Sunteți pe pagina 1din 150

S. AIJR.

ELII

AUGI.JSTINI

SFANTUL AUGUSTIN
OPERA OMNIA
VO]-L]A{UL V

_qelleqt4l
De natura boni
De agone christiano

- ::-***t

l.i' .', '', (. I i-l rr'-

r'" \

. .,.xI r/.- 1 ,It'- ,r

tl

Solilocvii Despr e rtatura brnelui 1v Despre rupra cfe$tlna

WDYYTW"

]3}':TNGVA

DACIA

Augustin, sff;atul nepereohe, dupd care filssofia a lnoetst sE fie alta decit cregtin[, mirificul

;:'Ti:%,':'i li'l jr#";fiitrj


univ^ersaltr

;;"il..;,;;ffi;

*ggi4&.t u*:i,l{i}rl

,,1f .i- " ; ;?ffi; J;'" r.t-'


J1..

"

i...,:'!..'
1-r ''..

\
j

=- I

gi rom6ne6te.

i.'--IS \L:,-'
CI}E}14 Oh{I{IA

',.t

' ' )'

''

Enchiririion

sir.,e

De firtre, spc et chari{-at* "

Enchirielicn sar,L l-)crs1-.ve cr*ciinqa, spcr;rnt5. ;i iubire De firle *t Syrnbolo - L.xespre creclintir ;i Ctcz De Symbolt):serm() ad catechutrlen{rs - L}esp're flree cltrc itllechumeni

1l llc tril,',ero arbitrio - l-iLlerLrtr arbitru {lI lle r"nlisica - Despre tnuzira lV (lontra acauienlico"o . (loutrir ;rcallemicilor V VI
De ordine - Desprc oroiine L)e r.llLantirati: animae - Ilespre canfitratea Soliloquia - Sr>lil,,rcvii
f,le ir;eti:ra
t-ri.rt"li

srr{ttretulu

- lJespre natLtr;l binelr,ti De agone chrisliano - l)espre ht]11.n crestin;l

Dc mugistro - []rrprc rrr:gistru De bcat.r viru - Dcspr* viarr frriciri

fle immortalitate auimae

- L)espre nernurirea

su{letului

rsBN 5?:-35-1h41-X

Sftntul Augustin

I:,

SOLItr,OCVU.

DESPRE.NATURA BINELUI ...DESPRE'LUPTA

SFANTUL ATJGUSTIN
Cr-rleclia: Sf. Augustin Opera Omnia Cr x.rrdonatnr : /asiLe Sa u

Coperta: Sorinlarut Conceplie grafic6: M ihai Be nea

Oprna OrraNn

VorurraulV

Decrierea CIP a Bibltotecii Nafionale a Bom.Aniei: AUG[NI'[IN,ST Solitoquia - Solllocrrii; De natura tioni - Deepre natura binelui; De agone chrlstiano = Deeple lqrta ougtinA / Sf6ntul
Augustin; Dacia, 2003
296 p.; 13x20,5 crn

(Opera Omnia)

SOIJLOCVII
(sqLrLoQUrA)

ISBN: 97&3S1621-X
827.t24'02-97--L36.1

DESPRE NATLIRA .tsR{ELUI (DE NATURA


BoNr)
75

EdituraDaciu
ClqiNapoco: 3400, str. Ospltiriei nt. 4, tnL/fax: 0264/42 96
tril.O264/45 21 78, O.P. 1, C.P. 160 email: edituradacia@hotmail.com, www.edituradacia.ro Bucureqti: Ofrciul pogtal 16, sector 6 sh, General Medic Emanoil Severin nr. 14 tel. 021/315 E9 84, fa* 0211315 89 86 Satu Mare: 3600, Bdul t atelei R13 et. VI ap. 18 tql- 026L/76 91 11; fa* 026L/769L L2 Cdeufa pogdn 509; Piata 25 octombrie nr. 12 www.multiarea.ro

DESPRE LIPIA CRE$TINA


(DE AGONE CHRTSTTANO)

Edigie

bilingvi

Baia Mare: 4800, atr. Victoriei nr.

146

tel./to;r: O262/2L 89 23 T0rgu MureE: 4300, gh. Mdgurei nr. 34 tnl./fex..0265/13 22 87

Text latin_romin Traducere, note introductive, note gi comenmrii de

VASILE SAV

liedactor: Alexantlra Red trir:


Tehn, rrerlartor: Cristian M,,i.;ir

EDITIJRA DACIA

ClulNapa

Comanda nr. 4540

SF.

AURELIU AUGUSTIN
EPISCOPUL HIPPONEI

SOLILOCVII
DOUA CARTI

Laciei

NO'|A ASUPRA EDITIEI


text paralel latin-romAn, a operei complete a sfantului Ar-rgustin.

Cu prezentul volum. Editura Dacia r:ontinud editarea, in

Aceastd intreprirrdere nu po{rte fi realizarea unui ."irrg* traducdtor, nici mdcar a unei generalii de traduritori, ci trebuie sd fie opera unei culturi. Performanfa traducdt.rului c,nsistd i. redarea, pentru prima datd i, roma,egte - in succesiu,e& acestor in care este general e-xpusd credinla cregtind -, a tuturor lpe-re, dialogurilor filosofice augrrstiniene.

l. Enchiridion - Enchiridionul (Manurrl de credinpd) De Fide et Symbob - Despre credinpd Ei Crez Ih &4nfda orl cntethumenos - Despe Cru, qiue atrchaneni 2. De libero arbitrio - Despre liberut atbitru 3. De musica - Despre muziod 4. Contra Academicos - Contra academicilor De ordine - I)espre ordine De quantitate onimae - Despre cantitatea sufletului 5. Soliloquia - Solilocuii De natura boni - Despre natura binelui De agone. christiano - Despre lupta creptind 6. De magistro - I)espre magbtru De beata uita - Despre uiapa fericitd De immortalitate animae - Despre nemurirea sufletului
Prezenta edilie reproduee textul tatinescrdih "patrolo1;io htind a lui J. P. Migne. __ Responsabilitatea pentru acuratefea textului latin apa4ine Editurii Dacia.

Nori nvTioDucTrri

Prietenilor .ogtri, Angelei qi lui Adrian Popescu.

10

8f. Aurcliu

Augstin, Solilacuii

Nofi

irtbod,uctiod

l1

din plotinism, iar dintre toate acestea, modul in care Platon a definit qi a demonstrat dialectic, in Alcibiade, omul, mod preluat, apoi, de cdtre Plotin, adicd, omul este suflet care serserueSte de corp, ar fi avut asupra gAndirii augustiniene o influen16 decisird. C6nd, aEadar, se exprimd doar ca un cregtin, Sfdntul Augustin nu pregetd s[ reaminteascd cumcd omul este unitatea sufletului gi trupului, cAnd incepe, insd, s[ filosofeze, se reintoarce la definilia datd de Platon gi preluath de Plotin; ba, mai mult, pdstreazd
definiqia, cu absolut toate consecinfele logice pe care ea le implicA, dintre oare ce& mai important6 este transcendenla ierarhicd a

autenticS., intn-rc6t a cunoaste nu-nseamnd alrsolut nimic alta decAt

sullenrlui inru tot mp"l, relevd faptul cd sulletul este legat, tohrgi, de trrp numai prin funcgia sa vivificatrice, ceea ce implicd, desig;ur, din partea sa,o supraveghere indeniabilE a absolut tot ceea ce se intAmpld in trrp. CAnd realitElile exterioare impresioneazE, prin urrnare, tmpul, organele sdle senzoriale sunt supuse acgiunii, sau, md rog, paterii, respectivelor realitdli externe, care dau nagtere, in trup, unor modificdri anume, suflehrl, ins6, superior,.aga curn s-a spus, trupului, nu este direct supus absolut nici uneia dintre respectir'ele acliuni, intrucAt, conform neclintitei legi a ordinei, absolut nimic din ce,s ce este inferior nu are putinia de a acqiona asupra a ceea oe-i este superior. Custode atent aI tmpului, sullenrlui nu-i pot sc6pa, ins6, respectivele modificEri, qi, fdrd sE suporte

sufletului fald de trup, dar, adeverind prezenfa in intregime a

nimic din partea trupului, el tld la iveal6, cu o mirifici

promptitudine, dintru propria-i substanld, imagini asemdn6toare numitelor realitEli exterioare, care au impresionat organele trrpu-lui, iar aoeastfi lucrare; infu trup, a sufletului este ceea ce se
numeqte indeobgte senzalien care este, vasdzicd, acgiune exercitatd de suftet gi nicidecrrm patere fizicd la care el ar fi supus. Senza;ia are, prin unnare, f.ur.+" inlormativd fie asupla stnrii gi rebuinfelor trupului, fie asupra realit{ilor extefioare inconjurdtoare. Ori, cum trdsdhrra distinctivd a acestor date urterioare este instabilitatea, qi deci, caducitatea, intruc6t; durAnd in timp, ele apar gi dispar, inceteazd si existe gi se succed unele altora, astfel incAt nu pot fi deplin percepute 9i a-bia aiungi sd spui sunt, ci au gi dispdrut, aceast6 lips* funciard de stabilitate tr6deazd o lipsd funciarE de

numai gi numai a cuprinde cu gAndirea un obiect care nll se schimbl gi pe care insagi stahilitatea lui ne perrriite s6J ginem sub raza spiritului. Cunoqtinle despre astfel de realitdli imutabile sufletul descoperd intru sine insuqi, ori de cAte ori inlelege un adevdr, intrucAt un adevdr este absolut cu totul alta decAt cunoaqterea empiricA a indiferent cdrui fapt: un adevir este descoperirea, cu aiutorul gAndirii care i se supune; a unei reguli. Aga, c6nd descoper5 cturrci 2 + 2 :4 sau cd tretruie sd faci binele gi sd ocoleasci r{rul, inlelege realitdli nonsensihile, pur inteligitrile, a cdror trdseturd fundamentald este necesitatea. Ele, pur qi simplu, nu pot fi altfel, qi; intruc6t nu pot fi aldel, sunt necesare, iar, prin faptul cd .sunt necesare; sunt imuabile, qi, fiind imuabile, sunt eterne. Necesar, imuabil, etern, pe tustrele acestea le rezurrid adexdratul, iar veritatea lor cnnsistd intru fapnrl cd au cu adevirat fiin;a, intmc6t eete adevdrat numai ceea ce cu adevirat estb. La o scrutare atent6, ins{ prezenla in suflet a unor cunoqtinle adevdrate pune o problemd care nu suferd a fi oc,oliti. Cum anume poate fi ea expliratd? Cunogtinlele provin, intr-un sens anume, cu toatele, din'senzalii. Singurele obiecte, care pot fi gAndite, sunt cele vdzute. sau cele ce pot fi imaginate in urma celor vdzute, Nimic sensi.bil ntr este, insd, nici necesar, nici imuabil, nici etern; dimpotrivS, tot sensibilul' este contingent, schimbitor, trecdtor, OricAtd experienfd sensitiild am aduna, nu vom deduce din ea niciodatd o regrrl5 necesar6. Vdd, desigur, cu ochiul liher, cd, in fapt" 2 + 2 : 4, <lar absolut numai g6ndirea imi spune mie cd nu se poate nicidecrrm altfel. Nu obiectele sensibile' imi spun, deci, adevdnrrile referitoare la ele insele, gi, cu atAt mai pu1in, la altele. De unde, atunci. sursa cunoqtinlelor adevdrate? Si fiu, o&re, eu insumi sursa cunoqtinlelor mel'e adevErate? Dar nici mdcar eu insumi nu sunt nrai pulin contingent qi schirnbitor decAt obiectele simlurilor mele, qi, prin insuqi acest fapt, se pleacE rafiunea mea
fa16 cu adevdnrl <nre o domind. Necesitatea adevrlnrlui este semnul transcendenqei lui asupra gAndirii rnele; in r:adrul rafiunii insfui,

adevdrul

sti

deasupra ra;iunii.

Exist5,, prin urmare; cel'a, in om, ce transcende omului insuqi,

fii4d (fiire) adevlratd, care le exclude de Ia absolut orice

c;unoaEere

iar acest oeva esle o realitate pur inteligibild, necesari, imuabild,

L2

Sf. Aurcliu Aus.tstin" Solilncuii

Natd introdwtiud

13

etemd, este adev6rul insuqi, este ceea ce nlrmim l)rrnrnezeu. intnr a-L nunri, pot fi folosite cele mai felurite metafore: soarele inteligibil, la a cdrui lumin[ raliunea vede adevirut; Magtstrul interior, care-i

Dumnezeu este pumri acclaqi: El este, deci, Fiinla (Fiirea), inrmcat este imutabilitatea.

rdspunde liuntric raliunii, dar toate au, la urnta urmei, acelaqi sens; orice nun- e i-arn atribui, inplegem cd denumim acea realitate divin5, viala vielii noastre adic6, mai lEuntricd nou6 decAt insuqi liuntricul nosrrr. A,ga. toate tinderile augustiniene spre Dumnezeu urmeazd acelagi itinerariu: dintm exterior cdtre interior qi dintru

Aga, Etienrie Gilson, intrebAndu-se retoric cAt va fi fost SfAntul Augustin irtsuqi congtient de profundul s6u acord, in
ace-astd, problemd cu Platon, c.onclude cd aeest fapt se poate vedea

interior cdtre superior. Aflat prin aceastd metodE, f)umnezeul SfAnnrlui Augustin se ofer6, agadar, ca o realitate ldunnicd gi totodatd transcendentd gAndirii. Fiecare judecatd adev6ratS, fie ea din oricare dintre artele liberale, ii invedereazil, prezenla, dar natura sa r6mf,ne ascunsd. inleleg6nd, nu-nseamn6 nicidecum cAJ- inlelegem pe Dumnezeu, intrucAt El este absolut inefabil, gi, voind sE spunem ce este El, spunem, mai degrabd, ceea ce nu este El, decAt c-eea ce este, Il numim, care-va-sd-zic6, mai degrabd apofatic, prin gAndire negativd, prin negalie, decdt katafatic, prin g6ndire afirmativE, prin afirrnape. Exist6, totugi, dintre toate numele cu care-L putem nunri unul, care-L numegte nmi bine decAt toate celelalte, acela cu cale a voit El insugi sd li se facd cunoscut oantenilor, cAnd i-a spus lui Moise: Ego sum qui swn (^E"'. 3, 14). El este, agadar, fiinla insflqi (qasam esse), deplina. totala realitate (essentia), aqa, incAt aceastd denominaqie., essentia, I se potrivegte absolut numai I 'ui, intrucAt tot ceea ce se schimbd nu este cu adevdrat, cEci a se
schinrba insearrrnd a inceta sE fie ceea ce era qi a deveni alta; care, la r6ndu-i,.schimbAndu-se, va inceta sd nrai fie ceea ce era, q.a.m.d' Un amestec de fiinld (fiire) qi nefiinl[ (nefiire) implicd, aqadar, orice schimbare, iar a elinrina cu tonrl nefiinla (nefrirea) insearmd a elimina insugi principiul mutabfitfiii gi a nu pdstra, aldturi de pura imutabilitate, decAt numai fiin1a (fiirea). A spune, apoi, ci Dumrrezeu este? prin exoeleulE, essentia, ci este fiinla (fiirea) prin

in remarcabilul text VIII, 11, din Cetatea lui Dumnezer-r, unde lui Augpstin i se pare cumcd Cel ce asle, din Ecod, insearhn5 cAt se prrate de lEmurit Cel ce este imuabil qi, drept urrnare, ceea ce Platon numegtefrnpd, intrucAt pare sd admit6 gi el cd Platon va fi
ar.ut cunogtinfd de Vechiul Testament.

Noliunea augrrstiniani, apoi, a unui Dumnezeu esse,ntia va exercita o inlluen{E incleniabild asupra docninei Sfdnnrlui Arselm, a lui Alexander din Hales gi a SfAntului Bonaventura, iar, in ce

priveqte doctri4a care intemeiazd adevdrata cunoagtere pe inluminarea de t:6tre CuvAnt'a intelectului, ea va deveni unul tlintre semnele distinctive ale augustinismului, totugi, aceastd perpetuare va fi insoliti de unele sehimbdri de perspeaivE, intrucAt Evtrl Mediu va c,6uta, pe de o parte, in noqiunea de esenginlitate a lui Dumnezeu elernenhrl prin care sd poat6 demonstra cd existen{a Lui e nemijlocit evidentd (Sf6ntul Ancekn qi Sf6nnrl Bonaventura, de exemplu), ceea ce Augustin insugi nu a fdcut, iar, pe de alt5 parte, augustinienii Ermlui Mediu vor fi in'mod firesc nevoitri, pentru a-i demonstra, in fala doctrinei opuse a aristotelicienilor, perenitatea, sd dezvolte teoria inluminlrii divine drept tezl epistemologicd propriu-zisd, in timp ce Augustin afla in teoria inlumindrii divine un sprijin spre frnele sdu, acela de a ajunge la
I)umnezeu.

Dar platonismului gi neoplatonismului li s-a cdutat in


gi cregtinism qi li s-au analizat rddEcinile qi Ii s-au dovedit rnodalitElile de influen16; s-a cercetet dacd se poate susline o influenld directd a lui Platon qi dacd aceasta va fi fost prin contactul cu textul in original sau prin traducere; o atenlie deosebitd Ii s-a acordat lui Plotin, Philon gi Iamblic qi au fost t:hiar puse in paralel pasaie din Plotin qi din SfGnnrI Augustin; +a vorbit (cu argurnnete din Confess. 1. VIII, c. IX, XX-XXI, P.L., t.
arndnunt ce a re;ginut Sfantul Augustin din ele qi care anume dintre doctrine l-a influenlat indeosebi; s-au cdutat raporturile dintre ele

excelenld, ori cd'este absoluta imutabilitate nu-nseanrnd absolut ninric alta dec6t numai gi numai a spune una gi-aceeaqi, intnrcAt t)ere esse est enim semper eodem modum esse, adic5, a fi cu

adevirat inseanrnS a fi in acelaqi mod totdeauna; or numai

l4

Sf.

Aurelia Awwtin, Solilacuii

Nottl inhod.rctiud

l5

XXXII, ui.'74O,746; Contrct acad., 1. III, c. XITII; ibid. col. 955 sq; Ep. CXWIL n.2O-34, P.L., t. XXXIII, ai. 441-448; De uem ,eW.c. XII, P.L., t. X)(XIV, col. 132; De ciu. D"ql. VIII, c. I,ryX, P.L., t. XLI, coll. 223 sqq., 227 qq., %a sqq.)cd influe.nga cd4ilor platoniciene a fost hot[rAtoare qi cd nici un alt filosof nu s-a bucurat de un entuziasm egal din partea sq s-a spus cd e sigur cE Timaios a fost citit, intmc6t il citeazd; s-a spus, de asemenea, cd SfAntul Augustin credea in fels a fi gdsit la platonicieni dparina Verbului, chiar gi generaliunea divin6; cd, in ce privegte Trinitatea, le reprogeazd a nu fi gdsit la ei Spiritr:l Sf6nt (Quaesr. in Hept. 7. Il, g. XXV, P.L., t. XXruV, utl.27), dar ii concede, totuqi, lui Porfir
cd el ar vorbi de Spiritrn Sf6nt (De cb. DeL e. 1. Col. 307), insd il apostrofeaz6 intrucAt vorbeqte, dupd obiceiul neoplatonicienilor, de trei zei: Regnum meum non est de hoc mundo (Ramct. 1. I, c.

III, n. 2.

t. XXXII, col. 558) teoria platonician[ a lumii inteligibile a ideilor, opusd lumii reale; s-a spus, iardgi, cd a
P.L.,

imprumutat din scrierile platoniciene conceplia despre filosofie,


obiectul filosofiei gi nrulte, multe altele referitoare la teodicee, rurtura lumii create, cosmolqfe, psihologre, peihologia spirinralistd, rr1e1al6

etc., unele vehement afirmate gi apoi retractate (Cf. E. Portalid, Dict. De th6ol. cath. cal. 2325 sqq.), afirmalii cdrora [i se pot gdsi, tuturora, motivalii pertinente gi in litera, qi spiritul altor scrieri augustiniene, Nu-i mai pulin adevdrat, insi, cd SfAntul Augustin aiunge gi miilocit la Platon, intAi 9i intAi, prin sistemul de im'ifdmflnt roman, bine agezat qi in Africa, gi pe temeliile unui

platonism specific asimilat gi chiar vulgarizat, apoi prin


ralionalismul retoric ciceronian, prin clarobscurul coprovincialului s[u, Apuleius, aga cum apare el in De Deo Socratis, qi, nu in ultimul rAnd, prin stoicisnrul varronian, iar, in subsidiar, chiar un platonism frrnest al gnosticilor, al arianismului ori apollinarismului, ori unul al eunomienilorr un platonism mediat, deci, dar nu mai pu1in, dupd marea confuzio a gAndirii din primele doui secole,

existenfa platonismului in Evangherie sau a cregtinismului in platonism, cici numai ara putem bine inleleg" d" Sfant,rl ". Augustin a fost qi este numit platon al creqtini"smului. Desigur, dialogr.rrile lui Platon sunt artisticeqte niEte simpozioane, in aula din Pantheon a muzelor, unde se osp6teaz6 copios qi se [renchetuiegte) tnore graeco) i, clarobscu.ur ,rmh..lo. idiir,,.. unr.brit de umbra lui Socrate gi, cAteodatd, a Diotimei, l, o ugopa ce sfArqegte-n cucutE, pe c,nd, [a SfAntul Augustin, 'rrr*i .,"1 platonician dintre plat,,icienii sfinf pdrinli, dialolgurile ..rrr,, -.i totdeauna, .iqte s.lilocvii, i, temprur interior l.riri.,rt, ,rra, ." identic vinrrl adeveririi qi
nfelepciunii ce nesfArqeqte ectivit5gii inerente, prtt fi

peste tot unde vorbeqte despre lustitrie, CuvAnt, AdevEr, inlelepciune gi despre virtulile cardinale, iar asta nu implicd .bsorrt'd"ro"

in limitele unei inerente subiemivitaii, afirma c5, in dialogurile sale, Sf6ntul Augustin ni se ielevh drepr platonicianul cregtin; pe cAnd, in capodoperele maturitAtii je 9i senecnrgii, c.reqtinul platonician, (nea (E wea s6 zic5 nu ,r,rrr.i .fr, in operele de tinerele, sfenhrl Augustin vrea sd exprice Evangtrelia prin scrierile lui Platon, iar in cele de meturita;e wea sd pund rafiunea la temelia credinfei cdutate de platon, ci chiar .,j , gi face, dupd cum nu doar cd statorniceqte in infailibilitatea. imtrtehilitatea gi eternitatea crehtorului lrmea ideilor lui platon" ci ci identificd chiar ideile cu Creatorul, fapt ce se poate vedea
platonism, se poate,

gi neoplaronisnru.l cnegtin. Aga, pentru a circumscrie esenfd acesrui

sens, chiar dacd el adopth platonismul gi neoplatonisrnulintmtt la el Plaron ar fi ton-rnn cu plotin. er le adoptE spre a re transfigura, gi, nunrai in aoest aens. putem rorbi gi otiri d"upre plat.nisr,ul

disputd

,r parre, ei Sfantur Ausustin,

un sincretism platonician, imbibat indeajuns de stoicism

gi

aristotelism. Totuqi, gAndirea Sffurtr:Iui Augustin este, cr;rrr s-a spus,

fundati pe convertirea sa, convettire cireia i s-au atribuit

dimensiuni pauline, iar dezvoltarea gAndirii sale ar fi, conforn acestei opinii, reflexul constantei repetilii a corrvertirii. in acest

r:.manclame^tertx acceptabile, la sianrur Augrrstin, sub imperiul legii j,stificatoare qi al comandarnent.lor acceptate; la Platon se disputd irnperiul gAndirii creat.are de abvrlut, Ia sfantrrl Aug,stir, imperiJ gandirii abzulutr.rlui
aL

|"fl ,i", intru imperiul legilor justificabile


qi

intr, imperiul libertdlii pun"rii in"ordine, Ia sfhntur


libertnpi t_rrdinei; la platon,

o"

lll,$ iiT:'Ij:fl::Til,:: ::
,"t, *.p,".iJ

.r"u,,,.,

16

Sf.

Awelia Au*ttstin, Solibcvii

Notd infivductiud

L7

la Platon, credinla ideilor oglinditoare, la SfAntul Augustin,


credinp ideii oglindite; Ia Platon speranla nev6zutelor nevizutului, Ia SfAntul Augustin, speranta nevizutelor nevizutului vdzut in ipostaz[ real-umand; [a Platon, iubirea iubitorilor, la SfAntul Augustin, iubirea iubfti-iubitorilor; la Platon Binele, Frumosul.qi

care trebuie interpretat fieca,re lucru, este, la SfAntul Augustin, total diferit; lJnul plotinian, care este dincolo de fiinqd, spirit gi (xrnoaltere, devine, la Augustin. Dumnezeu, canele este el insugi fiinla, spiritul gi cunoagterea. Triplicitatea plotiniani a Unului

Lltilul oculte, la SfAntul Augustin, Binele, Frumosul qi Utilul invederate in aceeaqi ipostaz6 inomenit{ la Platon, inlelepciunea inleleplilor, la SfAntul Augustin, inlelepciunea inleleplitoare a inleleplitorului; la Platon, eternitdli mitice, in absolutul etern, prototipul ideilor, Logosul, Demiurgul daimonic miilocitor gi mijlocitorii daimonici ai miilocitorului gi omul miilocit in clarobscunrl unui ev metaforic al unei paternitAfi gi filiaii succesive,
la SfAntul Augustin, eternul abeolug Dumnezeu, CuvAntul, Spiritul, una in nristerul inefabil, Dumnezeu{frinitatea, Thtdl, adic6, qi Fiul, qi Spiritul Sf6nt, intm coeternitatea gi coevitatea paternitdqii frliafei qi filialiei paternitdlii, gi, deopotrivd, coevitatea gi coeternitatea purcederii, una, adicd'Irinitatea, intru cale nu se numegte Cuv6nt al lui Dumnezeu de cetre lumina creati a raliunii umarle, luminat[ de lumina necreatE, decAt numai Fiul, qi nici dar al lui Dumnezeu, decAt numai Spirinrl, nici cel dintru care s-& n6sc,ut CuvAntul gi purccde, principial, Spiritul, decAt numai Thtdl, gi de aceea sa zis principial, frindcd se gdseqte cd spiritul purcede gi de la Fiul, dar pe acesta i [-a dat, desigur, lui, TatEl, nu deja existentului 9i incd neavitorului, ci tot ceea ce i-a dat Unuian5scutului, n6scAnd i-a dat: aga, va-sd-zic5, l-a ndscut, tnc6t chiar qi de la el sd purceadd deop!.rtrir,6, gi Spiritul sE fie Spiritul amdndurora: agadar, 'fatdl,
nendscutul, Estele, dar Estele coetern qi coev Fiului, nef6crrtului, dar Llnuian6scunrlui dintru Tat5l, c6ci, desigur, TatEI Fiului poate fi irwizibil, c6t Fiul TatElui este vizibil, dar Thtdl nu poate fi, fie 9i invizibil, Tat6, inainte de a fi, fie qi invizibil, Fiul. t a fel, Sf6ntul Augustin este de acord cu Plotin ci Dumnezeu, ca reeli141s, este originea existentei tuturor realitSlilor (lucrurilor),

srrpraexistent, a spiritului existent gi a sufletului universal

se

v:himbE, la SfAntul Augustin, in unitatea intradivin[, a 'lrinit61ii, in Dumnezeu unul in trei peisoane. Unul plotinian, dincolr tle

spirit. se r6sp6ndegte asupra sufletului lumii, pAni intru


pdEunderea rrrateriei, intr-r;n prezent etern al aceshri ciclu; pentru SfAntul Augustin, fundamentul universului nu este nicidecum o t:rnanagie etern5, ci crealia unicd, iar acest univers creat are un irrceput gi un sf6lqit. Unul plotinian este in repaos. Fiinla uman5

in jurul lui. Dumnezeul augustinian ete voinfd lucrdtoare (operant[), care, la rAndul s6u, se-ntoarce cdtre om. Apoi, Plotin igi ia elanul prin speculalie pentru a ajunge la extaz, SfAntul Augustin, irntro elucidare de sine, pentm a lumina credinla; Plotin st: realizeazd in libera alianld a celor ce, izolagi gi diseminali in Itrrne, se dedicA cu tohrl cAut{rii filosofice, Augrstin se, realtzeazd in Biserici, subinleleasd ca autoritate, in prezenla unei puternice rrrganizSri (Cf. Karl Jaspers, Les gyands philasophes,2, Platon-Saint
se-nv6rte

in clomeniul unei teologii, dar la Platon gi la Plotin inaintdm

ALtgustin,,,PIon', Paris, 1990, p. 173 sqq.). in fine, la tustrei asisGm la o avenhrd a n4iunii dar, la Platon qi la Plotin la o aventurd a r.rliunii care ddscoperd cd are nevoie de credin16, pe cAnd, la SfAntul Au5Justin, la o aventurd a raliunii care se vrba suporl J)entru credinlE, gi putem spune, de asemenea, ci la tustr,ei suntem

rxrnstrAnqi in sferele unei teologii naturale, fabuloase qi civile, pe t'And, la SfAntul Augustin, pagim liberi in sferele teologiei spirituale, intruc6t, la el, rajiunea gi credinp nu+ doud izvoare care, separate, sfArqesc p.in a se tntAlni intro delti mitic6, ci+ acelagi izvor, care ftrrmeazd, el insugi, natural, delta, intmcAt exisd rayiune in credinp

ci Verbul (Logosul -

CuvAntul), ca lumind a inteligenfei, este lucrurilor, cfl el, ca bine in sine,.ca bine suprem, orieirrea adev6rului
este originea binelui dintm toate lucn-rrile, triplu aspect din care derivd cele trei discipline filosofice: fizica, logica qi morala, dar

Unul

(:

Unimea, Unitatea) plotinian; in sensul totalitdfii dupa

credinld in raliune. Totrqi, oricn vor fi spun6nd unii dintre exegefu sdi, cel carele s+r convertit, printr<r convertire cireia i s-au atribuit dimensiuni lrauline, a fost, int6i qi-ntAi, maniheul Augustin. CAt cunoEtea el, itr momentrll convertirii sale, din doctrina creqtind, ne aratE insdgi rrrlebrissima Rugdciune de la incepunrl acestui dialog:
qii

Sf.

AurcEu

Awwtin,

Solilacuii

NoUd intrud.uctiurd

19

quidem quod se invicem perimit, perirt: permittis. Deus gui de nihilo mundum istum creasti, quem omnium oculi sentiunt pulcherrimum. Deus qui malum non facis, et facis esse ne pessimum flat. Deus qui paucis ad id quod vere est refugientibus, ostendis malum nihil esse. Deus per quem universitas etiam cum sinistra parte perfecta est. Deus a quo dissonantia usque in exiremum nulla est, curn deteriora melioribus concinunt. Deus quem amat omne quod potest amare, sive sciens, sir.e nesciens. Deus in quo sunt omnia, [Col. 0S7O] cui tamen universae creaturae nec turpitudo turpis est, nec malitia nooet, nec error errat, Deus qui nisi mundos verum scire noluisti. Deus pater veritatis, pater sapientiae, pater verae summaeque vitae, pater beatitudinis, pater honi et pulchri, pater intelligibilis lucis, pater evigilationis atque illuminationis nostrae, pater pignoris quo admonemur redire ad te.

ut bene te rogem, deinde ut me agan-r dignum quem exaudias, postremo ut liberes. Deus per quem omnia, quae per se non essent) tendunt esse. Deus qui ne id

2. Deus universitatis conditor, praesta mihi primum

Ib rog cum se cuvine; apri, sd pE fac demn de a as.rulta, c, sd md liberezi, in cele din ur,rd. Dumnezeule, prin-E carele t.ate, care n-ar putea fi prin sine, tind sd fie. Dumnezeule, Carele nu ing5dui sd piarri nici mdcar ceea ce se distruge-n de sine.
s5

_-

2. Dumnez,eule,.ziditonrl trniversului, d6_mi, mai i:trA;, puterea

Dumnezeule, Carele.din nimic ai creat lgmea aceast+ pe care <rchii

if H[,:'i"t""]l'*,]
ce cu adevdrat este, cd r6ul ninric per.fect, chiar gi cu partea,st6ngd,

Thtil vegherii gi ilumindrii noasrre, Tht6l chezagiei prin aminteqte sd ne intoarcem la Tine.
'.3.

rele nu-i pAnd la extrem nic;i <, runelor consun6. Dumnezeule, pe Carele Te iubegte tot ceea ce, fie Etiutor, fie negtiutor, e_n srzue .sd iuheascd. Dumneze.ule, intm C""el.-s toate, C6ruia, tot,Ei, dirrtn, intreaga creaturd nici uragenia nu-i este urdti, nici rdutatea nu-i face.rdu, nici gregeala nu-i gre4egte. DumnezeuJe, ()arele nu ai v<lit. sd qtie adevdratul decat numai r,ra1ii. Dumnezeulg Taul adevururui, Tatdl inlelepciurrii. Tatdl adevdratei qi supremei vie1i, Tatdi beatitudinii, Thtdl binelui gi frumosului, Tatdi luminii i","iigrbrr",

.r"r"rri ..

sunt, quae beata sunt omnia. Deus bonum pulchrum, in quo et a quo et per quem bona

3. Te inv<rco, Deus veritas, in qrro et a quo et per quem yera sunt, quae vera sunt omnia, Deus sapientia, rn quo et a quo et per quem sapiunt, quae sapiunt onrnia. Deus vera et summa vita, in quo et tr quo et per quem vivunt, quae vere summeque vivunt onrnia. Deus beatitudo, in (Iuo et a quo et [)er quem beata
et
et

Pe Tine Te invoc, Dumnezeule adevdr, intru Carele gi de la Carele gi prin Carele-s adevdiatele, care adev6rate-s toate. Dumnezeule in+ele.pciune, intru

.9.Ifo,*

infelepte, care inlelepte-s toate. vid1a, intru Carele qi de la Carele


qi suprenr vieluiesc toate. Dumnezeule fericire,_ntru Carele

pulchra sunt, quae bona et pulchra sunt omnia. Deus intelligibilis lux, in quo et a quo et per quem intelligibiliter lucent, <1uae intelligibilitr:r lucent omnia. Deus cujus regnum est totus mundus, quem sensus ignorat. Deus de cuitrs regno lex etiam in ista regna describitur. Deus a quo averti, cadere; in quem converti, resurgere; in quo manere, consistere est. Deus a quo exire, emori; in quem redire, reviviscere; in qucr

qi de la Carele ,si prin Calele-s fericite, care fericite_s toate. Dumr-rezeule binele qi fmmosul, intm Carele $i de la Carele * ;;; Carele-s bune qi frurnoase, care bune gi fr,rrrro"..-, iolr". Dumnezeule lumind inteligibild, intru Carlle pi de Ia Carele si prin Carele inteligibil lucbsc, care inteli$ibil lr""s,, ,.,n,.. Dumnezeule, a CArui impdrdlie-i intreagE lumea pe care simlul nu o cunoaqte. Dumnezeule, lintru a Cdrui impdrdlie-i de :TT"":" hotdr6tE legea gi-n impir5liile acestea. Durnrrezeule, de la carele a-fi-ndepErtat e-a cidea, ra carere a fi convertit e-o i.rrria, i,tru carele a rdmane e-a driinui. Dumnezeule, tJe la carere a

20

Sf.

Aurelia Augustiu

S"lilo*ii

Notd introdrctiud

2l

hahitare. vivere est. Deus quem llem() amlttlt, nlsl deceptus: quem nern() quaerit, nisi atlnronittrs; quem nemo invenit, nisi purgatus' Deus qtrem relinquere, hoc est quod perire; quem attendere, hoc est quod amare; quem nide.., hoc est quod habere. Deus cui nos fides excitat, spes erigit, charitas iungit, Deus per quem vincirnus inimicun, te deprecor. Deus per quem ar:cepimus ne omnino periremus. Deus a quo

*cln-r6rr.nrur'ut vigilemus. Deus per quom a malis bona

separamus. Deus per quem mala fugimus, et bona seqirimur. Deus per quem n()n cedimus adversitatibus' Deus per quem hene servimus et trene dominamur' [Col. OS71] Deus per quem diseirnus aliena esse quae rliq.,.,rdo nostra;'et nostra esse quae aliquandcr alie.no putabamus. Deus per quem malorum escis atque illecebris non haeremus. Deus Per quem nos res minutae non nrinuunt. Deus per quem melius n()strum deteriori surhjectum non est. Deus per quem mors attsorbetur in victoriam (I Cor. XV, 54)' Detrs qui nos convertis. Deus qui nos eo quc'd non est exuis, ri .., qrod est induis. Deus qui nos exaudibiles facis' Deus qui nos munis. Deus qui nos in omnem veritatem indur:is. Deus qui nt-,bis ornnia bona loqueris, nec insanos facis, riec a quoquam fieri sinis' Deus qui n()s revo(:as in viam. Deus qui nos deducis ad ianuam' Deus qui facis ut pulsantihr-rs aperiatur (Matth' VII, 8). Deus qui nobis das panem vitae. Deus per quem sitimus p.rir-, quo hausto nlrnquam sitiamus (loan' VI, 35). Deus qui arguis saeculum de peccato, tle justitia, et de iudicio (Id. XVI' B). Deus per quem n()s n()n movent qui minime credunt. Deus per quent inrprt,hamus eorllnl erroremi qui animarum merita apud te putcnt. I eus per quem non servimus .rril^ "rr. infirmis et egenis elementis (Galat. IV' 9)' Deus qui nos [)urgas, et ad divina Praeparas praemia, adveni mihi prc,pitius tu.

ieqi-i a muri, la Carele a te intoarce-i a reinvia, intrrr Carele a locui-i a tr6i. Drrmnezeule, pe Carele nirneni nu 'l-e pierde det:Ar pierdutul, pe Carele ninrcni nu Te:catd dec6t pre-veninrl, pe Carele nimeni nu Te gr{segte decAt purificatul. Dumnezeule, pe Carele a Te pflr5si-i tot urra cu a pieri,.pe Carele a Te asculta-i tot una r:u ir iutri, pe Carele a 'fe vedea-i tot una c.u a avea. Dumnezeule, Cui ne indeamn6 credinla, ne-rral15 speran+a, ne unefte r:haritatea. Dunrnezeule, prin Carele invingem inamicul, gre f ine stdruitor'lb rog. Durr- nezeuler, prin Carele am primit ca sA ntr pierim intmtotul.
Dumnezeule, de la Carele suntem prevenigi
sE

veghem. f)umnezeule,

prin Carele separdm bunele de rele. Dumnezeule, prin Carele


alungdm relele gi urmdm bunele. Dumnezeule, prin Carele nu ceddrrr adversitdlilor. I)umnezeule, prin Carele slujim bine gi stdpAninr bine. Dumnezeute, prin Carele invdl6m cd--s str6ine, care-s, uneori, ale noashe pis ale noastre, pe care Ie socoteam striine. Duri-rnezeule, prin Carele nu suntem prinqi, tle momelile 9i adernenirile celor rdi. I)umnezeule, prin Carele bunurile micqnrate nu ne mic9oreaz6. Dumneze.,ule, prin Carele maibiirele nostm n-a fost supus mairdului. Dumnezeule, prin Carele moartea este-nghilitd-n victorie (I Cor, XU 54). Dumner:eule, Careleine converteqti pe noi. Dumnezeule, Carele ne dezbraci pe noi de ceea (re nlr este qi ne irnbraci cu rma ce este. I)umnezeule, Carele ne faci pe noi auzili. Dumnezeule, L'arele ne intdregti pe noi. Dumnezeule, Carele ne petreci pe rroi

in tot adevdrul Dumnezeule, Carele ne wrrbegti noud toate hrrne


gi nu ne faci nehuni qi nu ingidui sd fim noi de careva fdculi. Dumnezeule, Carele ne chemi pe mri inapoi pe cale. Dirnrnezeule, (larele ne conduci pe noi la ugd. Dumnezeule, Carele far:i ca s5 li se deschid6 celor care hat (MaL l4I, 8). Dumnezeule, Carele ne dai noud pdnea vielii. I)unrnezettle, prin Carele insetdm dupd bdutura prin care, bdutfl, nu ne mai e nicicAnd sete (Ioan, yI, 3S).
Dumneze,ule, Carele vddegti veacul de pdcat, de justiyie qi de judaatd (ld. Xk'[, B/. Durnnezeule,, prin Carele nu ne clintesc pe noi cei care nu cred deloc. Dumnezeule, prin Carele ne lepddim tle eroarea celora care socot cd nu-i rrici un merit al sufletelor la f ine. Dumnezeule prirr Carele nu slujim stihiilor. infirme gi sdr6cicioase (C'alaL ll/, 9). Dumnezeule, Carele ne purificipe noi ;i ne pregiteEti pentru rAsplata divind, intAmpind-mi, Tu, fndurit,rrule-.

22

Sf. Aurcliu

Aurustin. Solilocuii

Notd. intrcd.uctiud

23

a. Quidquid a nre dicturn estr unus Deus tu, tu veni mihi in auxilium; una aeterna vera substantia, ubi nulla
discrepantia, nulla confusio, nulla transitio, nulla indigentia,

ntrlla mors. Ubi summa concordia, summa evidentia,


summa oonstantia, summa pleninrdo, summa vita. I-Ibi nihil deest, nihil redundat. Ubi qui gignit, et quem gignit unum est. Deus cui serviunt omnia, rpae serviunt; cui obtemperat omnis bona anima. Cujus legibus rotanhr poli,,cursus suos sidera peragunt, sol exercet diem, luna temperat noctem:

tunnisque mundus per dies, vicissitudine lucis et noctis; per menses, incrementis decrementisque lunaril)us; per allnos) veris, aestatis, autumni et hiemis successionibus; per lustra, perfectione cursus solaris; per magnos orbes, recursu in ortus suos siderum, magnam reru.m constantiarn, quantum sensibilis rrrateria patitur, temporum ordinibus replicationibusque custodit. Deus cujus legibus in aevo stantibus, motus instatrilis rerum mutabilium perturbatus esse non sinitur, frenisque circumeuntium saeculorum
semper ad sinrilinrdinem stabilitatis revocstur: cujus legibus

arhitrium animae liberum est, bonisque praemia et malis poenae, fixis per omnia necessitatibus distributae sunt. Deus a quo manant usque ad nos omnia hona, a quo coercenflrr a nobis omnia mala. Deus supra quem nihil, extra quern nihil, sine quo nihil est. Deus sub quo totum est, rn quo totum est, cum quo totum est. Qui fecisti hominem ad imaginem er similitudinem tuarn, quod qui se ipse novit agnoscit. Exaudi, exaudi, exaudi me, Deus meus, Dontine meus, rex meus, pater n-reus, causa mea? spes rnea, res mea, honor meus, domus Inea, patria mea, salus nrea, lux mea, vita mea. E,.raudi, exaudi, exaudi me more illo [Col. 0872] hro paucis notissirno. 5. Jam te solum amo, te solum sequor, te solum quaero, tibi soli servire paratus sum, quia tu solus juste dominaris; tui iuris esee cupio. Jube, quaeso, atque impera quidquid vis, sed sana et aperi aures n1eas, quibus voces tuas audiam. Sana et aperi oculos meos, qtrihr,rs nutus tuos videam. Expelle a me insaniam. ut

24

Sf.

Aureliu Augwtin, Solibcuii

Notd intuductiud

25

recognoscam te. Dic mihi qua.'attendam' ut- aspit:iarn te, et omnla Ine spero quae iusseris esse facturum' Recipe, oro, fugitivum tuum, Domine, clementissime pater, iamjam sati" poenas dederim, satis inimicis tuis'

qr,r. .rh' pedibus habes, servierint, satis fuerirn

fallar:iarurn ludibrium. Aocipe me ab istis fugientern famulum tuum, quia et isti me {uando a te fugiebam acceperuntalienurn.Adtemihiredeundumessesentio:

,,

pat;at mihi pulsanti ianua tua; quornodo ad te p".t"niatur dor-:e me. Nihil aliud habeo qualu voluntatem; nihil alitrd scio nisi fluxa et caduca
spernenda esse; certa et aeterna requirenda' Hoc faqio' Pater, quia hoc solum novi; sed unde ad te perveniatur ignoro. lir mihi suggere, tu ostende, tu viaticum prgqbe'

$i ta" te inveniunt qui ad te refugiunt, fidem da; si virtute, virrtuteln; si scientia, scientiam' Auge in nre fidem, auge spem, auge charitatem' () admiranda et
singularis bonitas tua!
6, Ad te anrtrio, et quibus rebus ad te ambiatur' a te

rursumpeto.Tirenimsideseris,perinir:sednondeseris'
cpria tu

quaerere fecjsti. Fac me, Pat91 -9u3erete te, virrdica me al-r errore; quaerenti te mihi nihil aliud Pro te. 'occurrat' Si nihil alitid desidero quam te, inveniam te iam, quaeso'

honunq quod nem<l recto quaesivit' et ,ri.rir.,* invenit' Ormis autem recte quaesivit, quem hr recte

." ...*rrn

Pater. Si autem est in me superflui alicuius appetitio' tu ipse me murrda, et fac idoneum ad videntlum te' Ca3teruy1 ie salute huius rntlrtalis corporis mei, quam{lu neseio quid mihi ex eo utile sit, vel eis quos diligo, tilli illu<l comrnitltl, Pater sapientis-sime atque optime, et pro e'l quod acl tempus

atlrrrrrnueris deprecabor: tantum ortr t:xce]lentissirnarn clernentiarn tuarn, ut rne penitus ad te corNerta-s' rrihilque mihi repugnare facias tendenti ad te, iubeasque me dum
hoc ipsum corpus ago atque port()' -purrm' magna

perfectumq"", iustum, pn.rdentemque.esse, iI sapientiae tuae, et dignum habitatir-'ne' p".,,"p,.rr"*que atque- habitatoren-r beatissimi regpi tui' r\men; amen'

26

Sf.

Awuliu AWttstin, Solilocuii

Notd.

intrc&aiud

27

E rlestul, iat6 s[ citim doar aceaste Rugdciune, ca s6^ne d[m seama de ce anume ea a fost numit6, ori de cite ori a fost
antologat6,

quantum potur, quantum rne 26). Spre aceasd re$-rld a credinpi posse fecisti, quaesivi te,. et indreptAndu-mi, pe cAt am putut,
'r:redidi,
desideravi intelle<:tu videre quod

gi urntinu6 Devenirea cregtin6 a lui Au urma acestei Rugdciuni, a R

Trinitate, opera maturite1ii sale ea, e6te numitd Rugdciunea theologului:

51. Conc:luzia cdr[ii, ctt 51. Conclusio libri, cum rugdmintea 5i scuza pentru precolione et ercusatione de 'multiloquio.Domine Deus noster, miltilocuiu' Doamne' Dumnezeule
cretlimus in te Patrem,

et multuln disputavi, et laboravi. Domine Deus meus, una spes mea, exaudi me, ne fatigatus nolirn te quaerere, sed quaeram faciem tuam semper ardenter (Psal. CIY, 4). Tu da quaerendi vires, rlui invenire te

intentriunea mea, pe crit M-ai fdr:ut sd pot, pe Tine cdutatuJTe-arn, qi dorit-am sd vdd cu-nlelegerea ceea ce am crezut, qi mult disputat-am,

gi rnuncitu-m-am. Doamne Dumnezeule al meu, unica mea


speranfd, auzi-md pe mine, c.:r nu cumva, ostenit, sd nu voiesc a Te cduta pe Tine, ci ardent sd caut fafa Ta pururea (Psal., C[V,4). Tu dd-i
cdut6tonrlui puterile, Carele ai f6<ert sd Te gdsea*i pe Ti4e, gi i-ai dat din ce in ce mai mult speran{a de a

"t Sf6nt $inicinuar et Spiritum sanctum. Neque qiFiul'EiSpiritrn M"rylr,

plii"*,

al

Nostru' credem intru Tine Tatdl'

fet:isti, et magis magisqrre inveniendi te spem dedisti.


()oram te est firmitas et infirmitas mea: illam serva, istam sana. Coram te est scienlia et ignorantia nrea: ubi mihi aperuisti, suscipe

enim 6iceret v"ritrr, ir", zice,intr-adev6r,Adev=u1 nume@ tntru baptizate omnes gentes in nomine i al Spiritului Parri.c et t'itii et Spiritus sancri (Mattlr. xxurr, 19i, ":.] L.li:,^T firrinimrea. g, r", #)#:;"i-.I esses. Nec baptizari nos iuberes' botezdm, Doamne ;;i;; Domine Deus, in eius nomirrequr O"-r*r."f., int,. .umele aceluia, non est Dorninus ,*,.. ,i[lti: L*1" Domnul Dumnezeu.
"" """
tDc,us

inlranternl ubi clausisti, aperi

Te gesi pe Tine. inaintea Ta este fqrmitatea gi infirmitatea mea:


pdstreaz-o pe una? insdndtogegte-o

pulsanti. 1\{eminerim trri,

pe alta. Inaintea Th este qtiinla

qi

intelligam te, diligam te. Auge in ignoran{a mea: unde deschisu-mr-ai rne ista, donec me reformes ad mie, ia-md intrdtor; unde inchi+ai, integrum. Scio scriptum esse. 1n deschide-mi bdtdtorului. Sd-mi
mu hiloq

uio non efl ugies peccatum

Yl,4); nisi Trinitas ita esses, ut unus Dominus Deus esses. Et si tu Deus Pater iPse esses, et Filius

(Prov. X, f9). Sed urinam

amintesc de Tine, sd Te,inleleg, sri Te-ndrEgesc. S;xrreqteJe-ntru mine

verbum tuum Ieeus Christus ipse Dumnezeu Thtal, gi Fiul c.,vAntul esses, et donum vestrurn Spiritus Tiu lsus Christ<rs ai fi Tu iruuli, qi sanctus; non legeremus io Litteris tlaml vostru Spiritul SfAnt; nu am veritatis, Misit Deus Filium suum citi intru Scrierile adevdrului: Lg (Galat. IV, 4, et loan. III, 17): trimis Dumnezeu pe I'iul Sdu nec tu, o Unigenite, diceres de (Galat..IV,4; qi loanrlll, 17): nici Spiritu sancto, Quem mittet Pater '7', o Unulen6scutule' n-ai fi zis

praedicando verhum tuum, et pe-acestea, pAnd md vei refalaudando te tantummodcr (E-ntrutotul. $tiu t.umc5 scrisu-s-a: krquerer! non solum fugerem Intru multilocuiu nu uei alunga peccatum, sed meritrrm bonum pdcatul (Prou., X, 19). Ci, o, de-a5 ocquirerem, quamlibet multirm vorbi predicAnd cuvAntul Tdu 9i
sir; loquerer. Neque enim homo

de te beatus, peocatum

in no^int

(Ioan' XIv' 26); despre Spiritul SfAnt: Pe Coreln-L uobis a Patre ua trimite Thtdl intru numele Meu ,ta Lranc regularn (tTyY,26);*PeCareP!y'-:!: (Id. XV, Z-01. iia.i ai.ig.rr. intentionem meam' uoi trirnitc Lnud de k Tatdl (ld' 'XV'
rneo
et, Quem ego mittam

praeciperet germano in fide filio aga. $i, -ntr-adwdr, nici omul, de la suo, cui scripsit dicens: Praedico Tine fericinrl, nu i-ar fi dat ca-nvdtterbum, insta opportune, 16turd picatul, geamdnului intnr i.mportune (II 'Tim. IV, 2). cre<lin1d, fiului sdu, cui i-a scris Numquid dicendum esr isrum zic6nd: Cufrmul pdicdt opo,tun, ntrn mullunr Iocutum, qui n,;p inoportun, iruistd(ll Tim., ry 2). E, solum opportune, verum etiarn oare, de numit nu mult vorbitor

Idr-rd6ndu-1b numai pe Tine! n-aq alunga doar p6catul, ci bunul merit c6qtiga-mi-l-af, degi aq vorbi mult

2A

Sf.

Aureliu AWwtitt" Solilowii


acesta, care, nu doar oportun, ci chiar qi inoportun, cuvAntul T6u, Domne, nu-l t6rca? Libereazd-mi

Notd introdudiwd

29

importune verbum tuum,


Domine, non tacebat? Sed ideo non erat multum, quia tantum erat necessarium. Libera rne, Deus, a multiloquio quod patior intus in anima mea, misera in
conspectu tuo, et confugiente ad

pe mine, Dumnezeule,

de

multilocviul pe care-l pat inhuntru

intru sufletul meu, mizer intru privirea Ta, gi confugitor la


misericordia Th. Nu tac, intr-adevdr,

etiaol nos unum. I)omine Deus rlne, Deus Trinitas, quaecumque dixi in his libris de tuo, agnoscanr et tui: si qr-ra de meo, er tu ignosce, et tui. Amen.

Doamne Dumnezeule unule,


Dumnezeule Trinitate, orirc zisam, intru aceste c64i, de-ale Tale, gi-ai TEi recunoasci-le: dacd ceva de-ale rnele, gi Tu iartd, qi-ai Tdi. Amin.

cu cugetErile, chiar tEcAnd cu desigur, dacd n-aq vocibus. Et si quidem non cuvintele. $i, cugeta decet nltmai ceea ce-f i place cogitarem nisi quod placeret tibi, fie, nu Te-ag ruga, incaltea, sd md non utique rogarem ah
cogitationibus taceo, etiam tacens ut me hoc

misericordiam tuam. Non enim

Ci, ca sd intrevedem aceaste devenire, ni se nferl cdlEuzd Rugdciunea rostitri de Aug,stin la inceput.l cd4ii a doua a aceshri dialog, pe care fie-mi ing5duit sd o nume sc Rugdciunea
t:assiciacumianq Augustin despre rugdciune nu gtim. $tim, tonrgi, <:i el cunoqtea diferenla dintre mgEciunea multilocvie gi cea scurt6 gi perfecrri, intrucAt zice chiar la inceputul acestei doua, in pasajrrl in care apare chiar'aceasti Rugdciune: "d4r, " Itaque ... -fl.: om breuissime ac perfectissime, guantum potes. A.: Deus semper idem, noverlm me, noycrtm b. Omtuin est adicd: R.2... Roagd

tnleleptului. CAt gi ce va fi qtiut, atunci, in perioada

multiloquio liberares. Sed multae multilocviu. Ci multe sunt cugetArile sunt cogitationes ureae, tales mele, aga precum le cunogti, quales nosti, cogitationes cugetaliuni ale oamenilor, fiindr:li hominum, quoniam vanae sunt vane sunt (Psal., XCIII, 11). (Psal. XCHI, ll). Dona mihi non Ddruiegte-nri mie si nu le consimt eis consentire, et si quando me lor, gi, chiar atunci, c6nd md delectant, eas nihilominus delecteazd, sE Ie improb nu mai

liberezi pe rnine de

acest

improbare, nec in eis velut pulin, gi nici sE nu r6.m6n indelun6, dormitando imnrorari. Nec in precum dornritAnd, intru ele. $i nici tantum valeant apud nre, ut sd nu fie p6n6-nr-atAtin putere-ntru aliquid in opera mea procedat ex mine, incAt in opera mea sd
sententia, tura conscientia- te mea mecar sd fie apdratd fald cu Tu apdrandu{n5tuente. Sapiens quidanr cun de dq apdftile alr4ii4B, Un inlelept anume, cum vorbea te loqueretur in libro suo, qui despre Tine intnr cartea sa, cs,re cu Ecclesiasticus proprio nomine iam propriul nume se mai numeqte vocatur, Multa, inquit, dicimus, et Ecleziastul, Multe, spune, zfu:em, pi non perueninuts, et consummalio nu ajungem, pi toatd plinirea
serrnonum uniltersa est rpse (Ecoll.

le, asodar, pe odt poli, foarte scurt pi atotperfecf. Aug.: [)umnezeule, purui aceeasi: sd md cunosc pe mine, d t" "uniu" pe, Tine. Mam rugat' D"., dacd este adwdrat, qi pare adevdrat, c[,- prin rtrgdciune, credinla transformd o nevoie intr-o dorinld ardentd. demnA de a-i fi adresatd lui Dumnezeu, atrrnci nevoia
ratechumenului dr: a s cunoagte pe sine gi pe Dumnezeu credinla u transformat-o in dorinli demn6., pe care el i-a adresat-o lui Dumnezeu. in amAndoud (in toate, de fapt) aceste rugEciuni din ,'iotilocyii avern, desigur, rugiciuni mentale, iar nu orale, rugdciuni rnentale, agadar, private, libere, in cate cuvintele sunt rostite dupd placul rostikrrului, rugdciuni deosebite de cele stereotipe, or" ," fac dupd o anume ordine strdveche, certd, a cuvintelor. bomparati r:u imperativul delfic sau sncratic, aceasti mgEciune ne invedereazd, (xr supra de m5surE, felul mirific ln c,lrre Augustin, convertindu-oe, H convertit totodat6 filosofia, progenerAnd filosofia cregtini. CAt

illis; sed ab eis mea saltem sit tuta purceadE

ceva

dintm

ele; ci sentinla

XLIII,

29).

Cum

ergo

rostiilor

este

El

IrcuSi (Ecl.,

XJ'll,

pervenerimus ad te, cessabunt multa ista quae dicimus, et non peruenin-.us; et manebis unus
omnia in onrnibus (I Gor. XV, 28):

et sine fine dicemus unum


laudantes te in umrm, et in te facti

29). CAnd vom aiunge, prin urmare, la Tine, inceta-vor mubeb acestea f, care le zinem, pi nu ajungem; qi vei rimAne unul toate intru toate (.1 Cor., XV,28): Ei ffrr6de fine zi@-\Dm una, l[ud6ndu]Te pe Tine intru una,
gi

i le va atribui, mai apoi, rugdciunii, ci rugdciunea este vorbire a omului cdtre Dumnezeu; ci rugdciunea este sacrificiu adus pe
rle,spre sensurile pe acare

npicuim doar: aga. Augustin inlelege

intru Tine fEculi chiar

gi noi una.

ultaml interior; c6 rug6ciunea nu este nicidecum necesard ca noi nrl-I spunem [,ui l)umnezeu ce anume trebuie si facd, ci fiindcd l)umnezeu voiegte ca dorinla noastrd sd fie exercitat[ prin nrgdciuni, ca, prin ea exercitat5, sh fim in stare sd primirn ceea ce

30

Sf. Atuuhu Awustin, Solilacuii

Notd intrc&rc,tiud

31

preg6tegte sd ne dea; cE rugEciunea este necesar5 intrucet Dumnezeu voieqte sE dea, insd nu dd dec6t numai petenhrlui qi nu d[, desigur, neprimitorului; rugicir-rnea este, apoi, un algurnent aI necesitElii graqiei gi, totodatd, atotlimpede testificare a grafiei; c6nd ne rug6m nu facem nimic alta decAt ce zicern I)d ceed ce poruncepti, ceea ce ne amintegte de celebrissima formulare augrrstiniarr5, de atAte.a ori repetatd in Confesiuni: Da qrcd iubs' el Jube guod da Dd aeea ce porunce;ti gi porunceite ceea ce urej; argument contra pela6ienilor, rug5ciunea le este, apoi, necesard celor ce nu sunt nrAnali de grape; le este, iar6qi, necesard celor ce se aqtern inurr facerea binelui; rugdciunea ii este necesard omu.lui nu numai ca sd i se ierte pdcntele, ci qi si nu pdcdnriascd; intru rugdciune cunoa$te omul de unde primegte ceea ce voiegte si aib[; rug5ciunea ne atrage lgarea aminte cd ducem lipsa ajutorului Domnuluio ca sd nu ne punem intrr noi inEine speranla de a tr6i bine (: drept); rugdciunea nu este? apoi, pentru ceea ce am fost, ci pentru ceea ce vom fi; rugdciunea e necesard ca Dumnezeu sd sporeascd intru noi darurile; prin rug6ciune e de cerut viata fericitE, iar celelake numai din cauza ei; cci ce cer de la Dumnezeu temporalele nu cr nimic; trebuie sE ne nlgflm sd avem amiciqia, integritatea, cele de tebuin16, sau, dacd le avem deia sd le pdstrdm; gtiind de unde prinrim, sd cerem sd se desdvArgeascd de citre Acela de la Carele ni s-a gi dat ca s6-nceap6; se-ngal6 amarnic cei ce cred cd trebuie sd ne rugdm numai in situalii adverse gi cd in sitrralii prospere nu este de invocat Dumnezeu; trebuie apoi sd-nvd16m sd ne rugAm pentm persecutorii Bisericii, penhu inaruici, sd ne qg6nr pntu necredinciogi ce sd cread6; ii aduce injurie lui Dumnezeu cel care-L roagd sdJ nimiceasc6 pe

rugdciunea piere; Credinla, Speranla gi Charitatea

tl conduc la

i rugiciuneai intru relele prezennrlui

secol, mgdciunea este unica

Despre Solilacuii scrie Sf6nd Augustin insugi: ,1. Inter haec ,scripsi etiam duo volumina secundum

inamicul propriu; Biserica inalld rug6ciunile fie pentru

necredincioqi ca sd se converteascd, fie pentru credinciogi ca sd sporeascd in ei credirya gi sd persevereze; Rug6ciunea Domneascd este eficace numai pentru aceia a c[ror credinld lucreazd prin iubire; rugdciunea este dublE, interioard Ei exterioard; a te frecvent nu-nseamnE a te ruga intru multilocviu; trebuie sE rugdm in tenrplul min+ii; intm adAncul inimii; rug[ciunea graqiei Lui are son, voce nu are; timpul de a ne mge este ti-p

"l Dumnezeu; optima rugiciune, viala just6; credinla

32

Sf. Aureliu Aueu,stiru Solilocuii

Notd. introductiud

33

addenda fuerant verba, ut dicereturr euem mortalis corporis sensus ignorat. Si autem mundus dictus esl, quem sensus i61norat, ille recte intelligitur, qui fulurus est coelo novo et terra nova: sed etiam hic addenda erant illa, ut diceretur; mortalis corporis [Col. O59O] sensus. Sed ilto .more adhuc loqrrebar,

tq.)", ter:t din r:are afldm c6: Solilocuiile au fost scrise tlin raqiunea investig5rii adevirului, intre cr{4ile l)espre ordine, intrebAndtr-se

(l,lb. 12, c. l5). Hoc opus sic incipit: loluenti mihi multct ctc ,taria mecum. (Retract., lib. l, c. 4, P.L., t. XXXII, col. i8g

qu() sensus proprie corporis appellatur; nec assidue repetendum est, quod et superius inde iarn dixi (Lib. I Retract., ce. 1r 3), sed hoc recolendum, uhicumque ista Iocutio in meis litteris invenitur.
3. Et uhi dixi de Patre et Fili<i, Qar" gignil, et quem gQ;nit, unltm es, (Lib. l, c. l, n. 4); dicendum fuit, unurr sunt, sicut aperte ipsa Veritas loquitur, dit:ens: Ego et Pater unum sumus (Joan. X, 3O). Nec illud mihi placetr c[lrod in ista vita Deo intellecto iam heatam esse animam dixi, nisi forte spe. Item quod dixi, Ad sapientiae conjunctionem non una uia perueniri (Ltb. 1, c. 13, n.23), non bene sonal; quasi alia via sit praeter Christum, qui dixit: Ego sum oro (Ioan. XIV, 6). Vitanda ergo erat haec offensio aurium religiosarum; guamvis alia sit illa universalis via, aliae autem viae de quibus in Psalmo r:animus: I/ias turts, Domine, notas fa,c mihi, et semitas tuas doce me (Psal.-Xxry,4). Et in eo quod ibi dictum est, Penitus esse r-sro sensibilia fugiendo (Lib. I, a. 14, n. 24). cavendum fuii ne putaremur:illam Porphyrii falsi philosophi terrere sententiaril, qua dixit' Otnne c()rpus esse fugiendum. Non autem dixi ego, Omnia sensibilia; sed, isfo, hoc est, corn:ptihilia; sed hoc potius dicendum fuit: Non autem talia sensibilia futura sunt in futuri saei:uli coelo novr) et terra nova. 4. Item quodam loco dixi, qxxl disciplinis lihemlibus eruditi. sine dubio in se illas obliuione obrutas eruunt discendo, et quodam modo refdiunt (Llb. 2' c. 2O, n. 35). Sed hoc quoque improbtr; credibilius est enim, propterea vera respondere de quihusdam disciplinis, etiam irnperitos earum. quando bene interrogantur, quia praesens est eis, quantum id capere possunt, lurnen rati(rnis aeternae, rrbi haec immutabilia vera urnSpiciunt: non quia ea rroverant aliquanc{o, et obliti sunt- qrrod Platoni, vel talilrus visum est. Contra qtlorlm opinionern quanta pro suscpt(, opere rlalrattrr ot:casio, in libro duodecimo de Trinitate, disserui

c64i, in rug6ciune: l)umnezeule, Carele nu ai uoit sd qtie adeudratul decdt numai cuntpii $, I,z),lntmc6t se poate rd.spunde r:fi mulli necurali qtiu multe adev6rate, gi cd, intr-adevdr, nu s-a definit nici ce este adevEranrl, pe care-l qtiu decAt numai curalii, nici ce este a gti; c5, acolo, unde a zis (qi, aci, ca sE-nvederez ce lrnume suhinlelegle SfAntul Augustin sd ldmureascd, trebuie sd
+r(reste

r,,h4i, se conr:lude cd cele ce sunt cu adevdrat sunt netnuritoare; rld, in a doua carte, se dezhate mult subiechrl despre nernurirea nrrfletului, dar nu .se.duce la hun sfArpiq trd nu aprobd ci a zis, in

traduc altfel

decAr,

am tradus inilial, interpretatiri te{ul, anume,

udicd. cum cd pe Dumnezeu


r:r.rvintele, inc6t sd

x.

zicE..

pe ct

r{ac6, ins6, +a nurnit universul

Illeles acela oare are sd fie cu pdmAntul norr gi cu cerul nou, dar, pi aqa. trebuiau arldugate cuvintele, ca sd se zic6 sim6rl corpului muritorl cd vorbea incd dup6 acel obicei prin <:are era ,numit la Jrropriu simgrl corpului, aga cum a mai spus (qi in / Relroct., ct:. 1, 3), ceea ce nu nrai trebuie s-o repete asiduu, dar cd asta tretruie tmintitd oriunde se gr{seqte acest fel de locupiune i, v:rier"ile sale; r,6, unde a zis despre Tatdl gi Fiul: Crne nafrc pe cine-L naste una-i (1, IV, 4), trebuia sd zicd una sunt) precum vrrrhegte pe fag{

34

Au.rcliu

Solilocuii

Notd, irrtrcdtrctirrt

35

insuqi Adevdrui, zic6nd: Eu pi 'fcltdl una suntem (Ioara X, 3O); nu-i place cd a zis c5, infelegAndu-L pe Dtrmnezeu, su-fletul po fi deja fericit in aceast5 viatrd, decAt numai Poate pnn sperar ci, iar6gi, faptul cE a zis c[ nu Pe o singurd cole se ajunge o tnpelepciuttii (L X[I, 23), nu sund bine: ca 9i "onjunciiun .r ii , altd cale ina.fara lui Christos, Carele a zis:. Eu sunt (Ioan, XIV, 6), cE rebuia, deci, evitatd aceastd ofensiune a urectril religioase, cu toate cd una-i mirilica universala tale, altele-s, ins cdile despre care cAntim in Pealm: Cdile'fale, Doamne, ld-m ,ni" cunir.utn, qi cdrdrile Thle tnua,td-md pe mrne (Psal' XX 4); cd" prin faptul cd a zis, acolo, cd aceste sensibile trebuie p s5,nu. fi iipli" alungate (I, XIV, 24), trebuia d

subAnlelegem c5 Solitocuiile au fr.rst scrise intre prima qi a doua carte, care compun dialogul De Ordine. Dar, aga cum ziceam altidati, realitatea este cd, ingemdnAnd miracolul, filosofia cregtind s.a n5scut o dat6 cu cregtinul Augustin. Ce a fost el, Augustin, la Cassiciacum, ne<) spune cu propria-i gur6, noud gi lui Dumnezeu, in Cofesiuni:

.oLtit

pe celi-ndesine-ngropate-n uitare 6i, intr-un anume fel' 'cte4xnpd


"r"Jibi[ adevdrate
este prezentd-ntru ei, pe cAi pot ei inlelege asta, lumina ra9i eterne, unde privesc accste adevirate incomutabile, nu c6 I despre

-"". cd line cunoscuta sentinfi a falsului filosof, Porphyriu prin care zice d trebuie alungat tot corpul,-cdci el, Augustin, nu l:-: -.^--^+:Lll^l ,i, t ot" sensibile. ci numai i"ot" sensibile, adicd, corrptibi de sensibile nu dar nebuia, tohrgi, zis, mai degrabd, asta: astfel ,ro,, qi p-EmAntul nou aI secolului (: luI sE fie. insd, in "Lrulintr-un anume loc, a zis c6, cei bine viitor; c6, iaragi, c6, tn clbciplinele liberale, le scormonesc, fdrd-ndoiald, tn

B.?'"TcE

meum, et deja inima mea qi, plecat, henedicebam tibi gaudens dimpreundcu totri ai mei, la villa de llrofectus in villam cum mei,s la 1ar5, I1i adur:eam mullumiri, omnibus. Ibi quid egerim in bucrrr6ndu-ml. Ce voi fi f6cut acolo, orueras cor
I ibi, sed adhuc superbihe dar greu rrisuflAnde inci, precum rcholam tamquam in pausatione intr<r pauz6, de gcoala superbiei, trnhelantibus testantur' libri depun mdrturie ci4ile disputate disputati cum praesentibus et dimpreund cu cei prezenli gi cu cum ipso me solo coram te; quae mine ihsumi, singr.rr, in fala Ta; nutem cum absente Nebridio, despre cele, incaltea, cu absentul

r:ruisti linguam rneam, unde iam

Et venit dies in quo etiam $i a venit ziua, in cbre si md sctu solverer a profesione d.ezleg gi-n act de profesiunea rhetorica, unde iam c<.rgitatu retoricd, de unde eram deia Holutus eram. Et factus est, dezlegat cu cugetul. $i ficutu-s-a;
scos.ai

limba mea de trnde scosesegi

litteris iam quidem servientibus in scrieri setvindu-fi de-acum J'ie,

(II, XX, 35)' chier qi pe asta 9 improb6, cdci este r cd de aceea pAnd qi neinstruilii intnl ele pot rf,

,rreli disciptine, c6nd

surrt bine inmebali'

le-au uitat, ceea ce i s-a pirut lui Platon. cunoscut p" "1" ,siimpotriva opiniei cirora a dezbdtuq pe c6t i lui. unora ae iatia dat ocazia lucrarea luati asupra-i, ln cartea a XII-a din Tlin c5, in fine, Sotitacuiile incep asdel: Frdmdntdnd eu multe Ei

(:ommern()randi omnia magna nrie, gr5bitomlui, rnai tu marnd, spre rlrga nos beneficia tua in illo altele mai mari, timpul de-a come-

testantur epistolae. Et quando Nebridiu, depun mdrturie uuhi suff iciat tempus epistolele. $i cAnd imi va ajunge

tempore praesertim ad alia mora toate mari binefacerile


fit, domine, confiteri tibi, quibus irtternis me stimulis perdomueris r'l quemadmodum me complana= vioris humilitatis montibus et rrrllibus co6ftationum mearum et lortuosa mea direxeris et aspera

Tale magna properanti? Revocat enim fap de noi, in aoel timp? Relocd-mE nre recordatio meal et duk:e mihi intr-adev6t, pe mine amintireameq
qi dulce mi se face mie, Doamne,

cu mine tnsumi.

