Coşbuc

m pământ!

Gheorghe Cozorici (1968):

d şi gol, făr-adăpost,
s pe umeri cât ai vrut,
scuipat şi m-ai bătut
eu ţi-am fost!
ribeag, adus de vânt,
iadul legământ
toţi câini, loveşte-n noi!
poveri, răbdăm nevoi
de cai, şi jug de boi
m pământ!

de mălai de ieri
zi la noi tu ne-o apuci.
-n război ni-i duci,
ni le ceri.
avem noi drag şi sfânt:
n-ai, nici crezământ!
i copiii-n drum ne mor
ârşim de mila lor -
e le-am trăi uşor
pământ!

m un cimitir în sat
ţi lan, noi, boi în jug.
a lacomului plug
şi-i păcat!
se dintr-al nostru os:
ă pasă! Voi ne-aţi scos
e goi, în ger şi-n vânt,
cos şi morţii din mormânt; -
u morţi şi-al lor prinos
m pământ!

ea şi noi, şi noi să ştim

sta oasele-ntr-un loc,
vor bate-ai voştri joc
dacă murim.
cei ce dragi ne sunt
ea să plângă pe-un mormânt,
 ti-n care şanţ zăcem,
pentr-un mormânt n-avem
- şi noi creştini suntem!
pământ!

nici vreme de-nchinat.

mea ni-e în mâni la voi;
n suflet încă-n noi
l-aţi uitat!
u toţii jurământ
em drepturi şi cuvânt;
chinuri, când ţipăm,
lanţ când ne mişcăm,
b când istoviţi strigăm
pământ!

veţi îngropat aici?

? Dar noi strămoşi şi taţi
me şi surori şi fraţi!
venetici!
ul nostru-i scump şi sfânt,
e leagăn şi mormânt;
e cald l-am apărat,
ape l-au udat
mai lacrimi ce-am vărsat -
m pământ!

puteri şi chip de-acum

răim cerşind mereu,
ne schingiuiesc cum vreu
luaţi din drum!
ea Dumnezeu cel sfânt,
noi sânge, nu pământ!
vom mai putea răbda,
amea ne va răscula,
să fiţi, nu veţi scăpa
mormânt!