Sunteți pe pagina 1din 7

.

Ecuatii de gradul al doilea


ax2 + bx + c = 0, a,b,cR, a { 0 1. Formule de rezolvare: ( > 0

, ( = b2 - 4ac; sau

, 2.

, b = 2b', (' = b'2 - ac.

Formule utile n studiul ecuatiei de gradul al II-lea:

x12 + x22 = (x1 + x2)2 - 2x1 x2 = S2 - 2P x13 + x23 = (x1 + x2)3 - 3x1 x2(x1 + x2) = S3 - 2SP x14 + x24 = (x1 + x2)4 - 2x12 x22= S4 - 4S2 P + 2P2 3. Discutia naturii si semnul rdcinilor n functie de semnele lui ( = b2 - 4ac, P = x1 x2, S = x1 + x2.

( (<0

P -

S -

Natura si semnul rdcinilor

Rdcini complexe:
(=0

Rdcini reale si egale Rdcini reale pozitive Rdcini reale negative Rdcini reale si de semne contrare; cea pozitiv este mai mare dect valoarea absoluta a celei negativi Rdcini reale si de semne contrare; cea negativ este mai mare n valoare absolut.

(>0

P>0 P>0 P<0 555b124f P<0 555b124f

S>0 S<0 S>0 S<0

4. Semnul functiei f:RpR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR ( > 0: a { 0, x1 < x2.

x f(x)
(=0

-g semnul lui a

x1 x2 0 semn contrar lui a 0

+g semnul lui a

X f(x)
(<0

-g semnul lui a

x1 = x2 0

+g semnul lui a

X f(x)

-g semnul lui a

+g

5. Graficul functiei f:RpR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR este o parabol. Aceast functie se poate scrie si sub

forma

, numit form canonic.

y a>0 A(x1,0) B(x2,0) C(0,c)

(>0

V O D A B x

1.

Maximul sau minimul functiei de gradul al doilea

1.

Dac a > 0, functia f(x) = ax2 + bx + c are un minim egal cu

, minim ce se realizeaz pentru x =

2.

Dac a < 0, functia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim egal cu

, maxim ce se realizeaz pentru x =

7. Intervale de monotonie pentru functia de gradul al doilea

Teorem. Fie functia de gradul al doilea f(x) = ax2 + bx + c, a{0

1.

Dac a > 0, functia f este strict descresctoare pe intervalul

si strict cresctoare pe

intervalul

2.

Dac a < 0, functia f este strict cresctoare pe intervalul

si strict descresctoare pe

intervalul

Observatie: Intervalele

si

se numesc intervale de monotonie ale functiei f.

Descompunerea trinomului f(x) = aX2 + bX + c, a,b,cR, a{0, x1 si x2 fiind rdcinile trinomului. 1. 2. 3. ( > 0, f(x) = a(X - x1)(X - x2); ( = 0, f(x) = a(X - x1)2; ( < 0, f(x) este ireductibil pe R, deci f(x) = aX2 + bX + c

Construirea unei ecuatii de gradul al doilea cnd se cunosc suma si produsul rdcinilor ei: x2 - Sx + P = 0, cu S = x1 + x2 si P = x1 x2. Teorem: Ecuatiile ax2 + bx + c = 0 si a'x2 + b'x + c' = 0, a,b,c,a',b',c'R, a,a'{0, au cel putin o rdcin comun dac si numai dac:

a 0 a' 0 a b'

b b c' b'

c c 0 c'

0 = 0 sau (ac' - a'c)2 - (ab' - a'b)(bc' - b'c) = 0

a'

Conditii necesare si suficiente pentru ca numerele reale date E si F s fie n anumite relatii cu rdcinile x1 si x2 ale ecuatiei de gradul al doilea f(x)=ax2 + bx + c a,b,cR, a{0, respectiv, pentru ca f(x) s pstreze un semn constant x,xR.

Nr.crt. 1

Relatii ntre x1, x2, E si F E < x1 < F < x2 sau x1 < E < x2 <F E < x1 e x2 < F

Conditii necesare si suficiente 1. f(E )f(F) < 0

1. ( = b2 - 4ac = 0 2. af(E) > 0 3. af(F) > 0

4. E <

x1 < E < F < x2

5. F > 1. af(E) < 0 2. af(F) < 0 ceea ce atrage dup sine ( >0 1. af(E) < 0 1. ( = 0 2. af(E) > 0

4 5

x1 < E < x2 E < x1 e x2

x1 e x2 < E

3. E < 1. ( = 0 2. af(E) > 0

f(X) = 0, x, xR

3. <E 1. ( e 0 2. a > 0 1. ( e 0 2. a < 0

f(X) e 0, x, xR

Observatie: Rezolvarea ecuatiei biptrate ax2n + bxn + c = 0, nN, n > 2, prin substitutia xn = y, se reduce la rezolvarea unei ecuatii de gradul al doilea n y, anume ay2 + by + c = 0 si la rezolvarea a dou ecuatii binome de forma xn = y1, xn = y2.