Augustin ne spune, agadar, cA Sotilocviib au fost scrise lnl haec, qiierr*rr. de v6zut daci acest intre acesteq inseanrnd, oa: ninric alta decAt mrmai intre Conr^? Amdemicas, De fuata uita De ordine, dialogurile cassiciacumiene, nunrite capitale, sau, rog, cardinale, gi, aga, ne rdruAne de dedegat enigna: tntre. t,

a-fi mdrturisi'fie, prin ce strdmutdri


ldunrioe imbl6rzitu-m-ai pe mine gi cum, umilind munlii qi colinele cugetdrilor mele, nivelatu-m-ai, gi
intortrrcheatele mele indreptatuJe.ai,

oiu,n", dintre-ele,-san ^p*".rL

acest

inter hoec ineeamn6 numai

cd1ile care formeaz6 dialogul De ordine, 9i, aqa, nu mai de deztregat nici o enigmS, intrucAt suntem obligali

lrrnieris quoque modo ipsum qi asprele netezituJe-ai, gi-n ce chip otiam Alypium, fratrern cordis chiar gi pe Nypius insugi, fratele tuei, subegeris nomini unigeniti inimii mele, zupusu-IJ-ai numelui lrri, domini et salvatoris nodtri Unuianr[scunrlui TEu, Domnului qi

t-

36

Sf.

Aweliu Awustin" Sohlocuii


MAntuitonrlui mrstruIsusCl,uistos,
pe care

Notud

introductitfr

37

lesu (lhristi, quod prirno de d i gn a hrr t u r' i ns er i I i tter i s

numt-L considerq la<r@put,

nostris. Magis enim eas volebat nedernn tle-a fi inscris in scrierile redolen: gvmnasiorurn cedros, noastre. !bia, intr-adevd1, ca ele sd quas ianr conlrituit. dominus, amjroase mai r:u seamd a cedrii quanr salubres herbas ecclesi- gymnaziilor, pe ,:ari strivitu-i-a deja as t i <ras arl v e rs as s e r p e n t i b us' Domnul, detAt i ierburile er:ldtaaicn. (Conf. lX. [V, 7, P. I-, t. XXXII, salubreimgxrivaqerpilor.
col.0766).
... disputatc cu mine insumi" singur,tn.fayn

ftr sunt Solikxuii.le;

Nir:i inErturia din Cohfesiuni nu ni-l lEmuregte, agadar, pe deplirr, pe inler haec. Din aceste mfuhdi gi din celelahe despre operele scriee la Cassiciac"um deducem ferm, totugi, cd dialogul De Online s fost scris AilrE afiqilc *ri,re daspe acodemici, inte ci4ile care compun dialogul Contta .Aqdemiw, adic6. Cum, prin urmane, dialogul Cqntryr Academicos a fost inceput, probabil. in (9) 10 noiembrie, 1f86, a lbst intrerupt gapte zile, gi nu a fost reluat decAt in 20 noien-rbrie, qi cum dialogil.De Beata l/ita, a fost sbris cu ocazia aniverqerji zilei sale de nagtere. a implinirii" adic6, a vflrstei de 32
de ani, q fost inceput, carevasdzicd, in 13 noiem-brie gi s-a continuat in 14 qi 15 noiembrie, clrrn, apoi, in cartea a doua a dialergului De ordine se fac referiri la cartea a treia a dialogului Contra Acadentittts, rezultd cE, in intrefeserea compunenr aeestor
ctialo6nrJ

Vtwik

Sg,u

llP6.

De ordine a fost compus in zilele de 16, 77 qi 23 noiembrie,


:

qi-l ingenrdneazE, pe care, ca sd-l dezlegdm, nou6 nu ne r6nrAne dec6t

lntcr hoec nu doar iqi pdstreazd, agadar. misterul, ci

sd subfi4elegem fie intreag5 perioada (9) 1G23 noiembrie, fie, aqa inclin eu'sE bred, numai perioada 17-23 mriembrie, 386.

;i

AEa, ni-l putem imagina pe proaspdt convertitul Augustin, dincolti cle activiidlilti pe care ni le amintegte ln celelalte dialoguri cassiciacumiene, in atimosfera lor totuqi, singur cu sine, rriedi la cumragterea de sine gi a Lui Durnnezeu. Neternrindte ele insele, Solilocuiile au fiumselea statui neternrinate; chiar De imniortalitate animae) opera scris[ vederea terminirii lor, are, aq{r cum este un conglomerat d silogisrne. firrnrselea blocului neqleftiit. Daa qi ag4 Solihxuiile

LIBER PRIMUS
Augntinus ad capessendam Dei Iratituit et animae scientiam; ac primum diuinam opem implorat, tum agnita
se ipse

CARTEA i'XrAT
Augustin tSi ptopune sd &tind cuncr,gtetm lui I)umnezeu gi a sufletului gi implord, mai tntd,i,

pmwllentio, cui tanitate Promouen Deum luto demum asEurgro,t. Ad estremum libri
scientiae

poatd ridica in_'siguranld la cqntemplarea lui Dumnezeu. La ftnele cdlii, conclude cd cele, ce iu
adeudral sunt, sunt nemuritoare.

colligit, ea quoe uere sunt, immortalia

esse'

l, I. - [Col, 0869]
Precatio ad Deum.
1. Volventi ririhi multa ac varia mecum diu, ac multos dies sedulo quaerenti memetipsum ac meum, quidve mali evitandum esset; ait mihi subito, si

Rugaciuned idtre Dumnezcu.

ipse, sive alius quis extrinsecus, sive intrinsect , f --.^l:, "go ^-^,-^:-^ nescio: nam hoc ipsum est quod magnoPere scrre ait ergo mihi, i?. Ecce, fac te invenisse aliquid; cornmlndabis, ut pergas ad alia? -4. Memoriae scili r?. Tantane illa est ut excogitata omnitr bene servet? Difficile est, imo non potest. fl. Ergo scribendum Sed quid agis, quod valetudo tua scribendi l' recusat? Nec ista dictari debenq nam solitudinem desiderant. .,4. Verum dicis. Itaque Prorsus nescio q agam.'fl. Ora salutem et auxilium quo ad concupi p!*"rri"., et hoc ipsum litteris manda, ut prole tua fi animosior. Deinde quod invenis paucis conclusi breviter collige. Nec rnodo cures invitationem turbr legentium; paucis ista sat erunt civibus tuis' l' I
faciam.

40

S. Aurelii

Awwtini Soliloouia

Liber

pimw

8f. Aweliu

Au&NiI, Solilacuii _

Coftm

intii
mi

4l
*scrrlta, .-a

2. Deus universitatis conditor, praesta mihi primum ut bene te rogem, deinde ut me agam dignurn quem exautlias, postremo ut liberes. Detrs ller quem omnia, quae per se non essent, tendunt esse. Deus qui ne id
quidem quod se invicem perimit, perire permittis. Deus qui de nihilo mundum istum creasti, quem omnium oculi sentitrnt pulcherrimum. Deus qui malum non facis, et facis esse ne pessimum flat. Deus qui paucis ad id quod vere est refugientibus, ostendis malum nihil esse. Deus per quem universitas etiam cum sinistra parte perfecta est. Deus a quo dissonantia usque in extremum nulla est, cum deteriora melioribus concinunt. Deus quem amat omne quod potest amare, sive sciens, sive nesciens. Deus in quo sunt omnia, [Col. 0B7O] cui tamen universae creaturae nec turpitudo turpis est, nec malitia nocet, nec error errat. Deus qui nisi munrlos verum scire noluisti. Deus pater veritatis, peter sapientiae, pater verae

puFni,

in cele din urmd';. Dumnezeule, prin carere trate, care n-ar putea fi prin sine, tind sd: fie. Dumnezeule, Carele nu ingndui sd piarri nici mdcar ceea ce se distruge_n de sine. Dumnezeule, Carele din nirnic ai creat,lumea aceasts, pe care trchii tuturor o simt atotfrumoasdn. Dunrnezeule, carele nu laci rdul; gi faci firea cE nu sufld-atotrdul. Dumne2eule, Carele le ar61i celtr
sd md liberezi,

sd Te rog cum se cuvine, apoi, sd mA fac demn de a

2. Dumnezerrle,.ziditonrl univercului, dd-mi, mai irrtAi, puterea

egi r:aut6

addpost la cr:ea ce cu adevdrat este, cd rdul mmic perfect, chiar gi cu partea rele nu-i pAnE la extrem"6.genici o

summaeque vitae, pater beatitudinis, pater boni et pulchri, pater intelligibilis lucis, pater evigilationis atque illuminationis nostrae, pater pignoris quo admonemur redire ad te. 3. Te invoco, Deus veritas, in quo et a quo et Per guem vera sunt, quae vera sunt omnia. Deus sapientia,

sd qtie adevdratul decAt numai curalii?. Dumnezeule, Thtr{l ldevirulur, TatEJ inplepciunii, Tatdl aclevdratei qi supremei vie1i, Tatdl beatitudinii, Tatrl binerui gi frumosului, latat luminii intelfuibile, Thrdl vegherii gi iluminErii noa^stre, ThtEl chezaqiei prin ca.re ru se arruntegte sd ne irrtoarce,m la Tine.
3. Pe Tine Ti: invoc, Dumnezeule adevdr, intru Carele qi de la carele qi prin carele-s adeviratele, care adevdrate-s toate.

intreaga creaturd nici ur4+enia nu-i esre urAt6, nici rduta.tea nu_i face rdu, nici gregeala nu-i greqegte. Dumnezeule, Carele nu ai voit

Carele Te iubegtg tot ceea ce, fie qriutor, fie neqtiutor, en stare sE, iubeascS. Dunrnezeule, intm Carele-s toate, Cdruia, totugi, dintru

unelor consund. Dumnezeule, pe

in quo et a quo et per quem sapiunt, quae sapiunt nmnia. Deus verir et summa vita, in quo et a quo.et
per quem vivunt, quae vere sumnreque vil'unt omnia. Deus beatitudo, in quo et a quo et per quem beata sunt? quae beata sunt omnia. Deus' bonum et pulchrurn, in quo et a quo et per quem bona et pulchra sunt, quae bona et pulchra sunt omnia. Deus intelligibilis lux, in quo et a quo et per quem intelligibiliter lucerr"to quae intelligibiliter lucent omnia. Deus cujus regnum est totus mundus, quem sensus ign<lrat. Deus de cujus regno lex etiam in ista regna describitur. Deus a quo averti, cadere; in quen'r converti, resurgere; in quo manere, consistere est. Deus a quo exire, ernori; in quern redire, reviviscere; in quo

Dumnezeule intrelepciune, intru Carele gi de la Carele qi prin Carele_s ingelepie, care ingelepte-s toate. Dumnezeule adeoaratj gi supremd viafA, intru Carele gi de la Carele gi prin Carele viepuiesc, *r." ,r, ale.v6rat gi suprem *ieluiesc toate. Dumne.zeule fericiie,-ntru carele

la carele a-fi-ndepdrtat e-a cidea, la carele a fi convertit e-a invia, intru carele a rdmane e-a dirinui. Dumnezeule, cre la carele a

-T"":,

f.rrrno.."-, ,ou,". lumini inteligibild, intru Carele gi de la Carele gi prin carele inteligibil lucesc, care inteligibir lrrcesc t.,ute. Durrinezeule, a Cirui impdrdlie-i intreagl luirea pe care sinrpl nu o cunoaqtes. Dum'hezeule, dintru u Cetri impirdfie-i de
Dumnezeirtre

Carele-s bune gi frumoase. care bune gi

Dumnezeule binele qi frumosul, intru Carele qi de la Carele gi prin

qi de la Carele qi prin Carele-s fericite, care fericite-s toare.

hgtd$tti legea qi-n impdnnliile

acesrea. Durnnezeule, de

42

S.

Aurcki Au$tstini Solilaquia

Liber pimus

_ff Aurulia

Aug$tin,

S oliloeuii

Cafiea intfr,i

43

habitere, vivere est. Deus quem nemo amittit, nisl


deceptus; querr nemo quaerit, nisi admonitus; guem

nenro invenit, nisi purgatus. Deus quem relinquere, hoc est quod perii'e; quem attender6, hoc est quod amare; quem videre, hoc est quod habere. Deus cui nos fides excitat, spes erigit, charitas jungit, Deus per quem vincimus inimicum, te deprecor. Deus per quem acr:epinus ne omriino periremus. 'Deus a quo admonemur ut vigilemus. Deus per quem a malis bona separamus. Deus per quem mala fugimus, et bona serluimur. Deus per quem non cedimus adversitatibus. Deus per quem bene servimus et bene dominamir. [Col. 087f ] Deus per quem discimus aliena esse qlrae aliquando riostra, et nostra esse quae aliquand<l .aliena putabamus. Deus per quem rnalorum escis atque illecebris non haeremus. Deus per quem nos res minutae non minuunt. Deus per quern melius nostrum deteriori subiectum nori est. Deus per quem mors absorbetur in victoriam (l Cor. XV' 54). Deus qui nos convertis. Deus gui nos eo quod non est exuis, et eo quod est induis. Deus qui nos exaudibiles facis. Deus qui lros munis. Deus qui nos in ontnem veritatem inducis. Deus qui nobis omnia bona loqueris, nec insanos facis, nec a quoquam fieri sinis. Deus qui nos revocas in viam. Deus qui nos deducis ad i.rnuam. Deus qui facis ut pulsantibus aperiatur (Matth. VII' 8). Deus qui nobis das panem vitae. Deus per quem sitimus potum, quo hausto nunquam sitiamus (Joan. VI, 35). Deus qui argrri.s saeculum de peccato, de justitia, et de judicio (Id. XVI' B), Deus per quem nos non movent qui minime credunt. Deus Per quenr improbanrus eorum crrorem, qui anirnarum merita nulla esse apud te putant. Deus per quem non servlmus infirmis et egenis elementis (Galat. IV, 9). Deus qui nos purgas, et .gd divina praeparas praemia, adveni mihi propitius tu.

ie6i-i a muri, Ia Carele a te intoarce-i a reinvia_. intrrr Carele a lrrcui-i a trdi. Drrmnezeule, pe Carele nimeni nu Te pierde decAt pierdunrl, pe Car.ele nimeni nu Te catd der$.t prevenitul, pe Carele lrinreni nu Te girsegte decAt purificatul. Dumnezeule, pe Carele a 'lir par'6si-i tot una cu a pieri, pe Carele a Te asculta-i tot una cu a iuhi, pe Carele a Te vedea-i tot una cu a avea. Dumnezeule, Crri ne indeamnd credinla, ne-nal1f, speranla, ne une$te charitatea.

l)unmezeule, prin Carele invi4gem inamicul, pe Tine stdruitor 'fe t'og. Dumnezeule, prin Carele am primit ca sd nu pierim intrutotul.
l)unmezeule, de la Carele sunteRl prewenili sd veghem. Dirmnezeule,

prirr L.arele separdm bunele de rele. Dumnezeule, prin Carele ulrrngtrm relele gi urmim bunele. Dumnezeule, prin Carele nu ceddm ndversititrilor. Dumnezeule, prin Carele slujim bine gi stipAninr lline. Dumnezeule, prin Carele invri{am ci-s strdine, c.re-s, uneori_tile noastre qi-s ale noastre, pe care Ie socoteam strdine. I)umnezeule,

llrin Oarele nu suntem prinEi de mbmelile qi ademenirile cekrr r[i. l)umnezeule, prin Carele bunurile mic4orate nu ne micgoreazd. l)umnezeule, prin Carele maibinele nostru n-a fost supus mair"iului. l)unrnezeule, prin Carele moartea este-nghilitd-n victorie (l Coa ,YU 54). Dumnezeule, Carele ne converteqti pe noi. Dumnezeule, ( ltrrele ne dezbrerci pe noi de ceea ce nu este qi ne imbraci cu cea ce este. Dumnezeule, Carele ne faci pe noi atzili. f)umnezeule, (larele ne intiregti pe noi- Dumnezeule, Carele ne petreci pe noi ln tot adevErrl. Dumnezeule, Carele ne vorbegti mrud toate bune pi nu ne faci nebuni qi nu ingddui sE fim noi de careva fdculi. l)urmneze,ule, Carele ne chemi pe noi inapoi pe cale. Dumrezeule, ( larele ne conduci pe noi la uga. Drmnezeule, Carele faci r:a sd li xe deschidd celor care bat (MaL YII, B) Dumnezeule. Carele ne rlni noud pAnea vielii. Dunrnbzeule, prin Carele inset6m dupd lrltutura prin care, bdutd, nu ne mai e nicicAnd xle (loan, yl, 3lr. (hl. Xl4, 8). Dumnezeule, prin Carele nu ne clintesc pe noi cei ('rrre nu cred deloc. Dumnezeule, prin Carele ne lepdddm de eroarea lr:lora care socot ci nu-i nici un merit al sufletelor Ia Tine. l)trurnezeule prin Carele nu sluiim stihiilol infirme qi sdrdcicioase (( )alat IL! 9). Dumnezeule, Carele ne purifici pe noi gi ne pregdteqti Jxrrrtru risplata divind, intAmpini-md, Tu, Indurdt<lrule.
l)umnezeule, Carele vddegti veac,trl de pdcaqHe iustilie gi de judecatd

44

S. Aurclii AWustini Soliloquia

Liber primus,

81,

Aureliu AWrat*u Solilocuii

Caftcatidi

45

4. Quidquid a me dir:tum est, unus Deus tu, tu veni mihi in auxilium; una aeterna vera substantia, ubi nulla'
discrepantia, nulla confusio, nulla transitio, nulla indieentia, nulla mr-rrs. Ubi summa concordia, srlmma evidentia,, summa constantiq summa plenitudo, summa vita. tlbi nihil deest, nilril redundat. L'bi q"i gignig et quem gignit unum est. Deus cui sewiunt omnia, quae serviurrt; cui ob,temperat omnis bona anima. Cujr-rs legibus rotantur poli, cursus suos,

4. Orice s-a spus de rr[tre mine. LJnule, Dumnezeule lIL, TL, vincrni in ajutor; Una eternd adeviratd substanld, unde nu-i nir:i dircrepanli, nici confuzie, nici tranzifie, nici lipsd, nici moarte. t Jlrde-i suprema concordie, suprema er.idenli, supre.rna constanfi. tuprema plenitudine, suprenra vrap. Unde nimic nu lipsegte, nimic tttr prisosegte. Unde Carele naqte gi pe Crele-L nagte-i unaq.
l)trmnezeule, Oui ii slujesc toate cAte sluiesc; Cui ii dd ascultare tot hunul suflet. Prin legile C6ruia se.rotesc polii, igi plinesc crugul lor rlelele, soarele pune-n miqcare ziua, luna tempereazd noaptea 1i-ntreaga lume p6zegte, zi de zi, in vrcisitudinea luminii gi a noplii, Iund de lund, prin cregterile qi descreqterile lunii; an de an, prin ruccesiunile prim6verilor, verilor, toamnelor qi iernilor; Iustru de lustru, prin pedecliunea cursului xrarelui, rnarile de marile cicluri, prin revenirea stelelor la r6sdritul lor, cAt o induri nrateria sensibil5, prirr qirurile qi revenirile tinrpurilor, marea constan{E a lucrurilor. l)rrmnezeule, ale Cdrui legi, statornicite in veiacr nu se ingriduie a [i schinrbat[ miqcarea cnntinud a lucrurilor schimbEtoare, gi rotirea
necolelor se recheami

sidera peragunt, sol exercet diem, luna lemperat [octem:l

omnisque mundus per dies, vicissitudine lucis et nocti6;r per menses, incrementis decrementisque lunaribus; per, Bnnos, veris, aestatis, autumni et hiemis successionibus;' per lustra, perfectione cursus solaris; per magnos orbes, reflrrsu in ortus suos siderum, magnarn rerum constantiam, quantum sensibilis materia patitur, temporum ordinibue replicationibusque custodit. Deus cuius Iegibus in aevo stantibus, rnotus instabilis rerum mutabilium perturbatus, esse non sinitur, frenisque circumeuntiurn saeculorum,
semper ad similirudinem stabilitatis revocatur: cujus legibusl arbitrium animae liberum est, bonisque praernia et malisr

pururi din frAie la similitudinea stsbilitdtii;

poenae, fixis per omnia necessitatibus distributae sunt.

Deus a quo manant usgue ad nos omnia bona, a quo coercentur a nobis omnia msla. Deus supra quen- nihil, extra quem nihil, sine quo nihil est. Deus sub guo totum; est, in quo totum estt cum quo totum est. Qui fecisti hominem ad imaginem et similitudinem tuam2 quod qui se ipse novit agnoscit. Exaudi, exaudi, exaudi me, Deus meus, Domine meus, rex meus, pater meus, causa mea, spes mea, res mea, honor meus, domus tnea, patria mea, salus mea, lux rnea, vita mea. Exaudi, exaudi, exaudi me mnre illo [Col. 0B72] tuo paucis notissimo.

(larele totul este. Carele ai f6cut omul

prin ale C[rui legi arbitriul sufletului este liber gi au fost impd4ite rr:lor buni rdspldli gi celor r[i pedepse, prin'nec]sitigi fixe pentru Ioate. Dumnezeule, de la Carele se revarsf, pAnd la noi toate cele htrne, de la Carele se infrAneazd de la noi tnate relele. Dumnezeule, peste Carele nimic, inafara C6ruia nimic, firS de Carele nimic nu t:ate. Dunrnezeule, sub Carele toh:I este, intru Carele totul este, cu

dupi imaginea

gi

rimilitudinea Th, ceea ce recunoaste cine se cunoa$te pe sin insuqi. Auzi-mi, auzi-m6., auzi-md pe rnine, Dumnezeul meu, Doamne al tueu, Regele nreu, Tatdl meu, Cauza mea, Speranfa mea, Averea lrrea, Onoarea mea, Ca-sa mea, Srinitatea mea, Lumina mea, Viala trrea. Auzi-m6, atzi-ind, auzimd pe mine, dupn mirificul T[u obicei, ': ntotcun()scut pulinilor. S..De-acum pe Tine singurul Te iubesc, pe Tine singurul Te rrrmez, pe tiue singurul Te intreb, fie singurului sunt pregdtit xri-f slujesc, e{ Ti-r singurul stEp6neqti drept; al drept5lii Tale doresc

5. Jam te solum arno, te solum sequor, te solum quaero, tihi soli servire paratus sum, quia tu solus iuste dominaris; tui juris esse cupio. fube, quaeso, atque
impera quidquid vis, sed sana et aperi aures meas, quibus voces tuas audiam. Sana et apt:ri oculos meos, quibus nutus tuos videam. Expelle a me insaniam, rrt

r[ fiu.

Poruncegte, rogu-Te, impS,rtdqegte tot ce vrei, dar

irrsindtoqeqte qi deschide urechile mele, prin care s-a-ud por-uncile 'lble. Ins6nito,seqte gi deschide ochii me| prin carq sE v6d semnele

46

S. Aurctii Augttstini

Soliloquia

Liber primw

Sf.

Attreliu Augustin Solilocuii

Caftea

infii

47

recognoscam te. Dic mihi qua. attendam, ut aspiciarn le, et omnra me aPer(, quae iusseris esse facturum' clenrentisgime is inimicis tuis,

, Batis fuerim
tstit fugientert

'lhle. Departd tle la mine sminteala, ca sd Te recunosc pe 'l'ine. Spune.-mi mie spre ce sd tind, c"l sd Te privesc pe Tine, gi sper s6 fuc tr-rate cele ce-nri vei fi poruncit. Prilneqte-I, te rofri pe fugarul tlr I)oamne, Atotclementule Tatd; m-am inrobit de-ai:um iestul,,r lx.rlepse, destul sluiit-am dr.rgmanilor Tdi, p" care-i ai sub picirure,
irst-am destul hatiorura lngeldciunilor. Primegte-mi pe mine. servul ei aceEtia m-au primir pe mine, fuganrl xtrEin cAnd frrgem de la Tine. Simt c5 mi+ datul sd nrd-ntonr la 'line: deschidd-mi-si mie, celui care lrat, uga Th; inralA-nri in r:e r:hip sd ajung la Tine. Nu am nimic alta decAr numai v<rin[a, nu gtiu ,imic alta decAt numai cd trebuie lepldate r:ele trecEtoure gi rnduce, cele sigure gi eterne, ceutate. Asta o fac, Tati, cl nurnai rsta o cunosc; de unde, .ins6, se ajunge la Tine, nu qtiu. Tu nugereaz6-mi, Tu aratd-mi, Tlr ofer6-mi merindea de drum. Dacd grrin creding6 Te gdsesc cei c,e se refugraz! la Tine, crcdin1[ d5-mi, dacd prin vdrtute, vertute, dacd prin EtiintE, gtiing6. Sporegte-n
rrlu, frrganrl de la acegtia,

facio,

niatur
raebe.

da; si

virtute, virtutem; si scientia, scientiam' Auge in

me

fidem, auge spem, auge charitatem. O admiranda et singularis bonitas ttra!

nrine credinta, sporegte speranla, sporegte charitatea. t),

utotdeadmirata gi singulara Ta bundtate!

rursum quia tr-r minime

6. Ad te ambio, et quibus rebus ad te ambiatur, a te : sed non deseris,

lut, quem tu recte


me, Pater, quaerere te, vindica me atr

,recto

quaesivit, et

mihi nihil aliud pro te occurrat' Si quam te, inveniam te iam, quaeso, Pater. Si autem est in me superflui alicr-rius appetitio, tu

i";;;;F;;rtalis

ipse me munda, et fac idoneum ad videndun te' Caeterunr o,rrporis me; q,amdiu ne'scio quid' mihi ex eo utile sit, vel eis quoo diligo, tibi illud committo, optime, et pro eo qurd ad temPus

: tantum oro excellelrtissimam


peninls ad te convertas, nihilque mihi repugnare facias tendenti ad te, lubeasque me dunr

nrine, Pdrinte, si l'e <x.ut, v:apd-md de eroare; cEutAndurfb pre Tine, nu dau peste nimic alta inafar5 de Tine. Dacd nu d.resc alta rltxft pe Tine, roguJTe P[rinte] sd Te a-flu acum pe Tine. Daci ge dle in mine dorinla a ce-va supe.rfluu, Tu inarli m6 o.rr61E pe nrine pi f6-md apt sd Te vdd pe Tine. incaltea, despre salvarea'a(r_stui trup muritor al meu, cAtE v.enre nu gtiu cmi poate fi util din el mie surr crlor pe carei iubesc, Ji-l tncrednrtez pe el Jie, At<dnpleptule 6i Preabunulrc p6rinte, iar, daci,-ntre tirnp, imi vei fi lngeduir, rn6 wri ruga herbinte pntru el: atAt mi nrg de preulnaltu Ta Clemen6 (rr tonJ la Tine 9i sa faci s5 nu-mi rellugne ,cAtrr Tine, qi se-mi ingedui, cAt timp insugi
air

drept, pe care Tu numai l-ai fdcut sd Te caute drept. F-6-rnd gi pe

6. Citre Tine rn-aqtern sA lle cuprind gi tot de Ia Tine ,..er mi pot aEterne cdtre Tine. CEci, dac[ Tir Te rlepa4i, Iotul piere: dar nu Te depa4i, cd Tir egti supremul bine pe r:are rrimeni nu l-a cdutat drept gi sd nu-l fi Sisit. Torul, irrs5, Tb-a carrtat
puterea sd

gi locuitorut preaferiritei inp6rdliei Tiule. Amin, aminr,).

Firr,xi{iuriror,u,*^.J#11',ililjft ffi,"ffi }:j,TJ.1li'JHi

r
48
trfi. S. Aurehi Awustini Solilnquia

Liber

pimw

gt Ar*li"AB*arr"

Sdtb*tt

CartcotutAi

49

Quid umandum.

ll. -

Ce trebuie iubit. 7. A.: L-am rugat,

rt, Quid ergo scire vis? ,4. omnia quae oravi. ^R' Breviter ea collige. ,4.' Haec ipsa Deum et animam scire cupio. ,l?' Nihilne plus? ,4. Nihil omnino. P. Ergo incipe quaerere. Sed plius explica quomodo tibi si demonstretur Deus, possis dicere, Sat est. ,4. Nescio quomodo mihi demonstrari debeat, ut dicarn, Sat est: non enim credo n1e scire aliquid sic, quomodo scire Deum desidero. fl. Quid ergo agimus? Nonne censes prius tibi esse sciendum, quomodo tibi Deum scire sqtis sit, quo cum perveneris non amplius quaeias? ,4. Censeo quiden4 sed quo pacto fieri possit, non video. [Col. 0873] Quid enim Deo simile unquam intellexi, ut possinr dicere, Quornodo hoc intelligo, sicl volo intelligere Deum? fi. Qui nondum Deum nosti, unde nosti t ihil t" nosse Deo simile? l. Quia si aliquid Deo simile scirem, sine dubio id amdrem; nunc autem nihil aliud amo quam Deum et animam, quorunt neutrum scio. ,8. Non igitur amas amicos tuos? ,4. Quo pacto eos possum, amans animam, non amare? ,B: Hoc modo ergo et pulices'et cimices amas? .4. Animam me amare dixi, non animalia. r?. Aut homines non sunt an-rici tui, aut eos non amas: omnis enirn homo'est animal, et animalia te non amare dixisti. A. Et homines sunt, et eos amo, non eo quod animalia, sed eo quod homines sunt; id est, ex eo quod rationales animas habent, quas amo etiam in latronibus. Licet enim mihi in quovis amare rationem, cum illum iure, oderim qui rrtale utitur eo quod amo. Itaque tant(r magis amo amicos meos' quanto magis bene utuntur anima rationali, vel certe quantum desiderant ea bene rrti.
7. A. Ecce oravi Deum.

Ce wei agadar, sE B.: Nimic in plus? A.: Absolut nimic. R.: Inc;epe-, agadar, sd-ntrebi. Explici, ins6, mai intAi, in ce drip ai purea zice, daci gi s-ar demonstra invederar f)umnezeu, ,,E de-ajun^s'. A.: Nu gtiu in ce ,;hip ar trebui s[-mi fie lnvederat tlemonstrat ca sd zic ,,E de.-ajuns", td nu crcd ca eu s6 gtiu ceva astfel, precurn ard de dorinla de a-L gti pe Drrmnezeu. R.: Atunci, ce rre facern? Nu te gAndegti, r.raue, c-ar trebui mai intAi sn gtii in ce chip 1i-ar fi deaiuns sd-L gtii pe Dunrnezeu, unde, eAnd vei fi.ujuns, sE nu mai ai nimic mai mult ce e[ caqi? A.: MI gdndesc, desigur, nu v5d, insd, in ce chip liar putea intAmpla, tiindca se arn cunoscur eu weodatE similar lui Dumnezeu, incf,t sA pot zice: ,Prccurn il inpleg pe aoesta! a$a weau s5-L lnleleg pe Dumnezeu? R.: De unde gtii tur care nu-L cunogti inc6- pe Dumnezeu, cc nu c,n,Ei nimic similar lui Dumneze..i A.: perrt r., cd, dacd ag. gti ceva similar lui Dumnezeu, l-4 iubi, fir6 nici un dubiu, pe acesla; acumr insE, nu iubesc nimic alta, dec6t pe Dumnezeu Ei suflenrl, dintre care nu-t gtru pe nir:iunul. B.: Nu-i iubegti, prin urmare, pe amicii tai. A.: In ce chip pot, iubind suflettrl, sd nu-i iubesc pe ei? R.: ln acest mod iutieeti, agadar, gi puricii 9i pl,qnilele? A.: Suflenrl am zis eu cii iubesc, nu animalele. f,.: Ori oamenii nu-s o",icii tf,i, rtri tu nu-i iubegti pe ei; cdci tot ontul eate-anirnal, iar tu ui zis ci nu iubegti animalete, A.: $i oamenii is ei, gi-i gi iutrcsc pe ei, nu prin faprul ci-s animale, ci prin fapd ci-s oameni; adice, prin hpnJ cd au suflere ralionale, lre care !e iubesc pAne Ei la holii de drumul mare. C6ci lmi este ingdduit sd iuhesc, in oricine" rafiunea, dupi cum pe drept l-ag uri pe cel care se foloseqte rdu de ceea oe eu irrbesc. $i, aqa, cu atata ii iubes mai mult pe amicii mei, ci-r c6t se folosesc mai bi.e de sufletul ralional sau, irrcaltea, cu cAt doresc sd se ftrloseascd nrai bine de.el.
gtii? A.: Pe Durnnezeu doresc a-L gti Ei suflenrl.

iati, pe Durnnezeu. R.:

Itl. -

Cognitio Dei. sed tamen si quis tibi diceret, Faciam te sic Deum nosse, quomodo nosti Alypium; nonne gratias ageresl ei dictjres" Satis est? .zl. Agerem B,

ll1.
voi

Cunoasterea lui Dumnezeu.

fi. Accipio istud:

B. R.: Pdmesc asta: <Iacd, ins[, 1i-ar zice, totugi, cineva: ,,Te sd-l cunogti pe Dunrnezeu, precum il cunogti pe Algrius"il, {ace nu i-ai mullunri, oare, gi i-ai zice cd e destul? A.: Ilaq mullumi,

50

S. Aurelii Awustini Solilnquia

Liber

pimw

quidem gratias, sed satis esse non dicerem. fl. Cur, quaeso? ,ul. Quia Deum ne sic quidem novi <luontodo Allpium, et talnen Alypium non satis novi. 1?. Vide ergo ne impudenter velis satis Deum nosse, qui Alvoium non satis nr.rsti. /. Non sequitur. Nam irr comparatione siderum, quitl est mea coena vilius? et tamen cras quid sinr ot'rerratums ignoro; Quo autern signo luna futura sit, non impudenter me scire profiteor. -R. Ergo vel ita Deun.r nosse tibi satis est, ut nosti quo cras signo luna cursura sit? ,4. Non est satis: uam hoc sensibus approbo. Ignoro autem utrum vel Deus vel aliqua naturite occultd causa subito lunae ordinem cursumque conrmutet: quod si acciderit, totum illud quod praesumpseran, falsum erit. Il. Et credis hoc fieri posse?,4. Non credo. Sed ego quid sciam quaero, ncln guid credam. Omne autem quod scimus, recte fortasse etiam credere dicimur; at non dmne quod credimus, etiarir scire. fl. Respuis igitur in hac causa omne testimonium sensuum? ,4. Prorsus redpuo. Ii. Quid? illum familiarem tuum quem te adhuc ignorare dixisti, sensu vis nosse, dn intellectuT r4' Sensu quidem quod in eo novi, si tamen sensu aliquid ntlsoitur, et vile est, et srrtis est: illam vero partem qua mihi amicus est, id est ipsum animum, intellectu assequi cupio. Il, R)testne aliter nosci? .zl. Nullo modo. l?. Amicurn igitur tuum et vehementer familiarem, audes tibi dicere esse ignotum7,4. Quidni audeam? Illam enint legern amicitiae justissimam esse arbitrol qua praescrihitur ut sicut non minus, ita nec plus quisque amicum qualll seipsurn diligat. Itaque cum memetipsurn ignorem, qua p<itest a me affici contunrelia, que n mihi esse dixero ignotttm, cum praesertim, ut credo, ne ipse quidem se noverit? /?. Si ergo ista quae scire vis, ex eo sunt genere quae intellectus assequitur, curn dicerem impudenter te velle Deum scire, cum Alypium nescias, non dehuisti [Col. 0S74] nrihi coenam tualn et lunam proferre pro simili, si haec, ut dixisti, ad sensum pertinent'

V.MtoAWS"t;ftlc,rrti
rlcsrgr-rr, insd

C"rt

annt

cdci nsra o aprob prin simluri. Nu gtiu, fie Dunrnezeu, fie ,t.o crrurC ocultd a naturii ar ur:himba, poate, subit ordineer gi cursul lunii: ceea ce, dacA se 'a fi-ntAmplat, tot c()-am presupus va fi fals. R.; $i crezi t, cd asta

lu gi f.: l{u- nri-e-ndetrjuns: irrs6, dacE,

1xl Dumnezeu nu-L cunosc incd precum pe Alypius, gi tohrqi, nici lre Allpius nu-l cunosc incd-nde.stul. R.: BagE, aEadar, de seam5 HE nu cumva si vrei ne{:tetat a-L cr.rn.egte-ndestul pe Dumnezeu, Iu, care nuJ cunoqti incE-ndesnrl nioi mdcar pe Alqrius. A.: .Ay'on wquituP. Cdci, in o.rmparagie cu stelele, ei nrai neinsemnat de-c6t pt gtiu ce voi voi sd prAnzesr: nrdilre: ttr etat, r>6 gtiu in ce zordje are si fic

n-a' zicn cA e dest,l. R.: De ce, mC rog? A.: Fiinrlci

rmarq a-L cunoagte pe Dumnezeu


ce zodie are

s[

treacd mAine luna7

lrartea aceea,- instr, prin care-rni este prieten, adicd spiritut iruugi, rl,,resc eu sC-l prir:ep prin intelect. R.: Ptrate el .rare, fi ",rrr.r*-ri uhfel? A.: In nici un chip. R.: lndr[znegri a$adar, s6 zici cd

tdu? A.: De ce n-ag indr6zni2 lege a amiciliei prin cnre ee

fie

tot ustfel, nimeni sd

rru-gi

e sine lnsugi. $i, asdel, cum tru mi cunosc nici pe mine insumi, cum poate sd i se aducE r,e. jignire din partea mea celui despre care voi fi zis c6-mi este necunosc,ut, cAnd, pAn[ acum, nu se cunoagte pe sine nici,el insr,rgi./ Il.: Dacd astea, agadar, pe ca-r,e wei sd le gtii, sunt cle felul acel,ra r:e se pricep cu intelectul, nu trebuia, c6nd am zis cd tu vrei rrecugetat s6-l gtii pe Dumnezeu, de vreme ce nu-l gtii nici pe Alypius, sd-mi arunci hr fap ca similare pr6nzul t6u gi'luna, daoe
[cestea 1in, precurn ai zis, de sim1.

-1-

52 IY.

S. Aurclii

$f._

Certa sci.entia guae.

lV.

CeLe sigure

prin 6tiinld.

9. Sed quid ad nos? Nunc illud responde: sl quae de Deo dixerunt Plato et Plotin.us vera sunt satisne tibi est ita Deum scire, ut illi sciebantT ,4. continuo, si ea quae dixerunt, vera sunt, eliam illos ea necesse est. Nam multi copiclse dicunt qu. nesciunt, ut ego ipse omnia quae oravi, me dixi scl cupere, quod non cuperem si jam scirem: num igit eo minus illa dicere potui? Dixi enim non qu
intellectu comprehendi, sed quae undecumque memoriae mandavi, et quibus accommodavi quanta potui fidem: scire autem aliud est. fl. Dic, quaeso' sci saltem in geometrica disciplina quid sit linea? ,4. Istu plane scio. R. Nec in ista professione vereri AcademicosT ,4. Non omnino. Illi enim sapiente errare nolueruntl ego autem sapiens non sum. I adhuc non vereor earum rerum quas novr, sclentr profiteri. Quod si, ut cupitt, pervenero ad sapientiam faciam quod illa monuerit. ^E' Nihil renu(): sed, u quaerere coeperam, ita ut linean nosti, nosti etia pilam quam sphaeram nominant? ,4. Novi' ll. Aeqr utrumque nosti, an aliud alio magis aut minus? Aeque prorsus. Nam in utroque nihil fallor. r?' Qui haec, sensibusne percepisti, an intellectu? .4. Imo senst in hoc negotio quasi navim sum expertus. Nam ipsi me ad locum quo tendebam pervexerint, ubi dirnisi, et iam velut in solo positus coepi cogitati ista volvere, diu mihi vestigia titubarunt. Quare citi nihi videtur in terra posse navigari, quartr geometrica sensibus percipi, quamvis primo discentes aliquantu adjuvare videantur. fl. Ergo istarum rerum discipli si qua tibi est, non dubitas vocari scientiam? .4' N si Stoici sinant, qui scientiam tribuunt nulli, n sapienti. Perceptiorrem sane istc,rum me habere nego, quam etiarn stultitiae concedunt: sed nec i quidquam pertimesco. Prorsus haec quae interrogas scientia teneo: perge modo; videam quorsunr ist

9. Dar ce rre pas6'/ Acrrrn, doar, rdspundemi la asta: daci cele ru le.-au spus despre Drnutezeu Platon qi Plotin sunt ade.vdrate, (i-e, ou-ne, -ndeajuns sd-l qdi pe Dumneze.u asdel precrrm fl quau ei? A.: Nrr rrrmeaz6 crr necesitate ca, dac'd ce,le ce le-au spus sturt adevirate, ei h+ar chiar fi qtiut pe ele. Cdci nrul;i spun trrpios cele pe care nu le qtiu, lrreflrm am spus eu insumi cd rireau si le gtiu pe .ele despre tare nFam rugaq ctr;a .8, n-ag fi doriq daci le-aq fr qtirrt deja: gi fost-am eu, oare, prin amasta, mai pugn in stare sE le zic? C[ci arn zls nu ceea rit: nnr inleles deplin prin intelect, ci cele pe care, strAnse de peste tot, k+am incredinpt memoriei gi cdrora le-am acordat cttE credinlA arn lirst in stare a qti-r, insa, r:u toh.rl altceva. R.: Spune-mi, ropJu-te, qtii, oare, c,e-i mdcar, in disciplina geometiei, linia? A.: Asta o gtiu pe rle,-a-nuegul. R.: $i nu te temi prin aea.std profesiune de acadernici? A.: Nu, nicidectrm. Cdci ei nu au voit ca inleleptul sd gregeasc5: eu, ftr.sd, tnlelept nu+. $i, astfeJ, nu mi-., i"c.q teame c[ m[rtudsesc qtimla trnlor lucnrri pe (Er le cunor*. Cdci, da@ prccum sper, vri ajunge hr inlelepciune, voi face (rea oe md va fi sfEtuit ea. R.: N-am nimic ilnprtrivh: ci, u.rm inmpusem sd-ntre,b, prexrun cunogti liniq aga culoqti qti mrngea pe care ei o numes<; sfer6? A.: O cunoec. R.: I-e arnogti in nrod egal pe arnAndous, ori mai mult sau mai pupn pe una fala de lJta? A.: [n mtxl cu totr-r] gi crr tonrl egal. CEci nu rn[-nqel cu nimic in privinla niciuneia. R.: Ce, leai peroepul oare, pe acstea cu simprrile, *ru cu intelertul? A.: Ba, mai degrab6, mi-am exersat in negoprl acesta nimprrile ca pe o ruabie. C[ci" dupE ce ele irr.sele md duseserd la locul Hpre care tindearn, eind [e-am p6r6sit, gi, ca qi aqezat de-acum pe lfrmdn! am trceput sd le frdn$nt pe aoestee cu cuigetare, mult timp lrni impleticird mie pagii. De aceea, mult mai degralre mi se pare mie lr l)utea naviga pe pdmAnt, dec6t a percepe ger-rmetria prin simluri, rl<4i, Ia inepul ele par a-i ajuta pn cei care-nva15. R.: Prin rrrnale nu trr-ndoieEti ca disciplina acestor lucruri, dac[, dupi tine, este, ea, vr'ouna, xl ntrmeqti gtiinld A.: Nu, dac6 o ing6duie stoicii, care nu rrtribuie nimdnui gtiinla, decAt numai inleleptrrlui. Nu ne6 cE am irr<leajuns percepliunea acestora, pe care ei o conced pand gi prostiei; rlar nu md tem cAtuqi de pulin de ei. fin, irru-un cuvAnt, di" ltii.,l" rutea ce-ai intrebrrt: haide numai mai de.parte, sd vdd $ni unde wei nir ajtingi cu asta. R.: Nu te grSbi: avenr deshrl timp la-ndemAn6.

"F

54

S. Aurelii

Liber

Sf.

Aureliu Aryustitt"

Solilacvii

Cqtte

tutili

55

quaeris. /1. Ne propera, otiosi sumus. lntentus tantu accipe, ne quid temere concedas. Gaudentern te studr reddere de rebus quibus nullum casunl peitimescas, et

Asculte nurnai aten! sd nu c<rm.ezi ceva la-ntamplare. Md strachrir:sr:

rltrasi parvum negotium sit, praecipitare iubes? A. lta Deus faxit, ut dicis. Itaque arbitrio tuo rogato, e objurgato gravius, si quidquam tale posthac.

te fac pe tine bucuros in privinla lucnrrilor in lqg5hrrn cu rure s-i nu te tenil in nici ompreiuarre, gi tu, ca qi cum ar fi mic cAqtigrl, y-rruntr4ti sd ne precipitirn? A.: Aga sd dea Dumnezeu, p."*r, ;"i. Intreahd-nt, agadar, pri:cum gi+ loia gi mustrh-m5 mai aspru. d.r,ir voi mai greCl c.l oeva de felul acsta.
Bd

10. f, Ergo lineam in duas linr:as per longu scindi, manifestum tibi est nullo nrodtl posse? I Manifestum, ll. Quid, transversim? ,4. Quicl, nisi infini secari posseT P. Quid, sphaeram ex una qualibet pa a medio, ne duos quidem pares circulos habere pariter lucet? .4. Pariter omnino. l?. Quid linea e sphaeraT unumne aliquid tibi videntur esse' al quidquam inter se differunt? .4. Quis non videat plurimum? r?. At si aeque illud atque hoc nosti, et ta inter se, ut fateris, plurimum diffr:runt, e.st erg differentium rerum scientia indifferens? ,4' Quis eni negavit? fi. I'u paulo ante. Nam cum te rogassenr I 0875] quomodo velis Deum nosse, ut p()ssis dicere, Sati est; respondisti te ideo nequire hoc explicare, quia nih haberes perceptum, similiter atque Deum cupi percipere, nihil enim te scire Deo simile. Quid ergo nu linea vel sphaera similes sunt? .4' Quis hoc dixerit? Sed ego quaesiveram, non quid tale scires, sed quid sci sic, quomodo Deum scire desideras. Sic enim nc lineam ut nosti sphaeram, cum se non sic habeat li ut se habet sphaera. Quamobrem responde utrum ti
satis sit sic Deurn nosse, ut pilam illam geometricam nost

10. R.: li-e-nvederat, aEadar, c'E o linie nu se poate sr:irrda ttir:idecum, in lung, in doud linii? A.: invederat. R.i Ce. 9i de-a l*tul? A.: Ce altceva, decAt ci se poate tEia la infini? R.: ii", ,rr., [i-e la fel de clar ci sfera, din oricare parte cdtre centru, nu p()ate ur1 aibi, -ntr-adev5r, doui cercuri egale? A.: La l'el desigur. R.:

R.: $i, daci la fel cunoqti qi una gi alta, gi totuqi diferd, pre(.um rnirturisegti, foarte mult intre ele, este, prin urmare! nediferita ptiinla lucrurilor diferite? A.: Dar cine-a negat-o ? R.: Tir, pulin nrai nainte. Crici, cum te-anl rugat sd.-mi spui in ce chip ai vri s[-1, cunoqti pe Dumnezeu, ca sd pr.r$i zice:,e deshrl,, ai ,6sprrls cd de ar:eea nu egti in stare sd explici una ca asta, fiindcd ,_ai
tuvea

Oe, linier gi sfera igi par ele, oare, a fi trna anune sau se deirsehesc ;rrin ce.va intre ele? .{.: cine nu vede c6 se deosebesc f<rarte mult'/

hoc est, ita de Deo nihil, ut de illa, duhitare'

.r1-.tr-adevdr, nu qtii nimic similar lui Dumnezeu. Ce zici,-prin urmare, acum, linia 9i sfera sunt, ele, .similare? A.: Cine_a spus rrata? R.: Eu am intrebat, insd, nu ce gtii de acelaqi fel, ci ce qtii irr acelagi fel, i. care doreqti a-[, gti pe Dumnezeu. CEci t,t aga .unogti linia, cum cunogti gi sfera, degi nu-i aga-n sine linia cunr c in sine sfera. Motiv pentru care, r[spunde..-mi, dac6 1i_ar fi dt: ujuns a-L cunoa$te astfel pe Dumnezeu cum c,nogti ar;eea 'ringea ge.metric5, adic6, sd nu te-nd.ieqti cu nimic despre Dunrnezeu lot a$a? cum nu te-ndoiegti despre aceea.
Y.

ninric perceput similar gi cd doregti sd-L percepi

gi

v.-

Dissinnilium eadem aut par scientia.

,9tiinpa celar neasemitndtoqrc, aceeaEi sau egald.


11.

ctrnvincas, non auder.r tamen dicete ita me velle Deu scire, ut haec scit'r. Non solum enim res, sed ipsa eti scientia mihi videtur esse dissimilis. Primo, quia nec li et pila tantum inter se differunt, ut tamen eorlr it cognitionem una disciplina non contitreat: nullus au
,

11. ,ul. Quaeso te, quamvis vehementer urgeas atq

rrrr indrlznest:, totugi,

rrle,menea,

rt$tfel precum le qtiu pe acestea. crci nu numai ,iriectul- .i. rie insiqi gtiinla mi se pare a li diferitE. intAi, pentru r:A rrir:i linia gi sfera nu diferd atat intre ele, incat cunoaqtexea lr)r sd

A.: Rogu-te, oricAt de vehenrent md copleqegti sau crrrrvingi. sd zi<: cA eu a.g dori s6-L qtiu p" Drr-r"roi

,{ r (x)nti.6i trtuqi, una

Ei aceeagi disciplinn: nici urr ge.n)e,lru

.-a

|-

56

S. Awelii At*wtini

Solibquia

Liber prl4ttu

El. efirnrat, ins6, cum cd el il predE prin inv6l6turd pe Dumnezeu. A1xri, daci gtiinla despre Dumnezeu si despre aceste lucruri ar fi $gule, m-aq bucura tot atAt ci le r:r.rnusc pe acestea, c6t presupun tr-rrrn sd mE bucur cu.osc6ndr.r-L pe Dumnezeu,. Acum, insi, le tlirpreguiesc prea muh pe aoe6tea! in armparagie cu El, inc6t mi se lrtnr c6. dacd-L voi fi inleles weodatd pe El gi-L voi vedea, in acel rilriP, iu oare poate fi El vdzut, toate aoestea vor fi trebuit s6 piar6 rlirr c,nEiinla mea: dat fiind c6 gi acunr, fap iubirii Lui, abia-mi
lrrui vin

geomeftes Deum se docere professus est. Deinde, si Dei et


esse;t, tantum gauderem quod Deo cognito gavisurum esse ista novi, quantum me praesumo. Nunc autern permultum haec in illius comparatione contemno, ut nonnurrquam videatur rnihi si illum intellexero, et modo illo quo videri potest videro, haec omnia de mea notitia esse peritura: siquidem nunc prae illius amore jam vix mihi veniunt in mentem. -R. Esto plus te ac nrulto plus quam de istis Deo cognitr.r gavisurum, rerum tamen non intellectus dissimilitudine; nisi forte alio visu terram, alio serenum coelum intueris' cum tanlen multo plus illius quam hujus aspectus te permulceat. Oculi autem si non falluntur, credo te interrogatunrr utnrm tibi tam certum sit terram te videre quam coelum, tant tibi certum esse respondere debere, quamvis non tam terr&e quam coeli pulchritudine stque splendore laeteris. ,{. Movet me, fateor, haec similitudo, adducorque ut assentiar quantum in suo genere a coeltr terram, tantum ab intelligibili Dei maiestate spectamin& illa disciplinarum vera et certa difl'erre.

istarum rerum scientia par

in nrinte. R.: l'i-vei mult gi cu mult mai murnrl bucur.s


incAnt6,

,
I I

"Iil P": prrvegtr,


6ecAt al

VI.

Slensus animoe

in quibus percipit Deum.

ll, - Simgurile sufletului tn care este perceput

Dumnezeu.

72. R. Bene moveris. Promittit enim ratio quae tecum loquitur, ita se demonstraturam Deum tuae menti, ut oculis sol demonstratur. Nam mentis quasi sui

oculi sensus animae; disciplinarum autem guaequ certissima talia sunt, qualia illa quae sole illustrantur, ut videri possint, veluti terra est atque terrena omnla: Deus autem est ipse qui illustrat. Ego dutem ratio i sum in mentibus, ut in or:ulis est aspectus' Non eni hoc est habere oculos quod aspicere; aut item hoc aspicere quod videre. Ergo animae tribus quibusda rebus opus est ut oculos haheat quibus iam bene u
possit, ut aspiciat, ut videat. Oculi sani mens est ab omi

rrrre, precum esre pimAnnrl gi toate cel IttrA, este El Insu,gi Cel Care lumineazd. n;(fel in min1i, precum e-u ochi.privirea ,rrlri cu a privi; qi, iard,gi, nu-i totuna a privi cu a vedea. Suflet,l
lllt)

hfl
Itm

Iabe corporis pura, id est, a cupiditatibus reru mortalium jam remota atque Purgata: quod [Col. ei nihil aliud praestat'quam fides primr-r. Quod e

fiul
lrrrrrtru cd nu-i std la temelie nimic altceva mai presus decat cre,clinp. ll:r:rr r:e,-.tr-adevdr, nu-i p,ate fi incb invederat sieqi, intinAlrclu+e

58

S. Autelii

Liher

Sf.

furvliaAugwtin"

Solilocuii

Cofta.futfii

59

adhuc ei demonstrari non potest vitiis irtquinatae aegrotanti, quia videre nequit nisi sana, si non credat aliter se non esse visuram, non dat operam suae sanitatij Sed guid, si credat quidem ita se rem hnbere ut dicitur; atque ita se, si'videre potuerit, esse visuratn, sanari tamen posse desperet; nonne se prorsus ahjicit atqu

contemnit, nec praeceptis medici obtemperat? A: Omnino ita est, praesertim quia ea praecepta est ut morbus dirra sentiat. i?. Ergo fidei spes adjici est. A. lta credo. l?. Quid, si et credat ita sr: habere omnial et se speret posse sanari, ipsam temen quae promitti lucem non,arnet, non desideret, suisgue tenebris, quae jam consuetudine jucundae sunt, se arbitretur debe
nihikrminus respuit? .,{. Prorsus ita est. /?' Ergo tertia charitas necessaria est. ./. Nihil omnino tam necessariurri. 11. Sine ribus istis igitur anima nulla sanatur, ut possit Derim suum videre, id est intelligere.
13. Cum ergo sanos habuerit oculos, quid restat?.4. Ut aspiciat. fl. Aspectus animae, ratio est: sed quia non sequitur ut omnis qui aspicit videat, aspectus atque perfectrrs, id est quem visio sequitur, virtus vocatur;

interim esse c'ontentam; nonne medicum illu

t:rede cE astfel se prezintd in sine toate, qi sperd r:d se poate-nsdn5toqi, gi nu iubegte totugi lumina ins[gi, care-i este trimisd, gi nu o doregte, gi socoate sd se mullumeascE,+rtre tinrp, r:u tenebrele sale, care, prin obiqnuinld-i sunt, de-acrinr pl6cute, oare nu.-i dispreluiegte cu-at6t mai mult, pe ilustrul medic? A.: Aga-i, intocmai.'R.: Este, aqadar, necesard, ca, a treia, charitatea. A.: Nimir: nu-i, de buni seam6, atAt de necesar. R.: Fdri acelitea trei nu este-ntremat, prin urmare, nici un suflet, ca sd-I- poat;) vedea pe Dumnezeul sdu, adici s5-L lnleleagd.
13. Cum va

de vicii qi betegindue, pentru <:6 nu e-n stare sd vadd derAt nurnai lnsdnit<lgindu-se, dacd nu crede cE altfel nu are sd vadi, rru-gi dE ailinp intrr ins6ndtogirea sa. Dar de ce, dac5 i:rede td faptul st6-n nine astfel precum se spune Ei eE astfel, dac5 va fi putut sd vatl6, tre sd vadd, ar mai dispera" totugi, cE se poate-nsdn6tr4il oare ntr se departd qi se disprequiegte mai degrab6 pe sine gi nu se supune nici preceptelor rnedicului? A.: AEa-i intru totul, mai cu searnd t:5 uoele precepte sunt necesare, ca m<.rrbul sd simtd tdria. R.: Credinlei ti trel-ruie, agadar, ad6ugatd speran a. A.: ASa cred. R.: Ce, dacrl gi

fi arrrt aqa.dar, ochii

sdndtogi, cr-i mai rimdLneT A.:

56 priveasca. R.: Privirea sufletului este rafiunea: dar, fiindt:d nu


urmeaz5 cu necesitate ci tot care privegte vede, privirea dreapt5 qi perfeaS, adio'{, pe cane o urmeaz4 cu neesitate viziunea, se numegte vi(ute, virtutea insd, este fie dreaptd, fie perfect[, raliunea. insd nici privirea insdqi nu poate converti in lurnind ochii, oricAt de-at;um a6ndtogi, decAt cleci acelea trei rhm6n statornic: credinpn prin t.are rid creadd cd asdel se preeint6 in sine lucrul la csre trebuie convertitl privireq incAt, vAzut, sd devini fericit{ speran+q prin care, crrnl va fi privit bine, sd presupr:ni ci are sE vad6; charitateq prin cane sE drlreamd a vedea qi sd se-mhucure, De-acunr privirea o urmeazE t:rr lrecesitate insaqi viziturea lui Dumnezeu, care este finele privirii, nrr r:[ de acum nu mai exist6, ci cd de-acum nu mai are nirnir: nrai tumplu spre rre sd tind[: qi aceasta este cu ade;vdrat perfa:ta virtr,rte, raqiunea ajrrnsila finele sdu, pe t:are o urmurzd vrap fericita. Viziurre.a insaqi este, insa, acl intelerf ce este irr sufleq ca.re se <rxnllune rlin irrlelegdtor gi de-n1eles, dupi cum ceea ce se numeqte a vedea consistd. irr ochi, din simprl insugi gi din sim1ibil, dintre care, inldturat fiinrj oricare, nu lx)ate fi vizut nimic.

est enim virtus vel rectd vel perfecta ratio. Sed et ipse aspectus quamvis jam sanos oculos convertere in lucem non potest, nisi tria illa permaneant: fides, qua credat ita se rem habere, ad quam cnnvertendus aspectus est,' ut,visa faciat beatum; spes qua cum bene aspexerit, se visurum ense praesumat; charitas, qua vitlere perfrui desideret. Jam aspectum sequitur ipsa visio Dei, qui finis aspectus; non quod'jarn non sit, sed quod nihill amplius habeat quo se intendatr et haec est vere virtus, ratio perveniens ad finem suum, clram beata vi consequitur. Ipsa autem visio, intellectus est ille qui in anima est, qui eonfitritur ex intelligente et eo quod intelligitur:.ut in oculis,videre quod dicitur, ex ipso sertsu (:onstat atque sensibili, quorum,detracto rpolibet, videri

nihil potest.

60
Yll. -

S. Auruki Augttstini
Fides, spes,

Sohbquin,

Liber primus

9f,.AttnliaAWustir\

lolilacuii

Cafiminfii

gl

chaitas quo .Bque net:essarilte'

74. Ergo cum animae Deum vidert:, hoc est Deum intelligere cirntigerit, videamus utrum adhuc ei tria illa sint nicessaria. Fides quare sit necessaria, cum iam videat? Spes nihilominus, quia iam tenet. Charitati vero ,,on solu^ nihil detrahetur, sed addetur etiam plurimum. Nam et illam singularem veramque pulchritudinem crlm viderit, plus amabit;. et nisi ingenti oculurn infixerit, nec ab aspiciendo uspiam ".rror. declinaverit, manere in illa beatissima visione non

Yll. - Credinfa, speranla, chaitatea, p6,nd unde sunt eh necesure. 14.'CAnd i se va fi-mpiinit, aqadar, sufletului sd-L vadd ue Dlrntrezet , adic5, sd-L inleleag6 pe Drmn"zeu, sd vedem dr"a a,-lL

iubi mai mulq gi nici nu ya-.p"t g r6mAne in aoea preafericiti vedere, decAt dacA igi va fi lnfipt rchiul qr o imens5 iubir,e gi nici nu r va E ablnrt undqra de l, . , privi. CAt ti,p este, inseqi sulletul in acsil corp, chiar dactr ar
wdea.atotdeplin, adic5.

rrrr*r singulara qi ader,Erati fmrnsefe. o va

Lar intelege pe Dumnezeu, Eindcfi

sinrgurile

lrupului se mai folosesc, totugi, de lucralea oroorie. chiar dacl nrr*. totugi, dactr nu-e. Pr0Png

est vita, animam deserit. Sed cum post hanc vitam tota

p[rtsegte, prin urrnare, lne4 dup6 viap aceesta"


ezeu,,r6m0ne charitatea prin care s{ se find nestrEmutat ac.lo.^cdci nu mai trebuie spus ci Brr credinli, ca sE fie acelea adevdrate, cA,d nu este soliciiar de nici o interpelafune a celor false,,gi,nioi nu-i mai rdmAne nirnic de ar, de suflet

et charitas, primo illorunr trium et secundo semper sunt

si insi, credinla,

necessaria: tertio vero vitam, sola charitas.

in hac vita, onrnia; Post

hanc

a dinue a(r.sterr liai, ne.crsare pu-rurea tustrele; celei de-a heia, insd, numai in aceastE vin1d, toate, dupfl ar.east5 via16, charitatea doar.

VIII: - Quae ad cognoscendum Deum neessaria' 15. Nunc accipe, quantum prrlesens tem exposcit, ex illa similitudine sensibiliun'r etiam de aliquid nunc me docente. Inteltigibilis nemPe Deus est, int;lligibilia etiam illa disciplinarum spt:ctamina; tamen plurimurn differunt. Nam et terra visibilis, et lux;

Ylll. -

Cel.e ne.c,esare

pentru cunoo.Fterea lui' Dumnezeu.

"T'

62

S.

Aurelii

Liber

Miltuni

63

'

intelli.gere, tria quaedam sunt; q.,od e"t, q.-,,J, intelligitur, et quod c.eie.a facit intelligi. H4ec cluo, est, teipsum et Deum, ut intelligas, docere te aude Sed respirnde quomodo haec gcceperisl ut probabili an ut veia? ,4. Plane ut probabilia; et in spenr, qu fatendum est, maiorem surrexi: nanr praeter illa 'd'a lined et pila, nihil abs'te dictum est quod me sci audeam clitere. r?. Non est mirandum: non eni -quidquam est adhuc ita expositum, ut abs te si flagitanda perceptio

terra, nisi luce illustrata, videri,non p()test. Ergc; et <1ua9 in disciplinis traduntur, quae quisquis intelli veriss'ima esse nulla dubitatione concedit, creden esi ea non pos$e iritelligi, riisi'ab alio quasi suo illustrentur. Ergo quomodo in hoc sole tria quaedr licet animadrl.t",rr! qiiocl eit, quod fulge.t, gu -secretissim,r Deo qrem vi illuminat: ita in illo

efar6 de cele doue, deepre linie gi sfer6, nu ou .pr. nimic de cdtre tine, despre care eu s5-ndriznesc sI zic cd il gtiu. R.: Nu trebuie ;ll te miri, crici nu s-a expuri incd, pAnd acrrm, nimic astfel, inc6t lA trebuiasc5 sd fie reclamatd stiruitor de la tine perceJrfia.

cdevirate. A.: Ca probabile, desigur, gi, ceea ce trebuie sd nrArturisesc, m-am ridicat intr{ qi mai. mare speranld: c6ci, in

fie-nlelese calelalte. Accstea douE, adicE, pe tine insuli gi pe I)unrnezeu, indrdznesc eu sd te invi1, ca s6 le-ntelegi, R,Espunje-mi lnoi, in ce chip le vei fi inleles pe acestea: ca pn,babiie sau (.{r

1i lumina; dar p6mA.nrl nu p,ate ti v6zut decAr nu,tai ilu.rinat de lumini. Aqadnr'gi,pele ce sunt predate de cdtre discipline. pe rure, oricine le-nplege, c<,rncede, fdrd nici un fel de <{ubiu, cd sunt foarte adev5rate, tTebuie crezut cd ele nu p,t fi inlelese c]ert dacr iunt luminater pnecurn de soarele lor, de ceu altul. Deci, precunr Irr accst soare pot fi obserwate trei anunre: ci erte, c6 strilucegte, r'rl lumineazS, tot astfel! in acel atotaflluns Duntnezeu, pe Carele vrei sE-L infelegi, sunr trei nraune: cE 6tq c6 este<rleles gi cd fae

x. - A.mor nostii.
16. $ed quid moramur? Aggredienda est via videamus. tamen, quod,praecedit ornnia, utrum san
fi,, Amasne aliquid praeter tui Deique scientiami) Possenr rcspondere, nihil me afirare amplius, Pro eo qui mihi nunc est; sed tutius responderl nescire me. N saepe mihi usu venit ut cum alia nulla re me comrnoveri, veniret:tarnen aliquid in rnentem, quod multo aliter atque praesumpseram pqngeret. Item quamvis in cogitationem re.s aliqua incidens non pervellerit, revera tamen veniens perttrrbavit plus putabarn: 'sed nodo videon mitri trit,us tantum posse comnroveri: metu amissittnis ertrum quos dili metu doloris, metu mortis. ^R. Amas ergo et vitqm charissimorunt tuorurn, et bqnam valetudinenl tuam, vitam tuam ipsam in hoc borpore: negue enim ali amissiunem horum metueres. .4. Fateor, ita est. l?.
Hoc tu videris, si vel in te, vel in me ali potes: ego quaerenti, si quid sentio, aspicere
simus.
,

[X,

- Iubirea de sine.

l.

Ino4ii. ,R.: lubegti, deci, viala dimpreun& cu tine a celor f.arte


rlragi 1ie gi buna ta sdnElare gi insfui viala ta in.acest trup: t,Er:i ,u te-ai mai teme altfel de pierderea acestora. A.: M[rturisese, aga_i.

16. Dar e sE mai z6bo,,im? Trebuie rd ne agternem pe cale: vedem totulir oeea ce le precedd pe toate: Buntenl .ri, .r".*, lntremali? A.: Asca o vei 6 vEzut tu, dacd eEi in stere, c&t de c6t, sd lntrezdregti ce.va 6e i, ti.e, fie ln mine: eu, dace simt crva igi voi rAspunde [e, lntrebdtoarei. f,.: lubegti tur ()arer cevu i.afara ? ,L: fu putea ,tspunde cE cauza ucelui sentiment pe siguranlE, c6 nu gtiu. C6ci d nu mI credeam a fi rutlurat rft: nici un alt lucru, sE-mi vin6, totugi! altceva in minte, carc decAt preeupu$esem. laragi, adesea, cez6nd pe neesreptate in cugetare, perturba mai mult dec6t credram: u{:urir, ins5, mi se pare cA numai de trei lucruri pot fi tulhurar de teama pierderii oebr pe care-i iubesc. de teama durerii, de reama

r[

I-

64

8. Aurelii ABu$ini

Sotiloqub

Liber

primu

Bf.

Awelia

Atqtati* Solilocuii

Corim

intii

65

[Col. OBTB] efgo, quod non omnes tecum sunt amici iui, et quod tua valetudo minus integra est, facit animo nonnullam aegritudineln: nam et id t:sse consequeng
video.,4, Recte vides; negare non possum."r?. Quid, si repente shno esse corpr-rre sentias et -probes, fecumque omnes quos diligis concorditer, liberali otio frui videas; nonne aliquantum tibi etiam laetitia gestiendum est? A: Vere aliquantum; imo, si haec praesertirrt; ut dicir

R.: Acum, ileci, faptul cd nu sunt toqi amicii tfli impreun6 cu tiue gi cE sdnitatea ta este mai putin integrd ii dE spiritului o ()arecare-ntristare'boln5vicioasd: cdci vdd ci qi asta rezultd cu necesitate. A.: Drept vezi, nu pot nega..Rr: Ce, dacd ai simli gi ai proba deodaul cd egti's6ndtos qi cd,-mpreund cu tine, se<ntrucurS"

ln bunE-nlelegere, dintr-un o+iu generos, tofi,.cei pe care-i iubegti, nu ar trebui, oare, sd-ji aduci 1ie chiar o destul de mare bucurie?
A.: Cu adevdraq indestul'de mare, ba chiar, dacd aceasta ar surveni, t)recum zici; mai ales, pe neasteptate, cAnd m-ag putea reg6si, cAnd mi-aq putea permite sd disimulez micar acest gen de bucurie? R.; lncd te-ai frdnrAnta, agadar? prin toate trolilo qi pertrrrbaliile apiritului. Care este oare neruqinarea unor atare ochi, sd wei, deci, tA vezi acel soare? A.: Aga ai concluzionat, ca, gi cum n-ag simli delcrc cAt a inaintat intremarea mea sau cAt din molirna"a dispdrut

reperite [rorerr..i.rt, quando me capiam; quando i genus gaudii vel dissimulare permitttr? R' Omnihul i"gitrr alh,rc morbis" animi et perturbationibus' agitari* Qr"".r.- ergo talium oculorum impudentia est, ve ilhim solem vidbre? ./. Ita conclusisti quasi Prorsus n sentiam quanttm sanitas med Promoverit, aut qui pestium recesserit, quantumque restiterit' Fac me istu
concedere.

gi cAt a mai rdmas. Haide, inchipuiegte-1i c6-mi conced mdcar una ca asta.

x. - Amor rerum corporis et t*ternarum.


luce solis istius saepe rePercuti et averti, atque'ad illa obscura confugere? Tu autem quid promoveris cogi quid velis videre non cogitas: et tamen- IeJum hoc i discutiam, quid profecisre nos putas. Divitias nullas t ,4. Hoc quidem non nunc primum. Nam cum triglnta I annos *g"*, quatuordecim fere anni sunt ex quo i cupere destiti, nec aliud quidquam. in his, si quo offerrentur, praeter necessarium victum liberalen usum cogitavi. Prorsud mihi unus Ciceronis liber facilli: perrrrarii, hullo modo appetendas esse divitias, sed
17.

X.

- Iubiren lucrurilor

trupeSti gi a celor dinafard.

ll.

