e pasionată de istorie și de mitologie (e
atrasă de picturile cu teme mitice zugrăvite pe plafon), sensibilă și visătoare, scrie poezii,
dar și se supără relativ ușor pe Radu, pe care îl cataloghează drept un „măgar”. Doinița
poate fi considerată liderul celor trei copii care îi conduce spre ieșirea din biblioteca-
labirint asemenea unei veritabile Ariadne.
Radu, ca mulți băieți de vârsta lui, e pasionat de jocurile video și nu prea îi place să
citească („Ajutați-mă să ies și promit că nu mai pun piciorul aici”). E cam grăbit în
relatarea povestirii și ușor răutăcios cu Doinița, pe care o numește „deșteapta clasei, îi plac
caii verzi pe pereți, scrie poezii”. Totodată, are spirit de observație deoarece e primul care
remarcă faptul că s-au rătăcit, când vede din nou, aceleași picturi pe plafon.
Eliza e copilăroasă, pasionată de benzi desenate, împăciuitoare (îl sfătuiește pe
Radu, ca un mediator al conflictului, să-i ceară scuze Doiniței) și mai fricoasă decât ceilalți
copii (a plâns de frică când s-a rătăcit).
Asociază! Cartea poate fi comparată cu o fereastră deoarece așteaptă să fie deschisă
pentru a dezvălui misterele lumii înconjurătoare, dar și profunzimile insondabile ale
sufletului omenesc.
Cartea, ca și fereasta, reprezintă cale de acces, un portal/ușă spre cunoaștere și
autocunoaștere.
Biblioteca doldora de cărți e asemănată cu o clădire plină de ferestre care dau spre
toate colțurile lumii.
Analizează! În viziunea Doiniței, cărțile capătă valențe simbolice deosebite. Deși
„cărțile se nasc din vise” (din fantezia scriitorului), pentru Doinița acestea capătă viață
(„cuvintele sunt vii”, „orice carte este vie”) odată ce acestea au fost deschise, asemenea,
unor ferestre, de mâinile cititorilor. Cum cuvântul „e mai rapid decât săgeata, mai puternic
decât vântul, mai solar decât lumina”, cartea devine „cel mai cosmic mijloc de călătorie”,
atât în timp și spațiu, cât și spre sine însuși.
Cu fiecare carte deschisă, „se naște o nouă dimineață”, altfel spus, un nou început,
un nou vis sau ideal pentru fiecare cititor.
Aplică! Biblioteca nu ar trebui să devină doar spațiu de refugiu din calea
intemperiilor (așa cum se întâmplă în text, când cei trei copii se adăpostesc de ploaie), unde
să răsfoiești niște cărți sau benzi desenate și să cauți discuri cu muzică sau jocuri video.
 Biblioteca ar deveni mai vie grație cititorilor, iar cărțile nu ar trebui să fie lăsate să
se prăfuiască, ci să circule non-stop, generând schimb de idei și opini, legând adevărate
prietenii.
Tinerii ar trebui să socializeze mai mult în astfel de locuri culturale decât pe
platforme sociale, iar biblioteca nu ar trebui să fie ultima opțiune în preocupările unui
adolescent, după jocuri video, muzică, cinema ș.a.
Argumentează! Nu am competat, e destul de ușor.