VIII.2. Inecuatii fundamentale de gradul al II-lea


1. ax2 + bx + c > 0, a,b,cR, a{0, S = multimea solutiilor:

( (>0 (>0 (=0 (=0 (<0 (<0


2.

a a>0 a<0 a>0 a<0 a>0 a<0

S (-g, x1)(x2, +g) (x1,x2) R\

2. ax2 + bx + c u 0, a,b,cR, a{0, S = multimea solutiilor:

( (>0 (>0 (=0 (=0 (<0 (<0

a a>0 a<0 a>0 a<0 a>0 a<0

S (-g, x1][x2, +g) [x1,x2] R R

Inecuatiile ax2 + bx + c < 0 si ax2 + bx + c e 0 se reduc la cazurile precedente (prin nmultirea cu -1 si schimbarea sensului acestor inegalitti).

VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuatii cu coeficienti reali


1. Sisteme formate dintr-o ecuatie de gradul al doilea si una de gradul nti Aceste sisteme sunt de forma:

Se rezolv prin metoda substitutiei. n prima ecuatie putem presupune c sau a{0 sau b{0 (dac a = b = 0 atunci prima ecuatie dispare). Presupunnd c b{0, atunci ecuatia ax + by + c =0 este echivalent cu

ecuatia echivalent cu sistemul:

. Dac substituim n y n cea de a doua ecuatie a sistemului (S), atunci (S) este

Rezolvnd ecuatia a doua a sistemului (S') obtinem valorile lui x, apoi, nlocuind n prima ecuatie din sistemul (S') obtinem valorile lui y. Discutie. real. 2. Dac ecuatia a doua din sistemul (S') are dou rdcini egale, sau n cazul cnd aceasta este o ecuatie de gradul nti, atunci sistemul (S) are dou solutii reale. 3. Dac ecuatia a doua a sistemului (S') nu are nici o rdcin real, atunci sistemul (S) nu are solutii reale. 2. Sisteme de ecuatii omogene Un astfel de sistem este de forma: 1. Dac ecuatia a doua din sistemul (S') are dou rdcini reale, atunci sistemul (S) are o solutie

Sistemul (S) se numeste omogen deoarece polinoamele a1X2 + b1 XY + c1Y2 si a2 X2 + b2 XY + c2Y2 sunt omogene, n sensul c toate monoamele care apar n scrierea lor au acelasi grad. Presupunem mai nti c d1{0 si d2 {0. Exist n aces caz numerele reale E si F diferite de zero astfel nct Ed1 + Fd2 = 0. Se nmulteste prima ecuatie cu E si cea de a doua cu F si apoi se adun. Se obtine sistemul echivalent:

Notm coeficientul ecuatiei a doua din (S') cu a3,b3,c3. Atunci:

Deoarece d1 {0 sistemul (S') nu are solutia x = 0 si y = 0. Putem presupune c x{0. mprtim ecuatia a doua din (S')

cu x2 si obtinem ecuatia de gradul al doilea n

: c3

+ b3

+ a3 = 0 care, rezolvat, ne d n general dou valori

k1 si k2 pentru

adic,

= k1 si

= k 2.

Rezolvarea sistemului (S) este echivalent cu rezolvarea urmtoarelor dou sisteme:

si Cnd d1 = 0 si d2 = 0, sistemul (S) este de forma (S') si rezolvarea se continu ca pentru sistemul (S'). 3. Sisteme de ecuatii simetrice

Definitia VIII.3.3. O ecuatie n dou necunoscute se zice simetric dac nlocuind x cu y si y cu x, ecuatia nu se schimb. Rezolvarea sistemelor de ecuatii simetrice se face astfel: se introduc necunoscutele auxiliare s si p date de relatiile: x + y = s si xy = p. Prin introducerea acestor noi necunoscute s si p, n foarte multe cazuri sistemul se reduce la un sistem de ecuatii format dintr-o ecuatie de gradul nti si o ecuatie de gradul al doilea n necunoscutele s si p.