Nonne vides hos cerrporis oculos etiam

17. R.: Nu vezi, oare, cd ocfuii acegtia ai trupului, chiar lntremali, sunt adesga lovili gi intorgi de la lumina acestui soare gi
refugiazd la cele obscure ale lor? Ti-r cugep, ins5, cAt vei fi-naintat tlisputAnd, nu cugeli ceea ce vrei sE vezi: gi totuqi tocmai asta o voi discuta cu tine:,ce nezultat bun socoli ci am dobdndit noi? Nu rloregti nici o bogdlie? Ai: Asta,-ntr-adevdr, nu, qi nu acum pentru prima oari. CEci, cum merg pe treizeni qi trei de ani, sunt aproape
ue

provenerint, sapientissime atque car'rtissi u.l*ittitt.urrdas. fl' Quid honores? '4' Fateor, eos mo

nim ofereau prin weo.r-rtAmplare, folosinld demnd de condilia


nu m-am mai gAndit la

Petrusprezece ani de cAn{ anr precurmat a mai rAvni acestea

Qi

daci mi

se

necesar gi o

urit, intr-un

crrvdnt, pe deplin o singurd carte a

ac pqhe hi6'diebus cupere destiti- .8. Quid uxor? t" i"i""t"t interdum pulchra, pudica, morigera, li vel quae abs te facile possit enidiri, afft:rens etism dol tantum, quoniam contern-nis divitias,'quantum.ea prorsris nihilo faciat onerosam otio tuo, Praesertim

ip"."r

oertdsque sis nihil ex e& te molestiae esse passuful

gi foarte precaut. R.: Ce, lnct&t acun, mai zilele Hcestea, s6 le mai doresc. R.: Ce,; o solie?,Nu te-ar incantar mei lncaltea, una frumoasi, pudicS, ascultdtoare, literat5, Eau care ar putea fi ugor invdtrati de cdtre tine, aducAndu-gi chiar qi o atAta rirti, fiindc.i'tu didpreluiegti averile, cAtd sd nu gi-o faci aproape

r r r

lui Cicero cd ntr trebuie, in e vei fi dob8ndig trebuie

66

S-

Aurelii

Liher

,4. Quantumlibet velis eam pingere fltgue cumulare

ornnihus,

nihil mihi tam fugiendum (Iuam concubitum


nihil
esse sentio,guod magis ex arce deiici

esse decrevi:

animum viril.em, quam blandirnenta feminea,


corporumque ille contactus, sine quo uxor haberi potest. Itaqub, si ad officium pertinet sapientis (quod nondurn comperi) dare operam liberis, quisquis rei huj tantum gratia concumbit, mirandus mihi videri potest, at vero imitandus nullo,mod<-r: nam tentere hoc periculosius est, quam posse felicius. Quamobrenr, satiq, credeo iu6te atque utiliter pro libertate animae meae mihi imperavi non cupere, non quaerere, non dupere ru.onerL B. Non ego nunc quaero quid decreveris, sed utrum lucteris, &n verot jam ipsam libidinem viceris. Agitur eni ile sanitate oculorum tuorunr. .4. Prorsus nihil hui quaero, nihil desidero; etiam cum horrore [Col. atque aspel'natione talia recordor. Quid vis amplius? hoc mihi bonum in dies crescit: nam qrranto augetur videndae illius qua vehementer aestuo pulchritudinis, tanto ad illam tcrtus amor voluptasque cr)nvertinrr. i?. Quid cibtrrum jucunditas? quantae tibi curae est? A. Ea guae statui nnn edere, nihil me commovent. Iis autem quae non amputavi, delectari me praesentibus fateor, ita tamen ut sine ulla permotione animi vel visa vel gustata subtrahanhrr. Cum autem non adsunt llrorsus, non haec , appetitio se inserere ad impedimentu cogitationibus meis. Sed omnino sive de cilro et potr sive de balneis, cagteraque corporis voluptate nih interroges: tantum habere appeto, quanturn in opem conferri potest.

Xl. - Erterna commoda non propter

se, sed

propter alict

bono possunt admitti ueius quam

ffipetl

Itt. R. Multum profecisti: ea tarnen quae videndam illam,lucem, plurimunr impediunt. ad molior aliquid quod rnihi videtur facile ostgndi; nihil edomandum nobis remanerr), aut nihil n

r
gf.MtoWrr, Sttit"*ri C"rWt"t*t

68

S. Aurclii Augu*tini Sokloquie

Liber primus

69

,rmnino profecisse, omniurnque illorum quae resecta credimus tabem manere. Nam quaero abs te, si tibi persuadeatur aliter 'cum multis charissimis tuis te in studio sapientiae non posse vivere, nisi ampla res aliqua familiaris necessitates vestras sustinere possit; nonne desiderabis divitias et optabis? ,4. Assentior. R. Quid, si etiam illud appareat, et multis te persuasurum esse sapientiam, si tibi de honore auctoritas creverit, eosque ipsos familiares tuos non posse cupiditatibus suis modum imponere, seque totos convertere ad tluaerendum Deum, nisi et ipsi fuerint hono4ati, idque nisi per tuos honores dignitatemque fieri non pos.se? nonne ista etiam desideranda erunt, et ut proveniant magnopere instandum. A. lta est ut dicis. ^B. Iam de uxore nihil disputo; fortasse enim non potest, ut ducatur, existere talis necessitas: quanquam, si eius ampkr patrimonio certum sit sustentari posse omnes quos tecum in uno loco vivere otiose cupis, ipsa etiam concorditer id sinente, praesertim si generis nobilitate tanta polleat, ut honores illos quos esse necessarios jam dedisti, per eanr facile adipisci possis, nescio utrum pertineat ad officiunr tuum ista contemnere. l. Quando ego istud sperare audeam?
19. l?. Ita istud dicis, quasi ego nunc requiram quid speres. Non quaero quid negatum non delectet, sed qui

aoelora pe care le credeam ciuntate a rirnas. Cdci te-ntreb: daci ;i s-ar demonstra foarte convingd.tor cd nu poli trdi impreund cu rnullii, preaiubilii t5i intru studiul inlelepciunii, decer dtrcrj r:r

intoarc5 cu totii pe sine la ceutaFea lui Dumnezeu, decit ducd gi , r:i inqiqi vor fi foer onorali, ln rtndul lor, gi c[ aata nu g.,"r. r;a se-ntAmple decAr prin demnitatea gi onorurile rale, oare nu vor

ctr sd sper una ca asta?


19. B.: Aga spui asta, ()a gi cum eu a9 intre,ba acum ce speri. e,-, refuzat, nu inc6nt6, ci, r:, ce oblinunrJ incAnta. Caci rrna este ciuma stArpitd, alta vrgoare ceea ce s-a spus de

Nu intreb

delectet ohlatum. Aliud est eqim exhausta pestis, aliud consopita. Ad hoc enim valet quod a quibusdam doctis viris dictum est, ita omrres stultos insanos esse, ut male olere onrne coenum, quod non semper, sed dum commoveg, sentias. Multum interest utrum anirni desperatione obruatur

toli proqtii sunt astfel

neb

cupiditas, an sanitate pellatur. ,zl. Quanqrrarrr tibi respondere non possum, nunquam tamen mihi persuadebis ut hac affectione mentis, qua nunc me esse sentio, nihil me profecisse arbitrer. r?. Credo propterea tibi hoc videri, [Col. 0B8O] quia quamvis ista optare posses; n(.)n tamen propter seipsa, sed propter aliud expetenda
viderentur. A. Hoc est quod dicere- eupiebam: nam guando

70

S. Aurclii

Liber

Sf.

AueliaAWwfin

Soli.lncuii

Caidm,tntdi

7l

rlesideravi divitias, ideo desideravi ut dives esse honoresque ipsos, quorum cupiditatem modo
perdornuisse respondi, eorum nescio quo nitore

volellam; nihilque aliud in uxore semper attendi,


attendi, nisi quam mihi efficeret cum bona fana Tirnc erat istorum in me vera cupiditas; nunc ea om prorsus aspernor: sed si ad illa quae cupio non nisi haec mihi transitus datur, non amplectenda appeto, suber.r toleranda. r?. Optime omnino: nam nec ego

rerum vocandam puto cupiditatem) quae propter ali requrrllntur.

' le-am dorit, ca sE fiu bogat, a cdror cupiditate arn rdspuns cd acum eu am potolit<r. gi le voiam incAntat de nu qtiu ce str6lucire u lor; gi riu am urm5rit niciodatd nimic altceva la o so1ie, dac6 um urmdiit totugi. decAt si-mi aducd, cu faimd bund, voluptatea. Atunci era in mine adevdrata cupiditate fap de acestea; acum le rofuz, intr-un cuvAnt, pe toate acelea, dar, dac6 nu-mi este dat6 decdt prin ac,ostea trecerea la acelea pe care Ie tloresc, le dorest: nu de imbr6ligat, ci mi le iarr. asupra-mi de tolerat. R.: Toate btrne qi frumoase: cici qi eu socot c5, in general, nu trebuie ttr.rmit[ cupidi.tate aceea a niciunor lucruri care suut rdvnite ' ;lentru altceva.
i XII. - Nimic nu-i de doril decdt tntrucdt conduce ln binele suprem,

XIt. - Nihil e:rpetendum nisi quatenus conducit ad bonum, nihil horrertdum ni.si quatenus aoocat20. Sed guaero abs te, cur eos homines quos dili vel vivere, vel tecunr vivere cupias? A. Ut animas nostras
Deunr simul concorditer inquiramus. Ita enim facile priori contingit inventio, caeteros eo sine latrore fl. Quid, si nolunt haec illi quaerere? /. Persuadeho velint. fi. Quid, si non possis, vel quod se invenisse jam,

nimic, de urd,t, decdt htrucdt intpiedicd la aceruta.


r:are-i iubeqti .si tr6iascd, fie sd

2O. Te intreb, insd, de ce dclregti fie ca oamenii aceia pe trliascd impreuni cu tine? A.: Ca

quod ista non posse inveniri arbitrantur, vel quod rerrm r:uris et desiderio praepediuntur?,{. Habebo eos, ipsi me, sicut possumus. ,l?. Quid, si te ab inquirendo eti
impediat eorum praesentia? nonne laborabis atque

si a]iter esse non possunt, non tecurri esse potius quam


esse? ,4. Fateor, ita est ut dicis. r?. Non igitur eorum vitam vel praesentiam propter seipsam, sed pro

inveniendam sapientiam cupis? .4. Prorsus assentior. Quid? ipsam vitam tuam si tibi certtrm esset i
esse ad cornprehendendam sapientiam, velles eam 1. Onnino eam fugerem. n. Quid? si docereris, tam te isto corlxrre, quam in'ipso constituturn, posse ad sapienti pervenire, curares utrrm hic, an in alia vita eo quod dil fruereris? r4. Si nihil me pejus excepturun intelligerem,

'' ltrlelepciunii, iri *.r.t


[1.: Ce, daca-i invS{a

zici. R.l Nu dnreqti, agadar,'nici via1a, nici prezenfa lor pentru nle insele, ci pentm gdsirea inlelepciunii. A.: A"simt tntnrtotul. R.: (ir, daca-i fi sie'ur ce i
r:r,rm

retro&geret ab eo quo progressus sum, non curarenr. Nunc ergo propterea mori times, ne aliquo pejore involvaris, quotibi auferatur divina cognitio. ,4. Non

trhatd de la ceea ce, am proiresat, nu m-aq ingriji. R.: Acum, de aceea te tenri. aqadar, sd mori, ca sE nu te-nfEqori intr-un alt r6u tttui rdu, prin care sdli fie sustra-s5 cunoagterea {ivine. A.: Nu md

t{:orit s61p, ciit rdmAn6nd constituit intru el insugii, te-ai ingriji rlur.6 sd te bucuri aici'sau in altd vial6'dintru ceea c'itbegti? A.: l)ur:ri aq inlelege cd nu am de atras nimic m:ri r6u, c&re si m6

72

S. Aurelii

Liber

Sf.

Awuhu AWwtiu

Solilncuii

Conm.intii

73

percepi' sed etiam ne auferatur timetl, si quid forte percipiendis in1 intercluclatur mihi aditus'eorum q"ib". nlT:tl:um puterrl' quarnvis quod iam.teneol mecum sed prol Non igitur et vrtam rstam Propter seipsam' .apieniian vis manere' /' Sic est' R, Dolor corporis restat' qui-te fortasse vehementer formid commovet. .4' Et ipsuri tt"" "U aliud ----^-^-I^ Quanquam enrt a quaerendo' flrrqnarratTl efll l"it me inrpedit dentium dt'lnre torquerer' no "i.i his diebus r --^ ftrrqP ianr l( ""*,''i"ro nisi ea.quae lam f<tfl quidem sinebar animo volvere' -:-: -o rmpediebar' Ji."""a. autem penrtus :,,it;;;,
21,.

tem numai sd nu-mi fie sustrase, dacd poate, am Perceput ceva, ci Itir.:i sd nu-mi fie inchis6 c,alea acelora dupd care umblu cu ;rrra rrdscatd s[ le percep; oric6t aq socoti cd ceea ce delin deia va rdrnAne (lu mine. R.: Nici viala aceasta nu o ,voieqti, agadaq sd r6mAni lrcntru ea insSgi, ci pentm inlelepciune. A.: Aqa-i.
sr

rruodnrihit<rtaintentioneanimioPuserat:tanenl t"1u-,"1'I
OAtf l aperiret,

"

til ;'";tibus meis }".il;;; J; aut nle non sensurumve':t"t'.:, dolore fuisse illum

;H;

Aiq"..a" pertuli, tamen saepe o"ilo, **.id".", c,rgor interd-"- .C'1IT1b^3':1.: Y-:--:- 'tm esse D(Jrluur sapientiam' summumvt qul alt summum ' -_'l-i: miht ratio uururvrr' malum dolorem corporis' Nec eiuq Illalurlr r duabus' inquit' partl .L.r.a" Nam q'onra
t

S"1 q"'1::'],f fro nihilo toleraturum' cogitan? q1""t it-T St

21. R.: RdnrAne durerea corpului, care, poate, te tulbur5 cu vehernent de l)uterea sa. A.: Nici de aceffita insdgi nu mE tem mai tlti:eva, dec6t cd mi impiedicS de la a cAuta. CEci, cu toate cd am foet torturat zilele acestea de-o foarte cmntd durere de dinf[r qi n-nm fost, intr-adevdr, lSsat sd frimAnt in spirit decAt ceea ce-nvi1am tle-acum din intAmplare, de la invSldtura, insd, la care avearn Itevoie de toatd aten{ia spiritului eram impiedicat cu tohrl; totuqi mi se pdrea c6, dacd mi s-ar fi de*:operit minlii mele acea frrlgurare n trdevdrului, sau nu va mai fi fost simlitE de cdne mine acea durere, uru va fi fost, cu siguran{6, tolerat6 precum ceva fird de nici r-r itnportanli. Dar, chiar dacd nu am suportat nicicAnd nimic mai grerr, totugi, g6ndindu-m6 mereu crr cAt mai grave s-a-r putea-ntAmpla,
lrrrrt crrnsE6ns sd-i asimt, inne timp, lui Cornelius Celsusr*, care zice

compositi sumus' ex animo :":ti:_:l ::::::::"'".::: est' surnm .r"io. pars est animus melior, deterius corPus rr partis optimuur' summum aut honum est mehons optlmum 1n a1 malum pessimum deterioris: est auJem .;;-;;, ept in co.pore pcssimum 1".t:'rt^*::Ti dolere' srne bonum hominis sapere, """""n-*alum

rd supremul bine este inlelepciunea, supremul riu, ins6' durerea tnrpului. $i nici nu mi se pare absurdd judecata lui. Cici, fiinctci tuntem coryrpugi. zice, din dou6 pdrfi, din spirit, adic6, gi corp, dirrtre care primul, tpl mai bun, este spiritr.rl, cel mai rdu este crrrpul; upremul bine este ceJ mai bunul p64ii mai bune, supremul r6u, ftuil, cel mai rdul celei mai rele, inplepciunea este, ins6, celmailunul
Itr upirit, celmairdul,

,i rpl^"r,
l,lird

falsitate

"rri* esse verunt osten sanientia persuadebit' Si autem hoc il;;;.L""o et summo nalo sententiam i#;;
dubitatione tenebirnus'
perspiciatur sapientia' Xlm. - Quomodo et quibus graclibus
DeruE.

fortasse nobis

con:lydi*t E.P*t:lT ::l1r.t:ii: ipsa ad quarn Pervemre

h *ry, este durerea. Se concludg aqadar, dup6 metL ffud nici o falsitate, c{ binele suprem al omului este a pArcrea fi inltlept, r6ul suprern, a suleri durerea. B.: Asta vom vede.a<r mai lu urmd. CEci, poate, ne va convinge de altoeva M4i inlelepciunea ln rxrre wem sd aiungem. Dacd ne va fi, ins6, invederat cd aceasta
arto adevirat, vom fine, fdrri-ndoial5, aceastd sentin{d despre ruprcmul bine gi despre supremul rdu.

Xlll. - in

ce. chip 6i prin ce trePte este-ntrezdritd-npelepciunea. Iubirea adeudratd.

atque sapientiae, quam castissimo conspectu velamento quasi nudam videre

amat 22. Nunc, illud quaerimus' qualis sisamPl

oullo interposrto

22. Acum asta ciutdm: ce fel de iubitor aI inlelepciunii egti Itt, pe care doreqti +o vezi qi s<r 1ii wasinudl, prin cea mai cast6 ;trivire Ei-mbriligare, fdrS-nterpunerea niciunui acoperdmAnt,

r
74
S. Aurelii

Liber

Sf.

Aureliu,

fu$wtin,

So

Elocuii

Cartca

tntii

75

tenere desideras, qualem se illa non sinit, ni yraucissimis et electissimis amatoribus suis. An vero alicujus pulchrae feminae amore flagrares, jure se ti non daret, si aliud abs te quidquam praeter se ama r:omperisset; sapierrtiae se tibi castissima pulchri nisi solarn arseris, dernonstrabit? ,4. Quid ergo atl suspendor infelix, et cruciatu miserabili differor? Ja <rerte ostendi nihil aliud me amare, siquidem guod l)ropter se amatur, non amati-rr. Ego autem sola
propter se amo sapientiam, c.aetera vero vel adesse mi volo" vel deesse timeo propter ipsam; vitam, quiete

anricos. Quem modum autem potest habere illiu pulchritudinis qmor, in qua non solum non invi caeteris, sed etiam plurimtls quaero qui mecu appetant, mecum inhient, mecum teneant, mecu perfruantur; tanto mihi amiciores futuri, quanto eril nobis amata communior. !
23. R. Prorsus tales esse amatores sapientiae Tales tluaerit illa cujus vere casta est, et sine ul contaminatione conjuncti<-,. Sed non ad eam una pervenitur. Quippe pro sua quisque sanitate ac firmi trrmprehendit illud singulare ac verissimum bonum. est quaedam ineffabilis et incomprehensibilis menti [,ux ista vulgaris nos doceat quantujm potest; se illud hatreat. Narrr sunt nonnulli rrculi tam, sani et vegetij clui se, mox ut aperti fuerint, in ipsum stilem sine ulld trepidatione convertant. His quodammodo ipsa lu sanitas eat, nec doctore indigent, sed sola fort admonitione. His credere, sperare, amare satrs est. vero ipso quem videre vetrementer desiderant; f feriuntur, et eo non viso saepe in tenebras cum redeunt. Quibus [Col. 0882] periculosum est, quamvie iam talibus ut sani recte dici possint, velle ostendere adhuc videre non vatrent. Ergo isti exercendi sunt prius, et eurum amor utiliter differendus atque nutriendus est. Primo enim quaedam illis demonstranda sunt quae n(,n per se lucent, sed per lucem videri possint, ut vestis, au

IJrecum ea nu se-ngiduie pe sine decAt foarte pulinihr gi ft.rarte ulegilor sdi iuhitori. Oare, dacd, -rrtr-adevdr, anleai de iulrirea wounei femei frumoase qi, pe drept, ea nu {i s-ar fi tlat fe, dar.i ar fi descoperit ci este iubit de c6tre tine orice altoeva in afard cle ea, fi se va ardta, oare, pe sine fe fn-rmselea atotr:a.sti a inlelepciunii, tlucd nu vei fi ars numai qi nunr,ai pentru ea singurd'/li A.: De ce+, u6adar, incd nefericit linut in suspensie gi-s sfAgiat de un chin rniserabil? Am arEtat. doar, sigur, cE eu nu iubesc nimic altceva, rlat fiind cd ceea, ce nu este iubit pentru sine, nu este iubit. Eu iubesc, agadar, singrri inlelepciunea numai pentru sine, celelalte, lnsd, doresc sd le anr de fa1[ sau sE m6 tem sd nr-r-mi lipseascd pentru ea insiqi: r.iaja, linigtea, amicii. Ce mdsurd proate, insd, sd uiba iubirea acelei frurnseli dintru care nu nunrai ca nu-i invidiez pe ceilalf, ci chiar caut crr ei, cAt nrai mu$, care o doresc impreuni rrr mine, sd soarhd impreund cu mine, so fini impreun5 cu mine pi s5 se irnbucure impreund cu mine; cu atAt mai amici mie in viitr,rr, cu cAt ne va fi ea mai in comun iubitd.

lfiecare, adicd, prin propria sinitate gi t6rie acel bine "rp.ir,d" lingular gi-atotadevdrat. Este o anume lumind inefabild gi
irrcomprehensitrilE a minlilor. invele-ne gi pe noi, pe c6t e-n stare, lurnina aceea mlgari in r:e chip se prezintd-n sine ac.ela. Cici nu pufini ochi sunt atAt tle sdndtogi gi de vii care, de cum au fost rleuchigi t'tai, se int,rc in soarele insugi f6rd nici o trepidaliu.e. l)entru acegtia, lumina insEgi este, intr-un anumit fel, sanitate, gi

23. R.: Aqa se cuvine-ntrutotul sa fie iubitorii-nlelepciunii. l)e-acegtia cere eal a cArei legitur[ este cu adevdrat casttr qi firl ttici o contaminaliune. Nu pe o singrerd cple se ajunge, inod, la ea.

ttu mai au nevoie de un invilitor, ci, p()ate, de singurE

tulrnonigiunea. Pentru acegtian a crede, a sperq a iu.bi este d"-uiuro.

Allii insd, sunt izbili de insAgi *"eo rtiel,r"ire pe care d,,.esc

vttltenrent sE o vadd, gi, nemaivizAnd<1, se-ntorc cu-nr:6ntare irr lorrebre. Cdrora, oricAt sunt, de-acurn, din spela ac.elor;a, incAt sd lxratd fi, pe drept numili sAndtogi, este pericul<_rs a voi sd Ie ardgi lee{.i ce nu sunt in stare sd vad5. Ar:eqtia trebuie, agadar, exersatri ttrni intAi, r;i irrbirea lor trebuie util am6natd qi nutritA. Cdr:i, nrai hrtdi, trehuie sd le fie ardtate lor unele care nu le lucesc prin sine, .i lxit fi vSzute prin lumin[, llrecuni straiele sau peretele Ei ultole

76

S. Auretii Augustini

Solilnquia

Liber

Prinw

Sf.

A,*li" @

Srhfb""ii

C"ru"

il

Z?

paries, aut aliquid horum. Deinde quod non Per se quidem, sed tamen per illam lucem pulchrius effulgeat, ut aurum, argerrhrm et similia, nec tamen ita radiatum ut
oculos laedat. Tirnc fortasse terrenus iste ignis modeste demonstrandus est, deinde sidera, deinde luna, deinde aurorae fulgor, et albescentis coeli nitor. In quibus seu citius seu tardius, sive per totum ordinem, sive quibusdam contemptis, pro sua quisque valetudine assuescens, sine trepidatione et cum magna voluptate solem videbit. Tlale aliquid sapientiae studiosissimis, nec &cute, jam tamen videntibus, magistri optimi faciunt. Nam ordine quodam ad eam pervenire bonae disciplinae officium est, sine ordine autem vix credibilis felicitatis. Sed hodie satis, ut puto, scripsimusl parcendum est valetudini.
XIV.

lnziorat. Intru care, fie mai degrabd, fie mai tArziu, fie mai pc-ndelete, fie prin intreagd ordinea, fie unele ldsate la o parte, fie drind peste unele, obignuindu-se, fie8are, dup6 puterea sa, va vedea, fdri nici o trepidafiune gi cu mare voluptate, soarele. Aga

Apoi ceea ce nu chiar prin sine, gi, totugi, prin ar:t:a lumina, etrdlucegte mai fmmos, precum aurul gi argintul gi cele rinrilar,e, gi, totugi, nu atAt de strdlucitor,,incAt sd r[neascd ochii. Agloi tretruier poate, precaut demonstrat focul a@sta p[mAntew, epoi stelel: apoi luna, apoi lucirea'aurorei gi strdlucirea.<:erului
oBenlenea.

Ipsa sapientia medetur oculis

ut uideri possit.

XIV.

fnsr;q

i inpelepciunea tntreamd ochii, ca sd poatd fi. odzutd.


, a(Ea

24. A. Et alio die: Da, quaeso, inquam, iam si potes' illum ordinem. Duc, age qua vis, per quae vis, quomodo

corpus agimus, ne quo eorum visco pennae nostrae , - .f impediantur, quibus integris perfectisque opus est, ut- ad illam lucem ab his tenebris evolemus: quae se ne ostendere quidem dignatur in hac cavea inclusis, nisi tales fuerint ut ista vel effracta vel dissoluta possint in auras suad evadere. Itaque, quando fueris talis ut'nihil te prorsus teffenorum delectet, mihi crede, eodem inomento, eoderri puncto temporis videbis quod cupis. zl. Quando istud oro te? Non enim puto posse mihi haec in surrunum "rit, contemptum, nisi videro illud in cuius venire ista sordescant.
25. ,1?. Hoc modo posset et iste oculus cnrporis dicere: Tum tenebras non amabo, cum solem videro' Videhrr enim quasi et hoc ad ordinem pertinere, quod longe est secus'

drip wei! Poruncegte-mi oricAt wei toare" oure sd fie, totuqi, in puterea mea, prin care sd nu m{-ndoiesc rrom s-ajung la ceea ce doresc. R.: Una singurd este ceea ce pot sd l:-nvd1: nu cunosc nimic mai mult. Acestea sensibile trehuie cu totul cAt mai purtflm dl ne grad s6 nu fie-m r{ei d de carc e nevoig rrl sd ebre, la mirifico ilx'r)tit demn a se arEta pe sine lnchigilor ln aceastd cotivie, dec6r rlac6 vor fi devenit astfel, incdt, fie sp6rgAnd-o, fie nimici.d., sd

24. $i a doua zi: A.: De-mi zic, ordine. Condu-md haide, pe unde

in ce

gxrate s.ajung la supremul disprel fala de acestea, dec6t dacd vrlzut aceea, in comparalie cu care ele s6 denni sordide.

v.i fi

25. R.: in ace.r chip ar putea zice gi acesr ochi al corpului nAtunci nu v,i mai iubi tenebrele, cAnd v,_ri fi vlzut soarele". Cdci ;r.flte phrea cd qi asta line oarecunr de ordine, ceea ce este ou

78

S.

Aurelii

Liher

8f. Aureru Ausustin Solilncui)

Carlco intdi

79

*ilem.a Aruat enim tenehras, eo quod sanus non esq in eo saepe falfitur airi nisi sanus videre non p",;' Et .,i.*trn se Putet .t t""" iactet; et quia -oondym r-f"ii ;"* urnir.titr.- Novirautem illa pulclyitudo q murtere' melru se ost;ndat. Ipsa enim medici fungitur iidem ipsi q"i *l1ilil intelligit qusint sani, quam ,r""

vidernur nobis videre ;;*;';;;;ir".,,"tt"rimus, quantumsutemmersr,"**I;:-T:l-tif ::::::#H

ft

nec sentire permitlimur' et,in compar ",rgi1"."0 o.ro.11se nos credimus i,,ri, *.rrbi ieluti secr,rri hestemo die pronuntiaveramus' n"lla iam amare nisi sapientiT:lC*ij p.lr" J",i""ti, nisi propter istam quaerere aut veu( caetera vero non

Xoll pii;

totul qi c,u tohrl altfel. (1fu:i iubeqte tenebrele prin laptul 116 nu esre tdndtos: soarele, insd, nuJ poate vedea decAt s.,[ndtos. $i prin asta r+nqald adesea spiritul, incit se socoate adesea pe sine sindtos qi is eune{eqte-n de sine, gi se plAnge, precum.pe drepr, cd incd nu Wde. $tre, ins5, mirifira fmmsele cAnd sd se.arate pe sine. (lir:i ea lneAgi indeplinegte rolul medicului gi-nlelqge ea nai bine rare-s $nritogi, decAt ingigi aceia care-s insdnf,to.gili. Noi" insi. r:u i:At Vtrrn fi emerc, ne pdrem noud inqine tf vedem: cu cAt, insd, furd,m *ufunrlagi gr cu cAt innintarfurr nu nc este ingEduit nici sd gAndirni

ffiilT:

Quam

tjbi sordidus' quam {oedus' qYTl exsecrs:1l quar il; horribilis "ompllx's fernineus. videbatur' Certe i ;;;. nos de uxoris cupiditate quae'situm est! rrocte vigilantes, cum ,Ltt"" eadem nnbisr:um.ag'e'n
sensisti longe qui illae blanditiae et amara'st'^t'iit" titillaverit;

(ilam te aliter quam praeg|fPslras'

rmagrn

qu lonse minus qudm solet, sed item longe aliter -:'o i trbr "'recretissimusillemedicus'utrumr putaveras; ut slc r_ _.. _.:l _,-_-,] r*tt^tu," et unde crrra eius evaseris' et rpid

l[uiereascd, cAnd am discutat intre noi despre dorinp de a avea tt femeie. Desigur, veghetori, in noaptea astq c&nd iar[gi vorbeam f[tre noi despre acelagi lticru, ai siurlit c6r de altfet decAt pftrsupusesegi te-au g6dilat acele dezrnierdtrri imaginare gi amara

i"'.

remaneat.

lfuuvitate, cu multul, tlesigur, cu multul mai pulin decAt se dar, de asemenea, cu rnr"rlhrl mai altfel de.r_6t crezuseqi fiti incAt acel autoascuns rnedic f le-nvedera pe amAndoui: qi de UJule ai sclpat prin griia lui, qi ce nrai rdrnAne de lecrrit.
26. A.: Taci, te ro& taci! De ce m6 chinuiegti7 De ce sapi qi 6olxrri atAt de-n adAnc? Nu nai rezist de-acum s6 plAqg. De-ar.:unr, do"a.rrrn nu mai promit nimic, m.l mai prezum nimic, si nu nrd ilmi intrebi despre aceste lucmri. Spui, pe rlrept, cd insuqi acela, p,e care ard a-l cunoaqte, qtie c6nd sunt intrernat; facd ce-i place: flrute-se pe sine cAnd ii plaee; de*acum md-ncredinlez pe mine lrtul clemenlei lui. Odatd ce-am creant despre el ca-i ridir..d pe r-ei Gn rrspir6 astfel c6tre sine, aga rdmAne, Eu nu voi pr.n,ntra ninric tlnspre sdndtatea mea, decAt cand v'i fi vizut miiifica fru,rsete. fl.t Cu-adevdrat sE nu faci nimic altceva. .{cunr, insl abline-qi

qr 26. A. Tace, obsecro' tace' Qrrid--crucias? non du tantum fodis alteque descendis? Jam flere l;;j;;,.,ir,l ,.o*itto, nihil Praesumo' ne rne de i c"'t' dicis quod ilre ipse quem vid il;;;;;;;;g1.. quod plac arcleo, (ron"rlt quando sim sanus; faciat q.,ond(} placet sese osten'l8t; ia4 T: :"^'r1T .:i illo credidi qr clernentiae curaeque committo' Semel de ;t;';;;; affectos suuleyll illl-"""",*.,*: vide rriri cum illam pulchritudinem ;;';;t;i", ;bo.' r?. Prqrsu s. n ihil 1"" d f:rlll]. ;;;;";;,i -tl1 ]' ;;;il-;;. ;lacrymis, et stringe arrimum' Multum omni

*,

:lll

flevisti.ethocomnintrmorbusistepectortstulgrav| accipit. zl. M<ldum vis habere lacrymtrs nleas' I"i.Jri"" meae n-todum non'videam? aut valetudi

Ic.rirnile Ei adunSli spiritul. Ai plans peste mesur:i tre nr,lt. 9i Ettr a suferit-o peste misurd de greu morbul acesta din pieptul lArr, A.: \/rei tu ca lacrimile mele sd aitrd mEsurd, r:Arrd ,r, i.e.l llrllsura mizeriei nrele, sau inri p.rurrcegti hr si iau in cr.rnsiderare

BO

S. Aurclii

Liher

Sf.

Ailrelfu Aagwtiu

Solilacuii

Cartffi

tutni

gl

t {rorp'oris considerare me iubes' :-".* ego rPSe vales' ut sinr? Sed, quaeso te, si quid in me "onlectus aliqua c.impendia ducere' ut.vel vicinita per tentes nonnulls lucis illius, cluam, si quid profeci' tolerare ia q ;;;;;, pigeat o"rl.r. referre ad illas tenebras' sunt) quae caeci l"[q"i, .i ,I*"r, relictae dicendae meae adhuc hlandiri audent'
XY.

duci pe niEe scurtdturi, incat, fie gi prin *.eo oarecare vecinatate

sdndtatea trupului, cand eu insumi sunt alcdtuit din putregai'i Dar, rogu-te, dacd eqti in stare de ceva intn-r mine, sd incerci sdti
pr_rt

lumini, fie le-am pdrflsit;


a acelei

cle-acum

tolera, sri-mi

lntreziresc
XY.

inci

.'b." 1r. ""r. te ceie care

- Anima quomodo
21.

cognoscitur' I-iducict erga Deum"

- in

ce chip se cunoaste sujletul. incrgdercafaga de Dumnezeu.

R. Concludamus, si ilacet, hoc primum vol ut iam in secundo aliquam,'gua3 1om1od: "":: ,,ecrediamur viam. Non enim huic affectioni tuae ;fi;;";" exercitatione ceseandu.r est' /' Non sina q omnino concludi hunc libellum, niei mihi modicum R' Gerit tibi i intentus sim de vicinia lucie aperueris' te d meclicus morem. Nanr nescio quis me quo fulgor invitat et tangit. Itaque a.ccipe ll':1T .X: ;;;", ao raPe qro"nir. 'l?' Animom te certe dicis' n D"rrm velle cognoscere? A. Hoc est totum negotrum E' Quid? veri ,4. Nihil prorsus' R. Iqilritrr" "*lplir.? haec ,,orr',riri -rrrprehendere? '4' Quasi vero possim ptiYt iP:1.,".:gi:::: per illam .,o-grro"""... i?. Ergo abnuo' est, per quam Possunt illa t:Jgttot"i' l' Nihil pri.rit, ita;ue iliud videamus, iunl du9 ver!1 sint v.eri signrfie et verum, ,rtt rn tibi etiam res duae istis verbis res videntur' Nam' ut aliud An una videatur' ,4' Duae ita cri castitas, aliud castum, et multa in hunc modum; et aliud guod verum dicitur' aliud esse veritatem, q-""a fr"."m duorum putas essie praestantius! ' ioi.rr** opinor. N.r. ".,i- ca:t9 :aslilTt' sed castitr fit castum; ita etiam' si quid [Col' 0884] verum veritate utique verum est. 28. R. Quid? cum c''estus aliquis mo-ritur' censes etiam castit"t"*? ,4. Nullo modo' fl' Ergo, cum r aliquid quod veruur est, non-interit veritas' /' Quo a-utl; interit aliquid verum? Non enim video' ft' Mi

27. R.t Hai


Hrl

str6-batenr' de-acum

oferit mai comodr. cEci acestei afecliuni alei tale nu trebuie sd i

s[ concludem, de-1i place, acest prim volum, ca i. al doilea, . altd cale, care ni se va fi

wei sd cun.gti sigur sufletul gi pe Dumnezeu? A.: Aceasta este

r'aet, castitatea,

rlacd ceva este adevdrat, este, intr-adevEr, ade,vdrat prin adevdr.

ci dintru castitate devine cash-rl; gi, int.cmai

aga,

82

S.

AuntiiAtts!.erini*olil4ub

Litur

pn,mlle
FL

e*n

n g*W

S.tUt*n

Carteotntd,i

83

rerum istud quaerere: nonlle ante oculoa nostros millia forte putae hanc arbrrrem, aut ees videnrus interire? Nisi non Poe' arborenl sed veranr non eseer aut qerte interire
Qus-Ervis

rllrrnva xrcoli

Ittr vedem oare, rd pier, sub ochii n<lgtri, mii de lucruri? Dar;6 nu r:i acr:st arbore sau este arbore, dar nu este adevdrat,

ignorare

" te ut opinor, sen$ur 8ed ;;;;;;;r,

ib'q
siq,

si arbor est: non enim hrx tur' Si eninr hlea arbor est' est' l' n()n e.ct arbor; si autem arlxrr est, vera sit naqBs8e i;.-*a. ianra. n. Quid illud alterum? norure oonc-edis hoc
ease

Possisgue nespondere' tamen illud non negabis'

irb,rert', quS.l"statur et intereat? '4' (;oncluditur ergo aliquid quod Negare non poB$urn. trl. ,"ri- sit interire-.4. Non q)ntr.venio' fl' Quid illud? nonne

rnterlre' tihi videtur intereuntibus rebus veris veritatem noll A' lalr:. et hoc' ut rron mori casto mortuo crastitatem? exspecto' r?' Ergo concedo?. et magnopere quid moliaris, aflende. zl. Istl'ric sunr.

in mod cert, r1u poate sd piar6. Cici, oricAt nu dai ctezare rimlurilor qi poli rispunde ci tu ignori cu totul faprul cd acesta scte un arbore, nu vei nega, totuqi, dupE cum srcrrt, gi faptul c6, tluci{ este un arbore, este un arbore ade.vdrat: cdci una ca asta nu ,n, judecd prin sim1, ci prin inteligenli. Daci este, ins{ un arbtre [als, nu este arbore; dac6, ins[, este arbore, este necesar sd fie BtlevErat. A.: Asta o conced. R.: Ce, despre cea de-a doua, rtu qrurcezi, oare, cE artrorele este un astfel de gen de lucruri care se ltagte qi piere? A.: Nu pot nega. R.: Se conclude. a6adar, cd ceva ce ,sste adevdrat piere? A.: Nu md pun contra. R.: Ce, despre atrea, [u fi se pare, ()arei cd, prin pieirea lucrurilor adevErate, nu piere ,gdevErul, dupd cum nu moare? prin mortul cast, castitatea? A.: O .g"rnced gi pe asta acum qi a$tept ce vei fi pus anume la cale. R.: Alunci ascultd. A.: Aci-s.
'iau,

tibi videtur ista sententia: Quidquidr esse cogitur? '4' Nihil me sic ducit ad est, alicubi /' Fateor" .,,.r.""rrti"rrdr-,m- ft' Fatlris autem esse veritatem?
29. R. Veraoe

a fi undeva" A.: Nimic nu mi mai firrrduce astfel spn: a consimli. R.: Mdrturise;iti, prin urmare, ce Edt:vdrul este. A.: tr{drturisesc. R.: Este necesar, agadar, sd cdutdm Urlrle este; c6,ci nu este intr-un loc, derft dacd srrco1i, poate, fie cd
00ea ce este, este constrAns

29. R.: Nu

fl

se pare oare, adeviratd aceastd'sentin!5:

jlot

llrtr-.,n loc este altceva decAt un corp, fie cd este un oclrp adevdrrl. A.: Nu gAndesr: nirnic dintr-acestea. R.: Unde crezi, prin urnare, (!i1 oste el? Chci nu concedem cd nu este nicdieri ceea ce este. A.: Durxi ag gti unde este, n-a5 cduta, poate, nimic atAt de amplu. R.: plli mdcar cunoagte unde nu este? A.: V<ri putea, poate, dac5-nri autenl'' nanere, si non maneat illud in quo est: manere veritatem paul.-anto ;;i;, ."lr.t. veris intereuntibus,

argentum' et ommno est ligntrm, et falsum argentum non est

q"r.air"ia f"hrr,r-, est, rlt n est' Omne aTlem:I"tt ]:Ti Nulla igitur recte dicuntur esse' nisr 1." l"lfti*r*-

"*.

aminti. R.: Cu sigpranf6, nu este-n lucrurile muritoare. Cdci nu poate diinui in alnrl, decAt tlacd ddinuie cel in Irnle este: cE adevirrul df,inuie, ins6, pierind adevdratele lucruri, l.u (ionces cu pulin mai inainte. Nu este, agadar, adevarul in Ittcn,rile muritoare. Adevirul, ilrs5, este, gi nu nicdieri este el. Sunt, [)l'in urmare, lucruri nenruritoare. Nimic, insi, adevdrat, in care ltr este adev6ml. Aga se face, prin urmarc, a nu fi arlevdrate tlec6t rnlo care sunt nemuritoare. $i tot arborele fals nu este arbore, gi lonrrrul fals nu este lemn, gi argintul fals nu este argint, qi tot, ceea t'(i oste fals, nu este. insd t()t, ceea ce nu este adevdrat este fals. Aprrtlar niciunek: nu sunt drept numite a fi decAt numai
Vei

lrt

ceea c este

Y
I

a4

S. Aurelii

Liber

$f.

fu*ti"

nrerrrfi,r,

S"ru*i

C"rt""t"t"i

85

diligen irnmortalia' [{anc tlr tecum ratiunculam ffi;;;;;;" l,i'l tibi concedendurn """ l'^d".:.

":':' pcne confecimus' Si enim rata est totum negotium apparebit' ; J; fortasse libro melius

nemuritcnrele. Ar;est mic ralionament consider6J, diligent, tu cu tine, si nu 1i se pard cd ceva nu trebuie conces. Ceci, dacd este vulabil, ne-arn incheiat aproape-ntreg negoful, ceea ce se va-nvedera, poate, mai bine-n a doua carte.

qr"r;; i;

mecum atque adeo tecur 30.,'1. Habeo gratiam' et ista

sil.ntic'"sumt's, {ilis"tttei :l:li:";,t::"*l etram' qt se tenebrae immittant' suique ;;ii;; delectationem' mihi facidnt ;;;;";;";-iol.,,l't",

Constanter po,"r. X.rtl


eius

;:;;';;"

sublevare 4u r" :Ti,?:"T"ll ;."t""; ,"n0*" tibi evenire Penlttet'et quantum Po Itlt*jfr:I ti .,"""i""' '4' Audio' credo' ",i"* ;;;;;;..r' plurirnumqut' .tPt:' a"p'3"lltla ::*::: nisi quid forte ampliu's rne dest *..f"IiC,if.'OOAO1 flcies postea quidquid iam
f,tr ^8. Bene

cleme rta enrl, protltere'


habet rntenm,

mltte quanu a Potestate; I

ipse PraecePent'

30. A.: Mullumesc nurnai, gi voi trata diligent gi precaut ucestea impreun5 cu mine gi inc[ gi cu tine, cAnd suntem in lirrigte, dacd nu se vor interpune pe sine niciunele dintre tenebre gi, ceea de ce mi-e vehement'teami, daci hu-gi vor strecura-n nrine dragostea fa16 de ele. R.: Crede constant in Dumnezeu gi, fi ca ;re cAt po1i, incredinleazE-I-te Lui cu totul. Sd nu voieqti a ul tEu propriu gi-n potestatea ta, ci mdrturisegte cri tu egti Ei rervul Acelui Atotclement gi Atotutil StdpAn. CEci, aga, nu va lnr:eta sd te ridice pe tirre Ia Sine gi nu vu permite sd 1i se hrtAmple nimic, decAt ceea ce-fi este folositor, chiar daci tu nu trt vei gti. A.: Aud, cred qi, pe cAt pot mai mult, md supun, tloar dtcd nu dore$ti, poate, ceva mai amplu de la mine. R.: rDeooamdat&i bine; vei face, mai apoi, tot ceea ce te va fi-nv61at El insurgi, de:acum vdzut.

t-

LIBER SECL]AIDUS
'i.

ea; ,Aup;ustin disputd copios cu sine despre adeudrat pi fals ca, tn cele din urmd.,,perpetuilatea adetdrului bine intrudrit4 franchtdd d irr;tai sufuul omului, care este ldcaqul adetfirului, .este nemuitor.

In

I. - [Col.0SS5] De immdrtalitate hominis' ,: est opus nostrum' 1. ,4: 'Satis interrnissum


inrpatiens edt amor, nec lacrymis modus

l, -

Despre ner4urirea omului

fit' nisi an quaie, aFgr-:dilnrur libr d"t,r. quod amatur: *""rrr.lr*. 1?. Aggredi"*"t' '4' Credamus De affuturum. fi. Credamus sane, si vel hoc in potes rrostra est- A, Potestas nostra ipse est' fi' ltaque
I

1. A.: indesnrl a ftrst intrerupt& opera .noa^4tnL gi iubirea este ' pelinigtitd gi nu-gi mai gdsesc misura lacrimile; decAt dac6 ii este ' dat iubirii ceea ce este iubit:'niotiv pentm birre, haide sE ne apucdm de cartea a doua. R.: SE ne-apucim. A.: Sd crbdem eA Dumnezeu
vu fi de fagf. R,: SE credem, desigur, dacf, pAnE gi asta sr6-n puterea troastrS- A.: Puteres noastrE este El lnsugi. R.: RoagI+e agadar, pe

brevissime ac perfectissime, quantum potes' '4' est' sernper idem, noveriltl me, noverinr te' Oratum Tu qui vis te nosse, scis esse te? '4' Scio' n: .Uld" ", ,ql-ru1Li.. n' Si*pii".rn te sentis, anne multiplicem? te st Nescio. .l?. Moveri te scis? ,4. Nescio' 'l?' Cogitare \'erum' /. Scio. l?, Ergo verllm est cogitare-te' '4' Imnrortalem te esse scis? ,4' Nescio' 'l?' Horum omn A' Ut q"." ," nescire dixisti, quid scire prius mavis?Fofpnr : --:---- amas? I Fateor' ^^ ^-2 '4' i'mnr,,.t.lis sirn' rt, Vivere igitur cum te immortalem esse didiceris? satisne e Quitl, ,i. p.l, itl quidem magnun, sed id mihi parum' 'l?'

.tft

;tiu, R.: $tii c{ tu A.: $tiu. A.t Adevdrat. R.: $


gAnciegti?r?
:

po1i, foarte scurt gi perfeo. /L: Dusrnezetrle, pururi aceeapi, sd nl6 cunosc pe minr:, si Te cqnosc pe Tine. fVl-ar1r.ruga.t. R.: "lir, care wei sd te cunogti pe tinp, Stii ar ci eqti'i A.; $tiu; f,.: De unde fiiii A.: Nu gtiu. B

turnen qr.r.l pr,:rr.ri est q"1t'1t'1.. gaudeb.is? Plurimum. ft' Nihil iarn flebis? '4' Nihil omnino' ut rn ea Quicl, si ipsa vita teli's esse inveniatur, '.*piius liceat?.:"*P"t:l quam nosti, nosse ,,ifrit Ii' lo.:rynris? ,4' Iml tantum flebo ut vita nulla sit'

, c6t te vei bucura? A.: nimic? d.: Dupd nirn.ic, . de bun[ seam5,. R.: ar fi doveditd cd este oetfel, incAt sE nu-fi fiq ingaduir,si,cu4ogti in ea nimic mai mult rlec6t cunogti,., i1i ve! tempera lacrimile ? A.: Ba, dimpotrivd, atAta
,

, pufin.

,8.: Totuqi, de li,a.te mult.,R.: Nu

88

S. Aurelii

Liber

igitur vivere propter ipsul 1i':lt 3t",t' ":d P::!-: reru ,I"i.".,4. Cedo conclusinni. 'B' Quid. si eadem rpsa pacto fi r.i"rrti" miserum faciat? ,4' Nullo id quidem beatus potel oosse credo. Sed si ita est, nemo esse t,r" nunc aliunde sum miser' nisi reru ""1* Quo,J si et rerum'scientia nriserum igntirantia.
sempiterna mrsena est. ,?' Jam video.t"t"i 1l.u^d crec Nam, quoniam neminem scientia mrserum esse efficiat O-:-lt: ;;;;"' probabile est ut intelligentia r. qur beatus autetl nemo nisi vivens, et nemo vrvrt esse ut vlvasr vrv' est: esse vis; vivere et intelligere; sed

ut intelligas. Ergo esse te s"cis, t'it'"r" te scis; intellig te scig. Sed utium ista semper futura slnt' an
et horrrnt futurum sit, an maneat aliquid semPer'
a

om intercidat, an minui et augeri haec possint' cum

mansura sint, nosse uis' A' Ita est'' fi' Si igi


intelligen{o.

etl orobaverimus semper nos esse victuros' sequetur Restabit quaelere I"-f".,futuros. zl. Sequetur' ^E'

ll. -

Veritas Peryetua.

- Adetfirul Ftpetuu
i

,4'' 'Manifestissimum ordinem video brevissimum.'rll. Hic ergo esto hunc, ut -interroganti

2.

;;ilai;;;,;
*"rr.rr.rr*

ii.rr,"qr"i""pondeas' '4' Isthic sum'

marieLit semPer mundus iste, veruin


e.se? ,4. Quis

,rr^.r"bit? noone 'ita verunr est mundum non urtenel ihansurum? ,4. Nihil resisto' fi' Quid' cum tunc id erit verum' mur interiturus est? nonne i"aoi.*l Nan qudmdiu verum non est mundum oc et non occidit: repugnat igirur ut m1n$us orrciderit' orciii'"e' '4' Et hoc concedo' ^E' *urdrri ut vr "." "i. illud? Videturne tibi verum aliguid esse posse' eti non sit? .4. Nullo motlo' n' E;it igiturieritas'

*l T"*"i *l hoc dubitet? fi' Quid' si

rl''
nrea va
r,

dacE nu va dAinui, nu este, trare, asdel, adevdrat

s[ dlinuiasc{ pururea? A.: Cine sar iodoi de agta? R.: c[ lurnea uu

pottt"tl fi' Quifr.si intereat. ,4. Negare "o" norrne i"t'- erii veritatem occidiss veritas occidat? Et istud quis negat? R. Verum auten non potest

*""ar*

9-O-

S.

Aarclii AWastini

Solilnquia

Liber

secl.mdtls

$f.AurcliuAu4u-stia

Solilocuii

Cail&odaua

91

concessi' 'R' Nullo veritas non sit. ,4. Jam hoc paulo ante ut coepisti' nam ista ,r"io-igi .r. occidet t'"tit"t' '4' P"tg" collectione nihil est verius'

usta, pufin mai-rrainte.

rdevdrul. A.: Continui numai,

R.: in nici un chip nu va &pune, aqadar, cun ai inceput, cdci nimic nu-i

nrai adevirat ca gi aceastb deduqie.

m[. - Sr/ors, tos semPer eit, et silte serau

ease

non potent'

animam aliquam sennPer qsttturam' tt} t:1ll 3. B. Nunc respondeas mihi velim' ".t3t videtur' r?' Quid? anima videatur, "" "ttp""Z /' Anima ,"i"ii"","r videtur tini ia animam P"Ii1:'"1 /'aliud? ,1"]:"",t '4' a. ad aliqyi! ^"i"'**, Nihil aliuct video praeter animaml videamus' si :"il l',tt '""1', tib Iu'" illud

lll. - Dacd ua fi pururea falsimtea, Si, fdfi sitnp, nu ut putur sd fte, rezultd qi un oarecare suflet ua sd eziste punfiea.
3. R.: Ag vrea sd-mi rEspunzi, acum, dac5 sulleul fl se pare A.: Sullenrl mi se pare. R.: Ce, intelecn:l f se ri fne de iuflet? A.: Intocmai aga mi se parc. R.: Numai de ;rare ruflet sau qi de altceva anume? A:: Nu vid nimic altceva, in afard ' de este intetcttrl, decr{t numai pe Dumnezeu.
, r:ll simte sau corpul?

"aJ;;.'il'.a""' #iffi;,'".'"";;"[;;'-C' esse p"ti:1"1,-t1d^::yr:ril t;*m parierem ron ;;;t.",quid putares? Aut eius sensum'.aut meurn
ii""i"a,
rl

f,.: 'llu
'

'4' "' aut hoc nomine ab eo parietem vocari'.n' Qlig'.,tinc'nn et tibi Parietis? '

'0e, dacd lui i-ar apdrea in siml imaginea arborelui, qi 1ie,^a

ce ai gAndi? A.: Fie ci s-a-ngelat simprl lui rrri aI meu, fie cA peretele a fost numit de el prin acest nurne. R.:

Dacd 1i-ar spune cineva

ci

peretele acesta

poterit utrumque

et paries esse non potest' Quar ffi##;;;l;;";' singula esse videant:i:' :"3::; 8..' tl"g"fis nobis ""i* u'!Eut'" ":--- ,""i1"""* falsam pati' fi' Quid' unum nostrum rmag'

"ppu."ra, lnut"" esse? A' *t"-t]*::1*:::

;;;;;t;; -' '


o,ridem.

t.,"..' n.' O-"iJ, .i".g'ot"atis. a11ua ":b': Iid^"1-,:-:Non' 1l'.Potest ;,?;;;q,,iJr,'o. fatiimini? '4' falli cui,videtul isitur videtur, et non ;.L;;;uod l..Y isitur non eum falli qui falsa vii ;. #;;;; ";; Plane confiltl9-"i'"
..a-""* q"i assentitir fatsis' '4'
sed

unum fi. Hoc ergo"*, suPenus prae'termlseras'

;""'.uoi

et ambo Iauim:11-,i::::'

ilfi;;ili"I.,,n ? q"T" j"!1T-:st? '4' Quod aliteJ T -sequinrr' fr"b"t'q,rt.r, videtur' [Col' 0BB7]-n: ?l -tgt"]1"-",;li Non isit ilil'H;;*; *i'ii'Jt falsum' '4' ngn rl' fallitul,l in sensu:
simus "';;"."J;ffiit"", Conficitur ut aliud"aulem nos' a assentitur' i;i; siquidem, cum ipse fallitur' Pfslulus Tt-:li' **"t """ sed-numquid' ;'ffiilil #;; q"; "o.,traficam' rt'esse falsum? l' non

lxlretelui, nu s-ar putea oare, sE fie adevdrate gi una qi alta. A.: In rtici un chip, fiindcE unul qi acelagi lucru nu poate sE fie gi arbore, ;i perete; cdci, oric6t fiecdruia dintre- noi i-ar apdrea cd sunt altceva, trute neapdrat necesar ca unul dintre noi sd sufere deo imaginalie luls6. R.: Ce, dacd nu este nici perete, nici arbore gi v[-nqelali , umAndoi? A.: Se poate,-ntr-adevdr, gi asta. R.: Prin urmare, mai r trus, trecusegi cu vederea una ca asta. A.: Mdrturisesc. B.: Ce, dacfr vA dali Eearua ci vi se pare altceva decAt este, vE mai ingelali, , oure,-ntr-adevEr? A.: Nu. R.: Se poate, prirr urmare, gi se fie fals , ceea ce pare, gi sE nu se inqele cui i se pare. A.: Se poate. R.: 'l'rebuie mflrturisit, prin urmare, cd ntr se inqali acela care vede 1 oole false, ci acela care asimte- celor false. A.: De m6rturisit pe de-a-ntregul. R.: Ce, falsul insugi, de ce este fals? A.: Pentru cd este ln sine altfel decAt pare. R.: Deci, dacd nu sunt, cirora sd li se parq nimic nu este fsl.s. A.: Reiese de la sine. R.: Fdsitatea nu este
ttgudar, in lucruri, ci in siml: nu ee ingalir prin unnare, cine nu uuimte celor false. Rezultd cd altceva suntem noi, altce,va simpl; dut fiind cd atunci cAnd el insugi se-.,gale, noi putem sE nu

anima fallitur. audes te dicere slne anuna! narro istud audeam? 'R' At nullus sensug

[J;i.* ;"

aut oooP sen$L Aut operan' iSitur anima' falsitati. .4. Trahunt praecedentia consenslonem'

rrengelim A.: N-am nimic de contrazis. R.: Dar c6nd sufletul se ziir cA tu nu egti fals. A.: in ce chip aS putea r:uteza utra ca asta? R.: Dar nu este nici un eiq fdr6 erllet, nici o Itilsitate, [ErE sin4. Sufletu-l, agadar, sau openaazd eau ooopereazd irlsitnlii. A.: Cele precedente atrag dup6 sine acordul.
lrrqalA indrdzneqti cA

l-

92

S. Aurehi

Liher

gt.

Affi

Arryl

@ Srlrb*"

C"ru"

"

drr*

gg

4. fi. tllud nunc resPonde, utrrm tibi videatur fieri ut aliquando falsitas non sit. ,4. Quomodo mihi videri ptesi) c;um tanta sit difficultas inveniendae verir ut absurdius dicatur falsitatem quam ventatem esse p,osse? fi. Numquidnam arbitraris eum qui non vivit, po sentire? ,4. Non Potest fieri. l?' Confectum est animt semper vivere..4. Nimis cito urges me in gaudia: pedetenti qrr"*. fi. Atqui, si recte illa concessa sunt, nihil de-hac dubitandum l,id"o. .4. Nimis cito est, inquam' I facilius adducor ut me temere. aliquid concessisse arbit quam ut jani securus de immortalitate animae fiam' Tan isiam conclusiopem, et quomodo id effectum "i,olv* ,R. Falsitatem dixisti sine sensu esse non oritende. eam non esse nor! Posse: semper igitur est sensus' At I sensus sine animai anima igitur sempiterna est' Nec sentire, nisi vivat. Semper igitur anima vivit'
i,

ucum sigur de imortalitatea sufletului. Desfdqoard, totugi ,ceastd B.: Faisitatea ai rpus ci nu poate fi ffuE siml gi cd n n{adar simpl este pururee. Dar, nici rufleul este sempitern. $i nici nu on trfieEte. Agadar suflenrl trdieqte pururca.
rxrncluzie gi arat6-n ce chip a rezultat una ca asta.

LY.

. Er falsiratis sgu Leritntis perpetuitate


immortqlitas.

possitne

coll$i

lV.

- Di1

deduce nemurirea sufletuluLz

perpetuitatea fal^sitdlii sc,u adeudrului se poate, oarel

5. A. O plumbeum pugionem! Posses enim hominem esse immortalem, si tibi concessiesem istum mundum esse posse sine homine, eumque Sed tamen esse sempiternum. 1?. Bene quidem "igl*. panrm eit quod confecimueo rerum natu-ram sin-e ar L* oon poase, nisi forte in nerrm natura falsitas aliqu' non erit. r{. Isnrd guidem oonsequens ess confiteor' jam amplius deliberandum oeruleo' utrum superius conr

non nutent. Non enim parvum gradum ad ani

inrnortalitatem fac,tum esse video. J?. Satisne ne quid temere dederis?',4. Satis quidem, sed nihil cpro me arguam temeritatis- R. Ergo confectum est naturanr sine anima viva esse non posse' '4' hactenus, ut possint vicissim aliae nasci, aliae mori' ft' si tle natura- rerum falsitas auferatur? nonne fiet ut sint omnia? .4.'Consequi video- fr. Responde unde videatur paries iste verus esse. A. Quia elus non aspectu. R. E.go quia ita est ut videtur' '4' Etiam'
t

g4

S. Aurelii

Liber

9f.nura;unwstt&

Scrbnc"A

'

CatuoaAw

S5

atque isitur aliquid inde falsum est quod aliter videtur cui.vid-r fr;;t"*; q,r,ra i." ut est viietur; ablat, 1o. in re ,,". f*,r.rl qUaq,r**, nec verum est' Al si falsiras natura .r,,r, .iL vera sunt omnia' Nec vrderi quidquam tn rerum nau vil-enti aninae potest- Manet igitur anrnta si potest' '4' Vi si auferri falsitas non potest; ntanet' e"si ractu',, [col' 08881 ouo{ ! conclu$um erat; sed nihil hac adiectione promovrm me m Nihilonrinus enim manet illud guod plurimum ut non desint mundo' na.sci animas et interire, atque earun) immortalitate, sed successione Provenrre' 6. l?. Videnturne tibi quaeque corporea'. id Non vider sensibilia, intellectu p.'"t" "o*p'ehendi'? '4' uti Deus ad [. O"la illud? videtur tibi sensibus *1'"T ;;g"-;;";? l. Nihil audeo de hac *mod, Deus utitr 1fl': datur, nullo ;f;;; "orrii""." posse,ni sensibus. ft. Ergo concludimus non sentire probabiliter [i ."f.""". l. CurZUa" interim quantunr n. q"iJ i[ud? dasne istum-parietent,.si I:t",p?l-:1dederim' sit, non esse Parieten r? '4' Nihil hoc facilius corryus.,l:n t"' quidquam, Neque .1*.-1i._.--) si verum "1T"1,L' ho" est' 'A' Ergo si nihil verum t?t: tltt I ,4. tale ni "ti*.ri sit ut videtur; nec q,idqu^'-" corporeum videri nisi anima; nec' st sensibus potest; nec sentirei o()rpus non sit, corpus esse: restat ut corpus:t"" 1t]i ;i;i;;i;,; f,",it.',4. Nimis urses, et quid resistam

(nva este fals prin faptul ci pare altfel decAt este qi adevErat prin fupttrl este aga cum pare, indepdftet cel c5ruia i se pare, ninric nu oste nici fals nici adevirat. $i, dacd firlsitatea nu este ln natrlra lur:rurilor, sunt toate adevErate. $i nici nu poate pdrea ceva de<6t trrfletului viu. Rdmflne, agadar, suflenrl in natura lucrurilor rlacA

falsitatea nu poate

fi ahstrasi;

rdmAne,

daci poate fi. A.: Vdd'

;;;;.;t;; ;;i;;",

nrai degratri, a fi fost fdcut mai robust ceea ce am c,onclus deia; prin aceastd adjer;1iune, ins[, nu inaintS.m cu nimic. Cdci ntr mai pulin rdmAne faptul, care md tulburi cel nrai mult, cE sufletele se Rasc Ai pier gi cd se face ci nu prin nemurirea lor nu lipsesc ele lumii, ci doar prin succesiune.

,,

6. R.: Nu {i:'e par, oare, toate cele cor;xtrale, adic6, sensibile, pot fi cuprinst' cu inteler:hrl? A.: Nu mi se par. R.: Curn aqa? ,oC l)umnezeu 1i se pare a se folosi de simluri intru cunoagterea Ittr:rurilor'/ A.: Ntr indr[znes,c sd afirm ninr.ic temerar despre acest 'lupt; pe cAt mie datul a presupune, insd, Dumnezeu nu se ftrloseqte, lrr nici un chip, rle simluri. R.: Atunci, concludem, oare, cd nu c6t e probabil lx)ate sim{i decAt suflenrl? A.: Conclude deocamdati, R.: Ce despre una ca asta; adrni{i tu, oare,,cA acest Perete, ;rormis. dar:5 nu este adev6rat nu este perete? A.: N-ag Putea admite nimic Doi uqor. R.: $i cd orice, dacd nu este corp adev5rat nu este corp?

l.:

Aqa-i gi una ca asta. R.: Dacd,

prin urmare nimic nu

este

fi nici, daci nu oste corp adev5rat, nu este corp: rezultd cd un


lx)rp nu poate fi decAt dacd va fi fost

sufled. A.: Tare md chinuiegti,

habe.r.

fi n-am cu ce si mi

opun.

Y.

l/brum quid sit.

7. Il. Attencle in ista diligentius' A' Et Adsum' habet al ( lerte hic Iapis est; e1 ita verus est, si non se si verus n()n-est; et non rrc videtur; et lapis non est, sunt igi sensibus .rideri potest. '4' Etiam' E' Non terrae gremio.' nec omnlno lapides in abditissino nisi non sunt qur sentlant: nec iste. tapis esset' erit cum discessenmus' nem videremus; nec lapis p.r".".r. videbit' Ner:, si l.culos hene cla
]

l, ',^

Ce este aderldrul

7. R.: Ia mai rtiligent seama la una cs asta. A.: Iat5-m5-s. R.: Itt ,r,od cert acea..ita-i I, piatrq gi aga-i adevdratd, dacd nu este in ilrc altfel decAt pare; qi nu este piqtte, dacd nu-i adev6ratd; qi nu poate pdrea decAt simlurilor. A.: lntr-adevdr. R.: Nu sunt, prin ltrulare., pietre tn sAnul cel mai ascuns al p[mAnnrlui, nici, desigrrr, uttde nu sunt cei care sE simt6: nici aoeastd piatr5 n-ar fi, decit durlrl am vedeao, qi piatra nu va mai fi, cAnd ne vom fi depirtat gi Irirrreni alnrl, prezent, nu o va vedea. Nici, dacE-1i vei inchide bine

"il; ";;-t

96

S. Aurelii

Liber

Sf,

Aruelia AWwth,

Solilocuii

Catus a doua

97

quamvis multa in eis incluseris, aliquid hatrebunt' ;;;;."" ipsum lignum intrinsecuf !'8"Y.* "t] :.F111 corpo

i*.r"* ,"rrrr. luidquid in altitudine et cogt esse omnrno

fi ingrnmddit in ele, nu vor congine in ole nimic. Nici, mai apoi, insugi lemnul nu este intrinsec lemn. (lAci ceea ce este in adAncul cr-rrpului, nestrilucind deloc, scapd
rluferele, oric6t de multe vei

minime perlucentis, quod non Etenim si es'set, verum esset; nec verum quidquam nisi quod ita est ut videtur: illy{ a.utem non vrd haec q .,.rr, .., igitur verum: nisi quid habes ad n ,.^po.a"J.. l. De iis-quidem quae concessi' hnc vis ill ,ia*o; sed absu'dum,ita est, ut quidquid "r.! facilius negem, quan hoc verum esse concedam' Nif,if ."p"[no' Vitle ergo quid tlicere velis:.corpo IU nisi seniibus videri posse, an sentlre nlsl anlmam' verum non esse' esse lapidem vel quid aliud, sed ,p;;;;.."m alitei esse definiendum' '4' lsthuc ipsr .,.,, t". ultimum videamus' ita B. B. Defini ergo verurn' '4' Verum est quod habet ut cognitori videtur, si velit possitque .8. Non erit igitur verum quod nemo Potest est' v Deinde, si falsum est quod aliter- quam tl:"ji ;i alteri videatur hic |"Pi::,'",0"t magis super ll ;;;;;"" et falsa et vera erit? A' Illud nre non potest' "" 1i:: -"r.i. qrro*rao si quid cognosci res' et vera et tl una verum .ro., .it. Nam quod sirnul rem dive est. non nimis curo' Etenim viden unam et minnrem esse' i comparatam, simul et maiorem i.,"a contingit, quod nihil per-:e maius aut mir "*-"i ;;;. C"-p"rationis enim [Col' ossg] sunt ista.nomi Il. At si rlicis nihil esse verum per.se'-.non trmes ."o,r"trr ut nihil sit per se'/ Unde enim lignum est irri" .ai^- verum lignum est' Nec fieri potest ut seipsum, id est sine cog.nitole..lignum.t'! ":1,"^" itgffinon sit' .4. Ergo-illud dico et sic definic."ni hoc improbetur' quod ,Jr"o, ne definitio m"i ob ;;;;;; ".i, .r* verum nrihi videtur esse id quod est' Nihil ergo erit falsum, quia quidquid est' "ell"'-::-tj In n agna" angustias me- :oniecisti' nerl in".ent" Plo^l Ita fit t-.i t"* aliter doceri

tuturor simlurilor, de unde se deduce cd ln intregime nu este. Intr-aderr6r, dac5 ar fi, ar fi adevdrat; qi nici nu este Lva adevdrag rlu'At fiindci este aga precum pare: acela, insd nu pare, prin urrnare ltu este adevirat: doar dacd nu ai ceva sd rEspunzi la arrestea: A.: VEa ca asta s.a n6sr:ut, intr-adevdr, din acelea pe care le-am conoes, lns6 este aga de absurd, tncAt nrai ugor aq nega orice vrei din ucelea, dec6t si cred cd este adevirat una ca asta. R.l Nu md r)pun cu ninlic. Vezi, aqadar, ce wei sd zici: ci cele ct-rrpr:rale nu pot pirea decAt simlurilor; sau cd nu poate simli decit sufletul; mu ci piatra, sau <lrice altceva, este, dar nu este adevEratf sau ci Eebuie altfel definit insugi ade.v6rul. A.: S5-l observdm, te rog, pe ucesra din urmd.
8. R.: Definegte, prin urna-re, adev5ranrl. A.; Adeviratul este ltu)a ce se prezintd in sine aga preflrm pare cunoscdtonrlui, dacd vre{r gi poate cunoa$te. R.: Nu va fi, deci, adevErat ceea (re nimeni nu poate cunoagte. Apoi, dacd fa]s este ceea ce pare altceva deeit B6te, ce, dacd unuia i se pare aceastd piatr[, piatrd, altuia, lemn, rtelagi lucru va fi gi fals, gi adevdrat? A.: Pe mine mf, migci mai Rrult ceea de mai inainte, crrm, dacd cva nu poate fi cunosort, se -lr"* lrrce prrin asta cd nu este adevdrat. Cdci ci ,rrr este, in ac"iagi tirnp, gi ade,vdrat, qi fals nu mi-ngrijesc deloc. lntr-adevdr, vid ci un lucru, comparat cu altele diferite, este, in acelaqi timp, qi mai httre, qi prin
rir,;e

;il,

;;tffitp..,d'"u*.

temi rru urmeze c5 nimic nu este prin sine. Cdci de unde aoesta este lolrrn, tocmai de acnlo este lemn adevdrat. Nici nu se poate-nt6mpla oil prin sine insuqi, adica, f5re cunnsclttrr, si fie lemn gi sd nu fie lonrn adevirat. A.: Spun, aEadar, asta gi aga o definesc, gi nici nu lnA tem sd nu fie curnva improbatd definilia mea pentru faptul cd nrtr: foarte scurtd. Caci mie mi se pare ci adeviratul este ceea ce 08to. R.: Nu va fi, prin urmarel nimic fals, fiindcd tot ccea ce este dlto adevArat. A.: In nari strAnrtori m-ai hdgat gi, pur qi simplu, lttr rnai qtiu ce sE rdspund. Se face, asdel, ci, cum nu doresr: sd fiu

R.:

mai Dar.

a1iei.

98

S.

Aurelii

Liber

8f.

Autelfu Augustin,

Solilocuii

Cartm a

darn

99

quam istis interrogationibus' verear iam tame


interrogari.

lnvdlat dec6t prin aceste intrebdri, mE tem, totugi, sE mai fiu de-acum intrehat. Yl. - De unde falsitatea pi unde. 9. R.: Dumnezeu, C5ruia noi ne-am incredinlat, ne dd aiutor Ei ne Iibereazd pe noi din aceste strdmtori, numai s[ credem gi rC-L rug[m atotdevotat..A.: Nimic n-ag fi fdcut, in acest loc, cu mai nrulti pldcere, ch niciodatd n-am fost inviluit de atAta negur6. Dumnezeule, Tat{l nostnl Carele ne-ndemni si ne rugirn, Carele 1i-mplineqti ceea oe egti rugat; dat fiind c6, cum Te rugdm riim mai bine gi suntem mai buni: auzi-md pe mine, zbf,tAndu-m5-n aceste tenebre, gi intinde-mi mie dreapta Ta. Revars5-mi inainte lumina Ta gi recheamd-mi din reteciri, Tu cil6uzE,-ntru mine, si md reintorc, tn cole din urma" qi-ntru Tine. Amin. R.: Stai-mi, pe (tAt poli, de fa16 qiascultrl-md cu cea mai rnare atenfie. A.z Zi, mgr-te, daci 1i s-ir sugeret @va, si nu pierim. R.: Aci s6-mi fii. A.: lut6-m6-s, mA ai, neflcdnd nimic alta.
10. R.: Mai intAi qintAi sd ventildm, iardqi qi iar69i, ce este lnlsul. A.: ME mir, dacd va fi altceva decAt ceea oe nu este afa curn pare. R.: Asculti mai vArtos, gi s6 interogflm mai intAi insegi simlirile.

9. /?. Deus cui nns commisinrus, sine dubitatic fu.t op"^, et de his angustiislil":::1"t; *oq3:::*: db''n,'tlsime' '4' Nihil plane libentius ;, ;;..;"^r, per loco fecer-im; nam nusquam tantam crrliginem qul ut oremus hortaris' qui et t Deus, Pater noster, qrud'.oguris praestas; siquidem cuT te'"-gl j^t:Ij me palpitantem 'rni't irrrrr,-*"lilresque sumus: exaudi et mihi dexteram porrige' Praetende n ti" i"""Uti", in lumen tuum' revoca me ah erroribus; te duce potes' redeam et in te. Amen' 'l?' Hic ebto guantum vigilanti ssime attende'4' D^ic, -g"t"t"', tt-qltt ^t, esto' 'd' Ecce suggestum est, ne Pereamus' P' Hic me nihil aliud agentem' etr 10. ,l?. Prius quid sit falsum' etiam atque quam ql ventilemus. ,4. Miroi si quidquarn aliud erit' et ipsos st non ita est ut videtur' 'B' Attende potius' f i". i","..osemY1' Nam certe q"91,::1:]]*::f

[i"i*. itr"rm] ,risi habe'at aliquam similitudinetn veri' non est utii verhi causa, homo quem videmus in somnis'

,"d' falsus, eo iPso quod habet v ;;;. ;;,r, .i*ifi,rait"m. Quis enirn canem videat' et recte se (di est' ex eo
-"i

hominem somniasse? Ergo et ille falsus canis *to est..4. [ta esl ut dicis' n' Qufd' vigilao's q1 "i.Ji" equo putet se homincm videre? nonne eo falli si viso species, Potest cedo' R- Dicimus.item fi "riere. faciem quae c1r-ram pictam videmus, et falsanr ralsum

;; ;pp**, aiq"" n"Tl'tinon arbitrari : :'I1':i:t-ll3":i :j^;;;#;


l.*il"* urt t"^
"q"i "iti A. ptot*t

;;;;;il-.;hi*i

T*y'.ff:q1":11 ", aliud nihil nisi qt iit"I"q"" i"t.actionem renri, ob in geminis fallimur' sunt. .4. Fate'or' 'R' Ita et "".i.fJi. in singulis sigillis uno annulc' impressis' et ;;;tli"

.,:'iY

()[ci, cu siguranli, ceea ce vid ochii nu este numit fals, decAt drrci are we<.r sirrrilitudine a adevdratului. Prec,um, cd veni vorba, txnul pe care-l verlem in vis nu este,-ntr-adevdr, un om adwdrat, ci fuls, prin insugi faptul cE are o similitudine a adevdrah:Iui. Cdci t:ine, viz6nd in somn un cAine, ar spune, pe drept cd a visat un otn? Prin urmare gi acela este un cAine fals dintru aceea ce este rirnilar adevdratului. A.: Aqa-i precun zici. R.: Ce, treaz cineva, tlucd, vdzAnd un cal, ar socoti ci vede un om, nu s-ar inqela el, tture, prin aceea c',e-i apare o oarecare similitr,rdine a omului? Cdci, tlur$ nu i-ar apirea nirnic, decAt imaginee calului, nu poate srcoti ld vede un om. A.: Intrutotul de acord. R.: Numim, iardqi, un [t'bore fals, pe unul pe care-l vedem pictat gi o fald falsd, pe una llrre se reflectd din oglindS" qi o falsi, pentru navigatori, migcare a trrrnurilor gi o falsi frAngere a v6slelor, pentru nimic alteva dec6t
pr)ntru faptul

[.:

ci sunt asemdndtoare celor adevdrate. A.: M6rnrrisesc. Aga ne lngeldm in privinla gemenilor, a ou6lor, age, in privinla

roo

S. Aurclii

Liber

Qf.

Auseliu ABustin"

Solilncuii

Carta o doua

IOL

conoedo' caeteris talihus. ,4. Sequor' omnino atque ad oculos pertinet mater Similitudo igirur rerrm quae falsitatis. .;1. Negare non possurn'

oricdror sigilii imprirnate cu acelagi inel qi a celorlalte cle felul


lucestora. ,{.: Te urrnez intru-t<.rnrl gi conced. R.: Aqadar sinrilitudinea lucruriloq care line de ochi, este maica falsit5lii. A.: Nu [x)t nega.

paftrm ve dilrcli potest. Nam partim aequalibus in rebus' quan(lo tam hoc i i"'J",I.*.ibr. ..i. Aequalia sunt, ou*^ iU"a huic simile esse dicimus, ut de gcminis di adeterioribus al est, vel de tmPresslo ibus annuli' In
esse <licimus meh *,""a" ilud qucld cleterius est, sirnilerecte'l:"i:T,::.i", et 6*i, *^i* in ipeculum-"ryi1:t, potius ilIam sibi? H;il;J"rri, a. [Col' 0s90]non aut; genus partim est in- eo rrult 1{ma P*i*tl !:

11. /?. Sed haec

omnis silva, nisi me fallit' in dtro

;;Hil;f,,r"

q.r*u''identui'. sed ipsum quod ani prri*r, aut in sensu patitut' ". t"ti:,:::11.$l :l q'od.accepit sensi'bus' il;;; upr,t ,"rp".* "* et fortassis etiarnafurentium' "o ,.rrrilrir"'ru^niantium, vitlern*s qrrnercntilil ";" in ipsis rebus quas i,i,-lomrrs apparent' alia n.,.r.u, caetera ab anirtrantibus exprimultl: a:31 ii"-""r".. Natura gignendo vel resultando similitudir f."it. blgtte.do, cum parerrtibus -simi ;;i;;;;t resultandoiut de speculis cuiuscemodi' Q""1 ;;;;;.t tamen enim pleraque specula homines faciant' Iron effingunt eas quae redd.untur imagines' ,Jl,T^huiuscen anim"antium opl.o sunt in picturis'. et ; ii gri, ".,t i'' q': -,8":: : :" ;]:,1,'- : t fl fiunt, quae'l*1.."11t'^li:::l r ;;;;;.;' .i tuir".,cllra non nimis ab re abest ut corP ' s)rPorulnr autem ;iJ..t et quasi d., "otpota dicantur' nec ad ocu eas genere iudiciurn pitti.r"." negandae sunt; in illo fit'.Result'l fh"",, quod resultando a natura Ta trmi.,i obiecqrn, et in contrariam partem urr io.p"t ;'di;. An tibi ,iiq,ria contradicendum videtur?e'4' vero niliil. Sed quoiram ista tendant, vehementer

11."R,: Dar toatd aceastd pddurera pnate fi, dac6'nu mA ingel, in doud genuri. Ceci consist[, in parte, dintru lucrruri egale, in parte, dintm inferioare. Flgale sunt cAnd zicenr atet ca acesta este similar aceluia, cAt gi acela aceshria. precunr +a spus <lespre gemeni ori despre imprimdrile ineluhri. In cele inferioare, insi, cAnd zicem cd acela, cane este mai rdu, este similar acestrria, (iare este mai bun. CEci r:ine s-ar privi in oglind6 gi ar spune pe drept cd el este similar acelei imagini, qi nu, mai degrab6. ea lui lnsugi? Dar ar:est gen consistd, in parte, din ceea ce indrlrd suflehrl, ln parte; insd, din acele lucruri care sunt v6zute. $i, iard.gi. aceea rr indur6 sufletul, indurd fie prin sim1, precum miqcarea turnului, rare nu-i deloc, fie in sine insugi, prin ceea'ce prinreqte de la simquri, precum sunt viselele visdtorilor qi, poate, chiar qi ale nebuniklr. Apoi, acelea, care apar in insegi lucnrrile pe care le vedem, unele ntrnt de la natur[, celelalte sunt exprimate sau inchipuite de cdtre creaturile-nsufletrite. Natura produce similitudini deterioare fie procreindu-le, fie reflectAndu-le. Procreindu-le, cAnd se nasc

imp6rfitd

; il"*

similare pdrinfllor; reflect6ndu-le, precum dintru oglinzi de acest fel. CIci, oric,At de multe oglinzi ar face oamenii, nu ei reproduc, Iotuqi, imaginile care se reflectd. Pe de alt6 parte, ins6, in picturi qi-n oricare plismuiri de acest fel, sunt opere ale creaturilor insuflelite, in care gen pot fi, daci exist6, totuqi, incluse chiar qi ucelea pe care le fac de-monii. Umbrele corpurilor, lns6, fiindcE nu uo indep6rteazd toarle mult de subiectul disr:u1iei, ca sa fie numite sirnilare corpurilor qi cvasifalse corpuri, gi nu trebuie nici uegate r/l fn de judecata ochilor, e bine ca ele sd fie puse in acel gen? (ure *: produce rezultAnd de la natur6. Cdci orice corp supus luminii reflecti qi transpune o umbrS in partea opusd. Sau fi se pure ceva rlt: contrazis? A.: Chiar nimic. Agtept, ins5, cu nerdbdare spre ce

lirrd astea.
12, R.: Ei, bine, se r'.uvine sE r6}ddm cu pacienfS,, pAnd cAnd lr:lelalte simluri ne \,or inqtiinla cd falsitatea se cuib6regte-n nirnilitudinea adevdrului. Cdci qin auzul insugi apar cam tot atetea genuri de similitudini: precum cAnd, auzim vocea unui vorbitor

12. r?. Atqui oportet patienter !er11us' donec ha caeteri sensus ienuntient in veri similitudine fere genera vet falsitatem. Nam et in ipso aufitu totidem veluti cum loquentis voct:m' quern

sirnilitudinum:

LO2

S. Aurelii

Liber

i,idemus, audientes, putamus alium quemPram? cul r similis est; atque in deterioribus vel echcl testis est,

tinnitus ille ipsarum aurium, vel in horologiis meru aut corvi quaedam imitatitl, vel quae sibi somnian aut furentes videntur autlire. Falsae autem voculae dicuntur a musicis, incredibile est quantum a veritati, quod post apparebit: tarnen etiam ipsae, qu' sat est ,rrt", ..r., absunt ab earurn similitudine qu
veras vocanl. Sequeris haec? z{. Et libentissime' Nam ni lulxrro ut intelligam. t?. Ergo, ne moremur' videturne aut lilium a lilio posse odore, aut mel thyminum a n

tonuri false, insd, care-s menfionate de muzicieni, e incredibil cat de mult depun adevdratului mdrhrrie, ceea ce se va-nvedera mai

" pe care nuJ vedem,'il s{)cotim un altul oare(Ere, cimia-i este similar prin vcrce; iar, in cele i,ferioare st6 martor fie ecour, fie acel triuit aI urechilor insegi ori, in orrl.gii, acea imitare a mierlei sau a c,rbului, ,ri cele care Ii se pare cd le aud visdtorilor ori nebunil.r. Acelc

F..f.

A,*fu Arwa,r" S.lrtl""r"

C"rm

ar*

thymino de diversis alveariis .eapore, aut mollit plunrarum cycni ah anseris tactu facile diiudican? -Non vidr:tur. fl. Quid, cum talia rtos vel olfacere, gustare, vel tangere somniamus? nonne similitudinr i'^ugirr* e., detericrre quo inanit.lre decipimur? '{ Verurn dicis. fi. Erg,r apparet nos in omnitrus sens sive aequalibus, sive in deterioribus rebus, similitudine lenocinante falli, aut etianrsi non suspendentes consensionem, seu differentia dignoscentes) tamen eas res falsas nominare qu verisimiles deprehendimus. .4, Dubitare non Possum' Vll.

WL.

De t)ero et simili' Soliktquia cur dictct.


13. fl. Nunc attende, dum eadem rursum recurrr quo fiat apertius quod conamur ostendere' A' E loque." qui,d vis. Nam ego circumitunr istum semel tollrare, neque in eo defatiscar spe tanta pervenie utr quo nos tenclere sentio. -8. Bene facis. Sed attende ,llQ r/r\^I 089 tihi videatur, cum ova similia videmus, [Col' aliquod eorllm falsum esse recte nos Posse dicere' Nullo modo videtur. Omnia enim si ol'a sunt, vera sunt. ,8. Quid, cunr de speculo resultare imagine videnrus? quibus signis falsam esse comprehe /. $cilicet quod non tenetur, norl sonat, non per movetur, non vivit, et caeteris innumerabilibus, qr prosequi.longum ost. t?, Video te nolle irpntorart,

Despre adeudrat Si similar.

De

ce-s

numite Solitocuii.

&

1O4

S. Aarelii

Liber

91.

e"raU arr$*ttr,

fulil"*ii

C"rtu

"

fur*

lM

t: tt: nroperationi tuae mos gerendus est' Itaque' 'r"p",rr.r, si et illi homines quos vide'mu:, tl ltl',Tl^]lrpt i;;;;;;;;.i a vigilantibus poss"i't' nihiklue inter alkrquimur differret, et eos q"ot "*p"'gefacti ac-sani diceremus? '4' falsos ,,,r*q,i'ltt*"t ;i;;;;,

Aqadar. ca sd nu le repet pe fiecare in parte,'dacd gi acei oameni, pe care-i vedem in vise, ar putea trdi, vorbi, ar putea fi atingi de

"oi ."cte dic'r'tur? fl'.,Ere"','-::- ::.:t j' ;;;;;;;J et vr simillimi apParerent, nihilque inter eos ;;;; qucl per illas vel a omnino distaret, eoque falsi no dif f erentias dissimiles convincerentur; et, dissimilitudir veritatis matrem' iltl;ilt;em habeo quid di<

cltre cei trezi qi nici nu ar exista nimic diferit lntre ei ingigi gi aceia, pe care, trezi gi sin6togi, ii agrdim gi-i vedem, i-am mai numi, oare, pe ei falgi? A.: In ce chip s-ar putea spune pe drept una ca asta? R.: Agadar, dacE prin ceea ce ar fi adevd.rali, prin
ar p6rea foarte similari adevirah.rlui, gi nici n-ar exista absolut nimic deosebitor infre ei gi cei adevdrali gi, prin ce falgi, prin asta l-ar dc,rvedi, prin acelea sau alte diferenle, neasemdndtori, nu lrebuie, oare, mdrturisit cd similitudinea este maica adevdnrlui, gi dicimilitudinea a falsitdlii? A.: N-anr nimic de zis qi mi+ rugine de It6t de temerara rnea corisim;ire de mai inainte.
BEta

;J;il;t.e

fatendum est? A' Non meae supen et puclet me tam temerariae consensiorus non 74. R. Ridiculum est si te pudet' quasl hui us mo di tt'Tt1:,1i i d i p sum el e-geri mus T:^":,:^ : lrL .otit nohis loquimur' Soliloquia v1c1 ;;I;; duro nomrne' inscribi volol novo quidem et fortasse net d"r.ru.r.ttu"dam satis id,neo' Curn enim il;

rnelius quaeriln"'it^" possit' q:"*-li].11':9,i:O: r..rr"al.ao, et vix quisquam inveniatur quem


ouoeat p,i

14. R.: E ridicol, dacE te ruginezi, ca qi cum nu chiar pentru am ales acesl mod de dialoguri? care, fiindcd vorbinr cu noi lngine, voiesc sE fie numite 9i consemnate in scris Solilocoii, intr-un nume, intr-adevdr, nou gi, poate, dur, dar desd de potrivit ptului de demonstrat. Cum, intr-adev6r, nici nu poate fi mai ciutat adevirul, decAt intreb6nd gi nispunzAnd, gi abia poate g6sit cineva, pe care sd nu-l rugineze sd se lase convins,

::q""-.P 1":. l:tlT,."l I;-; "", bene inductam ad discutiendum incond

c(rr lv lr rLr co nvinci d

isputantem,

qi sd nu se-ntAmple din asta, aproape intotdeauna, ca,

curn lacerati uervicaciae 6'[6111rrr explodat' etianr raPe t^-..-^.,ore .lio"imrrlata- interdum et ap( llrr'cru dtsslmula.ta'. animorum, plerumque iissimulata' ut opinor, et commodis:lT

;;;;,i*.ir.;,
;;;;

fit",,;;ffi.r, *'it'iq"u respo.dent"l' oto "tt!1,] verum !,.","'"' qY."* i'-Tl :1 it:1.':i,1ll'i,'jll ,tque resolvere; aliter hinc
lllt*;rti, ,"ditt
evadi non Potest'

*1":t:'r1.::l

adus bine spre a fi discutat, sd nu explodeze clamoarea dezlAnat6 a inc6p[[An6rii, chiar cu lucrarea spiritelor, de multe ori disimulatE, alteori pe fafa; iu mod pagdc, dup6 cum socot, gi pldcut sd caufi, cu ajutorul lui Dumnezeu, loa.t" ",r*od 1i-ade mine insdmi qi mie ins6mi rEspunzAndu-mi; intrebat lltotiv pentru care nu-i nimic de ce sd te temi sE te reintorci gi sd te litnuregti, dac6, intAmpl6tor, te-ai incurcat intr-un loc; cdci altfel flu se poate scipa de aici.

VIII. - Unde uerum aut falsum'

Yftl. - De unde adeudratul sau falsul


15. A.: Drept spui; dar nu pre,a v6d indeaiuns r:e sE

fi

conces

l[u; decAt, intAmpl6tor, cd acesta este numit, pe drept, fals, care


iro o oarecare similitudine cu adevlrahrl, crun nrr mi se-aratd nlai dnparte nimic demn de numele falsului; qi, iar6gi, sunt, totuqi, p.i. ce sunt numite false, cele oe-s numite, Rrnstrans sE recunosc "q prirr asta se deosebesc de cele adevdrate. De unde rezultl faptul tl6 hrsdgi acea disimilitudine este cauza falsitelii. $i, astfel, sunt

r06

S. Aurelii

Liher

8f.

Aurclia Aryustiu

Solilocuii

Coftco a

dow

lO7

quidquam venrt conturbor; non eni'm mihi facile gifttat"r' mentem) qu,,d contrariis causis -O; -!""tj: i., ,""'* natur. genus' et solum qu il:;';;,"-;., ita sit? An ignoras, """ p"t 11t:1tl*t*::::ibi rra 'rL: "'^ 'D"---'' invenrrt opnera cucurrerlst "ott'* crocodilum !rf".i"."* in m1nrf31do partem cltrque rei sinile, suPctrurEru "' ^:':---: Ita "Tf::-l:?::i cum pene reperiri nihil queat sit? zl' Video ItoIl rl[ aliquo non in 4rrYrrv etram dissimile Tid^".lr: et sr ;;l ;""t c<rn"idett' illud quod falsum v()camusr ;iiq;tJ habere veri et dissimile'ex :::^'"J1T"I si eni "*:H";,'f;;i .,tt*"t, non valeo -discernere' ;;*,J Ji.ri*il" est, dixer.; "lhl "-'i:,?::*t:,:: rei dissir est quod

oonturbat, cdci nu-mi vine uqor in nrinte ceva, care sd se rrasri din cauze contra-re. R.: Ce, dac6 acesta este unicul gen, in natura hrcrurilor, gi singurul, care este aEa? Ipprori, oa-re, ourn vei fi alergat prin tr-rate speciile de animale, cE singur crncodilul poate fi gdsit rure si-gi miqte maxilarul superior mAnc6nd; mai cu seanrd., cum &proape nimic nu-i poate fi gdsit astfel similar weunui lucru, incAl rA nu-i fie chiar prin ninr.ic disimilari' A.l VId, desigr.rr, asta, (lar,

cAnd iarr

in considerare cd ceea ce numim fals are ceva

gi

Hsem5nitor, gi neasemEndtor ade,vdratului, nu-s in stare a discerne din care parte qi-a meritat mai degrabd nilmele de fals. Cdci, dace voi fi spus cA din faptul cd este nea^eemdnitor, nu va mai fi nimic rnre si nu poatd fi numit nefals: cdr:i nu eist6 nimic r:are sd nu

ll.l.it.ill,iirii ess' concedl*11",. "."" 'li:"j ""i*


sit, qua m veram
ova illa reclamabunt quae

I:l'^13fr"::.:t: non ::' .ilil";;.;, ;;1."'" appelland,m; [col' oB92] similli quo
#;;;;i" ;;;;;"
"mnia,sibi ne "]:t:me1 non Sed fac similia esse negare non possuln' t":l,Tlll:oi

fie neasemdndtor vreunui lucru, despre care concedem cd este ude.vdrat. IarEqi, rlaci voi fi zis r:i trebuie numit fals, prin faptul (A este asemen6tor, nu numai cd o wrr reclama oudle acelea, care-s udevhrate prin insugi faptul cd.s foarte asem[n6toare, ci, chiar nfla, nu voi fugi de cpea ce md constrdnge sE mlrturisesc cd toate iunt false, ci nu pot nega cd toate-qi sunt lorugi asemlndtoare tlintr-o anumitfl parte. Inc]ripuie-1i, ins5, c5. nu mi-e teanrE sd rlspund anume cd similitudinea gi disimilitudinea fac deodatd ru sE se, numeastd ceva, pe drept, fals; ce cale-mi vei da de-a scdpa? 0Aci nu rnai pulin mi se va impune s[ declar cE toate-s false, din luoment ce, aga cum s-a spus mai sus, toate se dovedesc Ai
Irsemdndtt-rare lorugi,

'"t''eum. qui. me coegerit f "oip'o.sunt ,tot' "ff'gi"n ex confiteri, q"u''d


ut aliquid falsum recte nomlnetur;

;iffi-.;;.rd?'",'

i* i it"'li
I

t'e

m ac

.i-"f "mi""re enim nihilt mihi evadendi viam dabis? Instabitur


utomniafalsaesset*""ttit"t;quipP:'omniasibifi *'"-- uL ;;;,'r'dictum est' t :y.1,':fl,r"L,lll1l; 'uHru falsunr'd

'''i'li "i ' Restaret ut nihil aliud H:x*':;:l1i'.LlX'J"*. se haberet dudyl :: ":-1"-] ,"."*t'rii^ ,,,-t *t"'"tta quae me repellor,velttg'"." t1:l'

dintr-o anumiti parte, gi neasemindt<.rare.

*;'u::

Ar rdmAne sd zic cd nimic altce,va nu este fals, decAt ceea oe ar fi Irr sine altfel decAt ar pdrea, daci nu m-aq teme de acei at61ia

".bit."b...ia esse clicam Uu"d i1-t se hahet ut videtur' "i^"...,- sine cognitore lrihil verum esse Posse: ' qu.,t .,or-,fi,
mihi naufragium rn scopulis occultissinri: l:t::Y' ;"..,,;i;;;"r,rr,, t'iu""i .esciantur' Aut' si verum
esse

Nam eo rursunl

filffi;il;;;, ralsunr nonredeunt illi ::::l:' Y1?f aestus' repugnante' Itaque


quovis
moramm tuarum firiaqr^rr'taita patientia
me video-

proces

ltulnqtri, de care socoteam cd m-ant indepdrtat de cur6nd cu rxrrabia. Cdci, intr-o asemenea situalie, sunt impins de un vArtei inopinat inapoi sI spun ci este adevirat. ceea oe este in sine aga J)recum pare. Dintru care rezultd t:d nimic nu poate fi adevdrat flrd un cunoscdtor: unde trebuie sd mA ingrozesc de un naufragitr pe stAncile cele mai oculte, care sunt adevdrate cu toatc c5-s tto('.unoscute. Sau, dacd voi fi spus ci adev6ratr:I este ceea ce este, ilr va conclude, oricAt de reptrgnant, tf falsul nu este nicaieri. $i, rutfel, se reintorc acele valuri fr-rriozrse qi vdd cA, cu toatA pacienta
fr4d de amAnirile tale, n-am inaintat

cu nimic.

108 S. Aurclii lL - Qukt falsum, qui'd falhr

Sf.

hudiu Auglstit; Solilacuii

Coftmahtra

109

et quid mendar'

lX.

Ce

e.ste

falsu[

ce, tn4elitorul, ce, mitrcinosul.

anirn 16. fl. Attende potius; nam nullo nrodo in implorasse' Vi inducam, frusra oos auxilium divinum terrt"tis quantum potuirnue omnibus rebus' aut se".,ir,,, *"raLi*" qu<.xlfalsum iure dicatur' nisi.quodnon est' ten(lil et esae quod rron estr aut omnino esse ifi"l i"p.tl"s falsi genus' vel fa{5 :ti"t'

IG; f;il
ra,tione

ia to,r'ai"ihr qud

habet quemdanr falk

*t f:i$

apHvlrt..'I.' qui sine anima inteUrgi '1-- --

ffid*.",

fit, parlim natura; ratrone' rnL anirnalit r"il."A*r"", "t i" homine; natura' in bestiis' tanguam vo(io' a mentl vulpecula. Illud autern guod..mendax
mirni et comoediae et multa Poemata mendaciorum vr'rluntate' et o sunt, delectandi potius q""tt ldl-"idi t"O. fnT.::ll:1"*,"" fere qui iocantr'f mentiuntur' .r*goti"* est ut quisque fallatur' Illi a il#;;r"t

:'"

P":"1111-Tl

fallax fii,.Qri hoc differunt a fallacibu-s,. quod omnis fallere qui mentitur: nam| fallere; non autem omnis u-rlt

pler

;;;; ii ;s"ni ut decipial se'$ t^*"1,i11q":1lT velmendacestantum,t"ltitt"hocqrridem'mentien


quod dicas.
77.

hrtbes adversus tamen vocari nemo ambigit: nisi quid

16. R.: Ascult6, mai degrabd, atent: cici nu m6 pot inrpdca, tn nici un chip, cu gAndul cE noi am implorat zadarnic aiutorul divin. CEci vEd ci, iscodind, pe cAt am pututr toate lucrurile, nu a rrimas sd fie numit, pe drept, fals, decAt oeea ce se inchipuie pe sine a fi ceea ce nu este, sau tinde, in general sd fie, gi nu este. insd acest gen de fals, de mai sus, este iaragi, fie ingel6tor, fie mincint.rs. CEci de aceea este numit, pe drept, inqelitor, fiindcd are un anumit apetit de a ingela; care nu poate fi lnleles fdr6 suflet este fdcut, ins5,, in parte prin raliune, in parte, prin naturd;,prin raqiune, in fiinlele rEionale, precum in om, prin naturd, in animale, precum ln vulpigoari. Ceea ce numescl ins5, mincinos este ficut de c6tre mincinoqi. Care difer[ de ingel[tori prin faptul cA tot ingeldtorul doreqte sd inqele, nu, insi, tot (Bre nrinte, gi voiegte sE ingele: c6ci gi mimii, gi cornediile, gi multele poeme sunt pline de minciuni, rnai degrabd din voinfa de a delecta, dec6t de a ingela, gi apr-oape to1i, cei care glumesc, mint. inqelEtor, insd, eau cel care t.rg"IA, ".i", pe drept, numit acela al c[rui scop este ca cineva s6 fie inqelat. Aceia, insa, care nu fac a-sta tn s5, ingele, gi totugi pl6smuiesc rreva, nu se indoiegte nimeni ci trebuie, totugi, numili fie numai nrincinogi, fie, dacd nu tocmai acea.sta, simulatori; doar dac6 nu ai sd spui ceva impotriv6.'

r A. Petge,quaeso; nunc enim fortasse de falsis illud gelus.lxs.gecto Uuaf tul.. d*"r" -Epi"ri, sed iam exs n' quod dixisti, esse tendit *t "ti' Quidni
Eaclem illa sunt, guorum

cici acuma ai inceput sI inveli


s5, de-acum, ce fel este acel gen,

"ot' multa supra

memoravimr-s'

ipse velle et tibi videnir imago tua de specull TtTi,T esfl A' Valde hoc videtur' ,.a id"., .*r. f"f,r, quod tton simulacrum' er iiiJ "*"it pict.,,a vel cuiuscemodiesse conte.dunt' illud ;;;r;;;it'opificum? nonne

:;il; ;;rdtue similitudinem, factum -est? -1; |1"-l quihus vel dormientes vel fure
addrcoi' rt. Jam ea O'P:' frlrr.r*., concedis, ut opinor, in eo esse genere' talia nulla magis t':ndunt iCd. Otggt magis: nam
sarri il;^;;iGr"r,tk *l esse cemuntt "t -": t:*:l.,t*: non possunt' 'l?' Quid lam Hffi';;;f[.ta""t vel de umbris corpot

este. R.: De ce s-agtepli? Doar amintit multe mai inainte. Sau nu ti se pare ci irnaginea ta din trglindd wpa si pari a fi un cvasi tu insuli, dar e? A.: Ba mi se prea de acest fel gi toate 1nre, R.: Ce, qare, sd fie fiecare genurile aces rimilitudinea a oe.e& pentm care a fost fdcut? A.: M6 dau abxrlut convins. R.: Acunr, acelea prin care s inqalt fie cei care dorm, fie nebunii, concezi, socot, ci sunt din acelaqi gen. A.: Ba, chiar cd rriciunele mai mtrlt; cici niciunele nu tind mai muh sd fie cle
utAt mai false, r:u cAt nu por fi ceea ce tind sd fie. R.: Ce sd mai tpun, incoltea, despre migcarea tumurilor sau despre scufundarea
acelea pe cere fie cei trezi, fie cei sfur6toqi le v6d; gi, tonrgi, sunt cu

Ii..i r", ir..r*, vel de merso remo'

Sf.

Aurelia Ailgustia Solilncuii

Caftea a d,oua

llr

l lO

S. Aurclii

Liber
vAslelor, sau despre umbrele corpurilor? E limpecle, cred, cd trebuie

plura dicam? Planum est, ut arbitror, ex hac regr-rla oretiencla. ,4. Planissimurn. P' Taceo de caeteris sens nam nefilo considerans non hoc inveniet, falsum appell in lebus ipsis quas sentimus, quod esse aliquid tendit
n()rl est.

ltrdsurate prin aceastd regul6. A.: Foarte limpede. R.: Thc despre r:elelalte simquri; cici nimenea, luAnd ,in considerare, nu va gdsi cA, in insegi lucrurile pe care le sinrlirn, nu aceea trebuie numit fals, care tinde sn fie ceva, gi nu este.

X,

[Jnelc' cu otdt mai adeueirate, cu cdt moi false.

X.

Quaedam eo oera quo falsa' 18. ,4. Recte dicis: sed miror cur ab hcrc Senere

18. A.: AdevErat vorbeqti; mi mir, ins6, de 1i s-au pdrut de ioparat fald de acest gen acele poeme gi glume gi celelalte ingelitorii. B.: FiindcE, de bunE seam6, una este a wea sE fii fals qi alta, a nu putea sd fii adevdrat. $i, astfel, insegi operele omeneqti, precum rrrrnediile, sau tragediile, sau mimii gi altele de acest gen, le putem
adduga operelor pic.torilor sau sculptorilor. Cdci tot atAt

nu p()ate

fictorumque con;ungere- I lx)ssumus operibus pictorum tner.us esse pictus homo non potest, quamvrs enim speciem hominis tendat, quam illa cprae scripta sunt libris comicorum. Neque errim falsa esse volunt' aut t appetitu suo falsa sunt; sed quadam necessitate' quanh
h R,,Jcius votruntate falsa Hecuba erat, natura verus

fi adevdrat un om pictat, oricAt ar tinde spre imaginea omului, lrre cAt cele ce-s scrise-n cd4ile comicilor. $i,-ntr-adevdr, nici n-au voit ei ca ele sd Fre false, gi nici nu-s false prin weun apetit propriu,
lrlAsmuitorului. Insi, desigpr, pe s<iend, Roscius2o era, prin v<rin16, o falsd HecubE, prin nahrri, bdrbat adevirat; prin acea voinf6, lnu[, chiar un adevdrat tragedian, prin faptul cE-mplinea, adicE, mt:nirea: un fals Priam, ins6, prin faptul cdJ reprezenta pe Priam, dur nu era. el insugi. De unde se na$te, de-acum, ceva mirabil, despre care nimenea nu se indoieqte c4 totuqi, se prezint6 in sine qa. A.: Ce,-i oare, asta? R.: Ce crezi, decAt cd toate acestea sunt, in unele, adevdrate rle acolo, de unde sunt, in altele, false gi c6 numai ritryuri asfa le este de folos la adevflratu] lor ca, in privinla altuia, Itrrrt false? De unde nu ajung, in nici un chip, la fie "."" ce vor, fie lrt:truie, sd fie, daci fug a fi false. In ce chip, intr-adevdr, putea fi futu pe care l-am pomenit, un adevdrat tragedian, daci nu voia sd

ri printr-t.r anume necesitate, cAt putur5 urma voinla

fing"ntis arbitrium sequi potuerunt' At vero in sce


sed illa voluntate etiam verus tragoedus, eo videlicet inrplebat, institutum: falsus autem Priamus' err qt

Pri".rr.,rn assimilabat, sed ipse non erat' Ex quo


nascitur quiddam mirabile, quod tamen ita se ha-krcre

anrbigit.,i. gridr,"t, id est? fl. Quid putas, nisi haec "e.s. in quibusdam vera, unde in quibusdam ft ind" sunt" et ad suum verufil hoc solum eis prodesse, quod aliud falsa sunt? Unde ad id quod esse aut volunt'( Jebent, nullo modo pen'eniunt, si falsa esse fugiunt'
nacto eninr iste quem conrmemoravil verus tragoeclus

lic

r-rn

fals Hector, o falsi Andromacha, un fals Hercule

gi

Ii n,rll"t ".." f.ls.,, Hector, falsa Andromache' f es Herc,ules, ei alia innumeia? aut unde vera prctura in speculo vera hominis i non esset? unde f*l"rr, "q,r.r" ali si non frl.rr"'h.rrno? Quqre, si quibusdan, ut verrm falsurir; cur tantopere talsrta sint, prodest ut sint aliquid magno llono aPpetrmlls vcrrtat''rr formidanrus. formidanrus, et pr() mafino bon<l appetimus veritatem? *iror, nisi quia in exemplis istis n Nn r"io. et multum i,-r,rtoti.,.r" dignunr video. Non eninr tanquanr histri

lttrrumdrate altele, sau de unde ar fi o picfurd adevdratE, dacd It-rrl fi un fals cal, de unde adevdratd, imaginea omului in oglind6, tltrr,ir n-ar fi un fals om. Motiv pentru care, dacd unora) ca sd fit: t't'vu adev6rat, le ftrloseqte sd fie ceva fals, de ce sd ne tenrem at6t tlr, nrult de falsit[1i qi sa dorim, ca mare bine, adevdratul? A.: Nu llirr qi nrd mir mult, gi doar pentru c5, in aceste exemple, nu r,Ed Itirrric demn de irnitat. intr-ade,vdr, nu prlecum histrionii sau unele

ll2

S.

Aurelii Augustini ,r"..,

Solil'oquia'

Libel
1\

Sf.d*A;"a*arr, S"U"*U

C"rU"Ar*

lt3

aut de speculis guaegue relucentia' aut tanguam

nos ut in noatro quodam habinrm adumbrati atque assl .reri simus, arl alienum quaere et ob hoc falsi esse debemus; sed illud verum bifronte ratione tPi*" "dttf'li.':^:: quasi ;;;

[r"rt." L

it" aiam

";" ;lilt;;Jr".rr*

sit, ex aliqua falsum tit n Mlgl: divina quaedam requiris' Quae tamen sl lnvenerrn-I modo nominaur? A' Non invitus assentror'

.rorrr" f*,"hi*.r. his ipsan' confici, et quasi confla


verum quoqt veritatem, a qua denominatur-omne quod

neflectdri din oglirrzi, sau prec,um iunincile din bronz ale lui Myrnrr, trnmai nqa gi noi, ca sd fim adevirafi, in oarecare mod de a fi al nostru, trebuie sd fim schilali gi asenruili unui mod striin de a fi. prin aceasta, falqi; ci sd ciuttrm acel'adevlrat, care nu este, ca $i printr{ ragiune bifront5, opunAndu-se siegi, dintro anumitA parte Br{ev[rat, dintr-alta, fa]s. R.: Mari qi divine lucruri caup s6 afli. Pe cure, dacd le vom fi g5siq totuqi, nu vom mdrhrrisi, r:are, cd insugi udevirul, de Ia care este denumit tot ceea ce este numit, intr-un nhip oarecare, adexdrag este alcdtuit qi rxasiticluit dintru acestea?

A.: Asimt cu

toat[ pldcerea.

Xt.

Disciplinarum ueritas' Fabula quid' Quid sit disp 19. 1?. Quid tibi ergo videtur? disciplina A- Quis dtrbitet- veram? [Co-l' fn l.. est? ln"rr.rl, "r, ut illa? '4' Sed vera est etiam grammatic'a' E' Itaue .,I.ir"- fl. Illud P-*fY: q""q {hil li* q*a sit vero ek iis r habet: quod intuens paulo ante offendebare ,1.,a" ,re.cio quomodo nisi falsae e"ssent'. "*1:^":.:: falsa po.r".,,. An ignoras omnia illa ffiulosa et aperte grammaticam-pertinere? .4' Non iry3t" it*l T]d:-:'l Lt opirror, .ron p", grammaticam falsa sunt' sed per qualiacumque sunt, demonstrannrr' Siquide"',::l I ad utiliiatem delectationemve mendacium' ;;;;i*"i autem grammatrca vocis articulatae. custos :t "',:dT ai*iffii",' a"ius professionis necessitate cogitur n"*-tl tinguae omnia etiam figmenta colligere' 91T::1Tl sed de irt Eri"q,r" mandata ,,,ti, t'ot' ea falia faciens'

ll. GHte,

Adeudratul disciplinelor. Ce-i fabuln.

C*i gramatica.

19. R.: Cum p se pare, prin urmare, disciplina de a disputa, ea, oare, adevdratd sau falsdT A.: Cine se-ndoiegte cd-i

&rlevdrat[, insd gi gramatica-i tot adeviratd. R.: Oare, tot aqa, ptncum aceea? A.: Nu vid ce sd fie mai adevirat decAt adevS,ranrl. h.: Acela, desigur, care nu are nimic fals; ceea ce, inhrind mai tainte, te-ai poticnit de acele lucruri, care,-n nu gtiu ce r:hip, n-ar fi false, n-ar putea fi adevErate. Sau ignori cd toate acele
qi

;;h"*dam
sane:

at nihil nunc curo, utrum abs te ista bene definita utrum hoc ita 6sse i airri"ot sint; sed illud quaero? osrenl grammatica, an vero illa disciplina disRu]Sttoms definiendr' 9"".,"y."" : L Nur, nego vim peritiamque tribui' ista separare conatus sum, iisputatoriae arti vera est' 20. R. Quid ipsa gramnatica? nonne.si enim a discer quo discipli,," ttt? Disciplina ,"r" ".1 nemo autem quae didicit ac tenetr nescire d est: dicta rr"^., ,"it falsa' omnis ergo vera est disciplina'

docens asseretlsque

f'-"iT

f^

, dupi cum socot, nu sunt false prin gramatici, ci prin ea sunl te fiecare cum sunt. Precum fabula este o compunere minciuni spre folos q;i delectare. ()ramatica este, insd, p[zitorul lrlrtirii articulate gi o disciplind moderatoare, a cdrei indeletnicire constr6nsd prin necesitate sf, adune tot ceea ce apa4ine limbii enegti, chiar gi pldsmuirile, ,care sunt incredinlate memoriei gi ierilor, nu ficindu-le false pe acelea, ci, din ele, invdlAnd o urre adeviratd ra[iune. R.: Destul de drept; gi nici nu m[-ngrijesc ltlum cu nimic, dacd acestea au fost bine definite gi distinse de rc tineq ci pretind anurne, daci faptul c5 este aga il aratd insdqi uratica sarr, intr-adev6r, acea disciplind a'disputei. A.: Nu neg l!{1 puterea qi iscusinla de a de{ini, prin care am fcrst acum constrAns lA rleosebesc acestea, este atribuitE artei disputei. 20. R.: Ce, 5pamatirn ins6.Ei, dacd este ade;virat5,, nu este, eB, prin asta adr:v5rat[, prin tlare este o disciplinS? C[ci disciplind Ftlr numitS, de la a inr,6ta: nimenea, ins6, care gi pdstreazd ceea Itt, r invltat, nu poate fi numit cE nu qtie; gi ninrenea ru qtie
tmrr',

vddit false fln de gramaticST A.: Nu funor asta, desiguq

;;;;;

t14

S. Aurelii

Liber

Ef,

Aurcliu Awwtvt" Solilacuii

Caftca o doua

tt5

Non video quiclem quid in ista ratiuncula

cnnccdatur. Movet me tarnen ne Per rstam curpram

etiam illas fahulas veras esse; nam et has discimus ,"".-"t. B. Numquidnarn magister noriter nolebat r vehementer credere quae docebat, et qosse? A' .lrn<t

'

;,;;;;"."; *.nitt*

instahat. Ii. Numquid aliquand, institit Dae,lalum volasse crederernus? A' Hac quidem nos posse aJ Secl plane nisi teneremus fabulam, vix
tenere faciebat' r?' Tu ergo negas vrunr esse

sit, et quod ita sit Da;dalus dilfamatus? '4' * ,,"gu verum .sre' l?' Non negasrcrgo te didicisse veest' i# didiceris. Nam si volasse Daedalrrm verum t"Ode,",tt'^ ".,r., p"".i pro ficta fabula acciperent ir" *+'" vera essent il.la ifs.r'f.lra ietinerent, cpo ,quae exstitit illud quod superius mirabamur' de Hi.," ""it" Dae ij""aJi veram fabularn esse non potuisee' nisiquid ex .4' Jam teneo istud; sed falsum esset.

iri" f.u"f"

;J;;;;

proficiamus exspetxo..'l?'

Q"ii, ."Ti ""rr :::: Iit::..* vera doc( .rtiurrem, qua toflegimtls disciplinam' nisr disciplinam esse non po-ssef 4. El I"" quid 1L:e^ml t Q;i;;b dicas mihi unde sit disciplina grammatrca: qu-id. .;; ;;t"'est, unde disciplina est' '4' Nescio defini i"r1ltrr,t"t^. E' No,"'" tibi videtur' si nihil in ea nihil in genera et partes distributum dt "-..'",, "a ,,r1, ,,,uttn disciphnam esse potuisse? ;#;,"*;. mihi occurrrt cu;ugl Jam intelligo quid dicas; nec ulla i""i". Jt"ifilinae, in qua "."' -tiefinitiones *. diT].,n"-"r ,"ii."i"",i""es, dum quid quidque sit declaratur'..dum partiurn-sua cuique redduntur' dum alienu ".-frr.l"". p.*.t*r*ittiir. prcp'i"n-', nihil annumt)raturO: egerint' tonrm hoc ipsum q,o ;*i;"iplit" dicitur T,,*.i baosl'"era dicitur' '4' vic
I

fi temerar conces irr acest ralionametrt. Md nfgcd, se Jrari, totuqi, cuiva, din asta, cd s"unt adevirate pdnn 9i celebrele fabule, cdci gi pe a(stea le-nv6ldm qi le flnem. ,f,.: Oare, intr-ade;r'dr, magistrul nostru nu voia, el, ca noi sd credem toeu c.e ne irrvafd gi sd gtim? A.: Ba, dimpotrivi, stdruia sd gtim. f,.: Insistat-a el, oare, cAndva, sd credem ca Dedalus a zburat? A.: -ntr-adevdr, niciodatd. Dar, dacd nu st6pAneam l5murit fabul4 ,lAcea cd abia puteam fne ceva in mAini. R.: Tu negi, agadar, cd-i Lndevdrat c-ar fi arra.str[ fabulE 9i rA aga-i faimos Deda]us. A.: Nu cd asta-i adevdrat. R.: Nu negi, prin urrnare, c tu ai invdlat v5ru1, cAnd ai inv6lat<-l pe asta. Ceci, dace r:ste adev5rat ci Dedalus a zburat, gi copiii ar invdga gi recita asra ca fahuld rnuit6, ar refine cele false, prin insuqi faptul prin care ar fi cele pe care le-ar recita. De-aici rezultd.-ntr-adevir, ceea care ne mlram mal sus, ci n-ar putea fi o adevirat6 fabul5 zboml lui I)edalus, decAt dac6 ar fi fals cE Dedalus a zhurat. Re1in, de-acurn, asta, agtcpt, insd, cu ce din ea vom inainta. Ce, decflt cd nu este falsd acea rafiune prin care alcdtuim isciplina gi cE disciplina nu ptiate fi disciplind, dec6t dacd a15 cele adev5,rate. A.: $i <r are asta cu subiectul nostrui, R.: iindcl weau sd-mi spui de unde este disciplin6 gramatica; cdci e asrlo este adevdratd de unde este disciplind. A.: Nu qtitr ce s6-1i
tltrtr-adevir, ce-ar
Itru6, sd nu

lulsuri. Toatd disciplina este, agadur., adevaratd. A.: Nrr vdd,

nd. R.: Nu f se pare cd, dacd n-ar fi in ea rrin-rir: definit ntribuit gi distins pe genuri qi pdrfi, nu s-ar putea, in nici un ,ip, ea ea sd fie rlisciplind? A.: Acrrrrr inleleg ce wei sd zici; qi nici r-rni vine in minte nici o laturd a vreunei discipline, in care rfiniliile gi diviziunile qi ralionamentele si nu fi dat, atAta timp
t:onfuzia p64ilor, cit nimic propriu nu este trgcut cu vederea. irnic strdin nu ()ste luat in considerare, insuqi ar:est t.t dintru ) se numeste <lisciplini. R.: Aqaclar, qi insuqi totul tlintru r:are rt, nlrnreqte adeviratS. A.: Vnd cE astra, rezult6.
se tleclard ceeu ce este fiecare, cAt sunt redate fiecare at,rr sale,

;:;;;;;^,pJ?;-f.,.i 1c"r.
c.)nsequt.
..lo6 nid, rnr

conttn 21. R. Respernde nunc quue diecipliua rn^ divisionum. partitionumque tationes' zlt J iisputandi r:egulis contingri'

trt" ".*tu

est' ut disciPlinu'

21. R.: Rdspunde, acum, care disciplinl conline raliurrile ,{qrfiniliil.r, divizirrnil'r qi clasificirilor? A.: S-a spus, doar, mai cd astea-s conlinute-n regulile tle a disputa. R.: Grama(it:a, ', intru r:At ar fi disciplin5 qi-ntru c6t ar fi adevdratd, a fr.rsl

f16

S.

Aurelii

Liher

8f.

Awelia Arycrtia Solilacuii

Cafteodaua

LL7

prorsub de omnibus disciplinis. Nam dixisti, ve dixisti, nullam disciplinam tibi occurrere, in qua definiendi jus atque distribuendi idipsum, ut disci sit, fecerit. At, si eo verae sunt quo sunt discipli negabitne Quispiam. ve,ritatem ipsanr esse per q ohlnes verae sunt disciplinae? .4. Prope est omni assentiar: sed illud me movet, quod'etiam rati disputandi inter easdem .disciplinas numeramus. illam potius existimo esse l'eritatem, qua et ista ipsa vera est. r?. Optime omnino ac vigilaritissime: sed neg&s, ut opinor, eo veram esse quo disciplina est'. Imo idipsum est quod me movet. Adverti enirr*"eti disciplinam esse, et ob hoc veram dir:i. ,R. Quid istam putas aliter disciplinam esse potuisse, nisi in ea definita essent et distributaT .4. Nihil aliud quod dicam. fl. At, si ad eam pertinet hoc officium, seipsam disciplina vera est. Quisquanrne igitur mi putabit, si ea qua vera 6unt omnia, per se ipsa et seipsa vera sit veritas? ,4. Nihil mihi obstat quomi recta pergam in istam sententiam.

ut vera esset, quae est abs te superius a falsitate Quod non de trna 6;rammatica mihi licet conclitdere,

prin care sunt toate diseipline adevdrate? A.: Sunt gata s-asimt; m6 tulburd, insil, faptul cd prenumdrdm chiar gi ra;iunea de a disputa printre disciplinele insegi. Motiv pentru care soc.ot cd ea onte? mai de6;rab6, adevdrul, prin care gi insdgi aceasti raliune
ogte adev6-ratd.

Il.:

Bine foarte,-ntru-totul, gi cu foarte mare bEgare

seam{ dar nu negi" precum socot, cA prin acesta este adev6rltan prin care disciplind. A.: Ba, tncmai asta este cea ce m6 tulburd:
tle

Iocoti, oare, cineva de mirar


I

prin sine insuqi A.: Nimic nu-mi st6-n cale sd


adevdrate este

XII. - Quot mulis

<luaedam sint in'alio.

XII. - ln cdte felui uneLe sunt tn ahul.


22. R.: AscultS, deci, atent pufinele cAte-au r6mas. Ar: D[ pe lu1d, daci ai ceva, ,umai s6 fie astfel incAt sd inreleg, Ei-1i voi f,tlncede cu pl5cere. R.: Nu ne scap[, dolgrn cd a fi ceva in ceva

22. R, Ergo attende pauca quae restant. /. si quid habes, rnodo tale sit quod intelligam, li concedam, r?. Esse aliquid in aliquo, non nos

f ut etiam sej duobus modis dir:i. Uno quo ita est? atque alibi esse possit, ut hoc lignum in hoc loco, ut in oriente: altero autem quo ita est aliquid in subje
quam videmus, ut in sole lux, ut in igne calor, uf animo disciplina, et si qua sunt alia similia. An tibi ali videtur? ,4. Ista quidem vetustissima sunt nobis, et ineunte adolescentia studiosissime percepta et
qlrare non possum de his interrogatus, {uin ea slne deliberatione concedam. /1. Quid'illud? nonne
ut ab eo nequeat separari, ut in hoc lignrl forma et

It

6pune

poate

pentnl noi gi. foarte studios percepute qi cunoscute incd de lu.nceputul_adolescenlei: motiv pentru care, intrebat.despre ele, Itu nu pot decAt sa conced, f5rn nici o deliberare, acestea. R.: Ce,
Vnchi

Hr:est loc, precum soarele la r6sdrit: intr-al doilea, ins6,, prin care flfu este ccva in subiea, incAt s6 nu poatA fi separat de eI, precum ht a<;est lemn forma gi spela pe care{ vedemi precum lumina in ,oore, prequm c5ldura in foc, precum diecjplina in spirit gi altele tlo acest fel. Sau fi se pare altfel? A.: Astea-s, intr-adewdr, foarte

in doui feluri. Intr-unul prin rcare este aqa, inc6t mai fi incd distins qi sd fie altundeva, precum acesr lemn, in

IfB

S. Aurelii

Liber

8f,

Awelfu Ati,Swtia

Soli,lacuii

Caftea a

daua

l9

quod in subiecttr est inseParabiliter, si-sublectum i non marleat. manere non posse? '4' Hoc quoque necessarium; nam manente sublecto, posse id quod' subiecto est non ntsnere, quisquis diligenter res adv( i.rteltigit. Siquidem huius corporis color pote'st valetudinis ratione vel aetate lnmutarl, cum r corpus necdum interierit. Et hoc non peraeque' 'quibus, non ut sint i1 ,r.r-,rribru valet. sed in his in sublecta, ea quae in subiectis sunt -coeristunt' Non.en ut ;it iste peries, paries hoc colore fit, quem rn" videmus; oum etiam si quo casu nigrescat aut a vel'dliquem alium mutet colorent, nihilominus ,,.^rr"r, paries ac dicatur. At vero ignis si calore I 0S96] careat, ne ignis quidem erit; nec nivem vo nisi r:andidam, Possumus.

despre aceea, ()are? nu concezi rE ceea ce este inseparabil in subie<:t,

tluc5 subiectul insuqi nu

diinuie, nu poate sd diinuie? ,{.: Chiar

lnlelege c[, d6inrrind subietltul, se poate sd nu ddinuie ceea r:e flte in suhiect. Dat fiind ci culoarea acestui corp poate fie din mrrtive de sdndtate, fie prin etate? sd se schimhe, c6t, insugi c.rrrpul nu va fi pierit inc5. $i asta nu a.re vala-bilitate in mod egal in toate, ci ln acelea ln care cele ce sunt in subiecte coexistd nu ca ele sd fie lrrrcgi subiectele. Cdci nu ca sd fie acesta perete, peretele e fdr:ut
de aceastd culoare pe care o vedem in el; cAnd chiar qi dac6, printr-o-ntAmplare oarecare, se-nnegregte sau se-ndlbegte, sau igi

;i aceasta vdd cd este necsar: c6ci oricine observd diligent lucmrile

tfihimbe culoarea dintr-una intr-alta, nu r[mdne, totugi, prin a-sta, ;i nu este numit cu nimic mai pulin perete. Dac5, ins[, focului l,nr lipsi,-ntr-adeviir, cdldura, nu va mai fi, desigur, foc: gi nir:i nu putem numi neaua decat alhd. XIIII.

Xtt[. - Immortalitas onimae

coll@itur'

Se deduce imortaLitatea sutletului.,

23. Illud vero cpod interrogasti, quis concessent' cui posse fieri videatur, ut id quod in suhiecto est' mal ipso intereunte subiecto? Monstruos'* tl'T. et.a vr alienissimum est, ut id quod non esset nrsr rn rPso

etiam cum ipsum n,rn fuetit possit esse.' -fl' Illud igi narras? rt' 1.,,,d q.,."."t.rrr. inventum est ''l' Quid quod audis. ,4. Jamne ergo liquicio constat anlmum c in.rnrortalent? fl' Si ea quae concesslstl vera sl liquidissime: nisi f<-rrte arri.num dicis, etiamsi morial ,r,ir,lrrn esse. ,4' Nunquanl equidem hoc dixerim; sed ipvr qutl interit, fieri ut animus non sit, dico' Nec me hac sententia reYocat, qud a magnis philosophis dict est, eani rem qude, quocumque venerlt' vrtan.pr ()uam!'rs enlm morten in se admittere non posse' id lucere' quootrlnque intrare potuerit, faciat in se propter memorabilenr illam vim contraritrrum possit'admittere; tamen e rtinguitur, locusqug ilt: ".Y irrrrrirr" tenebratui.' Ita illud quod tenebris resistebat' ullo modo in se tenebras admisit, et sic eis intereun locum fecit, ut poterat etranr discedendo' Itaque timeo

23. Cine-ar putea, ins5, concede ceea ec ai intrebat sau r:ui i t.Br putea pdrea cd se-nt6mpld ca, pierind insuqi subiectul, sd lAmAnd ceea ce este in subiect. Este, intr-adev:ir, monstruos gi Irxrrte strdin de adevdr ca ceea, ce n-ar fi decAt in subiect, sd poutd sd fie, chiar gi cAnd subiectul n-ar mai fi. R.: A fost gisit tgndar ceea ce intrebam. A.: Ce vorbegti? R.: Ceea ce auzi. ,4.: Hezultd, oare, lSnrurit de-acum ca spiritr.rl este nemuritor? R.: Daci lnle pe care le-ai conces sunt adevErate, foarte lEmurit doar dac6 llrr zici, din int6mplare, cd spiritul este spirit, chiar dacd nloare. A.: Nu gtiu s6 fi zis weodatd asta: ci, prin insugi fapnrl c,6 nt()are, tic cE se-ntAmpld cd spiritul nu rnai este. $i nici nu m5-ntoarce de la aceastd sentinlr{ cea ce s-a spus de citre marii filosofi cA acel lilcru, care, ori de unde va fi venit, propagd via{a, nu poate si udmite in sine moartea. Cdci,'oricAt lunrina, de crriunde va fi prrrrrt ltrtra, face sd luceascd aceasta gi nu poate sd admitd in sirre Itttrrnerir:ul, din cauza aoelei mernorabile legi a contrariikrr, st-, tlinge, totuqi, Ei acel loc, fiind stinsd lumirra. se-ntrrnecd. Aga, oeea
t'lt olrunea rezisten|d tenelrrelor gi nici nu a admis, in nioi un t,hip, in sine tenebrele, pierind, aqa. le-a gi ficut krc, precum putea ril le facri qi rrumai retrAg6ndu-se. $i, astfel, md tem (:a nu curnva

r20

S. Aurehi

Liher

Sf.

futtelia Au&gin,

Solilacuii

Cattca a

dnua

l2l

mors ita contingat corpori, ut tenebrat: autem ibid dist:edente animo ut lumine, ali<luando (]orPorls securl exstincto; ut iam non de omni morte -ii, ."a Aiqr.oa genus mortis sit optandum' quo ani l.cur ;;'.-.p; i.r*l,i-i" educatur, perducaturque ad Auti 'rffr. talis locus, ubi non possit exstingui' ,i"., quidem ipso corpore anrma ql atque ne lxrc

loco' aliquar:

rnoarte& sd cad6 asupra corpu-tui, preflrm tenebrele rsupra lcnului"

ulreori depdrtAndu-se spiritul precum lumina, alteori, insi,


Itingfindu-se eJ insuqi, incAt sl nu mai fie de-acum securitate fali tle-ntreagi moartea corpului, ci sd trebuiascd dorit un anrune gen , de moartq, prin core sufletul si fie dus nevit5.mat din corp qi sd fie r',ondus Ia locul, daci este vreun Ioc de aoest fel, unde sd poatd s6 se Itingi. Sau, dac5,-ntr-adevir, nici asta nu se poate, iar sufletul, pre,cum lumina, se aprinde in iruugi corpul, gi nici nu poate dura u.ltundeva, gi toat4 moartea este o anume stingere, h *rp, a sufletului uuu a viegii, nebuie cdutat atAt c6t ii este ldsat omului, alt gen, prin urre insiEi viala aceastar oa-re este tr5itE, sd 6e triiti in siguranla qi linigte, cu toate cd nu qtiu c.um poate sd se-ntAmple una ca asta, dacd suJletul moare. 0, nrult fericilii, cdrory [i +a demqnstrat ldmuriq fie de cdtre ei ingigi, fie de c6ue oricinegi place, cd nu trebuie s6 ne lcmem de moarte, chiar dacd sulletul piere! Dar pe bietul de mine trici o raliune, nir:i o carte n-au putut s5 mi convingd inc6. 24. R.'. Nu geme, sufletr:I uman este nemuritor. A.: De unde tllvedeqti asta? B.: Dintru ac.elea pe care, cum socot, le-ai conces 0u male precaulie, nai sus. A.: Nimic nu-mi amintesc ca eu s[-1i fi rlspuns trie, c[reia mi intrrebi, mai pqin atent: dar, te rog, trage r.le acum insEgi concluzia, sd vedem unde vom fi ajuns prin atAtea

Potest' in omnlsr lrrr.r"r, acce.rdiiu., nec alibi potest dtrrare' in.corpore vel r -u.. "* exstinctio quaedam ^t'it"*" ;i.I;J g"""s eligendum est quantum':l:-::"*il arrYuuv o ' ac. tranquillitt idipsum quod vivitur? cum secuntate istud pr-rssit{ieri vivatur, quanquam nescio quomodo ;;;;'"r;;,rl- o *"tt"m beatos, quibus sive ab i .i* ^U, quolibet, non esse metuendam, T"t"i: "l' misero n anima intereat, persuasum est! At mihi orih,r" rationes, nulli libri persuadere Potuerunt'
rrnimus 24. R. Noli gemere, immortalis est hoc probas? Il' Ex iis tf"T-.1Y3 tTlStt" """ttt ,4. Unde ;;;;n"t, .rp".i,,t concessisti' '4' Nihil <pidem me mrr

tibi memini U;;;; illroganti te; videamuso"oTY -'-:1 ::l'i-:l quo tantis anrbagiJ summam, oro ipsam

pervenerimus, nec me iam t"tttt:g:'t^,u:P.-::-:":.7 rur L.erit., enumeraturus es quae concessr' quonam

rtrAmtori, c5, de-acum, nu mai vreau

si

m6-ntrebi. Daci ai,

."-p""ti" -ea desideratur? Arr ut ^"i"t,q1li-;u:1,1 i."li* i"t"t.s, si qt'id boni forte confe<;imus? l?' q""Ji."arc video, -sed attende alrsentilrmi,'f subi quod in
e rlec&s'/ 'l?' Omne iam, hic sum; qurd ma Lrt, ,i semper manet, ipsum etiam subiectum a in suhiecto est semper ,r""".r" est' Et omnis

llr.iplirr*.

;i;;"; ;; t;;;"',

tnanet disciplina- Est autem disciplina

Necesse est

igitur semPer ut,?tii5^Ti

.r"..,r""ir. veritas manet' Semper iginrr anirnus manet' animum s mortuus dicitur' lmmortalem igirur ;il; superiomrn aliquid non non absurde negat, qui
concessum esse convlnclt'

ut in initlo lihri huius ratio [Col'

lntr-adevir, de gAnd sd enumeri pe scurt cele pe srre le-am coruEs, lu care ar mai fi, oare, de dorit rdspunsul meu? Sau ce si-mi lrricinuie,qti, doar, zadarnic amAndrile bucuriilor, dacd, intAnrpldtor, unr dedus ceva bine? R.: Voi face ceea ce vdd cE vr.ei tu, dar ia frrarte diligent anrinte. A.: Vortregte odatE, aci-s; de ce md omori? ll.: DacE tot ceea ce e in subiect dlinuie pumri; e neapdrat necesar r:u insugi subier:tul sd ddinuie pururi. $i toat5 clrsciplina spiritului Rste in subiect. Este, prin urmare, absolut necesar ca spiritul sd rldinuie pururea dac6 disciplina ddinuie pururea. Disciplina este, lrr adevdr, gi, precum ne-a convins, la inceputul aceatei cd4i, ttliunea, adevS,ml ddinuie pururi; gi nici nu se poate spune un rpirit mort. Aqadar, nu neag4 in mqd absurd, spiritul nemrrritor ningur acela, care poate convinge cd ceva,,din cele de mai sus) n-B
lust drept conces.

122
XN.

S. Aurelii A

Sf.

Aurcliuht$wtin,

Soklocvii
mai

Carteaadoua
sus

123

- Ercutilur
alicpra ntu

m revoct)r causis' N"T Pi:1"..:' i'-:*:::1 tanto usi sumus, nescio'quaru ratrocrnatron circuitu totum de catenam sequentes, cum tam breviter

superior qdlogbmus' sed tl 25. A. Jam me volo in gaudia mittere'

XIV.

Se etamineazd silogismul de

<

25. A.: Vreau sd mi dedau, de,-acum, hucuriilor, dar md ablin ptrlintel din dotrd crtlrze. Chci mi tulburd intAi cd ne-am folosit il" ,rn atat de rnare circuit, urm6nd nu gtiu r:e inldn;uire de rafionamente, cAnd putea fi atAt de pe sc.urt demonstrat totul despre (rare se vr,rrbea, precum este a(rurn demrlnstrat. Motiv pentru (ilre, rnd face sd md-ngijorez cE discursul a ritdcit atAta timp ca pentru a intinde capcane. Apoi, nr-r v6d cum sd fie pururi disciphna in

p1t"t."-' quomodo in animo semper. sit discrpltnt' iisp,rt'n,li, cum et t11 eluci "i"t I'lt]-1ilf.:-:':"i ;;;;;;,'rant, ah infantia temPore fut:rit indocnrs'

spirit, mai ales cea de-a disputa, cum gi atAt de pulini sunt
rrtAta timp, negtiutor. CEci nu putem zice nici cd spiritele neEtiutorilor nu sunt spirite, nici cd este in spirit acea disciplina pe care ei ttu o r;tiu. Ceea ce, daci este vehement altsurd, rdmAne fie cri adevirul nu este pururea in spirit, fie c[ disciplina aceea
rlu este adev[rul.

r:unoscdtori ai ei, gi oricine o cunoafte pe ea a first, de la n8!tere,

*"i^ f,,t*-us
arlim,x, aut

esse

dicere aut'imperito*'" i"l-Tl:^::l in animo elm guam neEnrant. dtscl

Quo.l si vehementer absw$.u1 :.tt'

ii,

;;;;d "" nur,. quiJem in'hac quadum silva rer videri l",rir". f"""-"Jrril'"s oberratis'.incoepta omrttrmus; trrrrfrrvuv r'"_-"tt il:"-::: 'Sed An quid facimus? ,"i"i.t". r ''' robis librorum alienorum in mar exspectamus ecqulo r , .D NT^_ ^* *,,1 m i""iir,, q""d truic quaestioui satisfaciat? 'Nam et arbitrot'
QYo' ante nostram aetatem scriptos esse -.:--.-^ t ^^'ha quod nescimus oprne leoimus: et nunc, ut nihil

,r,rstrl-.utiocinatio' Quaerebamus

"1-1lt ::ll srt' non ,.rirn,, sit rneritas, aut disciplina illa vtlritas circ'uinrs egt 26. R. Vides quam non frustra tantos enim quid. sit verit

t:?'"t

-ilf"-*; ;;;;;;,

et : habemus, et carmine de hac re.scribi'

26. R.: Vezi cd nu-n zadar a fdcut judecata noastrd atAtea r:ircuite. CEci intrebam ce este ader'6rul, ceea ce vdd ci nici ucum in aceasld pidure anume de lucruri, cu aProaPe t()ate potecile ritdcite, nu am putut investiga. Dar ce facem? P6r5sim, oare, cele-ncepute qi aqtept6m dacd nu ne cade in mAini vreuna din c64ile altora, care si satisfacd acestei chestiuni? Cici socot qi cd inaintea etalii noastre s-au scris multe, pe care nu le-am citit: qi acum, ctt sd nu opinlnr nimic ce nu gtim, avem invederat rd s-a scris gi-n poezie, gi-n prozd despre acest lut:rr'; qi de chtre ncei b6rbali ale ciror scrieri nu ne pot rimAne ascunse 9i ale
r:dror atAt de mzrri talente le cunoagtem, incAt nu puteam despera r:d nu vom g6si in scrierile lor ceea ce trrem, mai cu searnd cunr

ab iis viris quorun nec scripta latere

ochilor nogtri, acela2r, in care Etim cd a inviat perfect[ insiqi elocventa pe care o ieleanr moart5. Ne va-ng6tlui el, oare, cum, prin scrierile sale, ne-a-nvilat modul de a trEi, sE ignordm natura de a tr[i? A: Nu sr.rcot, desigur, aga qi sper rnult rle acolo, dar nrd doare un:r singurS: anume, cd fie fa$ de el, fie fald de-nlelepciune, nu surltem in stare sd-i desr:operirtl, de J)recum voim, zelul nostru. Cici, cu siguranld, el se-ntluru repede decAt ar:ttnr. setea noastr6 qi o potolea t:rr multul mai Od<r.i este linigtit, fiindc5 qi-a dobAndit, de acum, convingtitor
este aci, inaintea

L24

S. Aureki

Liher

Sf.

Aurdiu

AAwtin Solilacuii

Conco q

dout

L25

nunc Securus enim est, quod sibi iam totum de immortalitate persuasit, nec scit aliquos esse fortasse, huius ignorationis miseriam satis cognoverunt' et qu praeserfim rogantibus non subvenire crudele sit' llle ar alius novit quiden pro fanriliaritate ardorem nostrum; ita longe abest, ita nunc constituti surnus, ut vir ad "t vel epistolae mittendae facultas sit. Quenr credo iam
Transalpino perfecisse carrnen quo mortrs metus excl effugiat, et antiqua glacie duratus animae stuPor ln pellatrr. Sed interim dum ista proveniunt, quae in potestate non sunt, nonne turpissimum est perire I fumOel otium nostnrm, et totum ipsum aninrum ex inl arbitrio pendere deligatum? XY.

totul despre nem.urirea sufletului, gi, poate, nu qtie cd sunt allii care au cunoscut cu deasupra de mdsur6 mizeria acestei ignoranle gi cdrora, mai ales rug6tori, este crud a nu le veni-ntr-ajut<lr. Clel5lalt22, insd, a cunoscut, in virtutea familiaritdlii, ardoarea noastr6; dar este atata de departe Ei ilga am fost orAnduili acum, incAt de-abia mai existd putin{a fie gi numai a trimiterii cdtre el a unei epistole. El, pe careJ cred de-acunl a fi perfectat, in oliul transalpin, poemul prin t:are sd alunge descAntatd teama de moarte gi sd fie gonitd Htupoarea srrfletului qi frigul intdrit prin gheafa anticd. Dar, tntre timp, pAnd se aratd acestea, care nu-s in potestatea noastrd, nu este, oare, fnarte ruginos cE ofiul nostru piere gi insugi spiritul nostru atArnd tot legat de un incert arbitru?
XY.

- lei

falsi natura. 27. I-lbi est quod Deum et rogavimus et roga ut nobis non divitias, non corporis voluptates, populares suggestus atque h_onor.es, 5ed ani nostram seque lpsum quaerentibus, iter aperiat? nos deseret, aut a nobis deseretur? r?' Alienissi quidem ab ipso est ut eos qui talia desiderant deser ,rrrde nobis quoque alienum esse debet ut tantl " ducem deseramus. Quare, si placet, repetamus brev unde illa duo confecta sint, aut semper ma veritatem, aut veritatem esse disputandi rationem' enim vacillare dixisti, quo minus nos faciat totius summa securos. An potius illud quaeremus, esse possit in imperito anino disciplina, quem possumus non anrmum dicere? Hinc enim comn videbare, ut de illis quae concesseras, dubrtare ru necesse fuerit. l. Imo discutiamus prius illa, dei hoc quale sit videbimus. lta enim, ut opinor, nu controversia remanebit- r?' Ita fiat, sed adesto to1
et

- Natum adeudmtului Si falsuluL

atque cautissimus' Scio enim quid tibi even attendenti, dum nimis pendes in conclusionem' et
jam jamgue inferatur exspectas' ea quee rnter ,ror, .lilig"rrter examinata concedis' '4' Verum

27.lJnde mai pui cd L-am rugat gi-L rugdm pe Dumnezeu sE lte descopere nou[; c6utdtorilor, drurnul spre a cunoaqte nu bogifile, nu voluptAlile corp ilui, nu favoruri pnpulare gi onoruri, r:i sufletul nostru gi pe Sine insugi? Chiar aga ne va pflrdsi, oare, pe noi sau va fi pdrdsit de c5tre noi? R.: Este fdrd umtrri de-ndoiald, cu totul strdin de El insugi s6-i pErdseasci pe acei ce doresc unele ca astea: de unde, pAnd gi nou5 trebuie sd ne rdmAni ptr6in a-L pdrdsi pe un atAta de mare conducStor. Motiv pentru tnre, haide sd repet6.m, dacd-1i place, pe scurt, de unde sE fi rezultat acelea dou6 anurne: gi cE adev6rul ddinuie pururi, gi ci adevErul este ralirrnea de a disputa. Cdci ai spus ci acestea se clatind pAni acolo, incAt concluzia intregului lucrr. ne face pe noi mai pulin niguri. Sau vom cduta mai degrabi aceee, in ce chip poate fi disciplina intr-un spirit neqtiutor, pe care nu putem sd-l numim n<lnspirit? Cdci de aici pflreai tulburat, incAt a fost necesar sd to-ndoieqti din mru despre acelea pe care le-ai conces mai-nuinte. A.: Ba, mai degrobfl, sd le discutS.m mai int6i pe acelea, apoi vom vedea curn este gi acsta. Cdci, aga., nu va mai rimAne, dupd curn aocot, nici o controversE. R.: Aqa sd fie, dar stai de fa16 tot Ei cu mare precaugie. Cdci Etiu ce 1i se intflmpl6 ascultand, cAt timp egti foarte rdpit de srncluzie, qi, intmc6t agtepli ca acum, acum sd fie lrasi, concezi nr.r diligent examinate cele ce-s intrebate. A,z Zici,

126

S. Aurelii

Liber

W
gen de morb; incepe numai de acum sd

Cartmadoua

L2Z,

dicis; setl enitar contra 'hoc genus morbi quan possum: modo iam tu inc.ipe quaerere, ne suPer
intmoremur
28. R, Ex eo, quantum memini, veritatem non interire conclusimus, quod non solum si t()tus m intereat, sed etiam si ipsa veritas, verum errt et

lxrute, adevdrat: rnd str6duiex., insd, pe cet pot, imp.tr-iva at:estui intrehi, sd nu mai zdlxrrrinr

ln superflue.
28. R.: Arn <xtnchrs, pe c6t imi amintesc, ci adev5rul nu p()ate rd piar6 prin fapd c5, nu numai dacd toatd lumea, r:i chiar tl,an.

el veritatem interisse. Nihil autem verum slne verl nullo modo igitur interit veritas. ,4. Agnosco ista, et mu miror si falsa sunt. fr. Ergo illud alterum videamus'

Sine'me paululum considerare, oro te' ue huc iter turpiter redeam. r?. Ergone interisse veritatem verum r Si non erit verum, non ergo interit' Si verum e "rii? post occasum veritatis verum erit? cum jam vent unde nulla est? ,4, Nihil habeo quid plus cogitem atq corrsiderem; perge ad aliud. Certe faciemus, quantl possumus, ut dr:cti atque pmdentes viri legant haec, nostfam, sl qua est, corrigant tementatem: nam me moclo, ,r"" .iiqr^.rdo arbitror quid contra hoc dic
posse invenire.

tdevdruI ar pieri, va fi adevdra( c6 au pierir gi lumeu qi xlev5nrl. -iyugi nu este, ins5. adevflrag fdr6 adeviar: agadar aclev[n-rl Nimic 1u piere in nici un chip. A.: Rerunosc astea gi mE rnir mult de-s lulre. Il.: SiJ rrcdenr, agadar, pe cel cle-al doiea. A.: i.glduie-mi r;intel te sd md rnA g6ndesc, ca s6 nu md lntorc iarEgi ruginos -r99, usta. R.: Ntr va f! .a*, prin urrnare, adevErat cI a pierit adeuanrl? D.cd nu va fi adevdrat, agadar, nu Jliere. Dar,E va fi aclevdrat, de Unrle, dupi pierderea adevErului, va 6 adevdratul, cA.d nu nrai nici un adev5rT A.: N-am nimic la ce sd md gAndesr: mai nrult sd mai iau in considerare; treci la altceva. Cu siguranl6 cd Irnr face, pe cAt suntem in stare, c.a bdrbalii docp gi frudenfl si ilr:ascd acestea gi sd txlrijeze, dac6 este weurla, ,".r.".i,.i". .oastrd, socot c5, nici acum, nici altcAndva, nu pot g5si ce sd spund

,triva acesteia.

29. R. Numquidnam ergo dicitur veritas; nisi verum est quidquid verum est? A' Nullo rnodo' Numquidnam recte dicitur verunr? nisi quod non Talsuni?,4. Hinc vero du-bitare dementia est' fl' Num falr n()n est quod ad similitudinem alicuius acr:ommode est, neque id tamen est cuius simile apparet? '4' Nihil qui aliud video qrod libentius falsum vocem' Sed tamen st falsum dici, etiam quod a veri similitr'rdine longe abest' nonn Quis negat? sed tamen quod habeat ad verum ,4. Quomodo? Non enim cum dicitur, i imitatioiern. alitibus anguibus Medeam volasse, ulla ex parte res verum imititur; q"ippe quae'nulla sit, nec imitari ali sii' ]l' Re [Col. OS99] por.it ", t"t qr." omnintr non non attendis eaflr rem quae omnino nulla sit, ii"i.; ,"d falsum quidem posse dici. Si enim falsum est, est: sr est- n()n est falsum. .4. Non ergo dicerhus illud de Mr r-rescio qurod monBtmn, falsum esse? fl' Non utique;

vdd, desigrrr, nimic altceva <:e sti numesc nrai r:u pli,,er. f)ar se obignuieqte, t,hrgi, a fi nrrmit fals chiar gi ceea r.e este rte departe de similitudinea adevlratului. R.: Cine o neag6, , tohrgi, petrtru cE are, fap de ade_virat, o oar.carc ir.,itati". i.: ,:e chip? Ceci, c6nd se zice c6 Medeea a zburar cu rii-ntraripagi inhdrnali, acest lucru nu imiti, tlin nici (l parrc, Itk'viiratul; din rnonrent r'.e erre inexistent, nici nu },,atc irrriru Iirrrir: acel lucru care esre absuhrt nimic. R.: Drepr ,i.;. .1,,. n, ryi rle seam6 cd acr:l lucru r:are nu este obsolut rimir:, lru p,,urc. ;rrirr rrrnrare, nrurrit nir:i fals. Cici, daei-i fats, este. dartr ,,,,' .,",r,, r.i fals. A.: Nu'om zice, pfirr urmarel despre Medeea ,rd a.:t:l ntr
s.

:\

uvdrat decat ceea ce nu este fals? A.: A te-ndoi aci, e,-,ir-acle'er. rnen1d? R.: Nu-i, oare, falsul r:eea ce este aconrodat Ia tilitudi'neaa cr:va qi, t.fugi nu este aceea al c6rei similar nllare7

prin rxrre este adev5rat tot cea ce este adevArat? A.: in :i un chip altfel. R.: Oar.e,-ntr-adev6r, nu este, pe drepl, nimic
At ceea

29. R.z Oare,-ntr-adevdr, nu se nume$te, prin urm,are" adwlr,

Li.ber

Sf.

Awelia AWwtin"

Soli,lacuii

Cafta.afurn

129

128

S. Aurelii

e'gt1 '4' Miram r' si falsum est, quomodo monstru: video: itane tande* ;+b' fg:::-tl*:"tff ''"':

+::T,,',:.4'

ft* tI,

quaeso? R'
- enuntratr( ^-.rntrqtr

i,

ji*"1,3 li l".,".[li L,l?i


lmitatur
ergo

nuntiatur' '4'
veri? i?. Quia vere illtid M"J"^ feci"et' veras sententias falsa ;"1"5'*',1

'ipsa

.0"": :t^:::iii::j:1: estque'tantu^ t-"]: Li."t-j."i". n"'* q"otl ita dicitur' :,:l;;ffi ;u".."si'""'"T.li&-lTtj'11l11'llTi,"li'i intete-qse mter

:reiil;;;'. l' Iaui intelligo *"11u1n ;ffi ft ;:;:, !: lkt I ":d :::".1"#:i "l'ilil$":i rro"' jaur assentior: nanl "-ii";, tant a,ssenrr(,ri ,,-, -l-t l.ohe.s, ,".i *li" nisi habeat veri alicu
tlicimus n()n recte
e s se a rse ntu argenlurrr cDrL d

,^,iatil;"*' Quis enim lapide^ f".l*Tisqu m lapic ::*^":ti':,,; ' ili:":':ff l"iJ''ii""t"'? i"m"' si qrr J *i*i
a

icat' ur"'--'

i.fu."-p*t-rre falsui llon *f,"r.a", "" "t--,*rrt at'suruu' ut opinor' i:g::Tl"]iiiT.;"J; ex eo falsa est id res iPsa velut imit'ui'r: neque enuntratur' t.d illud ipsum de quo :";.il
XVI. -

; 11 :f autenr vel plur sententianr' Stannum

'i-":'#"'":::l;li

piu care monstu-i fals? R.: Nu, de [run6 seam{ c6ci, dacd-i fals, in rxr chip e monstrr? .L: Vdd lucmri de mirare: qi, aga, oare, cAnd arrd in fine: qerpi uriagi inaripagi prind la itg (citat apud. Cic., de Invent. [, 19), nu zic fals? R.: Ba zici. desigur, cici ceea ce este zici (t este fals. A.: Ce, md rog? R.: Acea sentin1d, vezi hine, care e^ste rnunlatE prin versul insuqi. A.: $i ce inritare a adeximlui congine, ln fine, asta? R.: F'iindca sar fi emrnlat similar chiar gi dacA- Medeea ar fi fdcrrt c;r-r adevflrat una (:a asta. Agadar, prin ins:agi enun(area, fulsa sentinld imitd sentinlele adev5rate. Care, dacd nu este crezutS, imita pe c.ele adevdrate prin singurul fapt ca se $pune aga, gi este numai falsd nu qi falsificAndd. Dac6r obline, ins6, credinla, imitl nlriar qi cele crezute adevErate. A.: Acum inleleg cE este o nlare tleosebire inne cele pe care le spunem gi intre acelea privitor la care q)unem ceva: motiv pentru care asimt: c6ci eram refinut numai gi numai de asta, cd tot ctea ce numim fals nu este drept mrmit decAt rlati cor4ine imitarea a ceva adevflrat. Cici cine. zic6nd c5 piatra $Hte argint fals, nu +ar farre, pe drept, de rAs; tonrqi, dac6 cine-va ar rire ci piatra este aryrnt, zicen cd el zice fals, ridici cE di Ia iveald u l'ulsd sentin{6. Cositorul, insd, qi plumbul le numim nu absurd, dupd cum socot, fals argint, pentm cE, in acest raz, lucml insugi flrte oarecum imrtaq gi nici nu este falsd prin asta sentinla noastrS, gi insugi ad lucru despre ca-re este enuntatS.

uocoi possint' An meliora deteriontm nominibus 30. rl'


argentum f
Possimus'
'zl

lVl. -

Oare maibunele pot

fi

numite cu numele maircleLor?

illud video' ili#,:*'H;'oropterea qugd

a
1

t" ln

dicitur; il;;;"'li^* vt-" argentunrvocctur: ^'l^"*' ti "i"' ^' est,'si falsum honor I i::' .,?,ffi quos ;:H' l;,Sry:*: se ^':,*:I;:i::l:l' ostentant' ".* habitu
c0lllurrrc'r4r'r

30. R.: Bine-n{elegi. Dar vezi numai asta, dacE putem nulni fl,ngruent gi argintr;l cu numele fals aJ plumbului. ,{.: Nu-rni place? ll.: Cum aga? A.: Nu qtiu; decAt ci vdd cd o spun vehement lmpotriva voinlei mele. R.: Oare nu, poate cE, de aceea, fiindci nrgintul este mai bun gi i se spune oarecum ca gi spre batiocura Itri; pentru plumb, ins5, este ca qi o oarecare onoare, dar:5 este ltrrrnit argint fals? A.: Ai explicat tocmai ce voiam. $i cred cd de hr(rea-s linuf de infami qi de tic6logi cei cc se arat5 cu apucituri llruieregti, pe carc n]l qtiu daci si-i numeoc mai bine {'alse rnuieri
rtrrr falqi berbali. Ii putem, totugi, numi, fdre nici un dubir-r, grk:vdrali histrioni qi adevdrali infami: sau, dacl rdmAn asr:unqi, ;i nu este nimic numit infam, decAt de la o faimd ruginoasri, ii llrunim, dup6 cunr socot, nu flrd adev6r, adexdrali de ninric. R.:

ffi"".i'il^muliebri

,,i;;tJil
ir**r,

utrum lalsas

itrfanres stn': duhitati histrir-rncs' verosque

t.e1:: ti:iT, r,ulieres' an fals.s viros trlurrc'"'.'


;

possurnusvocare;*t'--'lt::::::.t""";;t:"r;"frlJJl1 ver()s nequam non srne

ITil;*J,io"ti"ot"'

130

S. Aurehi

Liber

Sf.

Aurcliu Aagustita Solilacuii

C@ft@ a

doua

l3l
r;Ir,i

fi' Alius locus nobis erit de istis H.;;;;i.i, .r,ultt ertim fiunt' qua.e qT"ti.lTl:, Y] honer ;".0*';t;".,i.'t, "riq"o tamen {in". l'udabili m(rrstrantur. a, *ogrra quaestio, "tt "t,tl"l-p,^1t:l ho* il;;;il; .ausa mt-'liEb'i t"tti"t indut*s' debeat ;;;,p;;;, hoc ipso quo mulier 11""'1'^ff:::::.::ili certum
dicimus, ut opinor' aliquo.modrl futurus: et utrum saPrens qui vitam t""1" 111t fruniinis' r,nif1 necessariam fore pol' 09001 vestibus' si aliud
l

in alt L:c va trebui sd discutdrn despre aceste lur:ruri:

il-;;;

ri,5;r.itt ; illiilili'""il ;;t;greo ra nta.e inqui sit i';nis t sta p r o t ":0,,"^t:.:' Nunc autem ;;;i """ J,:-.:'1,,[:l'
i ,d

ie.l tl" ho", t".t tlictum ""1',ilt:-t,:t1"j,l ind i

fernineis

i""1""t.[tr". tt"plttiai"es decidatur' est' f.."r"rr,i quaestioni.satis q"iaq"am :li"i:::' aliq !111 ryI" nisi veri
SlrTl'Jll
imitatitlne.

'I""'"'tt"'ttit""'

Hc-ntanpli cd nrulte lucruri par cvasiruqinoase prin infSlirsarca exterioari" totugi, intr-un anume scop liudabil, se dc,vedest: rrneste. $i este o mare chestiune dacE, pentru cauza liberdrii patriei, lmbrdcat in tunirA muierea-x:d, :rr trebui sd inqeli dugmanul, ai sd fii, poate, prin insugi fapnrl prin mre ai fi o muiere falsa, un mai tdevErat hSrbat: qi dacd inleleptul, care ar qti, intr-un chip oare<arc, rrigur cd viala sa va fi necesar6 soartei omenegti, ar prefera, dar:d nu s-ar putea altfel, sd moard de frig, decAt sd fie-mbr5t:at irr vegtrninte femeier;ti. Dar, despre astar precum s-a spus, vom vedea &ltddat6. Cdci, cu siguran{5, obserwi de cAtS crctare este uev()ie, llAnd unde ar trebui sd inainteze acestea, ca sd nu se catld in Rigte inexcuzabile turpitudini. Acum, insE, ceea ce-i este destul prezentei chestiuni, socot cd apare deja gi nici nu existii vreo lndoial5 cd ninic nu este fals, decAt printr<l anumit[ imitare a
udevSrului.

q ctmni pgrte falsum sit aut Derurn' XVII. - Num aliguid rram hoc mihi bt Sl . A. Proficiscere ad reliqua; p"...*r,r* est.'.'A' Ergo. ill'rd et quibus etiam r Pqrnuuru!.' "--.t'Idi-"t' dis<:iplinas .qurttus e rus c.ri<J

:lt:::i:,:t:I:.'il;
^^r,]

;*JiJ-

il""XJ"tfi ;'"it", ;;;J

sapientiae annumerari

no.

9"*:. p:::lL.^ A chilles sicut theat ri cus

aliqua parte falsum 'rveniri' arrquo r-."" '..--' "l "*^l'T::::T,.--,,T:'I: ' Lr'rrr \'-' iru' enirn disciplinae t Mihi videntur multa lnverun' Non u: lrabent lapidern, nec tarnen' ""t"-:,:'.:.].10t?l,T'
esse, cp,rae sPonte occurrant

:'i

quod falsus di'l:at,r' Q"' 5;:i;''J;;il;; l.l..ilil";", tia* i*tt' i""t'*"rabilibtrs^sup:t*d" cogitantibus' Il' Yideo prors

ifi;".i';,'.I'"tt'

Secl nonne

tibi

videntr-r. ,,..,u

;;;;"m :ffi';;;;;;;'

i.,,poris nonrine includi? i''t""e nihil esie certum lratrerem'

f Quae ommt atquoti esse crederem' ,T::'ffi;, falsa ;Jhu' imit^tiol''em ;;;; " ""'"-:1-1"-:.*:'i; comp n's millis, sed utar quanftrm possum aliud ;;;^ itt""" app':llas' Certe enim aliud est quod .''" intrnius' t'ri"a' Q";a
'P'11'lT-'lr":"tlf

inter

YJ.,*I#'r.;-*

"'i^

fals sau o.deo<imt din toatd partea! 31. A.: Treci Ia cele ce-au rdnras: cdci despre asta nr-arn Itrnvins destul de bine. R.: Prin urmare, asta intreb, dar:[, pe lllngd disciplinele prin care suntem invi1a1i, gi printre oare se ntrvine sd fie prenumlrat chiar gi studiul inlelepciunii. putenr g[si c-eva astfel ader.Srat, care si nu fie, precum teatricul Achile, dintro anumitd parte fals, precum din alta sd poat6 fi adevErat'/ A.: Mie mi se pare c-au f.rst gdsite multe. Cdci nu disciplinele fonlin aceasti piatrd, qi nici nu imit6, totuqi, ca sd fie piatrd gdr:vEratd, ceva care s6 fie numit fals. Prin acesta unu amintil, Rrr vezi cd trebuie renuntat de-acum la nenumdrate altele. care h ,,curd de la sine cugetdtorilor? R.: Vid, de hunf, searrrS. Dar fltr fi se par a fi incluse in unicul nume de corp? A.: N,li s-ar pllreu, dacd, fie ag gti sigur cE neantul este nimic, fie aq socoti Itrxrrgi spiritul de numdrat intre corpuri, fie ag socoti cE insuEi I)rrmnezeu este un corp anume, care, toatele. dacd sunt. nrr te tirl a fi nici false, nici adevdrate de la imitarea a ceva. R.: [n httrg .re trimili, dar md voi frrlosi. pe cAt pot, de un cornpendiu. (l[r'i, in mod sigur, una este ceea ce numeqti neantul, alta r:eea fr rrruneqti adevirul. A.: (lu multul alta. Caci cei nrai neanl rltrr:At XUI.
Oare ceua
e

L32

S. Aurelii

Liber

gf.

A"fu M*@ Srfu*"

C"rb"

"

d",-

lgg

int veritatem inane aliquid puto, aut tantopere aliquid

appeto? Quid enim aliud quam verrtatem.! lrlv:n alria".oZ fi. E.go et illud fortasse concedis' nihil v * q,ro,l ,ron J".it,tt" fiat ut verum .sit' '4' Jam hoc inane prat manifestum est. r?. Num dubitas nihil esse

t111tl',t ipsum inane' aut certe corpus? -111,"0*tt*: N ergo, ventatem co4)us-esse aliquod credis' '4' Opinor arbi *.,au. n. [uid in or4n'"{ A' Nescio; nihil.ad.rem: .,rri- ',r"t iilud t" sciie, si est inane, magis illud esse ilil- sit corpus. l?. Hoc sane planum- est' '4' Quid. i1

''

rrr.*o..*"t? R. Ln tibi aut veritas videtur

fecisse i sit? '4' Non vi aut aliquid verum esse ubi veritas non ^L ^^ -.^,.1 i Il. Non est ergo inane verum, cpria neque. ab eo quod

non est, inarie fieri Potest: et quod veritate caret',vr i non esse manifestum est; et omnino ipsum quod igirur Ji"i*., ex eo quod rrihil sit dicitur' Quoruodo esse verum esse quod non est? atrt quomndo Potest lnane tanquam penitus nihil est? A' Age nunc,
1

deseramus.

nu este neant: gi ceea, ce-i Iipsit de adev[r, e-nvederat ci nu-i udevirat; gi, in general, el insuqi, care este numit neant, este numit Jrrin fapnrl ci nu este nirnic. in ce chip poate, aqadar, fi adev6rat (.oea ce nu este sau in ce chip poate fi ceea ce este pe de-a_ntregul rrimic? A.: Haide acum? sd pdrisim neantul ca neent.

fie cd adevSnrl ceva adevdrat unde nu adevdrul? A.: Nu mi se pare. R.: Neantul nu este, prin urmare, adevdrat, fiindc6 nici nu poate sd devini .neant prin acela care
eete

tnine, dacd gAndesc adev6rul ceva neantic sau doresc atAt de arzdtor ceva neantic. CEci ce altceva rAvnesc s6 gisesc decAt udevdrul? R.: Atunci c<lncezi, poate, gi aceea cE nimic nu este arlevdrat care sA nu fie f6cut prin adev[r s6 fie adevArat. A.: Asta il-a-nvederat, de-acum, demult. R.: Te indoieqti, ,are, cd nimic, aau cel pu{in corpul, nu este neant, cu ex<rp1ia neantr.rlui insugi? A.: Nu mE-ndoiesc intru nimic. H.: Atunci opinez ctrmcd crezi cA udev5rul este un corp anume. A.: in nici un chip. R.: Ce, intru corp? A.: Nu gtiu; nu are a face; socot c.E tu qtii aceea c6, rJuc6 tteantul este, el nici un c6rp. R.: Asta-i destr-rl de drept. ? R.: Oare 1i se pare 1ie

XUII. - An uere sit corPus'

XUII. -

Sd

fie, oare, corpul cu odeudrat.

verae disputandi disciplina veritas, qua ornnes et corpus^(luod non airiifri""". Verum est e,im co et 1i disputandi ratione esse fr-rrmatum' Si vero est' et ob hoc non ad. Iiqui imiiatione aliqua verum n"..,o,, nihit erit fortaqse quod impediat disput r.rl"""*, quominus ,ipsa veritas esse doceatur' A' Lrr

134

S. Aurelii #cleo istam controversia*

Liher

Sf.

AweliuAWustiru

Soli.locvii

Cartaadow

135

quidem cum consl (fuaeramus de corpore: nanr ne htrc t""tti""ttm' R' LJnde scis

Sd cercetEm intAi despre urrp, cdci, intr-adev6r, pAni ntr se va fi or6nduit gi acesta, nu vdd controversa asta terrninat5. R.: De unde

[:iJ';::$ ;;;;;;p""i" [ofma ct


;iil;

anlmus esriet. An alitr n()n esset; si veram haberet' t in parte' de caetero drrbit .rtz e'
nant. nisi teneatur altqua t1-".?t' n Vu()llr(xlo auf,Errr" Quor-nodo autem, irr. E' Nihih-re tanoenr uc Prrtr, satrs intelligo. de illa tua geometrrca recordari"? 1'I:* :",']'T::::1 rn corporu ;;.";;;J;;rsuri, ac libentissinre' rl' Talesne

ali il'0""';';""de: nam eso Puto corpus n1*t"l'-"".' non rvrrlr uPsuru tt"ttit'"r!, guam si

*"t*

Oi::'t]'1.1 figurae inveniuntur, q""i;t +t est quanto deteriores T,tt "ullT"LL iri.., i""t.albile Ne quaeso' et ii. b;.. ergo istarum veras putas? '4' e;nim i.tE.rogt dt'm putes' Quis ",:it"^'1'll-"^". ;;;

j:::lTfl1

Etii ce wea Dunrnezeu? Ascultd numai: cEci eu cred corpul a fi eonlinut printr<r oarecare formd gi s1refd pe care, daci n-ar avea<), n-ar fi corp; dac6 ar avea-o adevdratfl, ar fi spilit. Sau trebuie gAndit altfel? A.l Asint in parte, in rest mi-ndoieelc, c[ci conced c{ nu este c,orp, da(6 nu este confinutd o anume figurn. in ce chip, hrs6, dacd ar aveao pe ea adevEratd, ar fi spiriq nu-qeleg indeajuns. R.: Oare nu-[i amintegti, in cele din urm6, nimic din exordiul primei cd4i qi de acea geometrie a ta? d.: Bine-ai comemorat: mi-amintesc, desigrar, gi crr foarte mare pl6cere. R.: Se g5sesc, oare, hr corpuri, astfel figurile, procum le adeveregte acea disciplinE? d.: Ba, dimpotrivE, e incredibil cu cAt sunt invederat dovedite a fi inferioare. R.: Pe care dintre acesteb le socoli, prin urnrare,
ac.levErate? A.: S[ nu md socoli, te rog, intrebat pflnd qi una ca losta. C[ci cine este chiar atAt de orb la minte sE nu vadd cE acestea, *rre se invaf6 la geometrie, sdlagluiesc in insugi adev5nrl sau chiar

q'ul :J;;t ;.,;-,iE"",.i'tl' aut-in in geometri:1:::"i his etiam,ve:1-a1""::


hubii"r" in ipsa veritate'
vidennrr,

::ffiH#t;;:;:io"d:T habere nescro q'i'"' L*,tatii"t*

qy"'iid.

istas tende

iir"t ".*z Jam enim tonrm illud quod ostendere intelligo.


est ut O" :13. R. Quid ergo iam opus

":"i1l1lfltl1

ndev6rul insugi in ele; cd acele figuri ale corpurilor, insd, chiar rlncd par ca gi cum ar tinde spre acestea, conlin o nu gtiu ce ,lmitaliune a adevErului gi cd de aceea sunt false? Cdci inieleg, de-acum, tot ceea ce puneai la cale sd ardp.

Xffi. -

immortalitnterrt' l/e.ritas imm'ortalis arguig animae

. - Adeudrul nemuritor scoate la iueali nemurirea suJletului.

ll3. R.: La ce mai este, aqadar, nevoie sd cercetdm despre


dir:iplina dialogului? Cdci fie cd figurile geometrir:e sunt in adevd,r; fic in ele, adevdrul, cum nimenea nu se-ndoiegte cd-s confinute-n ttrfletul nostru, adici,-n inteligen{a noastr6, tocmai prin astu se firnchide ci in spiritul nostru este chiar adevflrul. Pentru cr{, dacA tt nnume disciplind a{a este inseparahil in spirit precum in su-biect, ';i rrici nu poate pieri adevdrul, de ce sd ne-ndoim, rud rt,g, de 'Vitfa perpetud a spiritului, printr-o nu gtiu care farniliaritate a Ino4ii? Acea linie, acea cvadraturE, acea ronrnditate au ele, oare, altr:le pe care sE le imite ca sd fie adevdrate? A.: in nrci un clrip nu ln)l crede asta. doar daci linia este, intampldtor, altceva, decAt Itlrrgimea fdrd l61ime, gi altceva cercul, decAt'linia circumdusd, tlin orice punct ogal depdrtath de centru. R.: Cle n'rai amAn6nr,
Hfir<lrrr. Sau, unde sunt acestea,

']::l*l ai,p,,",i""i"i::::*'J1:,t#::il,ii',H":.,?:H"i;

in velitate, srve ln el . L:-:a ^- ,\or nenro ambigit' ac per r intelligentia nostra, contineri esse cogitul in nostro animo "t"n"' veritas antmo' ut rn su 3I];} in est l,rr"lit "t disciplina ita p"j:::;r .s lnsepalautrrlEr, nec rt inseparabiliter, rruu rnterire Y:titi: l;lll ril nesbio qua mortrl familiarit de animi pelpetua vita, quadratura tlubitamus? An illa lite* oel ItlJ:I*] ut vera sint? '4' Nullo n ffi;;ii; qr." i"'it""tur

ffi#; ;"'J".",'",ii"i''*'lllu-:l'^t:1,ii1:Tl::1fl quam linea -v":*-"T ;,#ffi;d*e, et aliud


circuh'rs

crrcum

Llrrurrlur -' :.."-:-.-. urrdique ad medium aeq'aliter -I;r9"tl erst./ l. Ave An ubi ista surrt' \'erltas non
,,,rnctarrrur?

nu este adev6rul'i A.: indepdrteze

136

S. tumlii no:t Deus amentiam' l?' An disciplina :"-t^

Liber

Sf.

Awvliuhtgntiru

Solilncuii

Cartm.adoun

L37

i"

animo?

6:L

f::;'r'"H'1:::.; mihi S;1,H';ffiil; ;.;p**.'"'"?'4' Quando trrlf; "n [.'1il il ;i il1 ii est igitur anima:-jamtam ". 1' ::: :',':':I, i*l]'f c ffi;il1-*o.toli"
.
:

#il*nz

n' s"a-r"#

:'.

',-:.---lr-.'. t,.i" cretle veritati;"clamat et in te esse habi dr.oFrln -^l^quacun esse, nec sibi suam sedem Avertere ab unrbra Posse subduci' oblitu nullus est interitus tuus' nisi zl Ar -:-

rcor. oe02) 1".. 11i:1":ffi':;JJ::":ffi'L,1; resipisco, recolere lnc ' . rcurt'rrvv' --. :-^-^-lc^ -,.. eninr imperito, non entm expediasquomodo rrt animo I in a ei o s u m u s' d i sc ip m o r t a I e m di c e r e P :"^t""'^""1 desrder't
s

il;",fiil;'n' ;#ff;;;;ari

^ a'ri"a ista quaestio.'volumen

diligenter: simul.et

ilI"

i;l###:;;,

dubium *:*:::::, eorurr clrae concessa sunt parva securitate caetera quaerere' arbitror, nec cum

;:;;;""da

tibi

esse video;

tT:

"^:,L":' quia si

l)umnezeu nebunia! R.: Sau nu disciplina, in spirit? A.: Cine-u una ca asta? R.: Dar se poate,-ntAnrpl6tor, pierind subiertul, 116 ddinuie cee.a ce este in subiectT A.: CAnd m-ag putea convinge rle asta? R.: R6mflne cd adevirul apune. A.: De unde poate sE ne-ntAmple? R.: Sufletul este, prin urmare, nemuritor, crede rle-acum ragiunilor tale, crede adevdrului; strigd el cd este gi locuieqte lrr tine gi cd este nemuritor Ei cd nu-i^poate fi surpat tronul sdu prin nici un fel de moarte a corpului. Intoarnd-te de [a umbra ta, lntoarce-te-n tine; nu este nici o pieire a ta, dec6t dac6 ai uitat ci nu poli pieri de Ia eine. A.: Aud, imi revin in ori, incep sd md rcculeg. Te rog, ins5, sd duci la bun sfArgit cele ce-au rdmas; in ce r:hip anume, intr-un spirit necunoscitor, cSci nu putem spune cE rrl este muritor, s6-npleg a Ii disciplina gi adevdrul. R.: Chestiunea ruta necesiti un alt volunt, dacd wei ca ea sE fie dihgent tratat5: v[d, totodatS, ci trebuie sd-1i,fie reamintite gi cele carel pe cAt am putut, au fost investigate; fiindcS, dacd nu existi nici un dubiu luupra celor ce au fost concese, socot ci noi am flcut mult; gi nici
Hpus

ilu

soc,ot

ceroeta celeldte crr

pulini

securitate.

)tX.

1"::!":::cordamur; sed tontufft nec sensu, nec phaniosia;


S4.A.ltaestutdicis'etobtemperoPraecePtrs antequarr termr fiU".r].-Sti ill'd t*ltt* impetrerno intersit inter ":lT,lflt:3, volunrini statuas' ut quid
exponas.
-

creclirnus' Quaedam oera

XX.

deprehenduntur'

prin ra{iune.

Unele le credem adeudrote; unele. ni le qmintim; unele nu sunt cuprinse nici prin simtr, nici prin fantezie, ci nurnoi

t-**' *'' [1ffiil:ffi;.,.T.i**.i,;,;cam q.uem 'lll quac Bra'w fi ::' il;:-: ::'- t--- eris quoc :::^,,1;i;':' nfflffi l: oiei nrundtst Hoc qua

34. A.: Aga-i cum zici, gi md supun de bund voie preceptelor lnle. Dar s5 obfn mlcar aceea, mai nainte sd statuezi sfArgitul volumului, ca sE expui pe scurt ce diferenlE este intre o figurd utlevdrat6, care este con{inut6-n inteligen}i, gi aceea pe care gi<r
lrldsmuieqte siegi gAndirea, care, in greceqte? se numegte fie fantezie, lio fantasmfl. E.: Ceri ceea ce nu re [x)ate vedea decAt atotcurat qi lllre vederea cdmi lucru egti pulin exersat; gi nici acum, prin aceste rircuite, nu facem altceva, dec6t exersarea ta, ca si fii apt si vezi nrroea; tohrgi, este o mare diferenld in ce chip poate fi inv[1at[; vr-ri [nce, poate, pe scurt, un plan. lnchipuegte-{i, deci, cd nr ai uitat rnvu qi cd alfi voiesc ca si 1io cvaeireaduci ln memorie. Zic;, ngadar
rrir ,,Nu este, oare, asta sau aia", aducAnd diferite drept similare. 'lh, insq nici nu vezi ceea ce dorcqti s61i reaminteqti qi rezi, tonqi, <.ri ilu rl6le (Bea ce fi se mrnregte. N, F se paret oare, cand qi so-nt$nrpld nrtu, uitarea absolutd? CEci insagi discregia. prin care nu de adnritt'

,",o'.,

po,".,, et ad. cuius r't .::-lT:.:'i::: exercrt itt* "ircuitus aliud qu'm ##;-ii, hram, ut illud videre t'-t luaml ruurr rruv'" " iJu*":rytT::'f:i:"' doce'i' ftrrtasse breviter plt plurinrum quomooo P('ls"it esse oblitum',,+l1:Y-1: facio. Fac enrm te auquid rauru' I illi: Nur,qurd rer/o(Bre' Dicunt ergo
.

1'ili;i; /{'

"'idere

A:ilfi

ourr-si

ffi"-;:"".
ffi

in rnemoriam

vides et '["Jz lll ii,llr"li#;;.* ;rtlari cupis' titritarrren hoc e' cum dicitur' Numquidnam

aittt""

velut similia

ry:f.T11]

esIJ quod

138

S. Aurelii

Liber
n(

Sf.

Atudit,4n$grqriu

Solilpcuii

CoilNobui

139

Nam ipsa discretio' qua omni modrl videnrr oblivio?

fd'; udT":i"'' nondunr li-,",*. o""ottu videtur' It' Tales erg'r1111,::"".:* r*"ti*i""" "L' 't' ffiil;liil;n sitruur'r.,'e- - rdicat te st pauc.s vrdentl talll talrrtrr rlecipique T"" I,3'"-lt "-:^T':T di At tihi rluispiam
-^Iir-n"",rr,.

"t"'''tld"s recordaturu's''s ;;;1;.li. uur fides haben':la est' non auutur rrL cui r'-te cretliur-rrs es; totum enim est: @rr Err' an.aliter tlhl Sepllltutll tibi sePultum

risisse quam natus es'

r[)o dicere falsum esse: et

prun,rurrr ut'lrvr!-' Haec igitur atr illa oblivione

".-;

;.;. i"?t

::l#Xffii*
*tore

est alia recordationi revisendaeqr':-r:T.11t'i

.'

::,HTJ* r:eftoque recognoscrm

",'J,-'lT*

LlHtl[tff.",i"',
qrl"rin r* ;.il;;t,
ubi
comtnemoravertt, c()mlllem(rllavcI lrr

TIOUII qurtrr ""*"'' ili,T;;;;b1.' U ,ea,,let*'

n.rr quomodn' -^--r-. aut nr.lfiirlrlo ..i "lt,-;i q.'u"d"'satagimus rep"t in notiti'am vlnerit'

:ifi#;il]:

An hoc genus

ignoh'r*iili "'1, tlllf::"T?-4' Quid accidere solet? ;t'ffi'ffi q'iiJ "'"utius mihi clisciplinis tll":lll :15. Il. Tales sunt qui bene tt"bio in se1'bfivione obr emditi; siquidem iff^''tii" refodiii:1""., eruurtt rliscenrlo, et quoclamrnodo totam facienr verrtt 5 eruurrt rrrDuLrrr'r.'1 -tenent rlonec
suhrutilat, latissrme

nihilque amplius' ut remrnts(;utuurr' '--Jri

sd-[i aminteqti fals, este o atlume parte a reamintirii. A.: Agu se pare. R.: Unii de-acest fel, de<:i, nu vid incd adevdrat; nu prt insd sd se inqele gi sd se prind6 in la1 gi (xrnosc indeaiuns ceea ce t:autd. insd, daci 1ie 1i-ur spune cirteva cd ai rAs dup6 cAteva zile tlrrpd ce te,-ai n6scut, n-ai indr[zni sd zici cE este fals, gi, dac6 <:el r:are sptrne este demn de crezarel nu vei ,fi unul care iqi va reaminti, ci unul care r.a crede; cici tot acel timp i1i este-ngropat in cea rnai adAncd uitare: sau gAndegti altfel. ,t.: Consimt intmtotul. Aceasta se deosebeqte, a"sadar, foarte mult de acea uitare, {ar accea este la rnijloc. Cd este alta qi mai apropiatd qi qi mai invecinatd reamintirii gi revivificdrii adevdrului, c[reia-i este sinrilar c6nd vedem ceva gi recunoaqtem in mod cert cd noi am mai vdzut asta cAndva qi afirmim cd am cunoscut-o; dar unde, sau cAnd, sau cunr, sau dupd ce ne va fi fost adusd la annogtinlE, ne agitdm destul de mult sE scormonim qi sE ne-o readucem in amintire. Precum, dacd ni s-ar intAmpla despre un om, intrebdm iarigi de unde s6-l fi ounoscnt: ceee- cE, decum el ne,-o va fi amintit, intregul fapt ni se revarsd ca gi o lumind asupra memoriei gi nu ne muncim cu nimic nrai mult sd ne readucem aminte. Sau acest gen 1i-e necun(Dsc.ut riau obscur? d.: Ce-i mai linrurit ca asta sau ce obignuiegte si rni
ce-ntAmple mie mai des?

jii*::"t""*,1T3lJ ::ii"."*ilX.il",i'l.'ffiPrcrtrro^"^" inirreantur. Sed culus quloartl. rlr trrrr .- .- -..r.-.--:."i*c ""f alque

ll5. R.: De-acegtia-s cei ce-s bine instruili in disciplinele litrrale. rlat fiind c6, inv516nd, fErE indoiald. Ie scormoneff: pe cele-n de nine-ngropate-n uitare qi-ntr-un anume fel le dezgroap62'r; gi totugi rru-s mul;umi1i qi nu se stdpAnesc, pAnE nu privesc, cAt nrai pe larg qi deplin, intreagd [a1a adevdnrlui, a cdrui oarecare splendoar.e
tuijegte de-acum in acele arte. Dar dintru acestea se revarsi-n cle rlne, precum intro oglindl a cugetdrii, niEte false culori qi fornre gi rrdesea inqali cercetdtorii qi amdgesc cugethtorii cumcd ceea ce cunosc ei sau cerceteazE este totr:l. Insegi acele imaginaliuni n'ebuie

It' *i'#il't;.l# *i::*::'il;J,1'Jl :: :'#t saePe' ::"iffi;i; .l-f "'d""t' falliuntque inquirentes :r.:d;i'ffi"*"ui'"il :1;'^fl*':#: ::tJ magna caut ffiffi;;.1-;; su.t illae inraginationes Hffi; #;* a"p*t'""auntur rallacT;..11T.j..#ll #L"""i;]I"t*i""."ti""*t'c.*rriuafaciesveritatis f""."ti'* "tPt11t^,T^11ti'i et irnrnutabilis rnanear depingrt, 'et *._"l J"is quarlratum sibi cogitatio H:Til; pJr"t"", 'o"'* i"ti":'-1Lt g,
"i,i".", "a

('u rnare precaufie evitate, cale sunt cu mintea descoperite


irrqelEtoare,

'"'t potest" iliud se potius convertat' si

orm se-mpestrilg, ca sd zic aga, cu-mpestrilata uglindE lu cugetdrii, pe c6nd mirifica fald a adev6rului rimflne una gi irrrutabild. CAci anrnci gAndirea-gi plEsmuiegte sieqi un pErtrat de<r rrltl qi alth magnitudiue gi qi-l aqterne oarecunl inaintea ochilor; rnintea interioar[, insd, care vrea sE vadd adev6ratul. se-nloarce lrrri degrabd spre acela prin care judecd cd toate acelea surtl

fl.

A,r*tfur"_So!

b"vii

Cartea a dnua

t4r

quod judicat illa omnia esse quadrata' '4' Quid, si nobist quispiam dicat secundum id iam iudicare, quod vid3rgj .rcrrlis solet? r?. Quare ergo iudicat, si tarnen bene erudiG est, quantamvis pilam vram vera planitie Puncto tangrr cunr ipsa Quid'tale unquam oculus vidit, aut videre Potest, huiusmodi nrih imaginatione cogitationis fingi quidquam potest? Annon hoc probamus, crrm etlam mrnrmum i ,:L:-^--^ ' ^r ab eo li---]i' imaginando animo describimus, et -l- -^ linea5 "i."rlr* duxerinrus' inter ad centrum Jucimus? Nam cum duas quas quasi acu vlx pungi possit, {ia,s iam in medio non po"..r.rrrr" ipsa cogitatione imaginaria ducere, ut ad centrr'rm
sine [Col. OSo4] ulla commlxtione Pervemant; cum clam

prtrate. A.: Ce, dac5 cineva ne-ar spune c5 ea iudec6 dup5 cr;ea trt obiqnuiegte sd .iadd cu ochii? R.: Cum judec6, prin ururare. dru:d este, toLrgi, bine instruiti, cE o sferd adevirat5. oricAt vrei de llture, este atinsd de un plarr adevdrat intr-un singur punct? Ce reat fel vede sau poate vedea weodatd ochiul, c6nd ceva de lohil accsta nu poate fi pipdit nici de ins5qi imaginatriunea gArrdirii? Beu putem, cumva, proba una ca asta, cAnd descriem cu spiritul, lnaginAndu-ne, pAni gi cel mai mic cerc Ai tragem linii d! la el centnr? Cici, cAnd vom fi tras doud, intre care de-a-bia s-ar

ea-mpunge, precum cu acul, nu mai putem nici cu insEqi


rdirea imaginard trage, intre ele, altele, sd ajung5, f5rd nici un de atingere, Ia centru; pe cAnd rafiunea strigd cd pot fi duse rte gi cd nici nu se poater in acele incredibil de-nguste sd se atingd-ntre sine, ci numai qi numai in centrr, astfel , in fiecare interval al lor, mai poate fi inscris cercul. Cunr fantezie nu poate-mplini una ca asu\ qi, mai mult decAt ochii ;igi, este neputincioasS, dat fiind cE prin ei inqiqi este infipt6 in irit, este invederat qi cA ea diferd muk de adexdq qi rtr adevdrul este vdzut, cAt timp este ea vdzut6. 36. Acestea vor [i spuse mai elaborat gi mai subtil, c6nd vr_rm rceput s5 vorbim despre inlelegere. parte care a fost propusd de , dupd ce vom
ce este necesar despre viala sufletului.

ratiti innunrerabiles posse duci, nec

sese

in illi

incredibilibus angustiis nisi centro posse contingere, ita in omni earum intervallo scribi etiam ciiculus possit' F cum illa'phantasia implere non possit, magisque quam ipsi oculi, deficiat, siquidem per iPsos est anrmo t"1:1"':' rnanifestum est et multum eam diffene a veritate, et illarh, dum haec r.idenrr. non videri. 36. Haec dicentrrr operosius atque subtilius, cum de intellisendo disserere coeperimus, quae nobis pars

fi discutat gi lamurit, pe cAt suntem in stare, tot CIci nu cred c6 tu te

comperta fuerit, veritatis oblivionem inferat' .'4' ^No1 potest] satis'dici cpantum hoc malun metuendum sit' Qualis enim erit illa aeterna vita, vel quae mors non er Praepo mot est, si sic'tivit anima, ut videmus eam vit'ere in puero vita nihil dicam quae in utero agitur; norl nato? ut de illa

doar pulin ca moartea umand, chiar dacb nu duce la pieire sd nu abatd, totugi, asupra tuturor lucnrrilor, gi asupra ri insugi, dacd va fi descoperit weunul, uitarea. A.: Nu se ,ate spune-ndeaiuns cAt de mult trebuie sd ne temem de acest l. Caci cc fel va fi acea viald etern[, care moarte nu-i este de daci suflen:l tr5iegte, a$a precum vedem cd trdieqte el in rncul abia n6scut; c6ci nu gdndesc cd nu este niciuna. R.: Fii nfricat cu spiritul; Dunrnezeu" Carele ne pronrite, dupd acest Itrrp, urrul atotfericit Ei atotplin de adevdr, f5rd nici o minciuni, sim;im de-acum, intrebAndu-ne in de noi, va fi de fa[r2{.
Fhc6-se precum sper6m.g"

IVOTE
IAtl liu.: fie

FI COMENTARII

eu insumi, fre altcineva exrririsec- fie intrinsec.

rf

VllI,

Pentru rolul cardinal_al memoriei in augrstinism, vezi confexs.


12 sqq. (P.L., t.

XXXII,

x.

'

t:ol. ?84 sqq.)

t.Aluzie la.txralade piept {e .*re sufereu Augustin 9i tare, gi .-a. a aurr llrr rrrl nu mir: in decizia sa de a renu.la la ,arilra didacticr (cf. confe,ss lX,Il, 2. Ihid. col. ?63 sqq).

lrtu i'tr<r ep.cd,

c6nd 1: p"p, fi pe deplin familiarizar larL,giei qi inlro oleri pur liloscFr


pre

r'u.ii cnmentatori relevd fapnrl cE, deqi <rr.vertir de putrr tirnp. Augrrstrn lrprimd, in aceet pasaj, cu mare fo46, ner:esitatea p,rter", g*frri, gi

ii

dli;i;

r'At.tfmmoash, suhi.leles, aci gi passinr, .umai cA,d se refer5 Ia 0ft)aturi, in sfera frrmosului ftrarte.
lYezi I Retract., IV, supra n. irltrtxl.

ta sd concorde cu obia:1iune a ditt Rerntct.: l)unrnezeule, a.crrui imp5rdlie-i t.t universul, pe care simlu.l il ig,rr6 (cf. lupra5 n. introd.).
"Yezil Retmct, fV, n.
r

rlAga interpretativ, altfel, .-

13,

supra, rr. intnrl.

r{rAceastd mirific6 rugdr:iune, nunrit& de unii exegelr Rugdciunea xofului, Ie-nrrcdereez6 sr:eptir:ilor, r1i vor mai fi fiind, inalt-addncul lltr,Etinism aI proaepit txrnvertitului Augpstin. l)eapre Alypius, amicul lui Augrstin, cl. Confess.,V[], Vl, 14, P.L., r, XXXII, col751.qq., qi r:ol. 769.
. ..r
f

\,I[,

a Ei I X.
.

Expresia este universald qi inseamnd: nu decutge ,;nn^sauent logie


Of. Cnn/ess. [V.

l'f

VII, 'tz^P.L..r. XXXII.

c,rl. 698.

t44
r{

Aureliu

Solilacuii

Notc si comcntarii

r45

adiui domenii ale Etiir De med qi tehnicii, att rdmas numai opt c54i despre qtiinla nredicalE., Tlmtul operei' care hipcrcratice' iD"sprc ^ertir:ind), sintezir ascrierilor +a oi desfre agricrlturi, arta rdzboiului, retorici, frlosofie, rlrept etc' C.(elsus) a incercat sd r:uprinda lnqo l lra""ari a"p6 t64ile rimase, la care Ln"iclopedica, ..,.i.e r:lar, cu mari merite literare, rezultatele
Enciclopedist. Din opera sa intinrlatilaes
('4me',

Celsas/Aulus Cornelius Celsus /(Prima jumitate a sec'

e'

ulrn*r"
gi

i.t diferitele domenii ale EtiinleJor exacte qi urrtane' Estetolside erudit, cu vaste cunoqtinle, a cdmi operd constituie o trdsdtur5 rrn Ed' $tiinli: trnire intre la rro q i P liniu Lel Bdtrdn (Scriiloi greci 9i htini" Encickrpedicd Buc., 1978, p. 390)' r:,Nu qtiu pe cine urmeaza unii coment-atori qi traclucS.tori de-ai nol acest mirific pasai, ii imputS, intr-un exces

(lonciliul de la l-atran (11q8). de citre un necunoscut, carte despre oare $-rr crezut? de asemenea, c5 a rdmas neterminatd qi cEreia Lrannes Ohrysostomus Trombelli i-a publicat un aga{rzut ultim <npitol (r:f. P.L., t. XLVII, col 1149 sqq.). 2i Solilocoiilc au mai frxt traduse in romAnegte , in 7992,1a Editura de Vest din Timiqoara, raducere care este o curat6 demenld (despre care vezi artimlul nosru ,Sf6ntul Augu*in pmfanat a doua oar6", in ,Trihuna', nr-le 2 (2059)pp. 9, 11; 3 (2060), p. 9 si 6(2063), p. 8, (1993) 9i, in 1993, la Ed. ,Humanitas'. traducere mai cursivd, dar plind, din pdcate, gi ea,
de gregeli

impardonrrbile.

"a.rd,

iir",rtAnd

l6Vezi, iar6qi,
n

Retmct. [V, 3, supra, n' introd'

uem Ideile din acest capitol, la care se adaugd pasaje din De c-ol' 154;De lib' Arb' Il' III' 7' P'L'' t' X XXXX,73, P.L', t. XXXfV, .a. tZ+a, De Tiin.X' X, 1t16, P'L', t' XLII, col 9l-2; De ciu' I)ei' XiU, P.L., T. XLI, col. 3:19-40, sunt relevate a fi izvorul pentru Da
a negal cd A ergo cogito allui Destartes. La vremea lui, Descartes P1s3] i-a gisit lui Descartes.,1l u.".prri" aoelagi lucru ca Qi 91.. Allii arr vorbit in fel qi chip despre aceste texte' lextel

ir"tifi"ur".
rs p

textele; tac qi vorbesc totodatA' Pedure, altfel:

h(ig.
actt>r

Visele, altfel: vdzutele'

20Rrrscius este

(729-62 a' Chr'), prietenul lui Cicero" 2rAr:ela: Ambrosius, ct- Confess' VI,III, 3 qi XI, 18' P'L'' t' XXX[''

celi:brul

720 qi72&9.
22Ce[dlalt: poate, Z-enobiu s,ct' De ord'
1,

\'II,

20,

P['', t' XXXII' col'

lletmct.lY,4,supra, n- inrod' soliloqutor 2, SfAntului Augrrstin i-a mai fost atribuitd, in fals, Liber ttd Deui (Cartea Solilocviilor sufletului cirtre Dumnezeu)i ctnimae. altfel (;f. P.L., t. XL, t-oI863 sqq'), alcdtuit' ins6' tfu-ziu' ".,t*i, "*ifi"
2:t\ezi

S.

AURELII AUGUSTINI
FIIPPONENSIS EPISCOPT

SF. AURELIT] AUGUSTIN


EPISCOPUL HIPPONEI

DE NAIURA
BONII
CONTRA MANICHAEOS

DESPRE NATURA BINIELUI


iuporRrvA
MANTHEILoR

LIBER UNUS

O CARTE

|VOTA INTRODT]CTIYA
Una dintre multele erezii asupra cdrora a triumfat SfAnhrl rtin, in lupta sa de o viald crr ereziile qi ereziarhii, in scris qi, i, in confruntdri dira:te, insolite de o mare asistenl5, dinrre

libi duo (P.L., t. XXXII, col. 1309-1328; la Roma, in 3BB gi incheiatE in Africa, in 389) 9i s-a cu capitolul XLW din De Haeresihus, scrisd in 42g, cu i ani inainrca mo4ii sale, interval de timp, in care au fost scrise: '|ifurc arbitria Ebri trcs (P.L., t. XXXI, ool.l22l-1}10), inceputd Roma, in 388, gi incheiati de-abia in 395, in Africq De &nesi manichq,eos libri duo (P.L., t. XXXry, col. 774-22O), lrceputd la Tlragasta, in 389; h wra rcligione li.br unus (p.L., XXXry coL 121-772), scrisd la Thagasta, in 390; De utilitate dendi 9d Honomtum (P.L., t. XLII, ml. 65lg?),scris6la Hippona, 391; De duabus animabus c,ontra manichaeos 1t,L., t. XLlt,
manichaeorum

ructt a lnceput cu De moribus Ecclesiae Catholicae et de

multe au rdsras celebre, este oea a maniheilor, degi putem, pe t, spune cd lupta ins6qi crr nmniheii a durag ircalteq o via(E,

)4; C,ontm epistolam Manichaei qwtm u@ent fundomenti (p,L., XLII, ml. 171206), scrisd in 397; - una dinre sursele cele mai

Prietenilor nogtri, [Ienei qi lui $teIan

portante asupra doctrinei manihee -, Contra Faustum 'chaeum Libi triginta rres (P.L., t. XL[, col. 20?-518), scris5 lOO; De actis cum Felice manbhaeo libi duo (P.L., t. XLII, col. ), stenogram[ a disputei ginute la Hippona, la T gi 12 ie 404; Contm Se.cund.inum manbhaeum (P.L., t. XLII. , 577-602), rispuns, din 405, la o scrisoare a maniheului undinns; Lifur ad Orcsium contm priscillianistas et orfuenistas

150

',

Aureliu

nahtra binelui

Notd intrcductiud

151

(P.L.. t. XLII, col. 669-678),scrisn in 414'" Contra aduersaiwn 'et Prophetarum (P.L., t. XLII. Col- 6036661 scrisE y 4?O'^" t," opt." scrise speciel inrlrcriva ereziei manihec' dar' in

sa .iperd sunt incd nenumirate locuri i" "1t: _" ::l execra-bila erezie, care a continuat in sAnul creqtinismului bogomili qi cathari, iar ecouri ale ei se mai p6streazd ; *,Li qi U At" secte. Dintre operele Sf6ntului-Augustin' in

'D.rmnezeu este natura inconrutabila qi supremul hine gi cd de la El ntnt celelalte naturi, fie spiritualq fie corporale, Ei cE toate" ine, c6t

ttiummum bonum, guo suprius,,an est, Deus.est;,Cartea k"b* notura binelui este impotriva maniheilor. unde se ararH r:i

cel mai argram"entativ] 9\ prin asta, cel mai abstus dint'e srle antimlaniheene, altii. insn, zic &, in aceastd operd' Augustin trateaz6 chestiunea in cvasitotalitatea aspectelor

"

SfAntul Augustin insugi Je rdtdcirile ereziei mani auditorilor, 9i, in. acest 1asl*p' .' nedepagind, I"t4 t ""pt" g""16 qi o-o""rt averea sdrdciei gi gloria n5mu' ^ "rrUa.i* D"spre natura binetui (399), obeervim clar doui in as distincte: prir..t, in care sunt exPuse principiile eterne in filosofiei binelui Ei riului (cap' I-XXXIX) argumentalie' multe din expresiile qi conceptele augustiniene, in s asupra binelui, ne anrintesc '+Presiile.qi coneptele din lui Platon, mai cu seamd-din Fileb { Tbetet, qi din { Sf' neoplatonicilori concepter ce vor fi preluate intocrnai de intAi in tll qq' din Aquino qi in Szrnrna theologica", TP c' ollr El llr Durr&,t.u ou,.o dar qi in Summa contm Centiles, I, c' XI 9i XL-I gi III' manihee' cupril Jor", in care combate direct blasfemiile C1 &[ lo., nrr-it" Tbznurul9i Dpistola-Fundamentului' in profund cregtin' ,rrge"irrr" din final invedereaz6 sensul Sif"nn Augustin inlelegea oi poarte polemica spre salvarea rfthcili, .,r".pt., dobAndirea gloriei personale'

NouE ani, din tunultuoqii ani ai tinerelii sale' s-a ldsat

in natura binelui, gi cAte bune, in nanrra rdului, p. i qi.le-a inchipui eroarea lorrgi. Aceastd carte incepe "*" aqa: mul bine, decdt cd relc nu este suprior, este Dumni*u. , $i despre manihei avem, de asemenea, cuvintele SfAntului q'u-din insugi. AflA,, agadar, din acest text: ci erezia a ftaceput la. un anume persan, pe care discipolii il numeau Manesi cd i discipoli l-au numit apoi, cAhd erezia lui a_nceput s6 fie cat[ in Grecia, Manichaeus, ca sd evite coincicle.nla (dacd chiar realitatea) etimologicd c.u nebunia; ca unii discip"li, ioi.,d p*i pri $ap, au inceput apoi s6-i scrie numele cu ,il, geminat,
iheii

_nehrrl,

sunt bune; gi ce qi de unde e rd.ul, gi cAte rele pun

man6;

Nlarurichaeus, ca gi c,um el ar fi, rogu-te, plinul gi

ci

aceeagi naturd (Ere este Dunrnezeu i.rsrqi; ca ei mdrturiseec ea r.ea a fost ficutd de naturu binelui, de natura lui Dumnezeu, lir:6, dar, in urma comixtiunii binehri gi rEului, care a rezrrltat ln urma luptei dintre r:ele doui naturi; cd ins[qi purgarea gi lllx'rarea binelui de r6u o fac, in intreaga hrme qi in t.atl el"-".rt"I"

a rdului; c6 aceste douH naturi se amestec6 qi se xi-ndesine, in scopul purgdrii le riu a binelul ca binete,'crre I poate fi purgat, rdmdne dimpreuni cu rdul intr-o Lmnaginne; c5, di, unele fabule ale acestora, renitd ";;; cd eufletble rre, care nu pot fi liberate din amestecul cu sufletele rele, srrnt
icE, gi

mE principii diferite-ndesine, adverse, eJerne qi coeterne, frind, -sd-zic5, dintotdeauna: doud naturi, deci,

el, urmAndu-i pe alqi eretici mai vechi, a_nchipuit


sau sulstanle, a binelui,

,ffifeaj

r52

'.

Aurelia

twfritvbirului

Notd introd,uctiud

153

lomgi' ei, nu doar virtulile lui Dumnezeu, ci chiar qi ateqii lntrucAt ei nrslin cd su din alimentele pe care le consum6, lui Dumnezeu, fiind amestecati in intreaga lume' este afirest( tstlt:"T]-l ii-r,-Ai*"rrt"t" dintm care o pot elihera mai excelent decAt d Audi Ir""aJ-i.. a" riata mai sfAnt 9i f lonrgi, care mnstituie rreepta in-ferioarb Si 31" dimpreundcu ci in ceilalli oameni' chiar constituie biserica manileilor; Auditori, acasta parte e substalei bune qi divine' deli qi mai ir arne*ecatA-n m6nceruri qi-n b6uturi, este mai strAns in cei ce narrc urmasi; c[ tot ceea ce legat6, nrai cu seamd prirg", din lumini qi restituit impdrElrli !urnneze111 ir""i*it". proprii, socot ca este purgat-de doud nave arrume' ,rrri t r. ii .o"tel"' gi cd navefe insele sunt feurf g=* lui f)t substanld f"i n*-rlzeu; ci ei zic cE este natura " lumina aceasta corPoral[? ce Ii se aqterne nu nuntai a tnsuflelili doar in aceste dou[ nave, ci cd este naturd

r:vazieuharistia stropitd cu sdmAnlS omeneascS, ca sd elibereze

T"*t

lf

n *rr"r"r,

L".rrri, in care se afii inchisi; c6 atribuie glntii f cinci elemente, care i-au niscut pe principii proprii:
innrneriorl, focrrl, epa' v6ntul; cd din funr sooot nEsoute

ce trebuie purgatf,, chiar gi str6lucirea

ilqror oelgr intuner

;ip.d", de unde-gi trag originea qi oamei:lt -d-lT^ din ;ail;;i"; il f* p.trlpede"le; din api inotdtoarele; au zbur6toarele; cd din i*pi A6" gi substantra lui Dunmezert

rele qi trirnise sd lupte impoiriva't"Lttot cinci elemente elemente: cu f amestecat cu ele in acea-std lupt6 alte cinci cu apa aerul, cu intunericul lunrina, cu focul rdu focul bun' rpt1""a, cu vAntul rf,u vAnnrl bun;.cA Tbbt:tt,"-",it^'t31! dli luminatori ai cerului, adicd, se deosebesc lndesine' lnl hrna n numesc fdcutd din apd bund, eoarele' din foc bu pe navele lor sunt sfintele virnrli, care se transfigureazd. iaraqi' in -.o"-rli cs sl seducd muierile gintii Potrivnice, 9i, aceleiapi gin$ a&erse' qi ci Prin eliberat6 lumina Pe care o fn I r -:_:: e A-^ ^ lrrctrr midularele to*rS\ gi, purgatd de c6tre logutii luminii' impdrElia proprie; cil' in Lt, dorra,,"r"ii tu..sfirtata't" deo ant acestor e"e"t"tiL rrrp.oai1ii, Aleqii lonai, constrAnti acea substanld divin6' igi necesitate de-a elibeia din toate

t:hiar qi de aici. prqcum gi din celelalte mAncdruri pe care le ln[nAnc5, substanfa aceea divin5, aga cum au fost descoperili la ()arthagina, cAnd o anume copil6, pe nume Margareta, care nu tvea incd doisprezece ani, a m6rturisit cd ea a fost viciatd din rnuza arrcstui scclest misteriu, dand pe fap nelegiuita rurpitudine, pi cd tot in acele imprejuriri, Eusebia, o anum'e manihee, t:l,azidedicat[ divinitefii, a fost crr greu constrAnsd sd mdrnrriseascd cumcd a pnlit acelaqi lucrr din cauza aceluiagi sacrileg misteriu, iurflnd mai intAi cd ea este integr6, qi recunoscAnd turpitudinea rle-abia dupd ce a fost cnnsultati de moagd, gi indicAnd, ceea ce gi Margareta, pe care n<r auzise, spusese, cd, pentm a fi procuratd gi ptrs[-n amestec acea substanfd, se agterne fflind sub cei ce re-mpreun[; cd, in timpurile mai noi, unii dintre capii loruqi, interogatri dilfuent in biserica, prinne care gi un anume Viator, au recunoscut c6 acela nu e considerat sacrament, ci e,xsecrament, gi r:[-l practicd mai cu seami catharii, c,are mergeau pAnd acolo, lncAt s[ purifice substan]a lui Dumnezeu chiar qi din astfel de turpitudini, gi mattarii, numili astfel de la rogoiinile pe care se culcaul cd nu se hrinesc cu carne, nici cu oud, nici cu lapte; cd nu beau vin, zicdnd cd este fierea principilor intunericului; cd Hocoteau cE sufletele Auditorilor lor se reintorc in Alegi, 6au, pe-o r;nle mai scurt6, in hrana Aleqilor lomqi, ca purgate, sd nu se mai reintoarcd de aici in nici un alt corp, in schimb, celelalte suflete uocot ci se reintorc ai tn arrimale, gi-n toate cele fixate prin rdddcini ln p[mflnt; cd ei cred cd ierburile gi arborii triiesc astfel, incAt *imt qi sufer6, cAnd sunt rinite, cd nimic din ele nu poate fi nrpt
durere, qi c6, din aoeastd cauz6, soct)t o nelegiuire iar agricultura, cea mai inocent[ dintre knte indeletnicirile, o socot vinovatd de o seamd de omucideri, Auditorilor, ins6, acordAnduJe licenla de a se oc,upa cu agricultura, firtmcAt ei le pot oferi astfel Aleqilor alimentele din care sd purgheze rrcea substangd dMn5, Aleqii, insd nu se-ndeletnicesc niciunrrl cu tgricultura qi nu rup nici micsr o frunz6, necilm un frua; cA ei le
mru smu-ls

fir5

a purga ogorul de spini,

rrr;rrrdd,,

de asemenea, Auditorilor licenla de a se hrflni,

in tazuri

rlxtreme cu carne, dar le interzic a ucide animalele, ca sd nu-i ofenseze pe principii intunericului, legap impreund cu r:ei cereqti,

154

Sf. Aureliu

natura bincLti

Natd intrcducti.tfr

155

din oare zic ei cd-qi trage originea toatd carnea; ci le.tnnced'

asemenea. fokrsinta muierilor, cu opreliEtea conoeperrr urmagl divtnq insS, ca sd nu lege, asdel, in lanlurile cdrnii, subetanla

purgafi, se separ6 de noi, gi, intru natura sa, trdiegte qi ea insEgi nemuritoare; cd ln ,nu] gi acelagi om sunt doud suflete sa, dorri

care au dobAndii-o prin alimente, r:[ci ei cred tfr sufletele vin toatd csrnea prin hiand 9i hSutur6; cd pe Adam gi Eva-i

lor' p1 nEsculi din perinli, principi ai fumului, gna 9$ srli' irnpretrni Sacla=, dupi ce a dexorat fetugii tuturor solilor acea*a cu solia sa (Nebrael sau Nemrael) a transmis prin in rlivin6' mAnc urmaqilor J.i tot ceea ce a primit din substanla fe1+u. cE ei suslrn cr11ca,9t::t"",.^Tl ""*i I"rft-"Ei" S".fptura, 9i care le-a deschis lor ochii asupra binglui .aJ* qiA ,""ltqi Christos a venit in timpurile 1ai-nqi td."libe{ si ;"fil"il nu trupurile qi cd nu a venit in.trup adevdrat' cisir chiar 9i invierea' o cred de rrnde mt numai moartea sa. ci lrgea 9i le-a v-< cd,susgin cd Dumnezeu, care a dat prin I\loise T)umnezeu' ci unul di profeli, nu este adevlranrt

:T:':,#

r:elor

Cu trei BAnului g

nimicit Sf6ntut Augustin drrctrina taine): signaculul gurii. sigrraculul moralei manihee,-invedeifnduje

ml 1353 sqq). stiir impotriva


la descoperirea
ereziei

"*.if"Ipt*intirnericului; principii

L.rlrinl gi prepun c64ilor adevdrate unele apocr*t.* tylli Spiritul p."r"l.i"tl. bo^.rrl,i Isus Christos despre-lor' Mani persoana ereziarhului FJ;l"or[ s-a implinit in lui I d" ,.d" el insuqi se numlgte in scrierile sale apostolul spun trimis n! SpiAld SfAnt; cd ei ca pri., el l-a

cE

din Noul Testarrrent accepta

ce

i s-a rerconstituit fizionomia (cf. Dict. de theol. mth. lX, at. Manichebme.
ounoaFtetre,a acnstei erezii

ool. 7811 sgg.), o sursd importantE pennu tare a cuprins o buni parte a lumii.

&;;;.

nltrri"fru"t

a al'ut doisprezece discipoli' conform cu nun .f*rofif"t, qi c[ acelaqi num6r este Pdstrat 1-t:.:j]1",:T: tul .p: *er,1in dclisprezece Alegi, pe care-i numesc magrqtrl'. loruqi; ;.;i;;."r"""i".1 .,r**tc irincipe.le presbiteni cd e :1 q"p"r'r*iqia.i de episcopi, 9i episcopii aleg soare' qi' in .rr' tt ,"t a..l lo. diaconi; "d se roag5 ziua' la apare, dacE n'' prosternafi in direc dacd ;;;il;i;n6, *#i""rf"i, ci considerd originea p6canrlui-nu tfi."l","tbt:t"

ei

cuno rrict

l'::,f:.Sl:
de_nclatE ce

l"ilu:,t":

r"f"f-, "iJ*stanla.ginlii u&tt"", pe care dogmatizAndo ci t oarne rlu este lucrarea amestecatA-n oameru' au{in ci intreaga
O"-*""r"", ci a minlii
rele, care, ca qi contrarie'

ii

este

@rnea Iui Dumnezeu; cd concrrpiscenla camalS' prin care

i*p*.ir.

noud tl*llltl?:"-] spiritului, ", "" t'" .este natura viciat6 a primului om' ci-i substr .li.rt.., f"ip"t,r.ta
suntem litrerali contrarie. astfel strans unit5 nou5, incat, c6nd

156

Sf.

Aurelht

nahttabinelui

Noti introd.uctitfi

L57

nu. des<nperit. ins6. cd binele euprem

;;;il nu-i ocurd abeolut nimic al drt *.r"rl' intn-r Carele este oonstltu lrLrmnezeu, lrlf,lu uq! il.;;;prem

numeg[e suPrc,r 'riruwr .nu cE-ntn-r El nu+ alte bune' cr se 13' P-'L', t' se refera toate (cf' ep''-CXt'itt,Il' sutt acela prin a cirui.participare binele

)aqteri, elaboreazd o proprie teorie a cunoagterii, tripartitd: tutinri, r,esperald qi diurnd, teorie care va fi mai cdlduros rrdlipat5 de Sf. Bonaventura dec6t de Sf. Toma din Aguino qi ,;are mulli cautd incd s-o infeleagd, qi pulini au ajuns s-o
rascE...

Yllll::]:.1:

bunele celel,slte 9i

ilil:il#tr;'i",i"i
;;;' ; ;i,i,
;;,;;i;;
creat io
n
is

Pti"-;;" "-t1ryS d*."^'tt^::: qi numai p'i"


t

.. r" i""oi"r auguetiniand, hinele, mAnturrrr. pi a gloriei, rn oocr.rrrra outsws...s.e' -'T**: .9-"ls*j,llii
-t,,p Uirr., .,rtritt1.hgana eschatoiogia

}.11 i*i'i **i :1l

qi, ori

ti,,"t" ""t"

Jm

gi-nrbucurarea

;:fiIffiil;;;;i'-;t

m,, l'-'

1"1-'""9"1 a' lli;;: ^i?'jt:^:^t'3;# o alti rilosone' cand snn i"

"l dinttu

omului' o","t:ll1t1":.li suprem'l bine' nolrun

Scurt: omnis boni bonum unde omne bonum; bonum cui additur quid sit ipsum bonum, bonum simplex: hoc a nobis irlerandtun est: adicd: Binele intregului bine, binele de unde-i binele; binele r-:ui nu i se adaugi oe este insugi binele, binele nplrr' arnsta-i de dnrit de cdtre noi (Ernrr. in Psal. XXW, 8, P.L.,
XXXVI, col. 203); gi, rvintesentriind, pentru a-l identifica: Bonum
r-rt

bonum illud: tolle hoc et illud, et vide ipsum bonum, si ita Deum videbis, non alio bono bonum, sed bonurn omnis ;

a agsoar,LrruErsr ;;;I;;i;,'i,,ao"lt'i"ul"s"*':11^9t::'fr ^:t::::J n6scut, ci f6cut' cauzat' dec idebinele nu

"i"r

"r"t,rr.e, ^: -^tsa'rr ^ *tt;'binele creaitirE' spci' il - ---' r r --i.^ !i ordinea ;;. duPd modul, sPrta -i ^r f"T',.*'lTgiif fl: lp"i, Li"a" sine ca bine' ci bin poate avea fi""[t let "ftit" in 6ind, nu4i *t:
creaturii este creatoml
tntrucAt el este

i; r'ane-va-s5-zir:6: Binele acesta qi binele acela: ia-l pe acesta gi rtcela, qi vezi, dac6 poqi, insugi binele; agal vei vedea pe nezeur nu binele prin alt bine, ci bine-ntregului bine (De V[II, IIII, 4, P.L,., t. XLI col. 949).

Vreib

Sars

;;";""^"

sau, generic, TrinitEtii gi etic6, binele este ga1 Lr nrmele rf"""le, fizic4 metafizic6 cu rdul' dar 9 cgntradi doig"' apoi, in plntie- "orr,.tailJ"l 4lrurr rrr i uparte, hrinelui, blnelul, FE @'s vintru -EuPrt'u$ foarte, rriciodatA, iru6, duttnt 9r fere <ie h.rstrele trePtele *1", P"";"n; T:::::':':.';T: Binele suprem recere doua ar H.III ei se.fi.e Td"l rnai brur i""at fi;

,.'p** birie' Binele' "+itt!"lo totdeaunl gtlt.ti,i se otribuie' indeobgte' Persoaner

lffiJ*-d*si

"i:lf^Ty:.::

;;

Hfi;"*;'I"*

t"'potriva. 1oint3r, *:-.1i-l:::':^tr":;f :-';;;;;,,ici nu se dobAndeqre imDotrlva Yotrliwr' :::'-: Xl ;":] -- r [-rine.
Dlllc,

-mi"

"t

1*]^*::

inrpotriva voinfei' CAnd nu s -"D--'-uldrlau SfAnn-rl ,Augustin transcende f in conrrins ca omul rru poate

luur

ace'asta vla[u5 ur lrut@ELvq

LIBER PRIMUS
t.

PR

IMA CAR'IE
care-s toate

inatmmutabile' a tCol. 05511 [)eus sumntum bonum et l et corporatin'' L""" spiriruatia ':;'r;;";;;i; ' Summurn bonum quo supeiius non est? Deus e

l, - Dumnezelt, supremul bine pi incomutabil, de la

'

celelahe bune, spirituale Ei corporale. Supremul bine, decAt care nu este superior, este Dunrnezeu:
adevdr.at

; l; incommutabl': Tl:T n':lo::J:T,H"illo t omnia bona non i"." i--"t ale.


p".
hoc sed non cle illo. n" iUtI"J^ qt'od "tt' sunt guod ipse Ac iltu.;-;r; quae facta sunt, non omnia qt*"']::1t:-' hoc si solus ipse i""o**'tt['ilis' mutabilia sunt. Tam enim omnipotene
Caetera rusr
a-D

quod ipei

"_ i,t

est,

li .pi.ituuli" et corporalia 9d::"':. "llTT:^".:::il aequavrt' i"-I" g"r,,ri . ".. q'^3 de nihilo ti':,P^tN::.'.:-tJ: ],::]t::::.
erg., hina omnia, sive ruagna omnis r-ir,,, g."a"s' nt)n po$sunt esse nisi a Deo; nstura in qtrantum natura "": ::l'^ll1111 nisi a 6unl[ro e( ver(r Deo: quta

G;;;i"* J" nihilo, icl est' * ktna [acere, et rnagna


"iifi"
9]

t""itl

8*"'

": tpelestia e.t te et 11,"^1-:"::1::

etern qi cu adevErat imortal. Toate celelalte bune rru-s det:At Irunrai de la EI; dar nu. dintru .Elt. C[ci, ceea ce este dintru El rste ceea ce este El insugi: cele ce au fost, ins5," ldcute cle c6tre lll nu-s ceea ce-i El insuqi. $i, prin asta, dacd-i El insuqi inr;omutabil2, toate pe care le-a f5cut, intrucAt din ninric le-a fik-ur, sunt mutahile'r. Cdci este trmnipotent astfel, incAt sd poat5 r:hiar din nimic{, adicd, din ceea ce nu este absolut deloc, face lnrnele, gi marile, qi micile,i, gi celestele, gi terenele, gi spiritualele, pi corporalele-, Fiindci este, insd,,gi just, nu le-a egalat pe r:ele l,r! caf,e le-a ficut din nimic Celui pe Care I--a n5scut dintru Hine. Fiindc5,,deci, bunele toate, fie mar.ile, fie micile, pe,oricare
lrepte ale lucrurilor6, nu pot
IoatE natura, insd,

1i, prin asta, este binele incomutabill de aceea, cu

!:i:T

""rr'*r,"at'"sse

:lil#li; '","'" fc"l' 05521 bonu' setl pnrpi etiam novissima bonq summo txrno, et rurstr,s omnia bono, non i.;;r; ;';';" . eryr spiritusP"::"jt*::::Ht1,1 etiam mutabilis' et on,,
;;ffiffi; ;il;;D",:
;fi;"
et haec

fi decAt numai de la Dunrnezeu; intru cAt este naturE, este bine; toat5 rratura

o,u ,pU*", natura est' sed Deus est: spiritus mutabiiis facta estr nisi cum ventu!]r melior: corPus autern spiritus non

aur corPut est' Spirinrs i.c.mr

"j

omttl.

*::::Y::::'::

,robisinvisibilisest,ettamenviselusrtonparvasen
alio quodam modo spiritus dicitur'

llr poate fi decAt numai de la supremul qi adevdratul Dunrnezeu: fiindca toate, chiar gi atotnoiler bune, care sunt departe de binele suprern, nu pot fi decAt numaide la binele suprem. Ttrt rSriritul, agadar, chiar gi mutabilul, gi tot corpul,,de la l)unrnezeu: pi asta este toatd:natura fdcutf,. Toatd natura este) va-s5-zicd, tarr spirit, salr corp. Spiritul incomutabil Dtrmnezeu este; rpiritul mutabil natura ffrcutd este; dar mai bund dec6t corpul: r,,rrp, insh, spiritul nu este? decAt doar, cum vAntul, fiindcd ne r'rrte noud invizilril, qi, totugi, puterea lui, nrr micd, se sintte. r'"rr. numit, intr-ul alt mr-rd anurne, spirit.

160
ll. -

S. Aurelii

i De natura boni

Sf.

Aurcliu Ausustin, Desprc

Ntdta binelai

l6l

Quctmodrt

kl

po'ssit

cxl corrigendos Mani<:haeos

11.

non p Propter eos autern' qtli culn intelligere omne et omnem nahrrarn, id est, omnem splrltum

- in ce chip ar puteafi asta suftcient spre a-i corija pe manihei. Din cauzd ci ei, care, cum nu pot intelege, insi, cd toatd

;;;;"

naturaliterbonumesse,moventursprrrtusrnrqultal mortalitate, et ob hoc {ram nat,raln "*ti.. ry.:P; corporis, quam Deus n,n fecerit' conat "i'il.i"ritsic arhltramur *d intellecturrr' quod dici irr.lr""r", "o*rn enim omne bonum Fatentur fC'"ifiSfSf posse perduci' verum e Deo: quod
esse posse, nr.sl a

summo--"t'"1o

,.J

".1"

corrigendos, si velint advefiere' suf{icit'


t

:t

, n&tura, adic6 tot spiritul gi tot corpul, este natural un bine, sunt migcali de inechitatea spiritului gi de mortalitatea corpului, qi se afo4eaz4 de asttl sd inducd o altE naturd a spiritului malign gi a , corpului mr,rrtal, pe care sd n-o fi fdcut Dumnezeu, socotim ci ceea ce zicem poate fi asdel adus la-nlelegerea lor. M6rturisesc ei, lntr-adevir, cd tot binele nu poate fi decAt numai de Ia supremul gi adev6rat, gi-i gi,suficient, , gi adevdratul Dumnezeus: ceea ce-i rlat.5 vrrr si bage de seam[, spre a-i corija pe ei.
1I1.

rebus a lll. - Modus, species et ordo generalia bono in 'i factis. colimus' a Nos enim catholici Christiani Deum a quo est omnia bona sunt, oeu magna seu Parva; seu Panrus;. a quo ()mnrs specrest modus, 6eu magnus magna seu Parva;- a quo omnis ltdt' :::^:tY:::, s

Modul, specia si ordinea, bunele generice tntru lucrurile fdcute de Dumnezeu.

Noi, intr-adevhr, catholicii creqtini, il cultivEm

pe

Dumnezeu, de.la Carele toate bune sunt, sau mari, sau mici; de Ia Carele este tot modul, sau mare, salr mic; de Ia Carele, toatE specia, sau marer sou mic5, de la Carele, toat6 ordinea,
Eau mare sau mic6q. Toate, intr-adevdr, cu cdt sunt mai moderateT mai specioasero, mai ordogate, sunt, desigur, cu

iltil

Omni, enim quanto magis mtrderata' sunt: ordinata sunt, tanto magis utique bona

mrnus c autem minus moderata, minus sPecrosa' tria' modus' zunt, minus tmna sunt' Haec itacpre ut de innumerabilibus taceam' quae ad ista "ra., nlonstranturl haec ergo tria' "i pertinere 3:d^":i,::, in rebus a Deo ordo, tanquam generalia bona sunt ,ir" in qritin , eive in oorPc're' Deus itaque supra c sl modum est, supra omnem specrem'

utAt mai bune: cu cAt sunt, ins6, mai,pufin moderate, mai pulin spqcioase, mai pulin ordonate, sunt.rr-rgi pulin bune. $i, aqa, ca si tac despre nenum6ratele, care s-a arStat cd 1ir-r de acestea trei; acestea trei, aqadar: modul, specia gi ordinea, Eunt ca bune generice irrtru lucrurile f6cute de Dumnezeu, fie intru spirit, fie intru .corp. Dumnezeu, agadar, deasupra

creaturae estr omnem ordinem: nec spatiis locorum.supra quo omnis modus' potentian a -"fi"Ufff et singulari Haec tria ubi.ma-Bna jl"L'" omnis"orclo. ,f""i.., i f"t"" sunt, Parva hona- sunt: ubi ;il;;-rt tria I .,r.rt, ,r,rttr* bt"tu- est' Et i"""t uhi haec ubi parva sunt' pa sunt, magnae natur&e sunt: ;;;"" s.int, ubi nulla sunt, nulla'nahrra est' Omnis natura bona est.

u tot rnodul creaturii, deasupra a toatd specia, deasupra a toatd ordinea: qi nu prin spaliile locurilor este deasupra, ci prin inefa.bila gi singulara potenf6, de Ia caret tot modul, loat6 specia, toatd ordinea. Unde sunt mari acestea trei, sunt nrarile bune, unde sunt mici, sunt micile bune, unde nu-i niciuna, nu-i nici un bine. $i, iariqi, unde acestea trei sunt rnari, sunt mari naturile; unde-s mici, sdnt mici naturile; trnde nu-i niciuna, nu-i nici o naturd. ToatE natura este, rleli. hund.

162
lY.

S. Aurelii

De naturu boni

8f.

Aurulia Augwtia Despre twtura binelui

163

- Malum est corruPtio modi, speciei aut onlinis'


Proinde cum quaeritur unde sit malum' guaerendum est guid sit .t,tl'*' q:"d,lr}.ril *l'T,'

lV.

Rciul

este

corup{ia modului, speciei srtu ord.inei.

J.r."f,i", t"l moi| vel speciei, vel ordinis naturalis' it qrr" natura dicitur, quae cormpta est: nam incot

utique bona est. Sed etiam ipsa corrupta' rn qus ,ratura est, b,ona est; in quantum corrupta esq mala

Apoi, r:Ancl se caut5 sd se afle de unde este rdul, e de cEutat intAi ce este rdtrl: c.eea ce nu-i ninric alta decft c;orupliart fie ar Rrui Ittodului, fie a speciei, fie a ordinei nahrrale. Natur[ rea e, aqatlar, lxtmitd ceea (rrre eiite corarpt5.; <{ incompta este, bine-n1eles, bund. Dur chiar gi insa.qi corupta, intrucAt este naturd, este b.un6, intru
este corupta, este rea.

Y.

i' Natum etcellentioris ordinis etiam corruptn meliar

- Natum ordinei mai escektnte, chiar pi coruptd, uneori,

mai.

inferiore etiam incorruPta'


F'ieri autem potest' ut quaedam natura quae nro( c:1-1 specie naturali eicellentius ordinata e:t, etiam quae mrn melior sit adhuc quam est incorrupta altera'

,.ro.lo

"t hominum aestimatione! secundum qualitatem


aspectibus adiacet, melius est utique corruptum

specie riaturali inferius ordinata.est: sicut

qr.- i.,"orruPtum argentum; et melius^est cor

et in n a'rgenrum, quam plumbum incorruptum' Sic est etial co1 poi"rtioribr. atque spirinralibus meliol.

p". .rrrl** ,'oluntatem spiritus-retionalis, quam r ircorrupt s, et melior est guilibet spiritus.erti3l quam .o.pr. quodlibet incorruptum' Melior est
natura,

qr*- iilt ",ri vita praebetur'

quae cum Preesto e'st

corpori, praebet ei vit

Ji .pitio^ u. i", hoc melior illo est, quamvis


aliquod bonum
esse'

vitae qui factus est, vitam praebere corpori incrrrn-rpto'

Quantumlibet autem cot

bund decdt inferioara, chiar Si incoruptd. Se poate intAmpla, ins6, ca o naturd anume, care, prin rdul qi specia naturalS, este mai excelent rAnduiti, chiar gi rpt[, sd fie inr:i mai bun5, decAt este alta incoruptd, care irr modul minor qi specia naturald edte inferior rAndrrit[12: 'ttm in estinlarea <lamenilor, dupd c.alitatea ce se-aQterne ivirilor, este mai bun, desigur, aurul c()rupt decAt argintul orupt; gi este mai bun arginttrl corupt decdt plumbul :1rrupt. Aqa, gi intru naturile mai puternir:e gi spirituale, este bun, r:hiar gi corupt prin reaua voinld, spiritul ra{ional f,t iralionalul incorupt; qi este rnai bun oricare spirit, chiar oorupt, decAt oricare corp incorupt. Cici este mai hund ura, care, cum ii este de-ajutor corpului. ii oferd lui viala, :it aceea cdreia i se oferd viap. OricAr de corupt oA fie, agadar, itul vielii, care a fost fdcut, poate s6-i ofere corpului viafa: printr-asta, oricAt incoruptls este rnai bun decAt el coruptul.

Yl.

- Naturam
pote,st,

quae corrumPi non potest' summum bonum;

cctre poate

Od natura core nu poate fi coruptti este supremul bine; cea fi coruptir este un anume bine,

Corruptio autem si omnem ntodum, "1r1:* tpT' rebus corruptihilibus ar [Col. 055a1 orurem ordinem nulla natura remanebit. Ac per hoc omnis natura Deus. cormmpi non Potest' summum bonum est' sicut etram t Omnis autem natura quae conumpl Potest' aliquotl bontrm est: non enim posset ei nocere t'r rrisi aclirnendo et minuendn quod bontrm est'

(iorupliar{, ins5, dacd le p<late lua lucrurik)r ffiruptibile tot xlul, toatd specia, toat5 ordinea, nu va mai rdm6ne nici o rrr'6r;. $i, prin asta, toatd natura care nu poate fi rx,rruptd este ,rernul bine, precum este Dumnezeu, Tiratd natnra, insi, care te fi coruptd, chiar qi ea insSgi, este un anunte bine: cdci nu r putea face ei rdrr corup{ia dec6t numai rdpindu-i qi 6ndu-i
c;eea (,e este bun.

64

S. Aurelii

De tutura boni

Sf.

Aurcliu Augstirr" Desprc natwu bi,nclui

r65

t{I. - Rationalium spirituum corruptio alia ooluntaria,


poenalis.

V[,l.

Corup,tia spiitelor rapionale, pe de o parte, oolunktrrl. pe

de alta, penald.

Creaturis autenr praestantiDsirnis, hoc rationalibus spiritibus, hoc praestitit Deus, ut si corrumpi uon possint; id est, si obedient consewaverint sub Domino Deo suo, erc sic t pulchritudini ejus adhaeserint: si autem obedienti conservare noluerint, quoniam volentes corlumPuntur peccatis, nolentes corrumpantur in p,renis. thle qui bonugr est Deus, ut nemini eum deserenti bene sit: et rebus a Deo factis tam magnum bonum est nat rationalis, ut nullum sit bonum qun beata sit nisi Peccantes igitur in suppliciis ordinantur: quae ordi quia eorum naturae non competit, ideo poena est; quia culpae competit' ideo iustitia est.

Creaturil-rr atotprestante, ins6, spiritelor ralionale, adicA. a^sta nu voiesc, sd nu poatd fi r:orupte; adici, dac6-qi vor fi conservat obedienla suh Dornnul Dumnezeul loruqi; Qi, aqar se vor fi alipit strAns frumselii l-ui incoruptibile; dac5, insd, nu vor fi T,oit sE ctrnserve obedienfa, fiindc6 se corup voitoare intru picate, sd se corupA nevoitoare intru pedepse. Dumnezeu este, incaltea, un atare bine, incAt
le-a dat-o Dumnezeu dinainte, ca, dac6

nimdnui nu-i este bine pdr[sinduJ pe El; gi, intre lucrurile fdcute de Dumnezei-r, natura ralionald este Lrn atAt de mare bine, incAt

nu-i nici un bine prin care sd fie fericitd decAt numai prin Durnnezeu. P6cStuitoarele le-a rAnduit, aEadar, intru suplicii, care rAnduialdrb de aceea este pedeaps6,, fiindc6 nu-i compete naturii lor, dar, fiindcE-i compete culpei, este, de aceea, justilie.

t{II. - Es rerum inferiorum


uniuersi.

corruptione ac inteitu

W[I. - Dintru corup{ia gi distrugerea lucrurilor inferioare,


din nimic fScute, care-i sunt va-s6-zic5, inferioare spiritului ralional, nu pot fi fericite, nici
mizere. Dar, frumselea uniuersului. Celelalte, ins6, care au fost

Caetera vero quae sunt facta de nihilo, quae inferiora sunt (+raln spiritus rationalis, nec beata esse, nec misera. Sed quia pro modo et specre sua ipsa bona sunt, nec esse quamvis minora et minima

fiindcl, dupd modul gi specia lorugi, sunt chiar

1 , ,):_ --^ nisi a summo bono peo potuerunt, sic ordinata -cedant infirmiora firmioribus, et invalitliora foniori irnpotentiora potentioribus, atque ita coelestibus concordent tanquam praecellerrtibus subdita. Fit decedentibus et succedentibus rebus temporalis in suo genere puleJrrinrdo, ut nec ipsa tpae moriunhrr, quod eiant esse desinunt? turPent aut turbent modun speciem et ordinem universae creahrrae: srcut sermo cnmpositus utique pulcher est, quarnvis in eo syllabae omnes soni tanquam nascendo et rrroriendo

ele insele bune, gi nici nu au putut fi, oricAt minore gi minime bune, decAt numai de la suprem bunul [)umnezeu, aqa au fost urdonate, incAt mai nestatornicele r:5. cedeze mai statornicelor, rnai slabele, mai tarilor, mai neputincioasele, mai putincioaselor, qi, aga, terenele sE concorde celestelor ca supuse preeminentelor.

[,e este, insd,

fdcuti trec6toarelor qi succedentelor o anume

lrumsele in genul sdu, ca nici ele insele, care mor, ori inceteazE sd fie ceea ce erau, si nu urAleascd sau se tulbure modul qi specia qi trrdinea creaturii universale: preLrum un discurs bine (x)mplrs este, bine-n1eles, frumos, oricAt in el silabele gi ttrate
t+t-'nurile
J}(.

trec in goand ca qi ndscAndu-se 9i nrurind.

l)L -

Poena pecconti naturQe,

ut recte ordinetur, constituta,

- fudmpsa, an*ituitri naWrii pdatiArue, m xifie drcpt orlanald.

Qualis autem et quanta poena curque cu debeatur, divini jutlicii est, non humani: quae utiq

Care pedeaps[, insd, gi cAtd sd i se datoreze fiecirei cuple, npa4ine judec[1ii divine, rru umane; care, incaltea, qi cArrd li

t66

S. Aurelii

i De rwturu boni se

167

cl,rrn c(lnversis remittitur, magna est bonitas apud

et cunr tlebita redditur, nulltr est iniquitas apud quia melius ordinahrr nah-lra, ut iuste doleat in supplici q,r*- .,, inrpune gaudeat in peccato' Quae tanren etia sic habens .ro.rnrll r* rnodum et speciem et ordinern' quacumque extre.mitate adhuc aliquo<l bonum eot: qul ,'i ,,rrtrrirr,, cletrahantur, ei pinitus consurnantur, idl nullum bonum erit, quia nulla natura remanebit'

o natur6. X.

redi dat.rat6. ou-i nici o inechitate ra Du,rneze,: fiindcd este nrai bine ordonate natura si sufere just intru supliciu, rlecAt s5 se bucure nepedepsit intru pdcat. Oare" l,tuqi., av6nd chiar gi a;a un anume mod qi specie q;i orrline, este inr:E un hine: care, dac5 ar fi abs,lut detrase qr s-ar (,()r)sl-l,ra-ntr-ut()tul. rle aceea nu va fi ,ici un bine, fiindcd nu va mai r[ma.e nici
se

iartd c.nvertilil,r, mare este bunEtatea la [)u,rnezeu; qi,

carr<l

X.

Naturae corruptibiles, quia

et nihilo factae'

naturae

nisi a Deo essent; nec cormptibiles esst ".".rrt, de illo essent, quia hoc quod ipse est essent' Ideo si
quocumque modo, quocrrmque
sPec're?

Omnes

igitur naturae corruptitriles, nec omnt


quocumque
ol

sunt, qula Deus est a quo factae-sunti^t-d-"-1 incommuta-biles sunt, cpia nihil est [Col' 0555] unde fact sunt. Sacrilega enim audar:ia c'aequantur nihil et Deus' cl.rale est illJd quod de Deo natum est' tale velimus iilud quod ab eo de nihilo factum est'

o"t:T

Alaturile, coruptibile, fiindca, dintru nimic fricute. Toate naturile coruptibile, agadar, nici .-ar fi absorut rrerrx: ,aturi, dacd n-ar fi de la Dumnezeu; nici n-ar fi coruptihile, clacd ar fi dintm El, fiindci a4 fi ceea ce este El insuqi. De'aceea, deci. in orice mod, in orice specie, in orice ordine, sunt, fiindc6 [)ur.nezeu este cel de cEtre.cine au fost ficute: dc aceea nu suntlnsd, inc.mutabile, fiindca nimicullr este, de unde au tbst facute. Prin sacrilegd-ndrdznealfl, aqadar, coegaleazE [ia .inricur q;i pe l)umnezeu; rlac6 am voi srr fie "q. "".uL a first fEcut .le "at.e'Er din nimic, cum este ceea ce s-a niscut dintru Dumnezeurs. XI.

Xl. -

Noce

ri nec Deo potest, nec alii naturae nlst

permittente.

.A/u I se poate face rdu nici Lui Dumnezeu, nici altei naturi, dec6.t numai permigdnd El insuai.

Quapropter nec naturae Dei noceri omn potest, .rL" .li"ri natitrae -t"! P"" noceri init potest: quia et cum peccando ir-riuste aliqui n voluntas iniusta eis imputatur; polestas autem nocere permittuntur, non est nisi-a- Der-r, qui et i ,,"."i"rriibrs n<-rvit quid illi pati debeant' quibus
nocere permittit.

$tie gi neEtiutorilor inqigi, cdrora le-a permis ga rlatoreazE a p[timi.

Dreptaceea, nici naturii lui Dumnezeu'nu i se p()ate ahs,rut rlel,c face rEu, nici vreunei alte naturi sub Dum,ezeu nu i se poate face injust r[u; cdci qi cAnd, picdtuincl, negtine far; rAu, vr.rinfa injustd li se imputd lorugi, potestatea, insd, frin care li sc permite sd fa<,5 rdu, rlu este decat numai de la Durnnezeu: Llarele

si

facA rdu" r:e

li

se

Xll. - Omnia bona nonnisi a Deo' Haec omnia tanr perspicua, tarn certa, si vell ndvertere, qui aliam naturam inducuntn quam non
l)eus; non tantis blasphemiis implerentur' ut et irt su malo tanta bona ponerent, et in Deo tanta mala'
I

Xll, -

Tbate bunele, numtti pi numai de la l)untnezeu.

enim, ut supra di*i,

.d

eorum correctionem, si

Acestea toate, atet de perspicue, at6t de trrte, dacd ar voi s,a ]1'hage-n seamd cei care indu. . artE natur6. pe care n-a fdcur-, l),m,ezeu, .u s-ar umple ei de-atAtea blasfemii; inc6t s6 gi pund rrtatea bune intnr suprernul rdu, Ei. i.tru Dtrmnezeu, atatea rele. Caci e de-.rjunrj, cum arn zis .rai sus, spre c.re.liurrea r,r, dat:d

ar

r68

S. Aurelii

i De nataru boni

'5I

Aureliu Awustin, Desprc notum binclui

r69

veritas confit attendere, quod eos etiam invitos cogit

;;i; p.o....,. bona n.n esse nisi a Deo',t1" "-o^: mag.a bona, et ab alio Parva bona: sed ;ii;;;. ;;g," et paru"a fuons nr)n sunt nisi & s.mmo bono' quc
Deus est.

ia seama, ceea ce-i constrAnge pe ei adevdrul chiar qi nevoitori nrirnrrisea.sci, cd ahsolut toate bunele nu pot fi decSt numai qi Itunrai de la Dumnezeu. C6ci nu de la unul sunt marile bune, gi th la altul micile bune: ci gi marile, qi micile bune nu sunt der-:At nrlnai de la supremul bine, Carele este Dunnezeu.
voi sd

ri

X[I. -

esse a [)eo' Bona singtln seu Parxo) seu magna' potuenmus' Comrnemorernus ergo bona quanta .ligr,.rm e$t ut De.r a'"tori tribuamusi-"t^t]li,:i vita lfi."*"t ",ru- aliqua natura remanebit'etOmnis parva' omnis lxrtentia et magrra magna et

XllI. - Bunele, ftecare, fte mici, fie mari, sutzt de la l)umneze.u. Sd comemorflm, deci, bunele, cite le vom fi putrlt, pe c:rre lnte demn sd i le atribuim autorului Dumnezeu, qi, fiind
lubstrase acestea, sd yedem dacd ne mai rflmdne vreo natur6. 'lilatd via1a, gi mare, gi micd, toate potenla, gi rnare, qi mir:6.

salus et magna et Parva, omnis memot" "l,*ig"i:l intellecnrs et omnis virrus et magna et Parra' omnis a et Parva! magnus et s suavitas et

Parva'

luatd s6n6latea, gi mare, qi nric5, toatd virtutea, qi mare, qi llticd, tot intelectulre, gi mare, gi mic, toatd averea, qi mare, qi ic6, tot sinrful, gi mare, gi mic, toatd lumina, gi mare, gi micd, suavitatea, gi mare, gi mici, toatd frumsetea, ql mare, gi icd, toath pacea, gi mare, gi micd, gi oricAte similare pot sdr )ure, mai cu seam6 cele ce se g6sesc prin toate, fie spirituale, corporale, tot modul, toati specia, toata ordinea, qi mare nricd, sunt de Ia Domnui Dumnezeu. I)e care hune, toate" care va fi voit sd se foloseasci rdu, va ispdgi, prin divina ratd, pedepsele: unde, ins6, nu va fi fost niciuna dintre )stea, nu va r'5mAne nici o natur6.

contrans XlY. - Parua bona in majorum comparatione apPellantur'


t'tt

'.

- flunele mici in compara[ie cu majorel.e de contrarii.

se nu,rlesc cu nutnele

Dar, intru toate acestea, <lricare-s ele, micile, in comparalie nraiorele, se numesc cu numele de contrarii, preclrn intru fornra

Irrnului, fiindcd este mai mare frumsefea,

in comparafie cu ea.

hrrnrselea maimulei se zice diformitate, qi se-nqald impmdenlii, ttr qii cum una ar fi un bine, alta un rdu: nici nu-ngeleg in cor'1lul

persequ incrilumitaris custodiarq et caetera quae

Itrtimulei nrodul propriu, parilitatea, dintrrr am6ndouE laturile. a ItriululareLx; concordia p64iloa custcidirea sdnitSlii gi r:elclalrt', lr'(;are e lung a le urrn5.ri.

l7O
XV.

S. Aurelii

i De rwfiiro boni

p.f.Agil*l+,rBrrthrr,
XY.

D"tP*,*t"*bt*1"'

- /n simiae corPore pulchritudinis honum 'nesse'


minus.

Ca tn corpu! maimupei este-nlduntru binele fntmse{ii, chior

ut quod dicimus intelligatur' et nimium tal verl satis [iat, vel etiam pertrnaces et aportlssrmae
Sed
repugnantes coganhrr [Cot' 0556] quod intern.rgentur utrum corpori simiae possit

verum est

.":*t: l fiat; quid minuit' Quod si potest, ut foedius p'J},ti,"ai'ris bonurri? U"a." l".Tdly-

::5:'1 :-l si consun il;;J;;rporis narura sr-rbsistit' Pr'-rrnfenatura' Si bona ergo est. consumitur,

si-nleleagi ceea ce zice n 9i gd le fie cle-aiuns !i ftol: orziorilop,, lra ,,hiar ii ,nai agerii gi resping6torii atodnvederan-rlui orlevdr sE fie c,,n"trdnqi sd mtrrturise-asc6 cumr:6 este ade;r'6rat' ttrrrebe-se dar:6 qrruPlia poate s6-i facE r6u cr'rrpulrri mainrulei' Pcntru cl, dac{ er: poate ai fie fEcut mai hAd, ce se micyrreazA dq6t numai ei numai binele frumselii? De unde, vu r6m6nr: atita
Dar,

dacd mai Pu[in.

tx

bono natura tame. qui ;.;;; dicimus veloci contrarium: sed Sic acutae r tardus dici potest' .mnitro non noveit, nec ContrafiamvocemdicimusSravem'vel.canoraeasperE
silentium ;;J;i "*..m speciem v.cis"penirus. adimas'iprc quod. tamen silentiurn' eo ubi vr.rx nulla est: cpod

inrp ceva, c6r timp suhzist6 natura corpului' Apoi, dac6' urs-rm6ndu+e binele, se consumA nahrrq este, deci, bund nanrra'

solet,.opponi',Si nulla est, tanquam contrarium voci tanquam duo <xlntraria dicuntur: hah lucida et obscura i"*"" et obscura aliquid lucis' quo si penitus careanti ..*t t"rr"br*e lucis absentia, sicut silentium vocrs
Prioationes

tumin{ de n e, dacd ar fi lipsite absolut, aga sunl, prin atrsenla ii, tntunerig prcumr prin absenla vocii, tBcerea' - Prittapiunile', decent ordonqte
Qe

Xl{. -

in rebus decenter a Deo ordinatae'

cdtre Dumnezeu in lucruri'

privati<)nes reruIn.sic ordinantur Quae tamen etiarn ui sapienter ctlnsiderantibus n universitate naturae' loc8' vices suas habeant' Nam et Deus certa

Privaliuni ale lucfurilor, care, totuqi, sunt asdel ordonate intrtr iversalitatea nalurii, incAt sri nu aib[, pentru inlr:lept pr;ivitorii,
lecent imp,otrivitoarele

indecenter

;;;;;;; B,"',t'-"'-

----r r ]T 9::Y H -_:,^ I ",," aies. Sl enim nos continendo voceln' -decenter quanto magis ille rluarrmdam - t,r*rrao silentitrm;facit, sicut rerum p.ir*ti,rrt, decenter. "*:tTI 'a.tife.x'i Unde et in hymno triurn puerorum' etram eius I i"""U.". laudant Deum (Dan' lll' 72); id est'
:

illuminando, tenebra-s f""li

lon4i. Cici 9i Dumnezeu, nein-luminffnd trmite locuri qi timpuri, a facut irrtunericul tot atat de decent

rr:um lumina. Cdci, dac5 noi, relinAnd vocea, interpunem decent vorbire tdcerea; cu cAt md mult El, ca artifice perfect al'tutur,rr

l,

U"n" considerantiurn cordibus pariunt'

'nrrililr, le-a'fdcut decent anumitor lucru tntru imnul celor trei prurtci il laudi mina, gi intunericul (Dan. III, 72), rnezeu in inirnile bine privitorilcir.

XVII.

Ncttura

in quantum natura

est'

nulln mala'

Naturrt, intru cdt este natur(i, nu-i iea niciuna:

est' ulla r Non ergo mala est, in cpanturn natlrra est rlalum nlsi minui bono' sed cuique nahrrae non ,i .rrir,r"rr,l., absurneretur, sictrt nullum honttm' tta

Deci, intru cAt este naturi, nu-i rea nici o naturd; dar rAul ir:5rei naturi nu este decat numai a fi diniinuat binele' Care, dtt,'[, mic,gorAndu-se, s-ar pripidi, precum n-ar ri--rmAne nir:i rrrr

t72

S. Aurelii

De rwfruvboni

S-f.

Awetia A8ustin, Despre na.tum

binetui

173

indu natura relinqueretur: non solum qualem eol inveniuntur' ut nlmla Manichaei, ubi tanta bona ;;;il *i." .it; sed qualem potest quilibet induc'ere'
antiquts Xl{m. - Hylen, quae rerum informis materins non esse mqlum' antrqur ny Neque enim vel illa materies' qu&m est' Non :"T di"ol :: urttr, ai*"rrr.i, malum dicenda utiut li"";tf't""s h1'lsn appellat dementissima vanlta quid loquatur, flrmatrice* inducat: nemo ""."i"". est, qlod alterum deum"3t1"1-":-T9: :: iiilil; formare et creare corPora niei Deus -potesti guboit cum eis modus et s9ecigs et ordo
neque

hine, a!a, nici o natur6, nu doai din care induc maniheii, r'rnde lt.rr Ae gasesc atflta de multe bune, incAt este de mirare cebitatea oricine induce' pesL m[surd, ci de care Poate

XVIII. - Hyle, Pe care anticii o nuftieau materia informd lucrurilor, nu este un rfr.u.

int.adev6r, nici m6car acea materie, pe care antir;ii o nulrlealt

tr ,, fi " arrpurile

*re

Manichaeus

ind ce vorbeEte'
cd induce un

'ui forma, nici

crea

dec6t numai Dunrnezeil: gi,-ntr-adev6r, nici nu sunt clEate dec6t numai cAnd le subzistd lor modul, qi speciq qi ordinea care,

""*"",*'-"isi .* try t*t," D::f^P:j::"Si quae bona 6T: rlqqL .-'.ryY. sed hyten dico quamdam p' ' edam ipsi confitentur de istae

un,. infornreur et sine qualitate materrem' formantur, ut antiqui dixerunt' ;;;;;; qualitates operaTbJ: enim et silva graece xxxx dicitur, -quod faciat, sed unde aliquid fiat' ffi; ;;';iilJ 'p'a ista ergo hYle malum di speciem. sentiri? ."d. P:l "r---cogitari vix poteet' Ho--' v"".. -- -r ab artifice formarum: nam sl capere impositam Porro [( non Dosset, .r"" ,,^,i'i"s utique diceretur' liiq'od ""t forma' ""d" 1:-', formoei appellantur' slcut " tP":1:-' praevalent, iro",rl dubio bonum aliquod "t, "tiT'j^tp::.'li: 5i;q"t" bonum est sapientia' nemo. dubitat Et flia onul.e bonum sit capacern esse sapientiae' I etianr istam? sr qua . O"o, .e.rirt".,, oportet dubitare' materiem non esse nisi a Deo'

ffi;ii:J't.""*

e,npacitatea

formei. Precum, Pentru c6 e bunl lnlelepciunea, niinenea nu etE la lndoiali cE este un bine a fi capabil de-nlelepciune. $i, pentru cd tot binele-i de la Dumnezeu, nu se ende sd se-ndoiascd nimeni cE r,hiar 9i accast6, dac6 e, ea, vreuna' tnaterie nu este decAt numai qi numai de la Dunlnezeu'
XlX.

XIX.

Esse ttere,

Ego

oZ uot (ftxod.

,u,i

ProPrium DeL famulo suo d Magnific igitur et divine Deus nostcr


qui

fi, cu adeudrat, propriul lui Dumnezeu'

sim;-et,

eninr ipse est' Ill, 14)' Vere^:::!9:'-:'^:*u^

Dices filiis

rllrr: Eu

Magnific, aga<lar, qi divin i-a zis 9i Dumnezeul nostru servr'rltri "sunt Cil Carele sunt; 1i, Le uei zice fiiLor lui Israel: Cel ('uele esk? ma trimis pe mine ln aoi (Exod' III' 14)' Ctt adevdrut,

L74

8. Aurelii

De naturuboni

8f.

Auwlia Au&stin, Despre natara

binefui

_L7E

incommutabilis est. Omnis enim mutatio facit non quod erat: vere ergo ille est, qui incommutabilis est; cr q,lr" .b illo faita sunt, ah illo pro suo modo acceperunt, Ei ergo qui sumrne estr non potest ,r.lrrt...ium nisi qutid non estt ac per hoc sicut ab il omne quod bclnum est, sic ab illo est omne q naturaliter est; quoniam omne quod naturaliter bonum est. Omnis itaque natura bona est, et omne a Deo est: omnis ergo natura a Deo est' l(X.

lntr-ade'er, El insugi este, fiindcl este incomutabil. intr-adevdr. toatd mutarea face sd nu fie ceea (:e er-a; este, cu adevdrat. deci, Arcla ca.e este incomutabil celelalte, care au fost fdcute de r:dtre El, de la El au primit, dupd modu.l lorugi, sE fie. Lui, deci, Oare t)ste suprem, nu-i poate fr contrariu decAt ceea ce nu este: gi, prin usta, precum de la EI este tot ceea ce este bine, aqa de la EI este t.t
('eea ce

natural

Tbat[ natura

este?

sste, este bine.


e la Dumnezeu;

toatd natura este

- Dolor nonnisi in naturis tnnb'


arbitmntur, sive in animo sive in corPore srt' nec rpse

W. - Durerea, numai tn natuile


no lie

bune.

Dolor autem' quod praecipue malum.

resi esse nisi in naturis bonis. Hoc enim ipsum quo$ non esse quod erat' doleat, quodam modo recusat borrrrn Aiq""a erat: sed crrm ad melius cogirur, utilis d"te.i,rr, inutilis. In animo ergo dolorem est; c.un "d voluntas resistens potestati maiori: in corpore dolorem p fentiori' Sunt autem mala snsus resistens

dolore peiora: peius est enim gaudere de iniquitate' dolere d" **rpai"ne: verurntamen etiam tale gaudiu

"orpori

potest e""e ,risi ex adeptione bonorum inferioruml l"tiq"i * est desertio rn"iio*^' Item in 9oryl1 meliu
t

url.r, cum dol<-rre, quam putredo sine dolore' specialiter corruptio dicitur q'gT "o." vidit, id est' passa eot mortua caro Domini, sicut in proph sanctum, tuum ui' ir*"di.to^ erat, Nec dabis Nam vulneratum 'corruptionem
confixione clavorum, et Percussum de lancea quis (toan. XIX, 18, 34)? Sed etiam ipsa quae prop irondnibus corruptio corporis dicitur, id est, ipsa p1

(Fset. XY, 1O)'

si adhuc habet alirluid quod alte consumat'

ninuendo crescit c,ormptio. Quod si penitus absr .i"qt ,rrllrr* bonurn, ita nulla natura remanebit' quia coruptio quod cormmpat non erit; et ideo nec ipsa pul erit, quia ubi sit omnino non ent'

"".r" "" ld consume-n ed8nc, micgortnd binele, coruptia cregte. Cici, dacS-l va fi luat absolur de totul, procum nici un birr., aE" nu rimAne nici o natur6, fiindcE nu va mai fi ce s6 corupl uplra; si. uDtia: fl! de acees- nu, vn fi nini n.r-o-ira- t--x-l 0::--r^! aceea, nrr va nici putrezirea inofiqi, fiindcE va fi absolut deloe unde ed fie.

nu poate s6 fie decAt numai in naturile bune. cdci acesta insuqi, care rezistd, intrucat doare, recuzd, intr-un mod anume, sd nu fie ceea ce era, cdci era un enume bine: dar, cAnd este constrAns Ia mai bine, durerea este utild; cAnd, la mai rdu, neutili. in spirit, aqadar., durerea o f.ace voinla, opundndu-se potestdlii mai mapi; in corp, durerea cr lacq sirnlul, opundndu-se corpului nrai puternic. Sunt, ins6, rele fdri durere mai rele: c5ci mai rdu este a te bucura de inechitate decat a te-ndurera de corupliune; cu toate cd nici , rstfel de bucurie nu poare fi decat numai dintru dobandirea rnelor inferioare: dar inechitatea este perdsirea maibunelor. rdgi, este mai bund rana cu durere decAt putrezirea f5rd urerei care se numegte special coruplie, pe care n_a vizut<r, dicS n-a pdtimit-o moart6 carnea f)omnului, precum a predi<:ar profelie; Nici nuJ uei d7 pe sfdntut tdu sd-uadd caripliunea al. X!', 10). Ceci cd a fosr rdnit prin impunsdtura cuielor qi r6puns de lance cine s-o nege (loan, XIX; LB, B4)? Dar chiar insdqi aceea- care este propriu numitd de cEtre oameni c,ruplia ilor, adicd, putrezirea ins[gi, dacd mai are incd

ins6, pe care unii ^. inDurereafie in corp, nici ea o socot indeosebi un r6u, fie s6 spirit,

'l

t76

S.

Aurelii

i De nohtruboni

Sf.

Aweliu AWustin, Despte ruttro binefui

t77

XXI. - Modina q modo dicta' co [deo quippe et parva atque.exigua iam

XX[. - Alodicele, numite de la motl.


De aceea, bine-n1eles, gi micile qi exiguele mai sunt numite. prin uzul vorbirii comune) modice, fiindcd rimAne intru ele ceva mod, fdr6 de care nu nrai sunt modice, ci absolut nule. Acelea. lnsE, ce, diri ceuza progresului minim, se numesc imodice, sunt r:ulpate prin insugi excesul; dar, totugi, $i ele insele sutr Dumnezeu, Carele pe^toate lb-a dispus intru m5surd, gi intru numdr, qi pondere (Ingel., XI, 21), e necesar sE fie constrAnse-ntr-irn mod

ruqu''ut roqr"'Ji.rJ"-L'"ai*dicuntur'-qutl"l'*:;..::,1: 'am sed omnino nulla


modica' restitit, sine quo non quee propter nimium nrogressum.-d-r; IIla autem
1

trr*;ica,

,J o.o, " ilry;# H;P.-XI, 21), ne*sse est [Col' 0558] ut


modo cohibeantur'

rpsa ipsa nimiti"te culpanfirrt.sed tamen qoi om,'i" in mensura' 1t:"]t1ti3t,"1-l'

anume2*.

Deo ipsi con'aeniat' XXII. - Modus an aliqua mtione

X)ilL - I)acdiconuine prin urco mgiqne lui Dumnereu

insuSi modut.
se

.,rr. JJ, p,r,etur. !e1 ideo tamen ulig"j mod. esse #il;J"stribuit,r rebus' ut dici Deum' tanq X"" ."rt"t moderatum oportet

dic'endus est' ne Deus autem nec modum habere

Dumnezeu, insd, nu-i de zis nici cd are mod, ca sd nu

1Tl:*tTlijt:j

dicanrus eum sumn aliouo modum acceperit' Si autem si tamen in e3 u"oa aX11

;H;,'ffiaiq"1i-ai"i*"s; summum bo.um' ;dum, intelligamus ;;il est, bonus est: unde
p-im mndrrs in suanhrm

fi intr-un mod anume. Iardqi, Dumnezeu nu se cuvine fie numit nici moderat; ca Qi cum ar fi primit de la cineva rrrodul. Dac6, totuqi, il numim pe El supremul mod, zicem, poate, ceval dacd, totu$i, prin faptul cE zicenr supremul mod, inlelegem
;6 poatd
sA

rlreadd cii e numit finele lui2;. $i, tonrqi, nu este; desigur, de aceea, imoderat Cel de la Carele li se atribuie rnod tuturor lucrurilor. ca

i'od'"

trupremul bine; de unde, toate moderatele, modestele, modifica'tele

, dici sine laude non

ttu poi
nrodul

fi f[ri laud6 numite, degi,

modum Pro fine


Lr

---11..etnullummodumdlc&mus'ubinullusestfinis:

^-r fi-

"irr"""i, ",J'"a" $:t:.''il:-"t 111:T,:'l * :i:;";;;;;ffiit-". I, 33)' Posset enim dici etiam'

J; ;;ilt,
-

"rt

regnat' qoi ."t1" modo regnat, non utique

r.,odt" pro fine dictus intelligeretur:

in locul finelui qi putem zice nici un mod, unde nu-i nici un fine: ceea ce? uneori, se zice cu laudi, pri:cum s-a zie: fr lmpddliei lui n+i ua fi fine (Luc. I, 33). $ar putea zice chiar. 9i nu-i va fi mod, cf, sd se-nleleurgd modul zis in locul finelui, ceci cine nu impflr[1egte in nici un mod, nu-mp6rdlegte, trine-nleles
deloc.

sub alr tnlelee, putenr pune

XXIII.

mala t\nde interdum rlicatur mcllus modbs'


species' vel malus '

lXfll - I)e und.e sd se zic(t,


ordine rea.

tncalte.a, m'od

idu,

specie rett,

malus ordo'
Malus ergo modrrs, vel mela aut ideo dicuntur, qura minora ""'i9o"t,"t::

;;;';il

rebus accommodantur q! clicantur accommodanda sunt; ut ideo 1al1' 9ut-a non

;or. tti"

*Y

si dicatur,aliquis aliena et incongrua: tanquam q-.'ia "git T"*"gi"r", tali debuit' vel amplius quam i" re "ott "6rt "r*?

;;.;

*it""

l-:lil:li*'

hun, fiindcd a f6cut mai pulin decflt rrebuia, .sau fiintlt:d a lhr:ut ceea ce, intr-un astfel de lucru nu trebuia, fie mai aorplu

Mod rdu, deci, sau specie rea) sau ,ording rea rie numes(: fie pentru cd sunt mai mici decAt trebuia sd fie, sau fiindcd nu rc acomodeazd acelor lucruri, cdrora trebuie sd li se acomodeze; preclrm de aceea si fie numite rele, fiindci sunt nepotrivite gi inccrngrue: precum dacfl s-ar zice cd cineva n-a f6cut in nrod

178

S. Aurelii

i De notum boni

Sf,

Aweliu Awtsti,tr" Despre naturu bi.nelui

L79

vel non r:onvenienter: ut hoc ipsum quod reprehendi malo moclo actum' non ob aliud iuste leprehemJahrr' quia non est ibi servatus modus' Item species mala dicitur formosioris atque,pulchrioris'

dec6t se cuvenea. fie neconvenient; ca insdgi ceea ce se respinge

"'".rrp"..,i,,"e species, illa uraior, no1 sed decorej i"" Ii r"i""r -m.t'le, huic rei cui adhibita est' ut alieq qri" """ "orrgrrrit -videatun tanquam si nudus Lronrt.' in i.rconner.iens non .ffentlit si in balneo vider i"l*bul"t, quod

tn mod rdu f6cut sE nq. fie de alta just respins decAt numai fiindc6 nu-i acol<, hine pdstrat modul. Iar6,gi, specie rea ae zice. fie in comparalie cu mai frumoasa qi cu nrai ardtoasa, ca asta rA fie ppecia minord nu prin masd, ci prin infdliqare; sau'fiindci nu convine acelui lucru, cdruia i-a fost datd, intrucet pare rrepotrivitd gi inconvenient6; precunr dacd s-ar plimba in for
un om gol, ceea ce nu clfenseaz6,,'dac6, s-ar vedea la baie. Similar, gi c'rdinea atunt:i se zice rea, cAnd este mai pu[in pAstrati

rpse Sirniliter et ordr-r tunc malus dicitur, curn mlnus non ibi ordo, sed potius inordinatio ..**"t' unde debuit' aut'" erit, cum aut minus ordinatum est quanl Tamen ubi aliquis tnodus, aliqua spet sicut debuit. est: aliquis ordo est, aliquod bonum et aliqua natura nu auttm nullus modus, .d" species, nullus ordo est' bonum, nulla nahrra est'

ordinea insdqi: de unde, acolo nu ordinea, ci, mai degra[,5 neorAnduiala este rea, cAnd este sau mai putrin ordonat det;At tl'ebuia, sau nu cum trebuia. lbtugi, unde-i ceva mod, ceva rpecie, ceva ordine, este ce!'a bine qi ceva naturd: unde, insi, nu-i nici un mod, nici o specie, nici r.r ordine, nu-i nici un bine gi nici o naturd. XXff. - Pin testimoniile Sciptu.ii se prctrcazxi cii Dumnezeu este incomutabil. Cd Fful lui Dumnezeu o fost nriscut, nu fdcut.
Astea, pe care le are credin+a noastre gi precum ra;iunea dat de urm6, trebuie intdrite prin testimoniile divinelor ficripturi, incAt cei, care, de-o inlelegere mai mic5, nu le pot t:uprinde, sd cread6 divinei autoritdli, gi, prin asta, sd merite rd-n1eleagi. ()ei ce-n1eleg, insd, dar sunt mai pulin instruili in
le-a

XXIY. - Testimoniis Scripturae probatur Deum non

incommutabilem. I'ilium Dei esse genitutn' Haec quab nostra fides habet, et utcumque . vestigavit' divinarum Scripturarum *"tttlrt]l': _tl:.: suntf ut qui ea minore intellectu. asseqrri non Possr

li;;".

Oui autem

#;..#";il-;il;,;

auctcrritati credant, et ob hoc intelligere merea intelligunt, sed ecclesiastir:is Litteris mu

Iros ex nostro intellectu profd

,rrr- i^ iltis Libris esse' non arbitrentur' ltaque Jrr. irr",r.r..r,utabilem, sic scriptum est in Psalmis: / CIt ea, et mul<tbuntury tu autem idem ipse es (Psal' se ipso mc Et in libro Sapientiae de ipsa Sapierrtia: In innorn o*nio (Sap. YII, 27) Unde et apostolus (1 ic"i. osfs) Inuisibili, inaorruptibili soli Deo et iZt. e, .*r.,o1r.l, Jacobus: Omne dotum optimum' ,loinu* per.fectum desursum est, desce.ntlens a n' luminum, apud quem non est aommutatrc) nec id quod de se ,t,u*t*iio ilt-ii l, 17)- Item quia dicitur: fr.,.. ..a .1,r,ri ip"" est, ita ab ipso Filio trrevircr autem not et Pater unum sumus (loan' X' 3O)' Quia om factus Filius, quippe cum per illum fat:ta sint

lntrelepciunii, despre inlelopciunea insdqi: inlru sine tnsrigi rdmdndnd, le-nnoieSte pe toate (inlel. Yl, 27). De unde qi upostolul Paul Inuizibilului, incoruptibilului, singurului l)umnezeu (I Tim.,I, 17). $i apostolul Iacob: Tbt datul optim gi lot darul perfect d.e deasupra este, cobordnd de ta Tatdl luminilor, la Carele nu este comutaliune nici umbrire a nrumentuhti (lac. I, 17). Iaragi, cd ce a ndscut dintru Sine este ce oste El insugi aga-i, pe scurt, spus de c6tre Fiul insuqi: Cr pi 'lbtdl uno suntem (loan, X, 30). Fiindc5, insd, Fiul nu a fost frir:ut, cum, hine-1eles, prin El insugi au fost fdcute t()ate, aqa ri:r

literatura ecleziasticS, sd nu socoati cd noi le scoatem mai mult din inlelesul nostru decAt,sunt in acele cd4i. $i, aga, cE Dumnezeu este incomutabil aga s-a scris in Psqlmi: Mutale-uqi pe ele, ;i se por muta; tu, trtsd, efti tnsu{i acekql (Psal, Cl,^27). $i, in c&rtea

S. Aurelii

De rwhrru boni

Sf.

Aurctiu AWwti+ Deaprc rrelaur-

birufui

\BL

scriptum est: 1n principio erat lefrum, et l/erbum erat Deint, et Deus erat lerbum; hoc emt in principio Deum. Omnio per ipsum facta sunt, et sine ipso e,st nihil (ld. I, 1-S): id est, non est factum sine ipvr
XXV.

scris,

si Dumnezeu Tbate prin El nimia (Id. 1,7 XXY.

intru pincipitt era Cuudntul. gi cuuintul era lct Dumnezeb, m tn princi2iu la Dururczeu. fdfi de EI InsW! nu sa fdcut ceva f6r6 de El Insugib-

a nonnullis.

- Illud Euangelii, Sine ipso factum

est

nihil, mole i

- Acel al Euangheliei; Firi de El insugi nu s.a fdcut nimic, rdu tn,teles de'cdtre unii.

hujusmodi vanftatem proPterea Putant cogi posse aliqu

Neque enim audienda sunt deliramenta homr qui nihil hoc loco aliquid intelligendum Putant, et

quia ipsum nihil in fine sententiae positum est' inquiunt, factum est; et ideo quia fastum est, ipsum aliquid est. Sensum enim perdidemnt studio contradien ,r"" irrt"llig,nnt nihil interesse utrum dicahrr, Sine illa faat. est nihil; an, Srne ilto nihil foctum est: quia et si illo diceretur, Sine illo nihil factum esr,' p()ssent nihilomi dicere, ipsum nihil aliquid esse, quia factum est' Q ,e"e.a est aliquid, quid interest utrum ita dicat "nim illo facta est domus; an, Sine illo domus est Sine

intelligi cum dixi, Nihil interest, quod intelligere'tur dicereir, Interest nihil. At isti si alicui dicant, Quid fecir et ille respondeat, nihil se fecisse: consequens est ut calumnientur diceptes, Fecisti ergo aliquid, quia ni est. Habent autem et ip fecisti; ipsurn enim nihil "liqf,rid Dominum in fine sententiae ponenten hoc verbum, ait: Et in occulto locutus sum nihil (Id. XYtrII' 20)'
Iegant, et taceant.

$i nici nu trebuier' intr-adev6r, ascultate deliramentele oamenilnr, care socot, in acest loc, nimicul de-nleles ceva, qi socot, de &semenea,'cd-l pot pe caieva coirstrAnge,la o vanitate de acest fel, fiindcd insuEi nimicul s-a pus in finele sentinlei. ,,Deci" zic ei, ,a fost f6cut, qi, de aceea, fiindcd a fost fdcut, insugi nimicul2? este'ceva. $i-au pierdut, intr-adev6r simful, din zelul de-a contrazice" gi nici nu inleleg ei cd n-ar fi nici <r deosebire dacd s-ar zice: Fd.rd de El nimic nu s-a fdcul sau: Fdrd de El nu s-a fdcut nimic,t.&r PUta nu mai pulin zice cE nimicul insuqi este ceva fiindc5 a fost ficut*. Pentru c6, daci, intr-adevir, ceva anurne este cu adevdrag ce deosebire e, dacd s-ar zice: Fdrd de el a fost fdcut6 casa; sau: Fdri de el casa a fost f6cutd, cdt timp se poate-nfelege cI ceva & fost fdcut fird de el, pentru c[ casa este ceva? Aga, fiindcd s-a zis: Fdrd de El nu s-a fdcut nimic, fiindcd, bine-nleles nimicul nu este ceva, cAnd se zice propriu gi adevdrat: Fdrd de El nimic nu o fost fdcut, sau: nu a -fost nimic fdcut, nu se deosebegte cu nimic. Cine ar voi, ins[, si vorbeascE cu oamenii. care, asta insdgi, pe care am zis-o: Nu se deosebeSte cu nimic, pot, ei, sA zicE: Deci, se deosebegte cu cet)a, crlci insuSi nimicul este ceua?! Cei ce au, ins5, creierul s6ndtos vdd lucrul atotinvederat cd tot aceeagi s-a-nfeles, cdnd am zis: Nu se deosebeEte cu nimic. ce se-nfelege, dacd zicearn: Cu nimic nu se deosebepte. Dar 6gtia, dacd i-ar zice cuiva: Ce ai fdcutr, gi acela ar rdspunde cri el n-a f5cut nimic, e consecvent s6-l calomrrieze, zicilnd: Ai fiIc:ut, deci, ceua. pentru cd ai fdcut^nimic, cdci tnsuEi nimicul este ceua.Il au insi, gi pe Domnul Insugi punAnd in finele sentinlei acest cuvAnt, unde zice: 1Si tntru ocult n-am uorbit nimir: (ld. XVIII, 2O). Citeascd ei, deci, gi tac6.

182
XXV[.

S. Aurelii

De rwfiua boni

Creaturas

nihilo factcx

esse.

XXI{. - Cd dintru nimic sunt f<icute creatuile.


CE Durmnezeu. aqadar, t()ate, pe care nu dintru Sine l,e-u ndscut, ci prin Cuv6ntul Siu le-a f5cut, nu dintru aceste lucruri, care erau deja" r:i dintru acele, care nu eratr abst.rlut rleloc, adicd, dintru nimic le-a f5cut, aga zice Ap,,st. lrl, &trJe cheamd cele ce nu sunt,- precum sa jie. Mai ie fa1a, insa. e '""r"t.' sr;ris in cartea Macabeilor: Rogu-te, fiule, piioeptL ii pdmdntul, Si toote cdte sunt tntru e-le uu.i sri prji ,,d ,r',, Si crau. dintre care Domnul Macab. VII. 28). $i ceea cc ldcutu-s-au (Psol. CXLVII, le-a ndacut pe aateai ci.cd I Pentru c6,,ins5, nu dintru Sin era, intr-adevdr, alta de unde sd-re facd. despre care invederat zrce^Apostolul: Fiindcd de la El insugi, gi prii El insuqi, Si-ntr, Ll lnsu;t sunt toate (Rom. XI, 86).

Quia ergo Deus omnia quae n()n de se genuit; per Verbum suum fecit, non de his rebus quae iam er

sed de his quae omnino non erant, hoc est, de ni fecit, ita dicit Apostr-'lus: Qui uocat eo quae non su

tanquam sinl (Rom. IV, 17). Apertius autem in I Machabaerrrunr scripturl est: Oro te. fili, respice coelum, et terram, et omnia quae in eis sunt: uide, sc,ito quia non erant, er quibus nos fet:it Dominus (II Maehab. YIl, 2B). Et illud quod in Psalmo scri est, Ipse dirit, et facta sunt (Psal. CXLVIII' [Col. 050 5): manifestum est, quod non de se. isttr genuerit, sedl verbo atque imperio fecerit. Quod autem non de se, uti de nihilo. Non enim erat aliud unde faceret, de ci apertissime Apostolus dicit: Quoniam er ipso, et p, ;'r' ipsum, et in ipso sunt omnia (Rom. XIr 36). XXVII.

Ex ipso et De ipso non idem significare.

xxul' - De la EI ins,qi .pi Di^tru

El insuqi2' nu semnifrc:ti rotut.(t.

Er ipso autem non h<rc significat, <ryocl De ipsoerrim de ipsr-r est, potest dici ex ipso: non trutem ornne ex ipso est, recte dicitur de ipstl. Ex ipso enim coelum t"rla, .1,ri, ipse fecit ea: n()n sutem dt; ipso, quia nont substantia sua. Sicut atiquis homo si gignat filium, et rlomum, ex ipso filius, ex ipso donrus: sed filius de iii ddinus de terra et ligrxr. Sed hoc guia homo est, gui potest aliqrrid etiam de nihilo facete: Deus autem ex omnia, per quem omniq in quo omnia, non opus ha} aliqua materia, quam ipse non fecerat, "di
.lmnipolentiam suam.

lnaterie, pe care sd n-o omnipotenla Sa.

fi fdcut EI insugi, sd_i fie


Dumnezeu, eide rn win;a

)ate, .nu avea nevoie de<, anunle,

e face ceva chiar din nimir::


*rirr*,re

la el insugi, fiul, de Ia el insugi. sa dintru p6m6nt qi lemn. Dar

XXVIII. - Peccota non er Deo, sed et Doluntate e.sse Cum autem .audimus, Omnia ex ipso, et Per et in ipso; orlnes utique natu-ras intelligere dehenrus naturaliter sunt. Neque enim ex ipso sunt pecta' rraturarn non servant, sed vitiant, quae pe.{)cata ex

ffvul. - Pdutte-le

nu-s de ra

pfunttibrikt.

Cdnd, insd, auzim: Tbate de la El iniuSi, prin El instryi. Si si-ntru El imusi, tretruie sd-nleregem, d"rig"., trrate naturile. (rrr.e su,t natural' $i, intr-adevdr, nici nu sunt d"e ra El insrrgi pd,,ar,.rt,, (ure nu pflstreaz5H, nahrra, r:i . viciazd, <are pdcate, ci su,t
cle la

184

S. Aurclii esse peccantium

De noturuboni

9l

A*fuA,re*tur

Desp*

r*tumbh*l*
ut
crstec., Si Ie

.
faci
Si tu

Lgl
p ete, cd i" fogdpia

multis modis sancta Scriptura test auram praecipue illo loco quo dicit Apostolus: F't*W ', n"ri", qui iudicas eas qui nlia agtint' a frcis @5 gu( t" i"ai"itm Dei? An dy'ti?s funignittttis.et ptn "furyii qi U"6"nimitntis' antemnb, g'o*ry qwniam pati

winla pdcdnritorilor, in multe moduri o d<.vedegte sfAnta Scripttud, ntai cu seamd in acel loc, unde zice Apostolul: soali. il*d, o, imul".

e ii juda:i p
rci

iXi

i iinitentiam te adducit?.'&iun'dum "a iui et cor impoenitens, thesaurizos tibi iram in *rdit irae et reuelationis'jrcti judicii, Dei. qui reddet unicur senundum opeftt sua (Id' It' 3:6)'
Peccitis nostris Deum
Nec tamen, c,um

"f

d:!:b*

pi a tngdduinlei pi a tndelungii Lui rdbddii?,'ignorArid'ca tarq lui Dumnezcu te aduce ln-pnitenfi? Dar, dnfo duritatw imii mle inima nepenitentd,, ipi tezaurizezi tie'^.Ani" tntru Si mdniei Si a reoelfirii justei.iudecdpi a lui Dumnezeu. Corele,i Jiecdruia dupd lucrdrile so/e (k{. II, :}{).

yfin

de

juda"ttta fui Dumnezcup t;au disprypui..Ft;

ei, care fac unele

XXIX.

noi inquinan'

in Deo sint universa guae oor peccant, de cuius'sa{11tia d1 inquinant eum qui et Atihg;t autem ornnii ProPtel -$udm .munditiarn' 'inqu1nnu^ i,icuirit (Sap' VII, 24' 25)' 01 in eam enim, ut sicut Deum incorruptibilel 9t incommutat itr ".r.rr.q,.r"nter etiam incoinquinabileln credamus' a l)eo' XXX. - Bona etiam minima et tcrrena esse

nuJ tntindm'pe Dumnezeu prin pdcatele noastre. $i, totuqi, cum intru Durnnezeu sunt toate p cErre le_a zidit, , intineazd pe El <lei ce pdcdruiesc, despre , ie*i inlelepciune urce: Le atinge, tnsd, pe toate, din c,ouza curdleniei Sale, qi aic tntinat nu rntie-ntnt en (in,tet. 24-ZS). Se ouvine, intr_adev6rpr_cum Il credem pe f)umnezeu incoruptibil qi incomutabil, sd-L credem chiar gi neintinabilrr
Cc1

- (h finci qi bunele minime $i Fimnne4t; sunt de la Dumnertl Cd, intr-adevtir, g^i minimeld brine32, adicd pdmAnte;ti qi rnale, ie-d fdcut El insugi, in acel loc se-nlelpge fare_ndoiala Aposttrl, unde, v.rbind de mddularele cdrnii nriastie: Cdci. este glorificat un membru, se bucurd-mpreunri toate rele; Si, dacd pdtintete un membru. compdtimesc'toctte trele, o zice acolo chiar gi pe asta: Dumnezeu a pus lorele, pe fiecare tn parte, precum a uoit, tn corp; gi, tnnezeu a temperat corpul, ddnd Si cui ti era datoratd

minimis dePutetur.

186

S. Aurelii

De

nahraboni

Sf. AwuliaAwustin, Desprc

naailr-binelui

L87

ad XXXI. - Punire ac donare peccota peroeque


pertinere-

XXru.

Cci ct pedepsi gi

a iefta pdcatele apar{ine-n mod egal lui


I

f)umnezeu.

'

deDeal Item quia cuique culpae qualis. e,t.quanta -airni.ri lud

p.r" r r",

2"i,'i?o;'i,",,:;;';;"'ip'i'"",;".etscientia.e.'.Dei!.qut 'i-.rrrrnurbilin oiae


sunt

icii est, no n .h""'i"-tl .t-i . ::lOl:-T

::l

-1 (Rom. XI, 33)l ltem quia bonitate Dei donantur pt ).,nu"..i., hoc ipsum quod Christus missus,e'st' est' sed in t,"i".ai,, qui non ir. ,," "ttt"t qua Deus quarn cle i.rrrirru assurnpsit, lt:,,1*]:::if praedii B"r''i""ii",";;;; ;s'i'lil""tionem.sic ::: h inquit, t ;;ffi ;., e m me ndat,. ::: :::::.:'":y, " :^ " eEsemus' nobis, quoniam cum adhuc peccdtores pro nriris n'tortuus 3s.t' 1'tuito fy: ^::::^i::'\ Sl, ipsum' il^i";"" iprJ"". ""r,'; erimus ab iia per Deo n reconciliati sunuts. araarta.ul .per culla ini^i"i es$emus. "ui' iti; "-irq multo magix reconciliat.i, saloi erimus m, eliaT ip s iui' ([d. Y, 8-lo)'- Quia vero . - :'T, lr"'f :::: ,",raii"t, non est iniquitas apud I","ll )iJi," Ot"t.' 1;*;i- O";a dicemus? Numquid iniqutts ?!:*7-4 et ir"* m.Ifl, 5)? Uno autenr it*o "t bonitatemergos iffl, ."* b....it", admonuit, dicens: ?'ides "t' i'""u"r;rntem Dei: in eos quidemsi<1ui cecidert permanserq seoeritatem; in te outem bonitatem' bonitate (Id. XI, 22)'

judiiia

eius, et inuest@abiles

':lT:

nu exist6 inechitate la Dumnezeu, aga zice: Ce uom zice? Nu cum,)a este nedrept Dumnezeu, Carele aduae mdnia?' (ld' lll, 5)? Cdci, in unul gi' acelagi lot:, ne atrage Pe ecurt luarea aminte .,a d" I^ El este gi bundtatea, 9i severitatea, zicdnd: Vezi, deci, bundtatea gi seueritatea lui Dumnazeu: in cei ce au cdzul, tlesigur, seueritatea; tn tine, insd, buncitatea, docd uei li stdruit tntru bundtate (Id'. X[,22)'
XXXII.

XXruI. - A Deo e'sse et ipsctm nocendi Potes-toitem' non Item quia etiam nocentium potestas Deo-. sic ."iiptr- est loquente Sapientia: vuv-' Dru "-"r----

est

'"'#?, (Pnov' vlflt r resr.ant, et tYrunni Pe me tenunt termm . i a Deo (\ Di"cit et Apostolus: Non est enim potesla, bgr" autem fieri, in lihro Job scriphrnr -l
Xilt, 1). ';"s;;;".f

face rd'u' IarEgi. cd pinE gi potestatea fSciorilor de rdu nu-i decAt ,.mai de la Dumnezetr, ala este scris' v,rbi,d lnlelepciunea: Pnh

De la Dumnezeu qi inccipi Potestatea

<le a

fr;;';;-[Ji enim
Irrir.t.,nl

a"cit,inqui:,h:.Yj.2:*-!l*:"::!1?:, 'rr!rrir"i;'r"* popuii (sotu xxxw, 30)' Et 1" p"py]9-l in im. "'"" (9':.: II11, ";u' '"s"m non est irt improhis accipientibus

tleuza peruersitdgii' popnrului, omul ipocrit (/orr, XXXIV, 3q' $i rlt:spre poptrrul lui Israel zice Domnu} Dotu-le-<rm lor rege tnlru nd'nin mia (Oseeo, XIII, 11). Nu este- intr-adevdr iust t'a prirt

88

S. Aurelii

i De nafi.truboni

Sf.

AurclitAWusti+ Despru

ruwrabinelai

Lgg

potestatem, et bonorum patientia probetur, et malo iniquitas puniatur. Nam per [ntestatem diabolo datam, Job probatus est ut justus appareret (lob I et II), et R tentatus ne de se praesumeret (Matlh. XXVI, 3l-35, 75_), et Paulus colaphizatus ne se extolleret (II Con XII' et ludas damnatus ut se susPenderet (Molth. XXYII' Cum ergo per potestatem quam diabolo dedit, omnia ir ipse Deus fece.rit; non tamen pro his iuste factis, sed'

primirea de citre cei improbi a potestdlii de a face rdu sd se qi, probeze pacienla bunilor gi sE se gi pe.depseasc6 inechitatea r6il,r..

"t*
XXXIII.

iniqua nocendi voluntate, quae ipsius diaboli fuit, reddetur in fine supplicium, tum dicetur impiis qui ei; nequitiae consentire perseveraverint: Ite in aeternum, quem parauit Pater meus diabolo et a (!il. XXY' 4l).
i1

- Angelos malos non malos.

Deo, sed peccando factos

XXXII. - !)d tngerii rdi


s-ou

nu-s de

la Dumnezeu, ci. pitcdtLtind.,

fdcut

rd,i.

Quia vero et ipsi mali angeli non a Deo mali conditi, sed peccando facti sunt mali, sic Petrus rn sua dicit: Si enim Deus angelis peccantibus non sed carwibus caliginis inlei detrudens tradidit in puniendos'seruari (Il Petn It' 4). Hinc Petrus adhuc eis [Col. 0562] ultimi iudicii poenam deberi, qua Dominus dicit lte in ignem aeternum, qui est diabolo et angelis e1'us. Quamvis jarn poenaliter inferum, hoc est, inferiorem caliginosum aerem'tan carcer'em acceperint: qui tamen quoniam et arelum dici non'illud coelum i., qro sunt sidera, sed hoc ir'rferius caligine nubila conglobantur, et uhi aves volitant; nam coelum nubilum dicitur, et volatilia coeli appellantr
secundum hoc Apostolus Paulus eosdem iniquos contra quos nobis invidos pie vivendo p spiritualia nequitiae in coelestibus nominat (Ephes. 12). Quod ne de illis superioribus coelis intelligatur, alibi dicit: Secundum pincipem potestatis a,eris huius,

C6, intr-ader,6r, gi ingigi ingerii

rii nu de c6tre Dumnezeu

1i cer tnnorat gi-s numite qi zburdloareli cerului: dupd asta

t:cafi se-ngrdr,nfldesc norii gi unde zboard p[s6rile, cdoi se zice

nunc operatur

in filiis dffidentiae (Id. II,

2).

altunde: Dupa pole-std[ii aerului acestuia, care ecum lucreazd. tntrt; .fiii
tteroscultdrii

"d.,,rr, ItevEzu{i noud, lupt6_m qiind, ii nrrmegte ilcaloEii spirituule httru cerelsti,(Efes. VI, 12). eeea ce sf, nu se_n1"i""gl despre "principele u.ele ceniri superioare, zice apriat (ld. lI,
2).

Apostolul Paul pe aceiagi ingeri nedrepli, impotriva

tgO S.Aure!!
xxxN. - Peccatum non est malae

l
nctturcrc appetitio, sed mellnris1 t(

Sf.

Aurelia

Agstin"

Despre naturfl binel,ui

19l

desertio.

XXXIV. - Pdcatul nu este dorirea naturii rele, ai pdrdsirc:a maibunei.


Iardqi, c:i pdcatul sau inechitatea nu este dorirei-r naturilrr rele, ci pir6sirea r-naitxrnelor, aqa se gdsegte scris in Sr:riJxuri: Tbatd creatura 'lui Dumnezeu este bund (l Tim, I\'. ?): gi prin asta gi tot arborele pe (iare Dumnezeu l-a plantat in Paradis r:ste, desigur, bun. Nu a dorit, deci, omul natura rea, cArr<J a atins arborele oprit, ci, p[rdsind ceea ce era mai bun, a rxrrnis e[ insuqi fapta rea'r". Intr-adev5r, e mai hun Creatorul. decAt

i.r*u

;;;;i;,',rtiqr"
melius

b.num

o**:

",r*t c reator, qllT i*1re.ir* non erat deserendum, ut tangeretur protuDrnrl

"pp",irrit, ".r.,-t factum malum ipsr: commrstt' d."*t".tdo,

"ti' arbnrem vetitam tetigit: tt9,-'o.*15


J

Not' Lrgo

malam,",tt"jS

:tli,:::T:"1"::#""i1:,il

deserto t:1.t-11"i-1:: lr',..t,ri" bonurn; quoniam contra Creatoris impenu quod

"-.""a".". ;;;;"b*"r.

appetet'atur,

pf"ia"**q
-

N:o,, it*qt'" d"'". *bo'"m nralam sed ipse erat melior, qui eam tangi

':t.11f;y

orice creaturd pe care a zidit-o: a cdrui poruncd nu trehuia pardsit6, ca sd fie atins prohibitul, oricdt bun, fiindc6, pdqEsind rnaibunul, era dorit bunul cleaturii, care era atins impotriva poruncii Creatorului. $i, aga, n-a plantat Dumnezeu arli,rre rdu in Paradis, dar El Insugi era mai bun, Carele oplea r:a sA fie atins acela.
XXXY.
bi4.ele omului e sd

XXXV.

quia Arbor Adamo uetita, non quia mala' sed bonum ut sufulituP sit l)eo' Ad hor: enim et prohibue5at, ut ostenderet
rationalis naturarn, .,ott
sua potestate' sed Deo I

- Arborele, oprit lui Adam,


fte
supus

nu fiindcd. rdu, ci fiindcit lui Dumnezeu.

it' et ordinem' suae salutis per obedien ,f"U"t., ""Su L*i"Jit", p"r in.,bedientiam cormmpere' Hinc et arb

;;;#

('Gen. II;9), quia cum eam contra,l.:i1t:1^::::9 dignosceret experiretur poenam peccati, et eo modtr inobedientiae m i"i"."t*, irrilr.rbedientiae bonum et

*tuit,

hrrni el -tt---:.. ):-^.^antino sic appellavit, dignoscnntiae boni et

De aieea, irrtr-adevdr, a gi prohibit, @ S invedereze ci nahrru sufletului ralional nu trebuie sd fie intru potestatea eigi, ci supusd lui Dumnezeu qi sd custodeaso[ prin obedienld ordinea mAntuirii sale, prin inobedienld +o urrupd. De aici, qi pe arhrirele, despre care s-a opus sd fie atins, aga [-a numit al discernerii binelui pi rcluLui (Gen. ll, 9), cdci, cum il atinse, impotriva opreligtei,

experimentd pedeapsa p6r:atului, qi, in acel mod, cunoscu ce tleosebire existd intre binele obeclienlei qi rflul inobediengei.

XXXVI.

Nulla creatura Dei mala, sed

rnale uti

malum.

XXXU. - Nici o creaturd a lui Dumnezeu nu-i rea. dor este r(iu a te foLosi rdu de ea.
CEci cine s5 fie atAt <le ne[run, incAt sd strctratd de vituperat r)'eatura Iui Dumnezeu, mai cu seamd pe cea plantatd in Paradis,
I

..U.i" ".rn"idtrru"rit, laudanda reperiet:

sed r:i natuf,l


I

din moment ce nu pot fi pe drept vituperali nici m5car spirrii inEigi qi scaii, pe care i-a nhscut, dup5 voinla juditriard a lrri I)umnezeu, pdm6ntul. spre schingiuirea pdcdtuitorului intru rnuncS? Cici au qi ierhurile de acest l'el modul, qi specia. gi <rri:linetr lr-rrugi. Pe care" oricine le va ti avut sohru in considerare. le vu gl:isi

192

S. Aurelii

De twfr,uvboni

Sf.

AweliuAWstin, Desprc natura, binclui

193

ista mala sunt, quam Peccati merito sic r:oercert Non est ergo, ut dixi, peccatum malae naturae appetltl sed meli,,rIs tlesertio; et ideo factum illsum malurn el non illa tratura qua male utitur peccans' Malum est nale uti b.,n,l. Unde Apostolus damnatos quosdam

0563] divino iudicio reprehendit'

q'i coluerunt quam Creatoru (Rom' I, 2 seruieiunt creaturae potius Neque enim creatui*m .epr.hendit; cluod qui feceri Creat,rri facit injuriam: sed eos qui male usi sunt bon
nreliore deserto.

folosegte rdu. Rdul este, der:i, a te folosi r[u de bine. De unde Apostolul ii respinge prin judecata divind pe unii damnali, <:are au cuhioato Si i<tu seruit mai degrafi creaturii decd.t'()reatorului (Rom. 1,25). Nu respinge, irrtr-adevdr creaturq ceea oe, daca ar fi fdcuq i-ar fi adus injurie Creatorului: ci pe cei ce s-au folosit r6u

de l[udat: dar astea ii sunt rele aceleia, care trebuia sd fie astfel constrAnsd prin meritul pdcadui. Nu este, deci, precurn am spus. pdcatul dorirea naturii ,rele, ci p6risirea maibunei, qi. de ar:eea, fapta insdgi este un rdu, nu acea naturd de cane, picdtuind. se

de bine,

pirisind pe maibunul.

XXXVII.

t4alis peccantium L)eus bene utitun

XXXUI.

Dumnezeu

se

foloseEte bine de relele pdccituitorilLtn

'

Proinde si custodiant omnes naturae modum' specienr, et ordinen proprium, nullum erit malum:si his bonis quisque male uti voluerit, nec sic' vincit voluntt Dei. qui etiam iniusttls iuste ordinare n()vrt; ut sI rPsr l iniquitatem voluntatis su"e m.le usi fuerint bonis illi ille per justitiam potestatis suae bene utatLrr malis ipsoru ,""* ,r.di.r"ns in poenis, qui se Perverse ordinaverint
peccatrs.

Apoi, dacd ar custodi r:u tofii modul naturii, gi specia, gi nrdinea proprie, nu va fi r6.u niciunul; dacd, ins5, cinevtr va fi voit sd se foloseascd rdu de aceste bune, nici aga nu invinge el vtringa lui Dumnezeu, Carele gtie sd-i ordoneze just chiar qi pe injugti; ca, daci ei ingigi, prin inechitatea voinlei lorugi, Ee vor fi folosit riu de bunele Lu| El, prin justilia potestifii Sale, sd se foloseasci bine de relele lorugi, drept ordon6ndu-i intru pedepse pe cei trc se
vor

fi ordonat

pervers

intru

pdcate.

XXXM[[. - Ignis aeternus malos crucians non malus' Nam nec ipse ignis aeternus' qui cruciaturus' impios, mala natura est, habens modum et sPecrem ,rii.r"^ suun1 nulla iniquitate depravanrm: sed cruci est danrnatis malus, quorum peccatis est debitus' Nr errim e;t lux ista, quia lippos cruciat, mala natura est' XXXffi. - Aeternus ignis dicitur, non sicut Deus, sed quia fine.
Aeternus autem ignis, non sicut Deus. aeternus' etsi sine fine sit, non est tamen sine initio; Deus t

XXXVIII.

Focul etern, chinuindu-i pe

tti,

nu-i rdu.

nu este naturd rea, avAnd modul, qi specia, gi ordinea


naturd rea, fiindci-i chinuiegte pe miopi.

Cdci nici insugi focul etern, care are s5-i chinuiasci pe impii,

sa, nedepravatd prin nici o inechitate: ci chinul le este rdu damnalilor, picatelor cdrora le este datorat. C[ci nici lumina aceasta nu este

XXXH. - Este numit focul etern, nu precum Dumnezeu, cifiindcd-i fdrd de sfarSit
Foc eterir, insd, nu precum Dumnezeu etern, pentru cd, t:lriar dacd este firfl de sfArgit, nu este, totugi, f6rd de inceput. Dumnezeu, insd, este chiar gi fdrd de inceput. Apoi. pentru cA, chiar cltr:rl le

etiam sine initio est. Deinde quia licet

pe

peccat()run suppliciis adhibeatur, mutabilis temen Jst. Illu est auten vera aeternitas, quae vera immc hoc est, illa summa incommutabilitas, quam solus

este perpetuu administrat supliciilor pEcituitorikrr, este, totr-rgi, natirri mutabilS. At:eea este, ins6, adevdrata eternitate, t:are-i adevE,rata imortalitate: adic,d, acea supremE inconrutalrilitate. pr:

194

S. Aarelii

i De

rwfrroboni

Sf.

Aurclia Augustin Desprc noatra. binchi

196

habet, qui mutari omnino non potest. Aliud est enim mutari, cum poseit mutari; aliud autem prorslus non p(

care singur Durnnezeu o are, Carele nu poate fi mutat absolut delffi.

mutari. Sicuf ergo dicitur homo bonus, non tamen Deus, de quo dictum est, Nemo bonus n,sl unus (Marc. X, l8); et'sicut dicitur anima immoftalis, non

si

sicut Deus, de quo dictum est, Qui solus ka immortolitatem (l Tlm. YI, 16); et sicut dicitur
sapiens, non tamen sicut Deus, de quo dictum est, sapienti Deo (Bom. XV[, 27): sic dicitur ignis aeter oon tamen sicut Deus, cuius solius inrmortalitas rpsa vera aeternttas.

Una este, intr-adevdr, a nu fi mutat, cAnd ai putea fi mutat, alta, lns6, a nu putea fi absolut deloc mutat. Precum, aqadar, se zico , onrul bun, nu, totugi, precum Dumnezeu, despre Carele s-a zis: Nimenea nu este bun de&t numai Dumnueu unul (Marc. & 1B), ji preorm se zice sufletul nemuritor, nu, tofirsi, prec'um Dumnezeu, despre Carele +a zis: Carcle shgurul arc imortalitator, (I Tim. W, . 16), gi precum w zice omul iqelepg nu totuqi, precurn Dumnezeu, despre Carele s-a spus: Lui Dumnezeu, singurului tn{elept (Rom. XVI,27): aga se zice focul etern, nu, totugi, precum Dpmnezeu,

tingunil a Cdrui imortalitate este ea insagi adevdrata eternitate.


XL.

XL.

- l/ec Deo nocei

Potest nec alii. nbi Dei justa

- Nn i se poo.te face rd,u lui Dumnezeu, nici altuin, decd,t


numai

pin justa rdnduire a hti Dumnezeu.

Quae,cum ita sint secundum catholicam fidem sanam doctrinam, et intelligentihus perspicuam nec naturae'Dei nocere potest quisquam, nec natura nocere iniuste cuiquam, vel nocere impune pat quenquanl Qui enim ndn4 ait Apostolus, recipiet idio"uii; et non est personarum accePtio apud I (Coloss. III, 25). X[,I. - Quanta bona Manichaei ponant in natura mali, el makt in natura boni. Quod Manichaei si vellent sine pernicioso st defendendi erroris sui, et cum'Eei timore cogitare; scelestissime blasphemarent inducendo duas natu unam [Col. 0564] bonam quam dicunt Deum, malam quaru non fecerit Deus: ita.errantes, ita d imo vero ita insanientes, ut non videant, et in eo dicunt naturam sumrni mali, ponere se tanta bona,

Care, cum sunt aga, dupd credinla catholicE gi doctrina B[n6toasi, gi dupd ldmuritul adevEr inlelegdtorilor, nici nu poate

r[-i facd cineva rdu naturii lui Dumne2eu, nici natura lui

Dumnezeu s6-i facd injust rdu cuiva, nici nu-l sufer5 pe cineva s6 laci nepedepsit riul. Cdci cel carcle lace rdul, zice Apostolul, uo primi rdul pe care l-a fdcut; pi nici nu esistti la Dumnezeu

inirea persoanelor (Colos.

III.

25).

XLt.

- Cdte bune pun maniheii in nat.ura rdului gi cdte rele, in naturq binelui.

eo autem ,quod dicunt summum bontrm, tanta m mortenl, aegritudinem, oblivionem, insiplenti

Pentru c5, daci maniheii ar voi, fdri rAvnd pdgubitoare de-a-gi apira eroarea lorugi, qi s[ cugete cu teama de Dumnezeu, nu ar blasfemia atotscelerat, inducAnd doufl naturi, una bun5,, pe care o numesc Dumnezeu, alta rea, pe care sd n-o fi fdcut Dumnezeu: aga greqind, aga delirAnd, ba, ,lntr-adev6r, aga inneb.unind, incAt sd nu vad6 c6 in ceea ce numesc natura r6ului suprem, ei .pun atAtea bune, cAnd pun viala, puterea, sdnitatea, memoria, inlelegerea, moderalia, ruavitatea, mdsurile, numerii, pacea, mndul, specia, ordinea; tn ceea ce, insd, nunesc supremul bine, atAtea rele: nroarteao b.lala, uitarea, negtiinla, perturbaliunea, neputinla, e6rAcia, prostia, cecitatea, durerea, inechitatea, urAlenia, rAzboiul,

f96

S. Aurelii

i De natum boni

gL4ryruA"g^*rD^p****bt""l*

lW
cri

perturbationern, impotentiam' egestatem, stolidi Lre,ritat"m, dnlo'rem, iniquitatem, dedecus, b iminoderationenr, defonnitatem, perversitatem' enim tenebrarurn e,t vixisse in sua naturtr dicunt, et in regno salvos fuisse, et meminisse, et intrlllexisse' Sic concionatum illi dicunt principem tenebramm, ut ipse talia ilicere, neque ab eis quibu^s dicehat audiri' memoria et inteller:tu potuisset: et habuisse' tempel
animo et corpori suo colrgruam, et virnrte;;otentiae regna et txrpias ele..rent.r.um suorum ac fecunditates habui et sensisse se invicem ac sibi 'vicinum lumen, et habuisse, cpibus illud Ionge conspicerent; cJtri utique sine alicryo lumine lumen videre non poterant, unde etiam lumina nominantur: et suavitate slrae voluptatis

il,r.rderaliunea, deformitatea, perversitatea. caci zir: ei

perfruitos, et dimensis membris atque habitationi ieterminatos fuisse. Nisi autern etiarn qualiscum pulchritudo ibi fuisset, nec arnarent conlugra sua, partium congruentia corpora eorurn constarent: guod non fuerit, non possunt ea fieri quae ibi fac'ta esse deltS Et nisi pax aliqua ibi esset, principi slro non obedii! Nisi modus ibi esset, nihil aliud agerent, quam
aut Lritrcrent, aut saenrent, aut quodlibet aliud sine ali socretate: guanquam nec rpsi qui hoc agebant, formis, determinati essent. nisi modus ibi essel: nunc vero

dicunt eos egisse, ut in omnibus actionibus suis

si.bi congruos habuisse negare non possint' Si autem ibi non fuisset, nulla ibi qlalitas naturalis srrlrsi

nullus ordo ibi fuisset, non alii dominarentur:, subderentur, non in suis elenientis congruenter

vanitatem suscitat Christus? Si non dicunt aerram, curat? Si non dicunt oblitanr, quid commemorat? Si dicunt insipientem, quid docet? Si non dicunt pe quicl redintegrat? Si non victu et capta est, quid
rron eget, cuisubvenit? Si non amisit sensum, cnrid

S. Aurclii

i De natu.ru boni

Si non est excaecata, guid ilhrminat? Si non est in quid recreat? Si non est iniqua, quid per praecel corrigit? Si non est dedecorata, quid mulfal? lt-::l'

i., billo, cui promittit pacem? Si non [Col' 0565] immoderata, cui modum legis imponit? Si non deformis, quid reformat? Si non est perversa, emendat? Omnia enim haec a Christo, non illi rei prr

dicunt, quae faeta est a Deo, et arbitrio proprlo pecca .l"pr.o*i"; sed ipsi naturae; ipsi substantiae Dei, q hoc est quod Deus.

XLII. - Manichaeorum de Dei natura blasphemiae' N Quid istis blasphemiis comParari potest? perversarum sectai sed si aliarum ' omnino, considerentur errores: si autem iste sibi error ex altera, de qua nondum diximus, comParetur, ad etiam multl peius et exsecrabilius in Dei natu hlasphemare convincitur. Dicttnt enim etiam nonnu rrri.rr"r, quas volunt esse de substantia Dei et eiusc omnino naturaer quae non sponte peccavennt' sel

XIII. - tllosfemiile maniheilor

despre natum

lui Dumnezeu.

i mai execrabil impotriva naturii


voiesc ei si rie dintru su.bstanfa aceeagi natrir6, care nu au pdcdt dupd propria_le voinla,

ilitllT;:XTt:.fl"fffij:
ci
au'

gente tenebr&rum, quam mali naturam dicunt, ad.9u

lost invinse gi oprimate de

iebellandam non ultro, sed patris imperio descenden oppr"r.-u-.irr',, affigi in aeternum glr superatae ", hoiribili tenebrarum. Ita secundum eorum sac vaniloquia, Deus se ipsum in quadam parte a .rralo liberavit. et .rirr. se ipsum in quadam damnavit, quam liberare aE hoste non potuil, tanquam de ipso hoste devicto insuper tnumphav: scelestam et incredibil:m audaciam, talia de credendi, talia loquendi, talia praedicandil Quod defendere conantur, ut rn peiora irruant clausis ot dicunt malae naturae Pr-rmmixtionem facere ista, ut Dei natura tanta mala patiatur: rram ipsam apu{ ipsam nihil horum pati potuiss"..y"l p9t"! Q",1, i il;;";; sit natura'incorruptibilis, quia ipsa sibi nocet, et non quia nihil ei noceri ab aliquo Deinde si natura tenehrarum nocuit naturae
'

gloh

de la sine' ci la pomnca tat6lui, sunt

,umesc ,aturd a rSurui, impotriva cdreia au coborat'sd rupte nu intru etern gint,ite o.ililrro;

catre ." i.r.rrr".i"r.t"i, p;;]"-;i";

al intunerir:ului. Aqa, ,.d.^F

Dumnezeu s-a eliherat intr-o nure riu, qi, iardqi, s-a damuat

^vanilocviixs,

*::::h';
*,rp.*_i,

dugnran, gi a triumfat

ue-a vorDl de.-astea, de_a predica de_astea! C"""'"", *n"""i sii_aperel inc6t, cu ochii irrcHgi, sd se ;;rG; llr-1* qi ma] zic cd conrixtiunea narurii ,*t" i*"" *,";;;;;; , 1ele, I)umnezeu sd p6timeascd atAtea rele: cdci ea ins.iqi <ie la ]i sine 1"i ins5qi nici n-a putut patimi nimic din acestea) ;i;i ,_ lxrate. Ca gi cum de acolo e de lHudat natura incoruptibila, nirra,* insagi nu-qi fac,e rdu sieqi, gi nu fiindcE nu i se poate face nimic u de cAtre nimeni. Apoi, dac6 ,,ut-ir. intunericului i-a fdcut riu

pu,'*zeu,

l5 de-a crede unele

Sine Insugi ca duginan. O, scelestd, -de

.,

de-astea d"rpr-.

2OO

S. Aurelii

De rwtura boni

Sf.

Aweltu AWustin Desprc rwtury

bhelui

Zgl

natura Dei nocuit naturae tenebrarum; duo ergo sunt quae sibi invicem nocuerunt, et meliore arlrmo nl gens ttnebrarun, qula et si nocuit, ":l:"t noclrtl Dei' Deus autem E.ri- ,ro"".e, sed frui voluit bono exstinguere voluit, sicut Manichaeus aPertrsslme efi.r.f? ruinosi sui.Fundamenti delirat ,OOliY: "^11 q'"ra pt"fo ante clixerat, Ita autent fundata st'l iiurd"^ .sple.ndictissima regna supra lut:id.am et be:otl terram, ut a nullo unquam Qut mo|ert' Qut conc sci posrinti postea dixit: /,u;ls uero beatissimae Pater' 'labem uaslitotem quae ea rcnebris sury magnam ac oduersus sua sanct(l tmpendere sttecula, nisi ali erimium ac praeclarum et uirtute- Polens ttu opponati quo suPer.et simul ac des.trua' .t'l.l tliebrarum, qua erstincta Perpetua quies lucis i. pamr.tur. d""" tirorit labem ac vastitatem irnyelj' !""""fi. suis' Certe sic erant fundata super lucidam

de quibus aperte dicit, quod errare se a Pnore luc, est dic' sua natura PassrLe srnrl ubi et nolens c()actus nort vult peccat libera eas voluntate peccasse, Qui ponere nisi in necessrtate naturae contrariae:. ubir 'n"."i"rn quid lnqrratur, et tanqu.am ipse iam inclu ef, sit in tenebrt** gl.,bo quem finxit, quaerens qua quod vult. seductis et mise et non inyeniens. Sed dicat a quibuu multo umplius quam.Christus.hoitiill]: fr"l p.",i" tam longai et tam sacrilegas eis fabulas ven Oi"rt qroa vult, Lcludat in globo tanquam in car qentem tenebrarum, et.forinsecus affigat naturam I,ri de hoste exstincttl quietern Perpetuam promrt ecce peior est p()ena lucis quam.tenebrarun\..P"1n1 | po"r,, ,iirirru" naturae qu m gentis adversae' Illa quip

*h::.,:::l!.F;1;!F;,[lfl i'll;.'li,'ii;'j"rl]Xlill

2O2

S. Aurelii A

I)e naturc boni

Sf.

Auruliu Awtstin, Desprc na,turv binzlui

203

etsi in tenebris intus est, ad naturam eius pertrnet qt tenehris habitare: animae autem quae hoc sunt recipi, sicut dicit' in regna il Deus, non Poterunt pr"ifit", et a vita ac libertate s,anctlr: 11"1: "J:"*."I' ;;;;;;fig;"tur in praedicto horribili globo: urrde qt nat n"ri\rnr, inquit, iis rebus onimae eaed.em globo' su clilererunt, relictite i"n eodem tenebrarum liberu meritis id sibi conquirentes' (lerte non est qu voluntatis arbitrium? Videte quomodir insaniens ;;;;;';;;;;, et cttntraria sibi loquenao.nelus.-.t,ntra" le']11 se gerit, quam contra deum ipsius gent t"r,"hr"r,lri Dein,ie si propterea damnantur anirh Iucis, quia dilexemnt tenebras; iniuste damnatur tenebtarunr' quae Iucem dilexit' Et gens qui'
I

,".r"torr.rlr"".rrahinitiodilexit,quametsiviol' ;;;-."" possidere voluit, non exstinguere' luois a vi ergo


.r.r.rr" in bello tenebras exstinpJuere voluit; eas dilexit. Quod vultis eligite: utrunl necessrtate compu neces ut diligeret tenebras, arivoluntate seducta' Si
coacta est diligere tenehras, victa est ergo'.non ,rollr.r,u,", qrrii i*r,, miseri dubitant peccandi volunt ne trit tribuere naturae quam Deus ex nihilo fecit' eam luci quarn genuit?

'

qo"r"-"J",o"atur?-si*ll".X,"l,q:1"^::lr?:t'it:t: natil inqrrit"." deprehenditur? Si necessitate f)ei vicitl

loouri pe care le-ou iubit, ldsate-n acelasi g;lob de-ntuneric, ltrimindu-gi fiecore ceea ce i se. cuttine prin meritele proprii, Desigur, nu existri liberul arhitru al voinlei? Luali aminte? cum, hrnebunind, igrrord ce sd zic6, qi vt-rrlrcgte cnntrarele-ndesine, grartd mai rdu tdzboi impotriva sa decAt al inseqi girtlii intunericului lnrpotriva lui Dumnezeu. Apoi, dacd de aceea sunt damnate tufletele luminii, fiindc5 au indrdgit intunericul, este injust damnatd ginta intunericului, care a-ndrdgit lumina. $i ginta intunericului u-ndrdgit, desigrrr, de la-nceput lumirta, pe care, deqi violent, a voit, totu$i, s-o posede nu s.o sting6: natura luminii, insd, a voit sd flingd in rdzboi intunericul: pe el, deci, l-a-ndr5git invinsd. Alegeli rr weli: impinsdL, oare, de necesitatea sd iuheascd ea intunericul, rtuu cu voinla set{usd,? Dac6, din necesitate, de ce este damnat6,; dac6 din voin!6, de ce este surprinsi natura lui Dumnezeu intru utAta inechitate? DacA din necesitate a fost constrAns6 natura lui I)umnezeu s5-ndrdgeasci-ntunericul, a fost deci, invins6, nu a lnvins: dac6, din voinfS, de ce mai stau mizerii la-ndoialI s6-i atribuie voinla dt: a pdc6nri naturii pe care Dumnezeu din nimic tt f6cuto, sd nu, io atribuie pe ea lunrinii, pe care a niscuto"r?

nAnul intunericului, gine de nahrra ei a locui in intuneric; suflerele, lns5, cere-s ceea ce-i Dumnezeu{r, nu vor putea fi prirnite, prec:trm zice el. in impr{r61ia aceea'par:ific5, qi vor fi instrd"inate de la viala pi libertatea sfintei lumini, qi vor fi fntuite-n prezisul glob oribil, de unde: ac.eleaSi sullete se wr alipi strdns fiecctre, zitn, at:ehtrutSi

Xtltl. I

XLIII. a Manichaeis.

Mola ante rhali commirtionem muha tribui noturae


ante comrntxtronem Quid, si etiam ostendimus,

Multe rele i se atribuie naturii lui Dumnezeu de adtre manihei, tnaintea combtiunii rdului..

qrrrr-tJrt*"conf ictamdemen'tissinr""t"d'q"*-.lt:-T quidr

iffi^;t.i.i, q;r" -[i".ptt"mias


iro.
misceretur

rlicunt, magna mala^fuisse? -"id"bitur?,Illic addi pott" ""111 pugnafl antequam pugnaretur, dura et inevitabitis b66 necessrtas: ecce tallr magnum malum antequam
t;um adhuc nulla dicant i'o<: "ttl", non erat' volu facta conrmixtio. Si autem'necessiurs unde et hoc tam magnum malum' ut Deus argo

*alu*,

Ce, dacA arhtdm cAt de atotdement au cre^tL chiar gi inaintea rrrmixtiunii rdului, fabulrasa plssmuialE cd in insagi cea, pe (iare r) rrumesc ei natura luminii, au fost mari rele, ce se va mai prrtea pErea de addugat la aceste blasfemii? Cici acolo a first, mai-nainte lu1 se lupte, dura qi inevitabila ner:esitate tle a se lupta: irrtd dejn un mare riu, chiar inainte tn rdul s6 se amestece t:rr hirrele: spturd ri de unde acestiL cum nu st: fdcuse inci nici <l comixtiune. Datrl lru era, insd, necesitate&, era, deci, r,oin1a, gi tle unde gi aoesta lrt0ta de mare riu, t:a Dumrrezeu sd voia^sc6 sd-i far:d rrlrr nahrrii *rle tnseEi, tEreia nu i xr putea fatr rdu de cSne drrqlnar, trirnipnd"r

"ta,t

2O4

S. Aurelii

i De

notwt boni

naturae suae no(rere vellet, cui noceri ab hoste non mittendo eam crudeliter miscendarn, turpiter inique damnandam? Ecce quantum malum pernicio

et noxiae et immanisslmae voluntatis, antequam ull nralum de gente contraria miscerenr. An forte nesci'
hoc eventurum memhris suis, ut diligerent tenebras et I 0567] inimicae e,xisterent sanctae luci, sir:ut ipse dicit, h

est, non tantlrm Deo suo, sed etiam Patri de quo erar Unde ergo hoc in Deo tam magnum ignorantiae malu antequair ullum de gente contraria misceretur malum?

autem hoc futurum sciebat, aut sempiterna in ill<l er, crudelitas, si de suae naturae futura contaminatr damnatione nihil dolebat; aut sempiterna miseria, dolebat: unde et hoc tantum malum summi boni ves ante ullam commixtionem sumnri mali vestri? Ipsp particula naturae rpsiuC quae in illius globi aetprno vincl configitur, si hoc sibi imminere nesciebat, etiam sic erat

natura Dei sempiterna ignorantia; si autem scie sempiterna miseriar unde hoc tantum malum, anteql

ullum de gente contraria misceretur malunr? An forte ma charitate gaudebat' quia per elus poenarn p"P"q" S caeteris lucis incolis parabatur? Hoc quarn nefa's sit dic qui videt, anathemet. Sed si hoc saltem ita faceret, ut i Iuci inimica non fieret, posset fortasse non tanquam natllra, sed tanquam aliquis homo laudari, qui pro sua velle.,t mali aliquid pati, quod quidem malum ad I posset esse, non ln aeternu[l: nunc vro et illam in glci t"^"b..tr* confixionem dict t aeternarn, et non cuiusq rei. sed nafurae Dei; et utique iniqurssrmum et

et ineffabiliter sacrilegum gaudium ertrt, si Dei n gaudebat se tenebras dilechrram' et luci sanctae inimi iuturam. Unde hoc tam immane et scelestum mel
antequam ullum ex gente contraria misceretur malunr? tam perversam et tam impiam ferat insaniam, summo' tribuere tanta bona, et summo bono, quod Deus est,
mala?

206
XLW.
I

S. Aurelii A

Ik notutbni
.ipsam

Sf.

Aureliu Augusfii" Despre natum binelui

207
de cdtre Manichaeus

TLrpitudines incredibiles a Manichaeo etcogitatae


Jam veru quod partem. naturae Dei dicr|

)eo.

Xtry. - TLrpitudinile incredibile etcogitate in Dumnezeu.


[)este

.,,,rporitrs, siccis et humidis, in omnibus carnibus,". ,rnririhus seminihus arborum, herbarum, honrinur animalium: non potentia divinitatis sine ullo n
incoinquinabiliter, irrviola hiliter, incorruptibiliter omni .ehus admi.ristianclis regendieque PraesentemT quod n de Deo dicimus; sed ligatam, opPressamr Pollutam' qu3 strlvi, liberari, purgariguti dicunt, non solum per di
solis et lunae, et virtutes lucis, verum etiam per Electos sut

ubique pernrixtam in coelis, in terris, sub terris, in onrnih

hoc genus nefandissinri erroris quam sacrilegas' incrJibiles turpitudines eis suadeat, etiamsi n<
persuadeat, honibile est dicere. Dicunt enim virtutes Iu iransfigurari in masculos pulchros, et opponi feminis get tenebralum; et easdem rursus virh-rtes lucis translig in fenrinas pulchras, et opponi masqrlis gentis tenebn

Acum, ins6, r:6 insdgi partea naturii lui Drrnrnezeu <t zic tot arnestecati, in cer, pe pdmAnt, sub pdnrAnt, in toate <:orporalele, uscatele qi Lrmidele, in toate c[rnurile, in toate scrminlele arborilor, ierburilor, animalelor, nri prezentd prin puterea dumnezeirii, fdrd nici <:r legdturd sprb a administra ueintinat gi impdrili toate lucrurile irrviolabil, incoruptibil, ueea ce ztcen) nol despre Durnnezeu, ci legat6, oprimatd, pr.rluati, pe care zic ei cd. o dezleagS, o lihereaz5 qi o purgheazE nu numai prin rotirea soarelui gi a lunii gi prin virtulile ltrminii, ci chiar prin Aleqii llrnrgi: acest gen al atotnelegiiritei erori cAt de sacrilege gi de incredibile turpitudini le poare strecura alor lorugi, chiar dac6 nu sd-i gi persuadeze, e-ngrttzitor de zis. Zic t:i, intr-adev[r, cd virtu{ile luminii se transfigureazi in masculi frumogi gi se opun femeilor ginlii intune.-ricului; gi, iarEgi, aceleagi virtufi trle luminii .se transfigureazi-n femei fmmoase gi se opun rnasculilor ginlii-ntunericului, ca prin frumselea tntunericului, gi, in acest chip, substanfa vitale, adicd, natura lui Dumnezeu, [)e ca.re zic cd o delin legatd in corpurile lor, si fugi dezle$a'tri, dintru midularele lor relaxate prin concupiscenla insdgi, qi sd se Iitrereze susceprd ori purgatd. Asta citesc nefericilii, asta zic,. asta ascultS, asta cred, asta, in carteii a qaptea a Tezaurultri lor (aqa numesi ei,'intr-adevEr, o anume siriere a lui Manichaeus, unde sunt strAse, in scris aceste blasfemii) este pusd aSa: A'tunci mirific fericitul Thtd, cctre ore honuri ,2i futL,itacule sau paktte nou., str'dlutiloare, prin tnnciscuta-i'clemenlci-Si ofei,i ajutorul, lTin cere se leapddd Si'se libereazd de impiile legaturi, pi'strdmtorriri, Ei chinuri ale substanlei sale uitale.. $i', ast[el, Io inuizibilul sdu semn aprobat reazd pe acele uirtuli ole sale, pe. care atotstrrilut:itoore, Si le foce sd se arat are itu fost rdnduite pe diferitele trepte ole ceruiilor. Care, fiindcd consistd di.ntru ambele sete, al brirttatilor Si femeilor, de accea poruncetste co mai nointe numitele uirtuli sd li se arate, port?. suh frtrmd

ut per pulchritudinerh suarn inflamment

sPurcrssrmt

loruqi sd-nflarne spurcata libidinogenie a principilor

libidinem principum [Col. 0568] tenebrarurn, et eo mo( vitalis sutistantia, hirc est, Dei natura, quam dicunt e()rum corporibus ligatam teneri, ex eorum nembris ipsarn concupiscentianr relaxatis, soluta fugiat, :l tt'"t* vel purgata liberetur. H<rc infelices legunt, hoc dicunt, h
htrc credunt, hoc in libro septimo Thesauri ec'n (sic enim appellant scripturarn quamdam Manichaei, istae blasphemiae conscriptae sunt) ita positum est: lir beqtus ilie Pater, qui lucidas naoes habet diuetsorici, habitcrcula seu mognitudines, pro insita sibi cleme'nt fert opent, qua e.tuiiu, et liberatur ab impiis retinacilis ang$tiis atqirc ongoribus suae uitalis substantiae' Ita< inl*i\U sui nutu-'illos suos uirtutes, quoe in clarissi hac noui habentur. transfigurat, eQsque parere aduersis potestatibus, quoe in singulis coetarum

.rdirtti,

ordinatae sunt. Quae tluoniam et utrttque

mosculorum ac fem.inarum consistuttt, ideo praedi uirtutes partim specie PLterorum inuestium Porere Ju

2O8

S. Aurelii

De natuto boni.

Sf.

AurcliuAWusin" Desprc

natumbincfui

2Og

generi aduerso feminarum, partim uirginum lucicla forma generi contrario masculorum: sciens eas om hostiles potestares, propter ingenitam sibi letqlem

forma fecioarelor strdlucitoare, . neamului o-duers al

de tineri ne-nudscufi, neamului aduers al femeilor, parte sub

spurcissimam concupiscentiam facillime capi, atqt, iisdem speciebus pulcherrimis quoe apparent manci, hocque modo dissolui. Sciatis autem hunc eumd nostrum beatum Patrem hoc idem esse, quod etiam st uirtutes, quas ob necessariam causam transformat', puerorum et uitginum intememtom similitudinem. Uti autem h.is tanquam propriis armis, atque per ees suct,: complet uoluntatem. Harum uero Dirtutum diuinari,n quae ad instar conjugii contra inferna genem quaeque alacritate ac facilitote id quod cogitaueri momento eodem efficiunt, plenae sunt lucidae Itaque cum ratio poposcerit ut masculis apparea eaedem sanctae uirtutes, illico etiam suam effigi uirginum pulcherrimarum habitu demonstrant. Ruis cum ad feminas Dentum fuerit, postponentes uirginum, puerorum inoestium speaiem ostendunt. H. qutem uisu decoro illarum ardor et concupbcentia crest atque hoc modo uinculum pessimarum cogitationt eatum sol.oitur, uioaque anima quae eorurndem mem.bii, tenebatur, hac occasione latata etadit, et suo purisiii aeri miscetur; ubi penitus ablutae animae oscendunt i Lucidas naues, quae sibi ad uectationem atqae ad su potriae transfretotionem sunt praepamtee. Id uero qi adhuc aduersi generis maculas portat, per aestus celores particulatim descendit, atque arboribt caeterisqu,e plantationibus ac satis omnibus miscetur, caloibus diuersis inficitur. Et quo pacto er ista magna clarissi.ma naui figurae puerorum ac uirginum appare contrariis potestatibus, quae in coelis degunt, igneam habent naturam: atque er isto aspecttt decot uitae pars quae in earwndem membris habetur, deducitur per calores in terram: eodem modo etiom ctltissima oirtus, quae in naui oitalium aquarum habitq in simibtudine puercrum ac ttilxinum sanciarum per lC<

totuna cu ceea

c.2

sunt chiar pi uirtulile sale, pe care dintr_o

Si impregneazd care figurile

cu arborii

dldtorie gi transferarea lncd petele neamului Si dlduri Si eamestecd cu semdndturile toote gi se

duri. $i, prin pactul, prin


le apor, din aceastd mare

2lO

S. Aurclii

De rwturw boni

Sf.

Aurcli,u Atqustin, Despre

ruturt binclui

2tl

suos angelos apParet his potestatibus, quarut noture .frigida est atgue humidq, qu.tegue in coe ordinatae int. Et quidem his quae feminae sunt, in ip I forma puerotum apParet: masculis uero, ttirgin'um' uero mutatione et diuersitate diuinarum personorum pu lc he rrima rum, h u midae frigidaeq ue stirpis p rinc i' 'mosculi siue feminae sohtuntur, otque id quod in ipsis uitale fugit: guod uero resederit, laxatum deducitur terram pir frigora, et cunctis terme generibus admisqet Quis hoc ferat? quis hoc credat, non dico ita esse, sed dir:i potuisse? Ecce qui docentem timent anathema

0569]

Manii:haeum, et non timent credere hatrc facientem et ha patientem Deum! XLV.

femei le apore in forma tinerilor, bdrbapilor, insd, tntr-a fecioarelor. Prin aceostd mutalie pl diuersit<tt<: ct atotfrumoaselor persoane diuirte, sttnt, tnsd dezlegali principii, bdrbapi sc.u femei, ai stirpei umide Si reci, Si scapri ceea ce este uital tntru ei insiSi: ceea ce ua fi rdmos, insd, este dus tn prlrli diferite, prin friguri,"pe pdmdnt, Si este omestecat cu toete genurile de pe pdmdnt. Cine Poate suporta asta; cine poate crede asia, nu zic ci aga este, ci fie gi cd a putut fi zisi? Iatir cine se tenr s6-l anatemizeze pe Manichaeus, care-i invafd pt: allii acestea, qi nu se tem sd cread5 t:d Dumnezeu le fat'e gi le sufer[ pe acestea!
ce-s

Si tinerelor sfinte, acestor potestd{i, a ccirar naturd este rece Si umidd, si care au fost rdnduite tn ceruri. $i, desigur, celor

Thrpitudines quaedam nefariae de ipsis trtanichaeis immerito creditae.

XIJ. -

Unele turpitudini nelegiuite crezute nu pe ne.merit de


tnSiSi.

maniheii

Per Electos autenl suos purgari dicunt eamdem t:ommixtant partem ac naturam Dei, nranducando scili-i et bibendo, quia eam in alimentis omnihus diiunt ligata teneri; qr*"'"r* ab Electis velut sanctis in refection corfxrris manducando et bibendo assuntun'tur, per eor sanctitaten solvi, signari e,t liberari. Nec attendunt mrse quam non i.tcorrgrire de iltis r:reditum sit, quod frutt negant, nisi eosdem libros anathemaverint, et Manichri d..tit".int. Si enint. sicut clicunt, in omnibus seminili "# ligata pars Dei, et ab Electis manducando purgdi est q,ri" ntrn digrre credat eos facere, quod inter virtu coblorum it principes tenebrarum fieri in Thesauro
i

Prin Aleqii krr, insd; zir: ei ci este purgatd acea parte


amestecatd gi naturS a lui Dumnezeu, mAncAnd<r, va-s6-zici, qi bAnd<.r, cdci zic crd ea este ginutd legatE in toate alimentele, care, cum sunt luate de Aleqi, precum de sfinf, pentu reftrcerea corpului,

legunt; qrandoquiden et carnes suas de'gente tenebrar

'purganda, sicut eos fateri cogit firneshrs error ipsorum; n,rrivicleat, quis non exhorreat, quanta turpitrrdo et qluh

di".,t t, e,t irt eis ligatam teneri vitalem ill "*".r. suhstantiam, partem Dbi, credere atque affirmare' dubitant? Quae utique si solvenda e$t? et"manduca
nefaria c.onsequatur?

mAncAnd:o qi bAnd-o, este dezlegatfl, pecetluitd gi liberatd prin sanctitatea lomgi. $i nici nu iau searna, nenorocilii, in ce nrdsurd nu incong;mu se lloate crede asta despre ei, ceea ce neag6 zadarnic, dac5 nu vor fi anatemizat aceleagi c[4i gi nu vor fi-ncetat s5 fie rnanihei. Dacd, intr-adev[r, precum zic ei, in toate seminfele este le4ati partea lui l)umnezeu gi este purgatd de cdtre aleqi mAncAnd, cine sd nu creadii demn cd ei fac ceea ce citesc in Tbzaurul lor d se face intre virnrlile cerurilor gi princrpri intunericului, din moment ce qi cdmurile Ior zic cd sunt din ne,amul irrtunericului, gi nici nu

stau la lndoiald

si

creadd gi

si afirme c6-i linutd in ei, IegatA,

suhstarrla aceea vitalS, parte a lui DumnezeuT Care, desigur, dartr-i de slohozit, qi, mAncAnd<r, de purgat, precum ii rxrnstrArrye pe ei sd mdrturiseascd funesta eroar a lor ingigi, cine sd nu vad[, t:ine sd nu se-ngrozeascd, cet5 !i cAt de nelegiuitd ticdloqie urmeaz6 it.r

mod ctlnsecr,renti'

212
Xil,l/I.

S. Auretii ABttstini De twdua

boni

',t
i

Sf.

Autelia Aqtstin" Despre naturro birwlui

2L3

Epistolae Fundamenti neforia doctrina'

ill

X[}I. -

NeLegiuita doctrind a Episnlei FundamentuluL

)iam et a quibusdam principibus gentis tenebraru sic dicunt Adanprimum hominem creatum. ut lumen I eis ne fuger.et teneretur. In epistola enim quam F
appellant, quomod<., princeps tenebrarum, quem patrt tenebrarum principes locutus fuerit et egentl tta scrl Manichaeusilniquis igitur commentis ad eos qui adet ctit: Quid uobis aidetur maaintum hoc lumen quod ori lntuemini quemadmodum polum mouet, concuttt potestr,tes, Quapropter mihi uos potiul aequum es') t$ 'quod in uestris oiribus habetis luminis praerogare.: sr\ cluippe i.llius magni qui gloriosus aPParuit, imaginefi fingom, ,per quam r oliquando conuersation sec um deliberantes, Tustis postulabantur pmebere. Nec jugiter retenturos: unde me

pri*i ho*inis inducunt, ad caeteros socios

su

offerre, nequaquam

de

regnatutos. [Col. 0570] Quo habebant pmebuerint, corts omnibw diuinis scripturis a est: sapientibus uero quomodo sit datum scire minime

ed

q4
ilrcC

seminarunt, autem partus iis qui parentutn uti priini 'princ


coitu alii

c4l ctae sunt' Erafi

uires

sumens eoruil, s'qfll

Plurimfi

etiarn mali

tud

diailtl

princeps sodaliltm prolem 'runrur, prudentiam, lucen simul s,,cu* in generat.iqqi procreotam, comedit; ac pleri.sque uiribus sumptis d istiusmodi esca, in qua no,'t modo inerctt fortitudo, sa

accipier*, habentem parentt4'$

Cnci gi pe Adam, primul om, il zir: creat de anume principi ai ginlii intunericului astfel, ca si fie linutd lumina, ca sE nu fugd de Ia ei, cdci, in Epistola, pe care ei o numesc u Fundamentului, astfel a scris Manichaeus cunl prirrcipele intunericului, pe careJ induc tat6l primului om) a vorhit c[tre ceilalli soli ai sii, principi ai intunerir:ului. gi a zis: Aqadar cu porniri duSmdnoase, le<t zis celor ce erau de fald: Ce. ui se pare uoud aceastd marimri lumind ce se nafte? Priuipi cum mipcd ce.rul Si loueSte cele mai multe potestdti! Dreptaceea, mi se pare drept cd ooi sd dali, mai degrabd, dinainte, ceea ce al,e[i din lumind tn puterile L,oastre: aSa, desigur, imi ooi inchipui imaginea acelui niare, ce a apdrut glorios, pri.n care sd pulerh tmpdrdfi, liberatri cdndua de traiul tn tntuneric. Asta auzind-o gi delibe.rdnd indelung tndesine, au socotit just ceea ce li se cere sd dea. Crlci nici nu credeau cd ar pute.a sd re[ind ne-ntrerupt aceeasi lumind, de unde au judecat mai bine sci le-o ofere Strincipelui lor, nedisperdnd <:u nici un chip cd prin acel pact ei au. sd-mpdrdleascd. Trebuie auut, agadar, tn corwi.derare tn ce chip uor fi ofeit acea lumind, pe care o aueau. Cdci asta se afld rdspdndit in toate diuinele scripturi gi arcanele cereSti: tnSeleppilor insd, le este minim dificil cum a fost datd. Cdci se cunoagte deschis Si pe fapd de cd.tre oel. ce ua fi uoit sd priueascd. cu adeudrot Si credincios. Pentru cd mullimea celor ce se-adunau impreund era promiscud, a femeilor, ua-sit-zicd, Si a bdrba;ilor, i-a tmpins pe ei sd se-mpreuneze, tn corempreunare ei insdmdntau, ele rdmdneau grele. l-e[ii eruu simiLari celor ce i<u ndscut, primii auAnd, bine-n{eles, cele mai mutte puteri de-ale pdrintilor. Pe aceStia, ludndu-i, principele lrtr s-a bucurat ca de un dar c/es. ,rSi, precum oedem cd se-ntdmpld chiar si ecumt cd pe formatricea corpului o pldsmuieSte nolura rdului, ludndu-pi de acolo puterile, aSa, chiar Si mai nointe numitul principe, primind prcisilo con$oryilor, care auee sitn[dmintele pdrinpilor, prudenla, lum.irut ltrocreatci dimpreund cu sine-n procesul germina(iunii, n mdncat-o; Si, prin multele puterL luote prin hrane de-acest lbl, in care nu erlu nuntai tdria. ci, cu multul mai mult, simlul

214

S. Aurelii

De naturq boni

Sf.

Aweliu Augustin, Desprc

rwtum,binelai

2ls

multo magis astutiae et praui sensus er -fera p;ent gente, propriam ad se conjugem euocoL,it, e:t ea ,qua i, erat stirpe manantem; et facto cum ee coitu, seminaui ut c:aeteri, abundantiatn molorum quae deuora rutnnihil etiant ipse odjicierc et sua cogitatione ac ui ut essr,t sen.sus e.fus oruniutn eorum quoe profude
.ftirmotor atque descriptor; cujus cotnpar e,*cipiebat hae ut senten consueait culta optime terra perci.pere. In enim construebantur et conterebantur omnium imasi coelestium ec terrenarum Dirtutum, ut pleni uidelicet orbi

qireteniei gi ol la sin din care era el


chemat-o

precum ceilalpi,
nddugAnd pi el fn,s nim[cimdntul lui sti

id quod forrnabotur, similitudinem obtineret.


- Manichaeus obligd sd se sdudrgeoscd turpituctinitc oribile. O, monstru scelerat; o, predilie execrabilE gi ruin[ a urfletelor ingelate! ornit c-e-nseamnE a zice asta despre natura lr.ri Dumnezeu cd este aga legatd. Asta rndcar s-o ia arninte Itenorocilii inqelagi gi inveninali de eroarea morrifer[, c6ci, dacd

xtul.

O monstrum scelesturn! o exsecramla perditio et deceptarum animarum! Omitto quid sit, de natura quod sic; ligetr-rr, haec dicere. Hoc saltem attendant mi decepti et errore mortifero venenati, quia si per coitu nrasculorum et feminarum ligatur pars Dei, quam manducando solvere et purgare profitentur, cogit eos hui tarn nefandi eiroris necessitas, ut non solum de pane oleribus et ponris, quae sola videntur in manifesto acci serl inde etiam solvant et purgent partem Dei, unde

concubitum potest, si feminae utero concepta fueri oolligari. Hoc se facere quidam confessi esse in juclicio pethibentur, ft)n tantum in Pap[rlagonia, sed eti in Gallia, sicut a quodam Romae christian<l catholi
audir,-i: et cunr interrogarentuq cujus amctoritate scri

u8ta Ee spune cd

ista facerent, hoc de Thesauro suo pro.lidisse, quod


ante commemorar.i. Isti autem cutr hoc eis obiicinrr, respondere, nesio quem inimicum suurn de numero hoc eot, Electomm suorum descivisse. et schisma feci atque hujusmodi spurcissimam haeresirn condidisse. Unr

manifestuur est, quia hoc etiam si isti non faciunt, i ipsorum libris hoc faciunt quicumque faciunt. Abjicia ergo libros, si crimen exhorrent, quod comnitlere cogun si lihros tenent; aut si [Col. 057f ] non committu rnundius vivere contra suos libros c()nantur. Sed qu

public nu doar in Paphlagonia, ci chiar qi in Galia, precum arn urrzit de la un anrrme catholic cregtin de la Roma, gi, cAnd erau lntrebali prin aut<,ritatea cdrei scripturi fdceau astt:a, ei au dat-cr lu ivealS din Tbzaurul lor, pe care l-am amintit pu+in nrai inai,te. A,qtia, ins6, c6nd li se-arunci-n fagd, obignuiesc s6 rispundd cd Itrr qtiu care dugrnan al lor, din numErul lorugi, adici, dintru al Aleqil.r l.mqi, a degenerat qi a ldcut schisma, gi, in acest r:hip, a firrrdat atotspurcara erezie. I)e unde este-nvederat ca, daca eqtia tto fac r,hiar qi pe a$a, oricare o fac pe asta, din c64ile Io, .r iuc. Arunce, deci, cd4ile, dacd-i ingrozeqte cnma, pe care !tunt tl,nstranqi s<r c.rnita, dacd 1in cd4ile; sau, dacd n-, cor,it, Ht rt'rr4eaz6 sd trdiascd nrai c,rat imp,triva c64ilor l,orugi. J)ar rre

unii au gi m[rturisit-o in fala unui tribunal

216

S. Aurelii

i De natura boni

Sf.

Aurclia AWstitt, Despre naanu. binclui

2t7

'

de qui agunt, cum eis dicitur, Aut purgate [umen' illud pir*".i * seminib'r.c, ".'1"" -recuset::lt::,T:: i"".." *.r".itis; aut Manichaeum anathentate' qur cu[I esse partem Dei' et concum-be irr ornnibus seminibus p-Tt: iig"ri; q,ridqrid aulem luminis, hoc e'st' "tTgT pervener'it, manducando purg-aT'. ad esc,ns Electorum dubi uoni. .,r"a"tt videtis, et eum adhuc anathemare eis dicitur? Ad q Quid ^gunt, inquam, cum hoc tall t"rgir".r'utiones saconvertuil, Trrl aut ",:t:1r:1Y .i,t ""alr"*""at, *,t tam nefaria turpituclo facienda' illa omnia *1t qT t ""i". ".r*p**ione iam ,r.rt" *mmemorabam, eos de natura Dei dicere' p"LIo gereret' quod necessitate oppressa sit ut bellum d( sempiterna ignorantia secura erat, aut semprterno sibi veniret. corru ii*o." J.rili"it", quando ", et vincull* u"'*"'*e damnationis' c "r*-;*,i,rrris bello sic fuerit captivata, t)ppressa' pol a.^;.r,," sesto ilL:l: funrra sit in horribili gl nis suae felicitate sePar per se lpsa' sr tolerabilia videantur, cum sustineri non Possint?

li se zice lor: Sau purgali lumina, din seminlele din fi putut, sd nu recuzafi ceea ce afirmati cd voi nu face{i, $au anatemizali-l pe Manichaeus, care, cum zice cd in tt.rate nenrinlele este [)artea lui Dumnezeu gi, cd este legatd prin lmperecherel orice, insd, din lumind, adic6, din aceeaqi parte fl lui Dumnezeu? va fi ajuns la hrana Alegilor, este purgat, rnAncAnd-o: ce vE sfituieqte pe voi, vedeli, gi mai stali incE
fac ei, cAnd
r:are vefi usta?

la-ndoiald s6-l anatemizali pe el? Ce fac, zi<:, cAnd li se zice lor La ce tergil'ers6ri se intnrc, cAnd, ori o atAta de nelegiuitd

ffl'f*

doctrind trebuie anatemizatS, ori trebuie fdcutd o ateta de nelegiuitd turpitudine, in cornparalie cu care roate acele rele, pe oare le aminteam pulin mai inainte intolerabile cd ei le zic despre natura lui Dumne.zeu: cA a fost rrcnstrAnsi de necesitate sd poarte rdzboiul, cd era fie sigur[, prin sempiterna ignoranl6, fie neliniqtit5, prin sempiterna durere gi teanr6, cAnd coruplia urmixtiunii qi lanpl eternei damnaliuni ar verii asupr6-i, cd, irr nfArqit, purtdnd rdzboiul, va fi tot astfel, captivati, oprimatd, polut[, ci, dupd falsa victorie, va si fie astfel fintuiti intru etern ln oribilul glob qi separat6 de fericirea originii sale, pot pdrea nrai tolerabile, deEi, daci sunt luate in considerare, n-ar putea fi rruslinr"rte prin sine insele'/

Xt{tl. - Orat

prc Manichaeorum resipiscentia' O magna patientia tua, Domine misertcors' *ir"*to., loirg".ti-i" et mulhrm misericors,' et verax nral -Cjt !P1 q"r flcis oriri solern hrum super b-on.s et Eii, (Matth' n' n1)1:],i: ;l"ir;i. iustos et iniustos ut rervertahu et vivat (l mortem Pecr8tons, guantum iililii, ir), [cot. o*tzlqui partib,s cortipiens' das Domine oo.oit"rrti.!. ut relicta malitia credant in te' ad poenitentiarrr add patientia tua fiilir;;i ,"""'durn duritiarn cordis sui et rruamvi.s
Augttstinus

XI}{II. -

Aiugusti.n se roagit pentru cdinlct maniheilon

thesaurizent silri iram in die irae *tt::"1"-1] H;;;"i;""t^.,[ti rt i".li i"ai"ii tui, qui reddis unicuique sectmdum opera n-"-1: lR#: ii; 4-6); q"i in qua die c.nversr"

tuam' I n.quiti* sua ad misericordiarn et verrtatem',:i'l (Ezech' XYIII' 21): p i"ii"ii","t eius oblivisceris

O, marea 'la pacienlS Doamne, indurat gi indurdtor, lrrtJelungribdEtor gi multindurat, qi adevdrat (Psal. CIl, 8); Carele faci sri rdsard soarele Tdu asupra bunilor Ei riilor, ploi usupra jugtilor 9i injuqtilor (Mat. Y, 45); Carele nu voieqti rrroartea plcdtosului, cAt sd se reintoarcd gi si trdiascd (Iezech. XXXII, 11); Carele, mustrAnd pd4ile, Ie dai locul penitenlei, cn, pdr6sind malilia, si creadd-ntru Tine (In[el. Xll,2); Carele prin pacienla Ta ii aduci la penitenld, degi mul1i, dupi ;ruritatea inimii lorugi gi inima impietrit[, igi tezaurizeazd loruqi mAnia intru ziua m6niei gi revelaliunii justei judecd6ii 'l'ule, Carele-i reclai fiecdruia dupd Iucririle sale (Rom. ll, 4-6); Oarele, in ziua, in care se va fi convertit omul de la ticdloqia rrr la misericordia gi adevdrul TEu, ii vei ierta Iui toate

irrechitSlile (Ezech. XVIII, 2l) garanteazi-ne

nou11,

2lA

S- Aurelii

i De

nafrot boni

Sf. Aurelfu Atgustin" Despre natum.

\inelui

2Lg

nlrnrsterrum' q nobis, clona nobis' ut per nostrum hunc errorem redarl ..**"*fif"* et nimis horribitenr ;;,htil;;;, iam multi liberati sunt' et alii liberentur' e sive per sacramentum'.sancti Bap.tismilu',. ::::,f: contriti et.humilit spiritus tt ;:;flil;",J"r"'i "t"di" poenitentil': tlllt-1ll".l ipt"f . L, l9), in dolore . utotpt'"miarum'suaruml quibrrs 1 ;;;;.;";-"t te of fendlr uni, acc'iPere *,:i:::::' tu-l e: u"l"t praepollens misericordia er Potesta's "li.r, regni coelorum in sancta F-c S;rri.rni trri, ciavesque a"tp"tu"d,m. sit'. quam$u rn hac ;;';;;i"-itti, tT::::-q:: ;; ;; Patientiain "i't""t, oul' ":1"* Propter ahc{t te sentire vel dicere' lrrlr.r, sit talia de *'i::,1:d.l::T temporalis et terrenae- com moditatit maligna professione detinentur'. si I ft#;;*;il. ;;; ineffabitem bonita ttt" saltenr,. i":.t"p,?I^-,trl r .-.*pd""ilt* fugiant, et omnibus carntlis vitae c.r"l."tem vitam aeternamque PraePonant'

il;il;

l:.::

NOTE FT COMENTARII
Ab illo, sed non de illo: de la El" dar nu dintru El este formrrla care lrotdrnicegte un abis intre cregtinism, care postuleazd crelia a nihilo^Si panteism, dup6 care Dunnezeu face lumea din propria-i substanfd.
I 2

Incomutabil, subauzi: neschimb6tor. Mutabile, subauzi: schimbdtbare.

'J

' Nimic, subauzi: nean1. :' $i marile Si mrcrTe: impotriva maniheilor, care atribuiau lui Durnnezeu cxistenla fiinplor superioare, diavolului, existenp fiinlelor inferioare.
n
7

Lucrurik4 subauzi: realit{ilor, existentelor.

Atotnoile, altfel: de recentE origine; ultimele sau chiar de pe ultima treaptd..

pacea loruqi, lntrucAt mi se-pare t6t se poate de ade<r,,ar sd g6ndim, atunci, cAnd cu un mic efort le putem avea La-ndemAn6, cu cuvintele cu care ne cheamr[, Sfenhn Augustin sd g6ndim. SfAnhn Toma din Aquino crede.a cd rnodul, specia gi ordinea corespund, in g6ndirea Sfentului

222

Sf.

Aureliu Au

ruttura binelui
Note St contentaii

223

inpel' S<tl' Xl' 20 (Cl' Augustin" nrrrninllui, ponderii gi md^surii din 'fheol, l'a, q, \ ort.5)' l',specirlase: subauzi: generic frumoase' aratoase' fikrsofit-fi oct Coruppia: Sf6ntul AupPstin a impus in gflndirea natur6' cd o deficienl este icleea de. ,..,.gi.t. platt'n-icianA ca iaut nu sau corumplie) ii'r,*.-{ ;;;,r;e, urruplie (p.nt fi te.tate: corumPere binelui. Curumiar, la noi: stricAcirrne'
tt
|

emt y'brbum.,, (Ioan [, 14). Multtlr mali$i gi intretrdn stupide ale maniheilor, in legdturd r:u aceste texte, le-a rdspuns SlAntrI Augustin, tratAnd sensurile lu,i in principro sulr toate aspectele ;xrsihile, ata cum nu a mai fecut-() nirneni nici inaintea lui, nici dupd el (:[. [k gen c. manich., PL. t. L,\XN', c<i. 774 sqg;, l)e gen ad litt., P.L., t. X-XXI\r, col. 220 sgg; S-erm I, PL., t. XXXVIII, <xi23-261,Confe.s. P.L., t. XXXII, t:ol 811 sqq., strier;. 836).
)1
28

lYimicul, suhauzi: neantul

lldruluitd,subauzi: ordonat6'

subauzi: corpul' 1' Co r upPia. altfel: coruJrerea'


tu

t:'l'latunt, aci
r"

ierarhie ; in acest r:ap. gin VlI, IX 9i XXVII este descrisd perfect:r (:reatu.iir,., care trimite la piramida platorriciand' dupi ca scara oric6t corupti' fiind inferioarele se supun superioarelor, ""pe'ic'ata'
bun6 decAt inferioara, chiar necoruptd'
t1

9i passinr,

in sensul nretafizicii

ar fi, dacd negtine ar modula awentuAnduJ purernic pe nu gi zicAnd: lntrucAt nimicul ntr s-a fdcut f6rd El, rentltd r:d nimicrrl s-a fdcur cu El.
rler'i, rrimi,:ul a frrst fdcut.
2"

in latineqte, cJubla negalie fiind afirmali e zi<nad liu.: Fdrh de El a lost fdcut nimic; sau : I t\rr\ de El n imb a fost fricut; in rom6neqte absurdul

Cf. Supra, rnp. I, n. L

'\t Pcistreazd.

mai clar: pdstreazd nealterat; pdstreazd nevdth.mat.


(,rare

"1 Neintinnbil, cf. infra, rap. XLIV.

N imicul,suhauzi:

neantul

"2

rBFiul lui Dumnezeu, Unicndscutul, t' I ntelectul,subauzi inlelegerea'

adici'

t:ste

ll[inimele bune, subauzi: r:ele mai de jos pe scara intregii creaturi, bunf, toat6.

n Prezume, suhar.rzi: a se increde in prcrpriile puteri ca suficiente.

eufemistic, altfel: mai pulin inlelegdtorilor' ^t lbcrrte tdrziorilor,aqa, formoqi' daci 21 Frumogi gispecioqr, aga, ad' litt', ahfel' de.la formit'

'" intreg capitolul este unul de referinld pentru ceea ce se numeqte


lndeobgte ,,l5cagul sau locuinla demonilor". r:'At:i, teologia pdtatului

p".;

lPect* ardtogit Cf'' supra' crap' L::::; sau ideali, desigur, fiecare pe propria-i treapt6, n. 10. 2r SfAnd Augustin spune, nu odatS' cE numele lui Dumnezeu e numele a ceea ce nu este spune EL'te, clet,i, Esrc)le, dupA culn tlespre este Atr, deci, Au-ul gind' intru afirmarea acr 2't Despre fikrr.rfii cu care se-ntAlueqte-n De Ciu' Der' \{II' IX' (P'L'' t' XLI' Sfl'ntrt Augustin vorbeste in i.t"i,
2:t3.234).

;;;i ;;'"rrt *h"i"-,

ia1 de la

"j,;oll1:13":fl

originar

expusd in t:vazigeneralitatea sa.


'

'bNatura, subauzi: natura


'B t"
*<t

creatd.

''1 L,ucrul. subauzi: htrn, realitatea.

l/anilocuii, altfel: r,orbe goale, flecdreli, mint:iuni, nirnicuri. Se,.lle, strbauzi: lumi.
Care-s ceea ce-i

Dumnezeu,.dupddtrctrina rnanihee, desigur.

} Cf. Supra, cap''


2;
2n

lI[

n'10' ad fin'

limitarea [' i ne le,suhatrzi: sfdrgitul, limita, hotdrnicirea'

'r Maniheii sunt combituli cu argumentele lt,rugi, dar din perspecri\ra r:redinlei r;atlrolim. Aga, de pild6, prn Lumina pe care a ndscul<t maniheii lrrlelegeau clriar ci l)umnezeu a n6scut dirr sine inrreaga lumini, chiar gi pc cea material5, 5r,: c6nd Augustin il inlelege prin lumina n6scuti pe ( llrristos, Unulndscutul, conform teodiceei ioanite.

i nreg .:"?,:.1,,,i,,1 ::t:.'Sl'^':rl:::::::'#;],T:lX'H;.1 gr, de asennu ar fi Egalul Taialui qi cE El ar fi garpele Senezer,

;;;;"rrptului cd ei suEineau * I' 1) : "",,l:1*1':.]:* "::: Lt cur4ntele ioanice: In princii ';i:;t;;;;:';;;tu*


"""**(Gen
ei

SF. AURELIU AUGUSTIN


EPISCOPLTL I{IPPONEI

DESPRE LUPIA
CRESTINA
O CARTE

NOTA IIVTRODTJCTIYA
Cartea Despre lupta creStinci, scrisi in anul 396 sau pulin dup6, o caracterizeazd cel mai bine SfAnd Augustin insuqi: Liber cle Agone ,Cartea, Desp rc lupto c re4 tittd, " Christiano fratribus in eloquio conlinAnd regula credinlei qi latino ineruditis humili sermone preceptele de a trdi, Ie-a fost conscriptus est, fidei regulam conceputd in scris, intr-un stil umil, continets, et prece[,ta vivendi. In fralilor neinstruili intru elocinfa quo illud quod positum est, lVec latind. in care ceea ce s-a spus: S-d
nu-i ascultcim nici pe cei ce neagd
res

eos audiamus, qui carnis

Dei non possidebunt -; non tmpdrdpia lui Dumnezeu -; intelligentes quod ipes dicit ruin;elqd nd d irnu+i otr)s n fuI zie, Aoostolu.s, - Oportut corruptibile - Se cuuine ca coruptibilul acesta
hoc induere incorruptionem, el

urretionem .futura m negat, e.t oiitoare resurecliunea cdrnii, Si (rortnemoro.nt quod dit apostolus amintesc cci apastolal Paul zice, Paulus, - card et sanguis regnum carnea Si sdngele nu uor poseda

mortale

hoc

induere

immortalitate,am - (l Con XV,50, 53); cum enim hoc factum fuerit, iam non erit caro et sanguis, sed coeleste corpus (cop. 32, n. 34: non sic accipiendum est, quasi carnis non sitfutura substontia, sed carnis et sanguinis nomine

rue i nw rup Siu nut S i mo ftn fuI acesta sd-mbrace imortalitatea - (7 Cor. Xll 50, 53); cdnd intr<tdeudr se
s<i- mb

Dan PrieJenilor noqtri, l'uciei qi lui

i1>sam corruptionem carnis et sanguinis intelligendus est care, desigur, nu v& fi in ar;ea Apostolus nuncupasse; quae impdrilie, unde carnea va fi tltigue in regno illo non erit, ubi incoruptibild. Degi s-ar putea

ua maifi carne sdnge, ci corp cele.st (Cap. 32, n. Si 34), nutrebuie primitd aqa ca gi cum nu are sE fie sutrstan{a cdrnii, ci trebuie-nleles cd Apostolul a numit prin numele cErnii qi sdngelui insagi oorupliunea cdrnii qi a sAngelui;

urntdmpla osta, nu

'

utro incorruptibilis erit. Quamois inplege


el

gi

altfel, incAt sd priminr c6

aliter

possit

intelligi, ut cornem Apostolul a numit carnea gi sAngele

I. - ICol. 02S9] 7' Cbrona uincentibus Prom6sa' ' ia,Aol^ al.o:ilb Christi ttirtcitur'
nr)n p.romrttrtur Cnrona [Col' 0290] victoriae certantibus.Indivinisaut.mS"ripruris.assidueinveni sed rit 1t"l oisrl "oto"'u^' si vicerimus' Paul apud apolrtolrrnr longum sit multa ".,*.o.*e, Jliir".*1."i*e legitur: oPus jam suPerest fidem seruaoi; ..\-- ergo cognos(rt" t{:- or' rH*

l. -

7. Cununa prcmisd tnuingdtorilor. Diaooful aduercar e-nuiru pin ajutorul lui Christos

tll*tri't

IV, 7r B). Debemus

riucr. ot ! '"-- o,i"ir-i vicerimus "9t3""uit"'1 :"t"- :,i: :# \r'icit' ut etiam nos in ill, permanen
Dominus noster Pnor
E

+ I-lpi

-.ridem Virtus atque .Sapientia' n^: -.-:,


, q,ri

Fili"

Dei uni

inc'ornmutabilis ma -l^-non pe'( etiam quae n^n rrAafi -,oo Et ouoniam sub rllo est creanrra creatura Peccatrix? .-.,,L*^ ,r-,oois sub illo est omnis cruanto magrs sul) lrru

H"";I;;'$ iuu =""' "*i"'^'-1i:tl13*:** i tiH"ill#;J;;*i*o'"' anseli, quomm di


"1ff

intru El, si-nvingem. $i, desigur, Virtr,rtea lui Dumnezeu gi inlelepciunea, qi {:iiventul, prin Carele toate s.au fdcut, Carele eete unicul FiuI lui Dumnezeu, peste intreagi creatura rdmAne pururi incomutabil. $i, fiirrdcA sub El este creatura chiar gi care n-a p6cAh_rit, cu cAt mai rnult este sub El toatS creatura petatrice? Fiindcd sub El sunt, der:i,

asemenea, qi noi, rd,mAnAnd statornic

toli ingerii, cu multul mai mult sunt eub El tofi ingerii


prevaricatori, carora diavolul le este principe. Daa fiindca a i.igelat

;ffi;;;

s.d

q*"

nah,am nostram de':eperat' di

232

S. Aurelii

De a4otu dtristiano

Sf.

AurcliaAWwtin Despre fupta

crqtitud

2BB

suscrp est unigeninrs Dei Filius ipsam nahrram nostriinl

habet, e-tiam sub ntlbis eum esse faceret' lpsum srgn (Ioan' rlicens: Princeps huius mundi missus est foras

* a. i[*

diabolus vincererur, et quem semPer

ipT tYl

quidan 31). Non quia extra mundum missus est, quomodo qui.cohaeren foras ab aninris pr,.rr,, sed t ":t-T, "i."tl"i vertm Dei, et non diligr,rnt mundum, cuius ille princ'eps quia clominatur eis qui diligunt tempr:rralia bonf' 9 hoc mundo visibili continentur: non qura rpse oomr
qu est hujus mundi, sed princeps cupiditatum earum

afard dintru spiritele celor care se lipesc stans cuvAntului lui


Dumnezeu qi

natura noastrS, unulndscut'l Fiul lui Dumnezeu a socotit (renrn sd ia asupra sa insiqi natura noastrd,, ca diavolul si fie i.vi's dintru ea ins6qi, gi pe cel, pe careJ are pururi sub Sine, sdJ far:d pe el sd fie chiar gi sub noi. Pe el insuqi il semnificd, zicAnrl: Principle lumii ctcesteia alungat fosha afard. (loan, XII, 3l). Nu cd a fost alungat i. afara lumii, cum socot unii eretici, ci

le

domin6

conlinute-n I
acestei lumi, tot ceea ce trece; ca sd i se supunE lui cei careJ neglijeazd pe eternul Dumnezeu gi-ndrigesc instabilele 9i muiabileie.

cerrrc.,pis.itur omne quod transit,.]ll

"i negligunt aeternum Deum, et diligunt instahilia


,rrr",.f,ili*. Rada. enim
'ru

subiaceffl

est omnium malorum cupidit uwen quam, quid.am oPPetentes, a fide e-rra:!en:nt, et

doioiibu, muitit (I Tim. U, fO1' Per hanc cupidi sun regnat in homine diabolus, et coi- eius tenet' Tales Mittitur auten .r.r,.r", qui diligunt istum mundum' t diabolus foras, qrando ex toto corde renuntiatnr qui princeps mundo. Sic enini renuntiatur diabolo, huius mundi, curn renuntiatur corruptelis' et Pomprs' ."i"li. ejus. Ideoque ipse Dominus iam triumpntll:i ult naturam hominis portans, Scitote, inqurt, qun ego mundum (toan. lft{' 33).
(

renun{d la diavol, c-are este principele acestei lumi, c6nd se renunta la-nqeldciunile, gi pompele, gi ingerii lui. $i, de aceea, insugi Domnul, purtAnd de-acuma natura triumf[toare a omului: I/eti Sti, zice, cd Eu am tnuins lurnea. (/oon, Xl4, 33).

lI. - 2. Quomodo ui'ncitur diabolus' lincuntur inuisibilc 'l potestates, ubi uincuntur cupiditates'
Ivlulti autem dicunt: Quomodo Possumus vrncel cliabolum quem non tidenlrs? Sed habemus msgsturn' .r"bi. d"*orrrt are dignatus est quomodo invisitriles ht vincantur. De illo enim dicit Apostolus: Eruens se we m p lauit, fducia lite r t riu 1n y nt m, 15). Ibi ergo vincuntur trurru nobis invisibiles potestates, ubi vincuntur invisibi

ll. -2- in

ce chip s*nuinge diauolul. se-nuingpote.stdpite

cdnd se-nui,ng cupiditdpile.

intizihile,

,rfiai,",*'

tenrporali nobis ipsis YtittT in nobis ipsis vincantug' rerr.m crrpiditat"*" n""..* est ut illrrn qoi per ipsas cupiditates rqgnat i1 ho1in1 Quanl et ideo

qri" -

dictum enim d'ictum est ,liabolo, Tbrrqm manducabis;

rrxratorl Tbrta

es,

et t7 wram rbrs (C'en'


peo:ator'

ffifi;;;;o.*'
n()strum

Iso; J"*,jar"r"

III' 14' ff) ,OaUl; Non'n1*1t:'3."1::TH


quod^manducamus' i

;;;;

;;;;i;

sic mr *'rprrc hoc efficiatur c4rod nos surnus: ;;, i"q,,iti'*- "t "'P"ibi'T :1 tiry:::1i^l et ;l#,*;;q"" qroa aiur"m, id esq similis ejuqhoc subtlt est Et -i cinrt -rhiertrrm est nobis @rpus nostnrm'

""i* cibus ipt corpus convertlmrs, [Cot' 0292] ut

bi""t

41), det operan tnumPhs're

d:

uro ut b(,trrEule'

e"

ii._ i:,. ;;"";;;";tias

i'

r.,

"

tralrunt' irrr"rr"rirtt sri similes, secum ad poenas

ll_" pe'

s:

l^1,'. ilt luas nobis

dominentur'

;il,iH;, "il1l

':" :1

III.

sunt' et - 3. l)aemones quomodo in coelestibu's rcnebrarum' adversl Sic et Apostolus dicit' quod
a'rt

"

cupiditdlile. CAnd, intr-adevir, i s-a zis diavolului; l,bi m6nca pdmdntul; i s-a zis pdcdtosului: pdmdnt egfr' pi tn p(tm6nt uei merge (Gen. III, 14, 79). Dat i-a fost, deci, pdr:Etosul intru lrrand diavolului. Sd nu fim pdmAnt, dac6 n, n,,irn si fim m6ncali de garpe. Precum, intr-adev6r, convertim intru corpul hrana insdgi si se facd drrpd corp aqa oricine, prin relele -.r..u.r.i, gi impietate se face ceea ce este qi i se supune lui, precum ne este r-rpus noui corpul nostru. $i asta-r ceea c r" ,i". a fi nrarrr:at de garpe. Intr-adevdr. pe cei ce ne asarteazd pe noi in afard ii invingem inl6untru-. invingAnd .ro."rrpi"".rr1"l" p.ir,,rr.. ne-mp6r6lesc noud. $i pe cei, ce-i vor fi gesit similari lorugi, ii tArEsc dimpreund cu sine la pedepse.

III. - 3. in.ce_chip sunt demonii intru


intunericuIuiAga 9i Apostolul zic.e
cd,

celeste,

gi rectorii

p",""I*i*"."iLi"1*

"1{1ry1

::ff;,

potest6lilor exterioare. Zice,-ntr-adev6r: Nu ne e' nouri mpotriua principilor gi


relor acestorct. impotrioa

luptE-ntru sine insugi impotriva

';:;;:;;"' i""""t",'ia^

il;Gtr-rra ii'Jr. xvri, !-4); et, ;;'


aliquando, Quale

coelum enim dicirur @phee' vI' '13)' et tttrbines iste aer. ubi ventr "t ""'fJt et procellae ll"*'-:l Dor dicit *t'tti' locis' Et into-nuit de coelo

VI, 12). Cer, intr-adevdr, vAnturile gi norii gi furtunile 9i

qTl'1t^'l.nl":l :!*':i ".? f Et sit l[H'n:-i";;';;;nifestuLcoelum aves i, aere volare' h"t'" aerem il;;;;.Ii." ."P8:ll"'""";llll ::: aliqrrando dicimus' Qualis est ae
sereno vel nubilo quaerimus'

zie, in mai multe locuri, $i l4); qi pd^sdrilc cerului (psal. W, 26); clrm e_nvederat ci

acesta: cdci, c6nd

rntrebim d*i

ilH'i#;;;;;;;"ia' daemonia. i$3o Angst:,T:,:t mala


ordinavit. Quae

t"t

A": 1"':.tl::-":t stellas ""tf"*3 solem. et lunam ::lii::trlJ ubi

lil'itXlii,
knebrae;

},Ii;'il;'rifo"i: in scripturis divinis spiri ""sai appellantur. tauo "'t"* liy" t::::i,11":,:i:,3: i tenebras appellat' quibus :'"H[i]:;;;;";;*i"*'
i;;il;J;.-id.o
;;.;;ib,*
loco dici.t' Fy:'i' :":y:tiq::: "t 'Iio in Domino (Ephes' V' B): quia' nunc oute* iu'
ergo arbitremur in suml iustificati erant' Non

,Cum e aenrl', alteori: ,Cum e erul?" Am spus asta, s6 nu creadd cumva neqtine cd acolo locuiesc rdii demoni, unde a oranduit Dumneze;, stelele, soarele qi luna. pe care demoni rdi de aceea-i l"T.uf" -Arystolul spirituali, fiindci p6n6 9i ingerii r6i srant numili in divinele -ft;pn t spirite. De aoeea-i o.r-"gt" p" ei, ins{ ,"",o.ii intunericului acestuia, fiindcd-i numegte lntuneric p" uu.rr".,ii

*"fr:THi'ff.:1ffitr;T#

afifost cdndua tntuneic; ctcttm, trcd, lumini_ntru.Domnul (Efes: v' 8); fiindce dintru p[catogi fuseser6 iustificali. s6 nu ,.r"L,'i-.

pdcdtoqi, cdrgra le-mpdrdlesc futia. De aceea qi_n ah loc

,i.., Ci"i

236

S. Aurelii Arl{ltstini De agonp christiano


esse

Sf.

Aureliil Ar$ustia Deeprc lrytn crqti.nd.


cr.r

237
irrgerii

unde lapsum coelo habitare diabolum cum angelis suis'


credimus.

deci, oi diavolul locuieqte intru inat'l cerului, dimpreuni sdi, de unde credem ci au cEzut.

N. - 4. Manichaeorum
rebellante.

error de gente tenebntrum contra

Dt'*'

IV. - 4. Erorile maniheilor despre ginta-ntunericului


luptdndu-se-mpotrioa

Sic enim erraverunt Manichaei, qur dicurrt,alte lundi contra constitutionem fuisse gentem tenebrarum' quae P**". creclunt miseri omnipotentem'Derrm r"f.Ut"U,, in quo bell"o Sli ,rliter potuisse succurrele, nisi lmrtem sY*.m.-contrs': ad mundus de illis fabricari' Si: dicunt Deum Perverusse

lui Dum nezeu. Aga-ntr-adevdr, ritdcird maniheii', care zic cd., inaintea

""" *i,,".et- Culus gentis principes, sicut illi dicunt'i ut.Pt"t"rt, ".devoraverunt Partem Dei, et terriperati sunt il;;
tene

membrorurn

cum magnis calamitatibus et cn-rciatib's et misedis suorum: quae memhra dirunt esse commrxta

eta
esse

suram creaturam quam fecerit' sed per ipstm.netu::m t:redere' Ne'que hoc ;;ih".- ,ruro tenebris: quod "uf'* ttt esse mehores;$ solum, sed etiam illos qui victi sunt' factos

q*"

ffi

comm ixtio n e m . p erdi dit*'-"iil\-,1t"p" r- ip t ^*- ^ ll "* suam, et magnis erroribus et cladibrrs esse beatitudinem drcerent'' implicatam. Q"."* si aliquando ":l *i llrgan onmip:tell:lPil', megnBm tamen rmpretatem contra artem cre(rur'6'1 Lsrtt affirmarent' culus PartQm crederent tanto temPore peccah cruune:l erroritlus et poenis esse iactatam sine-aliquo adhuc dicere nec totam posse Nunc voro infelices audent purgari; et ipsam partem quae purgari non Potuent' Protrcel inde -''nt'ittt'it et illigehr malitiae sePulq il;;J;ut pecca ;;"" tbt semper sit pars ipsa Dei miserq quae nihilrlli di:l tenebramm' tloc et affligatur in aetemum "tt"*: ri.i*lfi.". animas fallant' Sed quis-taur simplex est' ut omrupoter non sentiat esse sacrilega, quihus affirmant esse, ut paltem suam Dor Deum necessitale oppressum t;tis cladibus obruendam et ta

!Y ::lT.**p*:*':': :: ::'"#^i:Y*T"i I rrri'serrimam' Dicunt etiam eam p"i:O293] hctam


esse

temperafi, ca sd poatd fabrica dintru ei lumea. Aga zir: ei cE f)umnezeu a ajuns la victorie prin mari calamit6li qi schinjuiri Ei nefericirile midularelor Sale: care mddul are zit: ei cE s-au amestecat cu tenebroasele viscere ale principilor acelora. ca s6_i tempereze qi sd-i potoleasc6 de furorire. $i nu inleleg c6 secta lor e atAt de sacrilegi, sd cread5 cd at.tputernicul Drr'r.r"r", nu prin creatura pe care o va fi fdcut, ci prin insdgi natura Sa s-a r6zboit cu intunericul: ceea ce-i nelegiuit a crede. $i nu doar asta, ci chiar qi cd cei, care-au fost invinqi, au fost ficuli mai buni, fiindcd s-a potolit furoarea lor: c6 natura lui Dumnezeu, insA, care a invins, a devenit atotnefericit d. Zi<: ei qi chiar od, prin insdqi ccirmixtiuriea, ea a pierdut inlelegerea gi beatitudinea sa qi cd s-a implicat in mari erori gi dezastre. De

(l&rea

nu a pdc[tuit cu nimic, 9i sd fie doborati-ntru eter. irr

o ir.rro""rrtem

238

S- Aurelii

i De uorw christiano

Sf.

AurelitAWusti+Desptvltrytaqqtind
or dezastre gi intinatd-n

2Sg gi r:A libera, sA


r41i,

immunditia inquinanda

ii

dia, cAnd inhatrd pe oameni, nr.r zic astea mai intAi; pe care, dac6 le-ar

ce lanpri eterne? C'ine-i, de 5 nu-nfeleagi c6-s inrpii gi


Iibera pe toatA; qi ceea,

steme pe

harum tenebrantm' el sP Quaenrrrt cnim decePt ScriPtura-$ divinas non rectores terrebrarum: ut traducatur ab eis Per c indocta curitrsa est' Qu

intunericului: incAt, cirm nu va fi putut rdspunde, s6 fie atras de citre ei prin curiozitate; cdci tr-rt sufletul heinstruit este curit.rs.

tlidicir, er lxrnis moribus eorum haeresim nesciat' ' deciPi Potest, tlui firlem, quae carho corltra orlnes irPPios et P suos, Domino guhernant

V.

5. SPiritualin nequiticte in Quoniam'ergo dic'e habere nos colluctation er sPiritualia nequitiae i istum aerem terrae Pr alio k-rc'o rliabolum huius aPPellat'(BPhoe'

V.

5.

in ."

".rn

zis:

\'icdlogiile spiituale tntru

cclestei.

&

lul Paul a spus r:d noi 1i.lor intuuericului gi

::::3i

:XXi:: :':t':,,7

cretlere adversunr diabo qui gaudent Perturb

SPiituolki nequltlae Ln ut non iPscls Praevart dixerit, sed 'nos Potr Co:nuersatio nostra in c pt"e9,7 in rnelestibus constituti' id est' in spiritualibY.u nequlu dimicemus adversus sPrntualta
Dei ambulantes,

24O

S. Aurelii Aryustini De agonn christinno

Sf.

,fuieliu AugstitL Desprc lupta

rytirud

241
ebuie, agader,
lupta-mpt-rtrivu

quae nos inde conantur abstrahere. Magis ergo illudl


quaerendum esl quomodo adversus eos quos non vide pugnare possimus, et vincere; ne putent stulti adversus i aerem nos debere certare.

creadd proqtii

aerrlui. VI.

VI.

6. Corpus castigandum, ut diabolus et mundus uincantur,


itaque Apostolus ipse, dicens: Non sic pugno,\ quasi oerem caedens; sed castigo corpus meum, et iii seruitutem redigo, ne forte aliis praedir:ans, ipse reprobus.'" inoeniar (I Con IX, 26, 27). Item dicit; Imitatores mei estote, sicut et ego Chrisri (trd. XI, l). Quare intelligendum est, etiam ipsum Apostolum in semetipso triumphasse de.. potestatibus hujus mundi, sir:ut de Domino dixerat (It Cor. "
D<rr:et

- 6. Tlebuie cuce-rit corpul,

ca sd fie,-noins diowlul Si lumen.

ll,

14, et Coloss.

II, l5),

cujus pe imitakrrem esse profitetur.

Imitemur ergo et nos illum, sicut hortatur, et castigemus corpus nostrum, et rn servrtutem redigamus, si mundum volumus vincere. Quia per illicitas delectationes suas et' " pompas et perniciosarn crrriositatern nobis dominari potest hic mundus, id est, ea quae in hoc mundo perniciosa delectatione colligant amatores re(unl temporalium, etl rliabolo atque angelis ejus servire cogunt: quibus omnitrus'' si renuntiavimus, redigamus rn servrtutem corpus nostrurn- ,,
1

toate, fafd de care, dacd vom corpu-l nostru.

temporare qi-i constrange sd serveasci diavolului gi ingerilor luil fi renunfat, vom readuce in servitute

VII.

7. Llt corpus nobis subjiciatur, subjiciamtu nos ipsos Deo, cui omnis creatura seruit, uelit nolit. lustorum et injustorum in hujus uitae bonis et molis dbcrimen.

VlI. - 7. Ca sd ni
noi tnSine

corpul nostru, sd ne supunem Dumnezeu, Cui, unea, nlt urea, ti seruepie toatll creatura. Discriminarea juqtilor Si inju.ptitor tn aceostd uiald de bune gi de rele.

hi

se supund noud

Sed ne quis forte hoc ipsum quacrat, quomodo fiai ut corpus nostrum servituti subjiciamus; facile intelligi et fieri potest, si iamus Deo, bona voluntate et sin rnis creatura, velit ' )cta est. Sed hoc nolit, uni'Deo
. .

ce chip se face inr'rugi se poate ugor infelego

ingine lui Dumnezeu Cdci toate creatura,

admonelnur, ut tota voluntate serviamus Domino Deo nostro. " Quoniam iustus libera-liter sewit, injustus autem cr-rmpeditus servit. Omnes tamen dir.inae providentiae serviunt: sed alii '-

obediunt tanquam

filii, et faciunt cunl

ea quod bonum'

242

S. Aurelii

De wone christin'no

Sf.

AweliuAusustin,

De-spre lapto,

crEtitud

?43

est;

il;; est. tt; Deus nmniP"*"-i ?i'l'::'J::::l: L."r*.o.. qui fecit omnia, sicut scrrPtum
ruolurrr
er$'

itll: alii vero ligantur tanquam servi' t:t f:t d" :lj
bonQ

fbr".-r, br), -.1" ea ordinavit, ":bene fit' Juste lL.9j sul "t autem i*"e f*i",.'Qiu.-,tl enim iuste fit,

dr:

b:ilt

;;;;i

iustq '"ar RT i*-t :. .:fl ()nlnla ?ff . :: Ia( et de malis bene facit Deus, quoniam--1uste voluntate De. serviunt; m ;,,;i ;;; autem, qui tota :-.-:;' ;;;;i,r"'."-'*l"nt: iremo enim I eges omnip,ter re quocl Iex 1ubet, aliud Pati-quti oni^secundum leges [Col' 0295 faciunt, mali secunclum leges patiuntur' secuntlum 8. Nec nos moveat quorl in hac vita et asp.era tolerant' N qr,r;p;;;.rt, lrrqti mulia gravia dicere quod- ille enim mali patiuntur, qui jim Possunl
:_ 1^:

;;:

et'

l'lf;,

i:

Dunuezeu atotputernicul, Domrrul creaturii universale.. (lareLr pe teate le-a fdcut, precum s-a scris, bune foarte (Oen. l, ill), le-a ordonat astfel pe ele, ca gi dintru bune, gi dintru nele sd facd bine. Intr-adevdr, ceea ce-i just fdcut, e bine ficut. Jusl sunt, insd, fericili bunii, qi just suferd pedepse rnii. $i rlintru bune, gi dintru rele Dumnezeu face, deci, bine, fiindcd le fat:t: iust pe toate. Buni sunt, insA, cei care-i servesc lui Dunrnt zeu cu toat6 voinla; rdii, ins[, servesc din necesitate: nin:eni, intr-adevir, nu scapi de legile Ornnipotentului.. Dar una-i a face ceea ce poruncelste legea, alta-i a p6timi ceea ce p(rrunceqte legg3. Dreptaceea bunii fac conform legilor, rdii pdtinresr: conform legilor'r.

dicens: Clortan soiritualis exsultat et praedicat Apostolus' ' uo niam tribula t io patie n ti ,f r';;i;i.-;ib * ; sc ie ntes q

dtlfusa T"tt"* "[" confundit: quia charitas De.idatus est.esl sanctum qui Spiritum ;;i;; ""ttis'per V, 3-5). Si ers" ilhac "i*'.Pi tilt'j:-'i:f i [no*. cum talia patiuntur' non sol

ooeratur,patientiaprobationem'probalto4erosPem'sl

i,".=.,rt korri'.t lusti viri, r'-"----- -serl t:tiam in Dei charitate glori aequ() animo tolerare'. .., -u:^ -.-,,'-i*i de itla vita' quae nobis pr:omittitrl est

lriJ

nt "ugi "rrdum ubi nullam de corpore molestiam sentienrus? Quoniam (rc quod resurget ad hcrc resurget Qorpus lustorum? ad -.iZut

scriptum est, Omnes **yi!f:..!, *rpi"^,-, oin", immutabimur' Et ne quisquanl putet nonet
immutationem istam promitti, sed potirrs"iniustis'

existimet

\t"ig"i !1 *i:. )] ;ffil.',,,,i;;;;,, mali sunt, sic,rdinati sunt: quia ;il"ilfi;" "it'i, "i .mnes.invicem sibi i"f1^11:':.:X ;ilffi;;,,J-p"tt'i"i"" diliginrr' et qu.d eis facile aui ""i aureru"i.
;:i;:;; t";- sibi

".r" ;""orrupti, et nos immutabimur

po"ttlem, sequitur.et dicit: Et

mo

:i::':'ill" :.,.,i:l:: e. icle. cruciantur q,ibus auferunl :;;;;";;,,r.' i;,;;.lJ;; luia diligunt ea: illi autem qui a,ferut

8. $i nici sd nu ne migte pe rroi faptul cd, dupd carnea pe care o poartS-n aceustd via16, juqtii sufer6 multe greutdli gi asperitili'. Intr-adevdr, nu sufer6 nimic riu cei, care pr.rt <leja zice ceea ce exult6 gi predicd mirificul bdrbat spiritual, Apostcrlul zicAnd: h'e lduddm tntru tribula.tiuni; Stiutori cd tribulogiunea lucreazci pocien{a, pacienpa prttbatiune.a. probaliunea, tnsd, speranlo, speranla, tntr-adeuitr, nu duoe-n confuzie: cdci charitatea lui l)umnezeu s-a reDdrsat tntru inimile noastre prin Spiritul s.fdnt, Carele ne-a fost dat noud. (Rom. Y. 3-5). Dac6, aladar, in aceasti via15, unde-s at6tea suferinle, pot bdrbalii buni gi jugti nu numai sA.le tolereze t:u spiritul liniqtit, ci chiar sd se laude-ntm charitatea lui Dunrnezeu; ce-i de cugetat despre mirifica viafA, care ni se promite rrrlu6, unde nu vom sim1i, dintru corp, nici o. molestare? Cdci nu lu aceea va invia corpul jugtilor, la.care va invia corpul inrpiilrr: precum e scris: Tbgi uom inuia, dar nu topi uom fi imutopi. $i, ca nu cumva sd creadd neqtine cI nu jugtilor li se plrntite aceasti imutaliune, r:i, mai degrabd, injuqtilor, qi sE eclcoatd r$ ea este penalft, urmeazE qi zir:e: $i mo4ii oor tnoia incoruppi. Si noi uom fi imutali (I gg, XV, 51, 52). Oricine-s, aqudar, r6ii, aga au fost rflnduill fiindcd gi fiecare, sieqi, Ei toli inrlesine. lorugi igi fac rdu. Intr-arlevdr, rAvnesc ceea c,e-i .pdgrrhitt,r intlrdgit qi ceea ce Ii se poate lor uqor substrageS, $,i asta gi-o substrag indesine lorugi, cAnd se per-secut[ pe sine. $i de aceea sunt torturali prin temporalele t:irre li se suhstrag. fiirrdr.rl

Sf.

Aurctit AWtsff/., Despre lupta

crqtinn

245

244

S. Aurelii

i De aaorc ehristfunn

paudent. Sed talis laetitia caecitas est' et summa. ?***"--" magrs rnPlr animam' et ad maiora iorrtrenti "cat . ipsa enrm .r L^_--- non .,irrpni ,,jr"ir. Nanr"gaudet et piscis. quando hamrrm -^- \.rdens ;;;;;i ;*"'otlsed cum piscator eunr adducere coePent
vrscera elu
l per ipsam ,*q! sunt omnes qul de Doms renlPurruu'uD trahitur. Sic t"""p":T.tj-:: :"":":l: se putant: hamum cun; veruet tempus ut sentiaht quanta tormenta vagantur;

mrserla

le-ndrigesc pe ele, aceia, ins astfel de bucurie-i cecitate gi mai mult sufletul gil condu se buc;ur6 cAnd, nevdzAnd

"t'i*

:l

clevoraverint. Et ideo bonis nihil ":::,:tt 1"t-1 "nidiru,r quod non diligunt: naru quill dllg*1:, fr". "1. ""t*nrnt au{erre illis nemo po*:t. Cycianrs v;1 L"",i sunt,

""a" malas animas miserabiliter affligit' bonas .oroo.i" ;:*I;;;:;;;r sic fit ut et rnalus homo et malus Lt
ndiantur.

--:l militent; sed nesciunt quid boni meritis officii' sed on itaque Pro

VTIX.

- 9. Omnia

diuina prouidentia

gubernart'

VIII. - 9. Cd pe toate le guuerneazd dtaina


i

proaidenpd'

", aliquid inlustum ciursque patiatur;,.tti ::'jll: ne suo divinai


unus hi"i,' Nrr, " iuo potttres osse ueneltnt? et (M:t'h' "^-jPatris.'es'n ^^i;i, in tbrram sine ooluntate
eort

voluntatem nocengil Sed ut hi.re animae, quae habent legibus ordinatae srj .raio.r"* cogitandi, sub divinis

fi#ifri*,!;;;;i"-s"""'" "t "t in ordine p'r,rJJ"".i"" r"g,f,* tJiitt administraritut-1Y.:":ll;


'o\7

;;i,

stendeie quidquid vilissimurr

tb : et lilia Sic enim et volatilia coeli ab eo pasgi' "qi VI, 26, 2&',.29!'?hr9l: ri,estiri, Veritas t.*r,rit r fMntth'

omniPotenti",?"try":f:

:ffi.;;; mun
r+oniam

#ti;;;r*rs
.irri r.r"ri

et magms Ange.s'

srYB

r., hominibus tot

!*! 30) '3:-'-T:.:"J.:J

sel

,".ir.i"r" 9) In {riptr}ris enim sancti bob,us cim est Deog d"t'nX, agant' n.,r, horrrirres docet quomodo'cum hoininibus

""tt"t" entm "a" dici potuit etiam illud ab Apostolo' Non

."*i"r,til*;

vero Per

ip=t ssgt"1
d,

246 '

S. Aurelii Awustini De agone ehristiana

8f.

AureliaAWwtia Despre lupn

crqtind

2!LZ

ipsi Deo seniant: quomodo autem agant cum pecoribus suis" ipsi sciunt, id est, quomodo salutem flecoruln suorum p1-rbernent usu et peritia et ratione naturali; quae quidem omnia de magnis sui Creatoris opibus accepemnt. Qui ergcr p()test intelligere quomodo universae creaturae conditor Deus gubelnet ealn per animas sanctas, quae ministeria ejus sunt in coelis et irr terris; quia et ipsae sanctae animae ab ipso factae sunt, et in ejus creatura primaturn tenent: qui ergo potest intelligere, intelligat, et intret in gaudium Dornini sui (Ma0th. XXV, 21).
10.

poarte cu oamenii, qi ei ingigi s6-i serve*scd

lui Dumnezeu: i, cr

ffi. -

I{ortotio'ad gustondam dutcedinem Dei.

[X.

10. indemnul de

<t

gusta dulc,eafa lui Dumnezeu.

Si autem iro" .r,r., possumusi quamdiu sumus in corlx)re, e,t peregrinamur a Domino (I[ Con V, 6), gustemus salten quam suar.is est Dominus, (Feal. XXXIru' 9) quia dedit nobis pignus Spiritum (I[ Cor. l, 2?, et V' 5), in quo sentiamus ejus dulcedinem: et desideremus ipsum vitae
fontem, u-bi sobria ebrietate inundemur et irrigemur, sicut Iignum quod plantatum est secundum decursus a.:[uanrm, et dat fructum in tenrpore suo, et folia ejus non decident (Fsal. I, S)? Dicit enim Spiritus sanctus: Filii autein

hominum in tegmine alarum tuarum sperabunt: inebriobuntur ab ubertate domus tuae, et torrent

ooluptati.s tuae potabis eos. Quoniam apud te est fons


uitae (Pea\. XXXV, &10). Tblis ebrietas non evertit mentem, sed tanren rapit sursum, et oblivionem praestat omnium

terrenorum: sed si possumus toto affectu iam dicere, ()uemadntodum desiderat ceruus ad fontes aquarum, ita desiderat anima mea ad te-, Deus (Psat. Xt[' 2).

apelor, apa Te doreSte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule (Psal. XLI,).


Fiul lui Dumne*u fdcut pentru noi om., Liberul arhirrtt. Ceea ce, dacd ,u suntem incd, p<-rate, din caiza h.lit.r suflerului, pe care le--a c,nceput dintru iubirea secolului, p,trivitri nir.:i sd prst6m, c6t de d,lce este Dornnul, sd,i d6nr mdcr.'.,."2r,.,, rlivinei autoritali, pe .are a "it-o sd fie intru scripturile sfinte rlespre Fiul sdu, carek' I s-o fcicttt Lui ctin sdmdnlo lLti Dottid rlupd corne, precunr vortregte Apostolul (Rom. i. B). Totttrt,
11.

X.

11. Filius Dei piopter nos homo factus. Liberum arbitrium.

x. -

Quod si forte aclhuc propter aegritudines animae, quas tle saeculi amore concepit, nec gustare sumus idonei quam dulcis est Dominus, vel credamus divinae auctoritati, quam voluit esse in Scripturis sanctis de Filio suo, qui factw est ei et semine Dauid secundum carnem, sicut Aposttllus l<rquitur'(Rorn. lr B). Omnia enim per ipsum .facto sunt,

24A

S. Aurelii

iDe

christiam

Sf.

Awelitr Awustin" Deepre

Wtfl

creititud

249 in Eranghelie,

sicut in Evangelio scripturn est, et sine ipso factum est (Ioam. I, B). Qui nostrae inrbecillitatis miserhrs est; qu

tntr<deudr,

imbecillitatem non eius opere, sed nostra volunt


(Sap.

meruimus. Nanr Deus hominem inexterminabilen [I, 2S), et ei li.berum voluntatis arbitrium dedit' N enim esset optimus, si Dei praeceptis necessltate, n-( voluntate servilet. [Cot. O297] Facile est onrnino, quar

existirno: quod intelligere nolunt, qui catholi deseruerunt fidem, et christiani vocari volunt' Nam
nobiscum fatentur naturam nostram non sanari nisi

$i lcird de El InsuSi nimic nu s-ct,u fdcut (loan, I, :l). Carele s-a-ndurat imbecilitalii noastre; pe care imbecilitate n-am meritat<., prin lucrarea Lui, ci prin voinla noastr6. Cdci Dumnezeu l-a fdcut pe om inextricabil (lnpel. 11,23) 9i i-a tlat lui liberul arbitru al voinlei. N-ar fi, intr-adevdr optim, dacd ar serwi preceptelor lui Dumnezeu nu prin voinl[, ci prin necesitate. Este, pe cAt estimez,

prilEl

Insugi s-a -fdcut, precum e scris

faciendo; fateantur eam non infirmari nisi peccando ideo non est credendum animam nostram hoc esse Deus est: quia si hoc esset, nec sua voluntate, nec ali necessitate in deterius mutaretur; quonian-r t'ntni m incommutabilis intelligitur Deus, sed ab eis qui non contentiong et aemulatione et vanae gloriae cupidit anlant loqui quod nesciunt, sed humilitate christia sentiunt de Donrino in bonitate, et in simplicitate cor' guaerrnt eum (Sap. I, 1). Hanc ergo imbecillitatem suscipere dignatus est Filius Dei, ef l/erbum caro est. et habitauit in nobis (loan. I, 14): non quia illa mutata est, sed quia mutahilem creaturarn mutabilbuq; hominum oculis ostendit, quam inconrmutabili maiestate

cI sufletul nostru este ceea ce-i Dumnezeu: cdci, dacd asta, nu s-ar muta intru mai rdu nici prin voinla sa, nici prin vreo necesit:rte; fiindc6 in tot chipul Dumnezeu este-nfeles incomutabil, dar de cdtre a<:eia care nu iubesc, prin cearti qi emulalie gi cupiditatea gloriei umane, sd vorbeascd ceea ce nu gtiu, ci, cu umilingd cregtind, simt.despre Domnul intru bundtate, qi intru simplitatea inimii cautdL s6-I- afle. pe El (npe,t. I, 1). Pe
de crezut
ar'

absolut facil: ceea ce nu vor s6-n1eleag6 cei care au pirdsit credinla catholir:6, qi vor sd fie numili creqtinin. C[ci, dacS mirturisesc dirnpreunE cu noi cd natura , noastrd nl.r se-nsdndtogeqte deaflt numai fdc6nd drept, mdrturiseasci cumci ea nu devine infirmr{, decAt numai pdc6tuind. $i, de aceea, nu-i

[i

aceaste imbecilitate a noastrd a socotit demn, deci, Fiul lui Dumnezeu sd qi-o ia asupr5-$i, qi Cuodntul s< fdcut carne Si a locuit tntru noi (loan, I, 14): nu cd acea eternitate s-a mutat, ci cd le-a aritat ochilor mutabili ai oamenilor cu cAtA maiestate

suscepit.

\',

incomutabilS a h.rat asupra-$i creatura mutabil5.

XI.

12. Modus liberandi hominem per Filium Dei incarnatur4, quam conDeniens. l, dicunt, Non pttterat alit Sunt autem stulti qui Sapientia Dei homines liberare, nisi susr:iperet homine: et nasceretur de femina, et a peccatoribus onrnia illa pateretur? Quibus dicimus: Pot"iat oimnino, sed si alitei

XI.

12. Cdt de oonoenient e modul de<t-l libera pe om prin Fiul

lui Dumnezeu incarnctL


Sunt, ins6, prirgtii, care zic: nu putea inlelepciunea lui

Dumnezeu s5-l libereze pe om altfel, decAt nurnai daci-l lua pe om asupra-$i, gi se nSgtea dintnr femeie, qi pdtimea de la pdcdtoqi toate acelea? Cdrora le ziceam, Putea absolut, dar, dac6 ficea altfel,

la fel i-ar fi displScut prostiei voastre. Cici, dac6 nu le-ap6rea ochilor pdcitogilor ltrmina lui eterni, desigur, care Se vede prin ochii interiori, n-ar putea fi vEzutd cu minlild intinate. Acum insd, fiindcd a scrcotit demn si ne instruiasr6 vizibil, ca si ne pregdtea-scd spre invizibile, le displar:e avarilor, fiindce n-a avut corp de aur; le displace impudicilor, fiindcd s-a niscut dintru femeie (mult,

25O

S. Aurelii

De

christiatw

Sf.

AuruliilAwu^stin, Desprc hryte cr?$inn

25rl

non rn hom' est. Et ut non vitia sun videantur defendere, in Filio Dei' Non en di",rrrt sihi hoc tiisplicere, sed quid sit aeternitas Dei, quae homrrrem assump
intelligunt suis et quid ip"a huma.ra creatura, quae mrrtationibus ut dis<nremus' tlcr pristinam firmitatem revocabatur, Ipso D,,mino, infirmitates qua'i. pe'rcandr: collegimu;' i;;i";J; ;".se sanari. ostendebatur.enim nobis ad qu

ir.gilit.t"- homo sua culpa pervent*!'.*t ":q"",-f14,] ;;"; auxilio liberetur' Iiaque Filius Dei homint ;;;";;;, et in ill. humana Prpessus est'. H'ec rnedici
Nam hominum tanta est, quanta non potest cogitari' si humilitate Filil. superbia sanari Potest, ?:i J,?,: l"] pote$t, si paupertate Filii Dei ia

li,i."-"-".i ""no.i O,"" ir"",r,,dia santri poi"tt' si patientia Fi "-;";? sanatur? Quae impietas sanari Potest' sr ct Dei non
Filii Dei non sanatur? P<rstremo quae tiniditas sanan .i *S"-*,i"ne corporis Christi Domini non sanatur? Eri

;iJ;;;aJ,um [col. o2es] locum. l"*,* t1-"P*110 viri; Filius Dei vi

naturam sua sDem suam genus humanum, et recognoscat

Dei. Noiite oos ips, s contemnere, Filius *rx:epi . Nolite vos ipsas contemnere, fi:minae; car:nalia; quia femina est. Nolite tamen arnare ;;;;; pifl,, O"i nec masculus nec femina sumus' Nolite amr ea homo que temporalia; quia si bene amarentuL amaret .rr.*pit pitirs n.i. Nolite -timere c'ontulneli": "].i-Tf:i no mortenr; quia si nocerent homini, non oa Pate'retur tl"tj] qrr"rr, .,r=""pit Filius Dei'.Haec omnis .hortatict, ubitlue praedicatur, ubique veneratur'. quae omn?l humanis" c,be.iier.t"m animam sanat, non esset in rehus stultissimis displice facta illa omnia guae ""rt "t*"a aig"utur imituri, vitiosa iactantia' yt id "ltt]-t' [r"* irnitari eum i"."ipi""i"rn possit adduci, si erubes<:it Filius Altissi quod q,r,,, di.,t r,, est antequam nascerehlr'

fi-nsindtogitd, dacd nu e-nsdnitogitd prin umilinla Fiului lui Dumnezeu? Care avari{ie poate fi,nsdndtngitd. dacd nu-i ins6ndtogitd prin paupertatea Fiului lui Dumnezeu? Care mAnie poate fi-nsdnf,togitd, dacd nu-i insdn6togit5 prin pacienli Fiului lui Dumnezeu? Ce impietate poate fi-nsflndtogitf,, dacd nu-i insdn6togiti prin pietatea F'iului lui Dumnezett? Ce timiditate poate fi, in sfArgit, insdnitoqitS, dacd nu-i insEnitoqiti prin resurecliunea corpului Domnului Christos? lnal1e-gi neamul omenesc speranla sa, gi recumrascdai natlrra sa; vadd cAt loc are intru lucr[rile lui Dumnezeu. Nu v5. dispreluili, bdrbali, pe r.oi ingivq Fiul lui Dumnezeu pe bbrbat luatu-$iJ-a asupra-$i. Nu vd dispretruili, femei, pe voi insev{ Fiul lui Dumnezeu dintru ferneie na'scut-S-a. Nu iubili, totuqi, carnalele; cdci intru Fii lui Dumnezeu nu suntem nici mascul, nici ferneie. Nu iubili temporalele; cdei, dac5-ar fi bine iubite, le iubea pe ele umul pe caie $i le-u luat asupra-$i Fiul lui Dr:nrnezeu. Nu vd temeli de jigniri, nici de cmci, nici de rnoarte; c{ci, dac5-i l6cearr rhu omului, nu le-ar fi pdtinrit pe ele omul pe care $i le-a luat asupra-$i Fiul lui Dunrnzeu. Intrgagd aceastd incurajare, care se predic6 deja peste tor. peste tot este veneratE ea, cari-nsdnitoqegte tot sufleh:l obedient, eu nu ela-ntre lucmrile umane, dacA n-ar fi frrst ficrrte toate acelea. (:are le displac at<.rtprogtilor. Pe cine a stx:i.rtit demn s[-l imite vicioaffi iaotan{d, rx sI poatd fi adusd la perceperea virn-r1ii, da<-d rogegtr.

intr-adevdr urdsc impudicii cA femeile concep qi nasc,); le clisplare superbilor cE a suportat atotpdtirnitor jigririle; Ie displace delir:alilrrr cE a fost crucifitat; le displace timizilor c[ a murit. $i" ca sd nu pard cd-gi ap6rd victimele lon-rgi, nu-qi zic 'loruqi cE le displat:t: asta-ntru om, ci intru Fiul lui Dumnezeu. Cdci nu-nleleg ce poate fi eternitatea lui I)umnezou, care $i I-a luat asupra-$i pe onrr, gi t.e, insdLqi creatura untand, c,are se cherna de la mutatiunile sale intru strEvechea fernritate, ca s5-nvi16,m, invdfAndu-ne insugi Donrnul, ci infirmit[1ile, pe care le-am adunat picatuin<I, ;xrt fi insdn5togite, fecend drept. CEci ni se aratd nou5 la ce fragilitate a ajuns, din propria culp6, omul, gi dintru ce fragilitate este liberat prin ajutorul divin. $i, astfel, FiuI lui l)umnezeu $i l-a asumpt pe om gi a pdtimit intru el omenegtile. Acesta este un atAt de mare leac al oarnenilor, cAt nu Jroate fi cugetat. CEci care supertrie poate

252

S. Aurelii Ausustini De qgotu christiano

vocabitur (Luc. I, 32), et per omnes iam gentes, quod,; negare nemo potest, Filius Altissimi vocatur? Si mulfum de nobis sentimus, dignemur imitari eum qui Filius, Altissimi vocatur: si parum de nobis sentintus, audeamus imitari piscatores et publicanos, qui eum irnitati sunt., O medicinam onrnibus consulentem, omnia tumentia; comprimentem, ornnia tabescentia reficientem, omnia superflua resecantem, omnia necesgaria custodientem, , . omnia perdita reparantem, omnia depravata i corrigentem! Quis jam se extollat contra Filium Dei? Quis de se desperet, pro quo tam humilis esse voluit Filius j Dei? Quis beatam vitam esse arbitretur in iis quae contemnenda esse docuit Filius Dei? Quibus

adversitatibus cedat, qui naturam hominis tantis persecutionibus custoditam credit in Filio Dei? Quis sibi esse clausum regnum coelorum putet, qui cognoscit publicanos ot meretrices imitatos esse Filium Dei (Matlh.. XXI, 31)? Qua perversitate non careat, qui facta et dicta i intuetur et diligit et sectatur illius hominis, in quo se nobis ad exemplum vitae praebuit Filius Dei?

XII.

- 13. Christilina fides ubique uiga et uincit.


Itaque jam et mabculi et feminae, et omnis aetas, et omnis hujus saeculi dignitas ad spem vitae aeternae commota est. Alii neglectis temporalibus bonis ionvolaht'' ad dir.iira. Alii ceduni eorum virtutibus qui haec faciunt,.f et laudant quod imitari non audent. Pauci autem adhuc' murrrruiant, et inani livore torquentur; aut qui sua quaerunt, in Ecclesia, guaprvis videannrr catholici, aut ex ipsti Christi'

XII. -

73. Crelinpa creEtind_i

in u$oare

pe^ete tot

gi inuinge.

eorun prioribus temporibus frangens, mdgis magisque


roboiata est; non resistendo, sed perferendt-r. Nunc vero insidiosas eorum guaestiones fidrc irridet, diligentia discutit' intelligentia dissolvit: criminatores palearum suarum non'

254 ,

S. Aure!,ii Atqustini De ryone christiarw

Sf.

Au.rcliuAuSusti4 Despre lupta crqtirud

255

et tempus horreorum caute diligenterque distinguit:


crimirratores autem frumenti sui, aut errantes corrigit- aut invidentes inter spinas et zizania computat.

curat; [Col. O299] guia tempus messrc, et tempus arearum?

KI[. -

'l+. I-ides reckt sit, et actio bona. Mens ueitatis caPat non

est, nisi uitiis libem. l-ides Ecclesiae de Tiinitate.

XIII.

Subjiciamus ergo animam Deo, si volumus ser-r'ituti suhjicere corpus nostrum, et de diabolo triumphare. Fides est prima quae subjugat animam Deo; deinde praecepta vivendi, quibus custoditis spes nostra firmatur, et nutritur

14. - Credinpa sd fie drcaptd. gi acliunea bund,. Minteo nu-i capabild de adeudr decftt rutmai liberd de uicii. Credinptt Bisericii despre Tiinitate.

charitas, et lucere incipit quod antea tantumrnodo credehatur. Cum enim cognitio et aotio beatum hominem faciant; sicut in cogrritione cavendus est error, sic in actione
cavenda est nequitia. Errat autem qrrisquis putat veritatem se posse cognoscere, cum adhuc nequiter vivat. Nequitia est auten mundum istum diligere, et ea quae nasountur et transeunt, pro magno habere; et ea concupiscere, et pr()

his laborare, ut acquirantur; et laetari, cum abundaverint;


et timere, ne pereant; et &)ntristari, cum Pereunt. Talis vita

non potest puram illam et sinceram et incomrnutabilenr ,,-idere veritatem, et inhaerere illi, et in aeternum iam non moveri, Itaque priusquam nens nostra puryetur, debemus credere quod intelligere nondum valemus; quoniam verissinre dictum est per prophetam, lYisi credideritis. non intell@etis ([sai. MU, 9, see. LXX). 15. Fides

Ecclesia brevissime traditur, in qua comrnendantur aeterna, quae intelligi a carnalibus nonclum p()ssunt; et temporalia praderita et futura, quae prr-r salute

in

(lsai W,9

Sd ne supunem, aqadar, lui Dunrnezeu sufletul nostru, dac;i corpul nostm gi sd triumfdm asupra ma care i-l subjugd lui Dumnezeu pe tr[i, prin ,i .todite, se-ntdrejte "".e, speranra noastr'5 gi se nutreqte charitatea qi-ncepe si luceascd oeea ce mai nainte era doar crez][L Cum, intr-adev6r, cunoagterea iii acliunea il fac pe omul feripit; prectrm intru cunoagtere e de temut eroarea? aqa,-n acgiune,-i de temut nimicnicia. Cregegte, tnsi, orioine socoate cd el poate cunoa.?te adevirul, deqi tr4ie$te,inci nimicnir:. Nimicnicia este, insi, a-ndrdgi lumea asta gi a le avea de prel pe cele care se nasc gi trec qi a le rAvni pe ele. qi a te munci pentm ele, ca s5 fie dobAndite; qi a te bucura c6nd vor fi abundat; qi a te teme sd nu piar6; gi a te-ntrista cAnd pier. O astfel de viald rru poate sd vadd mirificul gi purul, qi sincerul, qi incomutabilul adevdr qi sd i se alipeascS strAns lui gi si nu mai fie migcatS. $i, astfel, mai inainte ca sd fie pur trebuie sd credem ceea c,e nu-nlelegem inci, de c6tre profet: Dacd nu ueti fi cre.zut, nu ueli inlelege 9_" gp"j
sec. L-XX)

15. tn Biserici se dd pe scurt cretlinfa intnr

care

h,-rminum gessit et gestura est aeternitas divinae provideutiae. Credamus ergo in Patrem et Filium et. Spiritum sanctum: haec aeterna sunt et incommutabiliu, id est, unus Deus, unius substantiae Trinitas aetern4 Deus e-x rFlo t-rmnia, per qLlem onrnia" i.t qro omnia (ftsmm. XIr 36).

pentru salvarea oamenilor, eternitatea divinei providenle. Sd credem, deci, intru TatAI gi-ntru Fiul gi-ntru Spiritul SfAnt; acestea sunt eternele gi incomutabilele, adici, unul Dumnezeuo eterna Trinitate a unei substan{e; Dumnezeu de Ia Carele toate, prin care toate, irrtru Carele toate. (Rom. XI, 36),

se-ncredinferizA eternele, care nu pol fi-nlelese inc6 de cdne carnali; gi temporalele treoute qi viitoare, pe care le-a purtat gi o sE le poarte,

256
,XilV.

S. Aurelii 16. Non audiendi


esset nec habere

irh

christiann

Sf.

AureliaAilgustin Despreluptl,

qqtind

257

qui tres pe.rsono,s

negant.

,,i,

XIV.

76. Nu trebuic auziti cei care neagd trei persoanele.

Neb eos audiamtis,

qui dicunt Patrem tantum

$i nici s5 nu-i ascultdmro pe aceia care zic cd Tatdl numai


este, cd nici n-are Fiu qi <tr nici nu este cu El Spirinrl SfAnr; dar cd

Filium, nec esse cum o Spiritunr st sed ipsunl Patrem aliquando appellari Filium, aliq Spiritun sanctum. Nesciunt enim Principium ex quo omnia, et Imaginem ejus per. quam lbrmantur omnia, Sanctitatem eius in qud ordiriantur oinnia.

insuqi Thtdl este numil, uneori, Fiu, alteori, Spi.it Sfa.,t. Nu qtiu ei, intr-adeVdr, Prinoipiul de la Carele sunt toate, nici Imaginea
I

lui prin Carea sunt formate toate, nici Sanctitatea lui intnr Carea
sunt ordonatelt totte. XV.

xv.

'17. Nec audiendi

qui inducunt tres deos.

17. lVici

nu trebuie auzipi cei care induc trei Dumnezei.

Nec eos audiamus, qui indignantur et quia non tres deos colendos dicimus. Nasciunt enim guid t una eademque substantiq et phantasmatibus suis illudunfu

quia solent videre corporaliter vel animalid tria,


quaecumqtie corpora tria locis suib esse sepa-rata: sic putax intellfendam substantiam Dei; et multum errant, guoniar superl-li sunq et non possunt discere, quia nolunt credere.

Si nu-i ascultim nici pe cei ce se-ndigneaz6 gi se supird ci nu zicem cd cultiv6m trei Dumnezei. Nu gtiu ei, intr-hdevdr, ce este una gi aceeaqi substanlS; gi-s dali in derAdere de fantasmele lorugi, fiindcE'obignuiesc si vad5 corporal fie trei animale, fie pe oricare trei ctirporale cd sunt separate prin locurile lirrugi; aga socot ei de-nples substanfa lui Dumnezeu gi mult gregesc, fiindcd-s superbi; gi nu pot invdla, fiindci nu voiesc sE creadd.

XVl. - 78. Nec illi qui negant aequalitatez [Col.


aeternitatem perso:narum.

OSOO]
J

XVl. - 18. Nici cei ce neagd egalitatea Si eternitatea


persoanelor.

qui Patrem solum vemm Derrm, sempiternum esse dicunt; Filiuur autem non de ipr genitum, sed ab ipso factum de nihilo, et fuisse ter-np,qr quando norl eratT sed tamen primum locum tenere in creatura; et Spiritum sanctum nrinoris mpjestatis esse Filium, et ipsum factunl esse post Filium; et horum trig;p' diversas esse substantias. tanquam aurllm et arge.ntunr. et aeramenfrnl. Nesciunt enim quid loquantur, et dehis rebul quas per' oculos carneos videre consueverunt-" van iriragines ad disputationes suas transferunt. Quia reve magntrn est mente conspicere generationem, quae non Ilig,ro tempori, sed Jeterna'Lst; et ipsam Ch*itat"t, t' . "* Sanctitatem, qua Generator et Generatus ineffabiliter sibi copulantur: mag-num et diffrcile est haec mente conspicere, etianrsi pacata et tranquilla sit. Non Potest ergo fieri ut illi haec'videant, qui terrenas generationes nimis intuenhiri -et ad istas tenebras addtint adhuc fumunt, quem dihi

\ec

eos audiamus,

S[ nu-i ascultim nici pe cei ce zic

o6,

Tatril numai este

Durnnezeu adevirat qi sempitern; cd Fiul, insd, nu de El insugi

ndscut, ci de c6tre El Insugi fflcut din nimic, gi cd a fost un timp, cAnd nu erar dar deline, totugi primul loc intrt. intreagd creatura; gi cd Spiritul SfAnt este de maiestate mai micd decAt Fiul, 9i cd El Insugi a fost fdcut dupi Fiut gi c6 subslanlele acestora trei sunt diverse, precum aurul gi argintul, gi bronzul. Nu $tiu ei, intr-adevdr, ce sd vorbeasc6, gi, diniru aceste lucruri, pe care s-au obignuit sE Ie priveascd prin ochii carnali, transferd vanele imagini la disputaliunile loiuqi. Cdci, cu adev5rat, m[ref este a privi cu mintea generaliunea, care nu este fdcuti dintr-un anume tip ci este eternS; gi insigi Charitatea gi Sanr:titatea prin care Genbratorul qi Generatul se unesc inefabil indesine; mdrel gi dificil este a le privi pe acestea cu mintea, s6 fie, ea, chiar qi-mpdcat6 qi liniqtitd. Nu se poate,-agadar, intAmpla sd le vad6 pe-acestea ei, care privesc generaliunile pdmAntegti, gi la acest intuneric mai adaugE inc6 fumul'pe care nu-nceteazd sdJ

258

8. Aurelii

iDe

christbrw

8f.

ArmlilAuswtin" Despre lapta oqtind

259

arnterttionibus et certamrrribus qu<ltidianis excitare cessallt; hatrentes animas carnis affectihus diffluentes'

stArneascd prin certurile gi luptele ootidiene-ndesine, av6nd sufletele difluente-n afectele r:[rnii, precum lemnele-mhiLrutr: de

' ;;;;"; ;il-

ligna humore'sag5inata, in. q,ibus ig"i: TTI:1 v,rmif et habere flammas lucid# non potest' Et ho quiclern tle omnibus hdereticis rectissime dici potest'
Negantes Christum ess

apd, din care focul dd afard numai funrul Ei nu poate: avea flicdri str6lucitoare. $i asta se poate zicre, inrtaltea, atot(lre[)t despre toli ereticii.

X\{t. - 19. l-ides incarnation* Ch'itti'


I)eum, non audiendi.

XUl. -

7\): Credinla tncorndrii lui Christos. Mr-s de a.cr:ulktt negatoii cd Christos estc Dumnezeu.

Credentes ergo incommutabilem Trinitatem, etiam dispensatilnem ternporalenr plt-r -salute generis humani. Ne. eos'audiamus, gui Filium Dei Jesum Christury

nihil esse aliud quam hominem dicunt' sed ita justum' ut Ji;;. ,it qppeil.ri Filius .Dei' Et hos, enim cath<rlicl JiI"ipli.,a -i.it f,r...; quoniam vanae gloriae cupidita decepti, c:ontentiose disputare ]."JY:tYt't,. an-tequa ;n ffig"*", quid sit Dei Virtus et Dei Sapientia (I Con I'. 2q, ; in pincipio Verbum, per quod fagta.s.unt.oTnio',tt .1r.r*,,a.,' l/erbirn caro factum est, et habitauit in nobi (Ioan. I, 1, 3, 14).

denrn de-a fi nurnit Fiul lui Dumnezeu. Cici gi pe at:eEtia disciplina cathcrlir:d i-a alungat afar6; fiindc6, ingelali de

CrezAnd, aqadar, incomtrtahila Trinitate, sd credem chiar qi diperualiunea tomporald pentru salvarea neamului ornenesc. Si nu-i ascultdm nici pe cei ce zic r:6 Fiul lui Dunrnezetr. Isus Christos, rru-i nimic alta decAt om, dar astfel just, incAt sE fie

cupiditatea gloriei vane, au vrut s5 dispute certeret, mai nainte si fi-nleles ce poate fi Virttrtea lui Dumnezeu gi inlelepciunea lui Dumnezeu (l Cor. l, 24), Si tn principiu Cuudntul prin care s-au fdcut toat.e,,gi-n ce chip Cuudntul s-a fdcut carne Si a

Iocuit lntru noi (loan, corp adeudrat,

l,

1,3,

74).

XUII. -

21). Nec au<liendi negantes Christum habuisse uerum corpus.

XVI[. - 20. Nici nu-s

de<wcultat nega.torii cd Christos

o.,ut

Nec errs aucliamus, qui non verum hominen


neque nah-rm esse de

suscepisse'dicunt Filium Dei, sed falsam ca-mern et rmaginem simulatam corporis humani substantiq, ostendisse videnti-bus. Nesciunt enim quomcldo lnquinari omnino t>i ".1-;ri.trans univ-ersam creaturam radios non possit: et tamen praetlic.ant isnrm visibilem solem corporum sry1Jg.:re, e! e1f suos-per onrnes faeces et sordes r*"i"" et sinceros uhique servare' Si ergo visibilia mundr , wisihilitrus immundis contingi Possunt' et non rnqurnan pe1 magis invisibilis et.incommutabilis

feminq

quanto -Velitas .r,i.itum ,rri*orr,, et per animant corpus suscipiens' totn hlr*ir,. assunrpt, atiomnibtts eum infirnritatibus. nullq sui contaminatione liberavit? Itaque m{rgnas patruntur angustias, et cum trment, guod fieri n(rn potest' ne [Col'

Si nu-i ascultdm nici pe cei ce zic cd Fiul lui Dumnezerr nu $i l-a luat asupra-$i p" adevSratul onr, gi cd nici nu S-a niscut din fenleie, ci cd a ardtat privirorilor o fals6 carne gi imagine simulati a corpului uman. CEci ei nu Etiu in ce chip substan{a lui Dumnezerr, administrAnd toatd creatura, nu p()ate fi ahsolut deloc intinatd; ,,si, totugi, prredir:d cd soarele acesta vizibil igi rd'spAndegte peste toate cloacele gi murddriile ccrrpurilor iazele sale qi le pistreazl pe ele l)esre t()t curate gi nepdtate. Dac6, deci, vizihilele curate por fi atinse de vizihilele nccuratel qi nu se intini; cu t:At rnai rnultul Adev6rul invizitril gi incr:mutabil, lu6ndtr-gi asupra sa, prin spirit, sufletul, qi. prin
suflet, corllul, omul tot asumptendu-I. l-a eliherat pe el de to.,rtt: infirmitdlile, ferE de nici o contaminaliune-ndesineT $i, astfel. suferd mari strAnrtordri, gi, cunl se tenr c5 nu se f)()ate-ntAnrpla

260

8. Aurelii
03Of

iDe

christisrw

Sf.

Awelfu Au*ttstin Despu lupto c:rqtind.

261

] humana carne Veritas inquinetur, Veritatem dir esse mentitam. Et cum ille praeceperit, dicens, Si[ in ueslro, Est, estl Non, non (Ntatth. V' 37); et Aposttr clamet, Non erat in illo Est et Non, sed. Est in illo erat Cor. I, 19); isti totum corpus eius falsam carnem fui contendunt, ut non sibi videantur imitari Christum, si
srris auditoribus rnentiatrtur. XTX.

ca Adevdrul si nu fie-ntinat de carnea uman6; zic cd a minlit Adevdnrl. $i cum El ne va fi-nvi1at, zicAnd: Fie tn gum uoastrd Este-le este, Nu-r.rl nu (MaL U 37); gi Apostolul sd strige: Nu era

tntru El Este-le pi Nu-ul, ci Este-le intru El era (ll Cor. I, 1); dgtia suslin cu t6rie cE tot corpul Lui era carne fals5, intrucAt lor nu li se poate pErea ci-L imiti pe Christtrs, dacd nu-i mint

pe ascultdtorii lorugi.
XTX.

27. Nec negontes Christum habuisse mentenT hominis' Nec eos audiamus, qui Trinitatem quidem in aeterna substantia confitentur'; sed hominem ipsum, ternporali dispensatione susceptus est, audent dicere habuisse hominis Rlentem, sed solam animam et Hoc est dicere, Non fuit horno, sed membra coryrcris

27. Nici pe nepgtorii cd Chrisos a al'ut mintea omului.

humana. Animam enim et corpus habent et bestiae, rationem non habentr Quae mentis est propria' Sed s'i exsecrandi sunt illi qui eum'negant humanum co trahuisse, qud est infimum in honrine; rniror quod isti noll rr,rt.*-t, qui hoc eurn negant habuisse quod est "Ptim*t iu homine. Mrrltrm enim lugenda est mens humana, si
vincrtur a corpore suo:,si quidem in illo homine non reformath est, in r1uo ipsum corpus humanum iam dignitatem formae coelestis accepit. Sed absit ut hoc credanrus, clrod conlinxrt temeraria caecita-s et superba loquacitas'

Sd nu-i ascrrltEm nici pe cei cir mdrturisesc, incaltea, Trinitatea intru una substanli etern6, dar indrdznesc si zicd cumci omul insuqi, care a fost susceptat prin dispensaliunea teurporall, nu a a\ rt mintea omului, ci numai sqfletul Ei corpul. Asta-nseamnd a zice: N-a fost om, dar a avut umane rn[dularele corpului. Cici sufletul gi corpul le au gi dobitoacele, dar nu au raliunea care-i proprie minlii. Dar, daci-s de blestemat cei care neagE cd El .r avut corp omenesc, care-i infimul intru onr; md mir ci nu roiiesc dgtia, care neagi cd El a avut ceea ce-i optimul intru onl Cici mult este de plAns mintea umani, dac6-i invinsd de c6tre corpul siu: dacd, bine-n1eles, n-a fost reficutd intru acel om, intru carele insugi corpul omenesc a primit deja demnitatea formei ceregti. Dar lipseasci si credem asta, pe c&re a pl6s.muit-o temerara cecitate gi superba
locvacitate.

,{X.

- 22. Nec dioentes illum hominem

non aliter susceptum q

Sapientia Dei ac caeteros sanctos, gui sapientes

fiunt'

XX.

- 22. Nici zicdtorii


inSclepciunect

ii

cd acel om n-a fost susceptat de cdtre lui Dumnezeu altfel decdt ccilaQi sfinpi, care

au fost

faculi tnlelcpfi.

Nec eos audiamus, qui sic dicunt ab illa aeterrid Sapientia susceptum esse hominem, qui de virgine natus esq quomndt, ei alii homines ab ea sapientes fiunt, qui sunt. Nesciunt enitn proprium illitlg' perfecte ^homini+ sapientes sairamentum, et putant hoc solum eutn plir$ hahuisse inter caeteros beatissimos, quod de virgine n&tiig(i'
est. Quod ipsurn si bene considerent, fortassis credartt'idbd' illum lxrc praeter caeteros meruisse, quotl aliquid propriufirl

Se nu-i ascultdm nici pe cei ce zic cd omul, care s-a niscut

dintru fecioara, a fost astfel susceptat de c6tre acea eternd


inlelepciune, pre-cum au fost fdculi de c6tre.ea inlelepli ei ?l{i oameni, care sunt perfect inlelepli. Cici ei nu qtiu propriul sacrament al acelui om, gi socot cE el a arut intre t:eila[i atotfericili numai singur faptul cd s-a nhscut dintru feci,rara. Insugi acest fapt, dacd l-ar lua bine-n considerare, pot, p()ate, sd creadd c[ de aceea EI a meritat fap de ceilalf asta, pentru cE are fa16 de

262

8. Aurelii Aueustini De aqonc.cltistiano praeter caeteros habet etiam ista susceptio. Aliud est enirnS sapientem tantum fieri per Sapientiam Dei, et aliud ipsartq* personam sustinere Sapientiae Dei. Quanvis enrn

Sf.

Aarclia Aryusti+ Desprc lupta crEtinn

263

natura sit corporis Ecclesiae, multunr tamen distare i oaput et membra caetera quis non intelligat? Si eni Flcclesiae caput est horno ille, cujus susceptione caro .factum est, et habitauit in nobis; membra caeterq sll(rt ()nlnes sanctin cpibus perficitur et completur Ecclesia. Quomodo ergo anima toturn corpus nostrum anlmat vivificat, sed in capite et vivendo sentit, et audiendo, et odorando.'et gustando, et tangendo, in caeteris membris tangendo tantum; et ideo capiti cuncta subj sunt ad operandurn, illud autenr supra collocatum est consulendum; quia ipsius animae, quae consulit cor-p quodanr modo personam sustinet caput; ibr enrm sensus apParet: sic universo populo sanctorunr tancFra uni corpori caput est Mediator f)ei et hominum ho Christus Jesus'(I Tfum. II, 5). Et [Col. 030?] Sapientia Dei, et Verbum in principio per quod factA s omnia,; non sic assumpsit illum hominem ut caet sanctos; .sed multo excellentius, multoque sublimi quonrodo ipsum solum assumi oportuit, in quo Sapientiar hominitrus appereret, sicut eam visibiliter decebat ostendi,; Quapropter aliter sunt sapientes caeteri homir quicumque sunt, vel esse Ponrerunt) vel poterunt; et ali ille unus Mediator Dei et hominum homo Christus fesus, qui Sapientiae ipsius, per quam sapientes fiunt qui
hornines, non solum beneficiurn habet, sed etiarn persnnarn

gerit.

De iecte dici facta sunt

nimis quod
cluod

lerbum caro solo Donrinc) nostro Jesu Christtl rectissime dicitur.

.factum est, et habitauit in n,obis; quod iri


Q

:: ;# T##,',:Xrj, ifl f :,tJ: rml;


XXI.

X)fl. - 2lf.
dicuttt.

Nec audiendi qui .solum corPus

/erbo susceptum,

- 2il. Nici nu-s de hscultat r:ei ce zic susceptat tle Cuuilnt singur corpul,

Nec eos audiamus, qui solurn corpus humanu


susceptLrn esse dicunt a Verbr., Dei, et sic audiunt quotl

Sd nu-i ascultlm nici pe cei care zic ci sinppml r:orp omenesc a fost susceptat de r:dtre Cuvdntul lui Durn.rezeu gi aucl ci s-a

2M

S. Aurelii AWwtini De agortc christiaw

dictunr est, Et lerbum caro factum esf, ut negent illum hominem vel arlimam vel aliquid hominis habuisse, nisi camem solam. Erant enim multum; nec intelligrrnt ideo carnem solam nominatam esse in eo quod dictum est,' I/erbum caro factum esf, quia hominum oculis, propter
quos facta est illa susceptio, caro sola potuit apparere. Ndm

si absurdum est et valde infignum ut humanum splrltum homo ille non habuerit, sicut superius tractavimus; guanto nragis absurdum et indignum est ut nec spiritum, nec' animam habuerit, et hoc solum habuerit quod etiarn in
pecoribus vilius ergo fide etiam is atque perfectum
corPus?

A nostra

tumque hominem

credamus'

'

noastrd chiar gi aceastd inrpie de cAtre Dumnezeu omul iot

din urmd, corpul, adicii Ex

avut numai ceea c() este prind

.i fiindc5 ochil,r ,ameniror, din cauza cdrora s-a f6cut acea suscepliune, singurd-carnea le-a putut ap[rea. C6ci dacd este absurd qi nedemn foarte om s6 nu fi avut ,fi.;*f "" """1 omenesc, precum am tratat nrai sus; cu cat mai multul este nedemn gi absurd s6 nu fi

:ile,

om a Cdci

spus

arne, inciLt sd nege cd acel mului, decAt singrrird carnea.

..

,r"';:r;X,li:;';;":,":::,':,

Xxflfl.

- 24. Nec qui corpus Christi negant farmatum de femina,' et dicunt sic factum, ut illud quo Spiritus apparuit irtl.' columba. Per feminam mors, per feminam uita.
Nec eos audiamus, gui tale corpus Dominum nostntm habuisse dicunt, quale apparuit in columba quam vidit' de coelo et manentem Joannes Bapti ti. Ita enim persuatlere super eum in

XXII

conantur

Filiu

esse de femina' quia si

carnalibus oculis eum oportebat ostendi, potuit, inquiunt, sic assumere corpus, quomodo Spiritr-rs sanctus- Non enim et colum-ba illa de ovo. nata est' aiunt; et tamen humanis enduull
Joanni

56 nu_i ascult[m un astfel de corp l-a vizut Ioan Botez ".1;;-";.; in cerci ;;;h;;; deasupra lui intru .:lTyl Spiritu Cdci aqa.";G";;; sd persuadeze ci' Fiur rui Dumnezeu nu este ,dscut dintru
a!,r-rt

Spiritul a apdrut femeie, uiapa. cd Dcirnnul nostru a columbd

bs format

dintru

etiam et non
oportet in parte credere Evangelio, et in parte non credere' L.lnde enim credis in colunrbae specie demonstratum esse Spiritum sanctum, nisi quia in Evangelio legisti? Ergo et ego inde credo Christum natun de virgine esse, quia in Evangelio legi. Quare autem Spiiitus sanctus non est nahr'd

arate ochilor carnali, spiritul SfAnt, corpul. ou, zic ei, gi torugi a ora trebuie sd li se

lui Ioan in chip de columb[ cri Christos S-a n5st:ut dintr cade a-i da, in parte, crezare Ev creza.re, Cdci de unde crezi cE
ai citit in Evaughelie? $i eu scut dintru Rcioara,, fiindcd Spiritul SfAnt nu S_a nEscut
fiindcd spiritur sf6nt. venea semnifice .ameniror i.,cen[a gi "L,'*ll'l:;: ;T:"11ffi:::,".Ti: iubirea spirituara, ,r*-r-,,

[Col. 03031 de columba, quemadmodum Christus de femina, illa causa est, quia non colunbos liberare venerat
Spiritus sanctus, sed hominibus significare innocentiam

",

"*""

266

S. Aurelii

De o4orue christiatw

Sf.

AurelfuAuSryFu Despru bpta oe?ti,yd

267

et amorern spirinralem, quod in columbae specre \ figuratum .si. D.r.ni.rrs autem Jesus Chrisnrs' qui liberandos, in quibus et mares et femin ,E t "-i"..ad salutenl, nc mares fasticlivit' quia mare pertinent ..,r""pit; nec feminas, quia de femina natus est' Huc accer

magnum sacranrentum, ut quoniam pt:r fenrinam nc *c,is accitlerat, vita nobis per l'eminanl nasceretur: ut

utfaque natura, id est feminina et nrasculina' vict di"bolus cruciaretur, quoniam de ambarum subversio

nature laetabanrr; cui parum fuerat ad poenam si ambae

irr nohis liberarentur, nisi etiam per ambas liberaremd Neque hoc ita dicimus, ut Dominum Jesum Christu: dicamus vllutn verrm corpus habuisse, Spiritum sanctu i autem fallaciter aPparursse oculis hominum: sed ambo Sicut enim non.ofrtl corpora, vera corPora credlnrus'. ,t ho*i... fallerlt Filitrs Dei, sic non dr:cebat ut honlineg universarfl falleret Spiritus sanctus: sed omnipot""d..l]P.: qui

".""arr*r, sine aliorum columborum ministerio (xtlum.bae

de nihilo fabricavit, non erat difficile \/erum coq figrrrare, si' verunt corpus in utero Mariae sine viril ei non fuit difficile

..rrri.," fabricare; cum natura corporea et in visceribq f.-i.rr" atl fornrandum hominemi et in ipso nrundo. Ad
formanrlann colunbam imperio Domini voluntatique servirgf'
not Sed stulti homines, et mrseri, quod aut ipsi facere

possurlt, aut

in vita sua nunquam virlerunt' etiam a|


I

ornnipotente Deo fieri potuisse non credtrnt

figurat vizibil intru chipul columbei. Domnul Isus Chrisros, insi, Care venea s[)re a-i Iibera pe oanrenii, intru care gi hArhalii gi femeile apa4in de salvare, nici de hdrbali nu S-a st:Arhit, cdr:i l-a susoeptat pe berbat, nici de femei, cdci S-a nEscut rlintnr femeie. Aci se adaugd marele sacranent, ca, fiindc5 moartea ni s-a-ntemplat noud prin femeie, prin femeie si ni se nascd noud viala: ca dintru amAndoud firile, femininI Ei masculind, va-s5-zicE, diavolul si se chinuiascd invins, fiindcE dintru subversiunea amAndurora se bur:ura: cdruia-i era pufin spre pedeapsd, dacd, anrAndoud firile erau liberate-ntru noi, fd.rd t:a sd gi fim liberali prin am6ndoud. $i nici asta n-o zicem ala, ca sh zicem cE singr.rr Domnul nostru lsus Christos a avut c()rp adev5.rat, c.d Spiritul SfAnt le-a apdrut, insd, ingeldtor ochilor oamenilor: ci pe amAndouS acele doui corpuri Ie credenr corpuri adevdrate. Cdci precum nu se cuvenea ca F-iul lui Dumnezeu sd-i ingele pe <-lameni, ata nu se cuvenea s6-i ingele pe oameni Spiritul Sf6nt: dar Atotputernicului Dumnezeu, Carele dintru nimic a fabricat intreagi creatura, nu-i era tlificil s5 figureze adevdratul corp al columbei, fdri ministeriul altor t:olumbi, precum nu i-a fost lui dificil sd fatrrice, f[r5 simAnld viril6, adev6ratul corp intru uterul Mariei: cunl natura corporald servea poruncii qi voinlei Domnului gi spr.e lJ forma pe onr in viscerele femgii, gi intru insSgi lurneaT spre a o forma pe columbd. Dar oamenii progti qi mizeri nu cred cE a putut fi f6cut chiar gi de c6.tre atotputernicul Dunrnezeu fie ceea ce ei ingiqi nu []()t face, fie ceea ce n-au vdzul niciodatS-n viala loruqi.
XXru. -25Nu-s de,<tscuhat cei ce-L numesc pe Fiul lui l)umnezeu creaturri, fi.incd a pdtimit, Cd Fiul lui Dumnezeu o ptitimit

dicunl' XXttI. - 25. Non audiendi, qui Filium Dei creaturam quie passus e.sr' Filium Diisine diuinitatis rnutcttione pa'ssutn'

esse,

't

Nec eos zrudiarnus qui propterea volunt c()gere t i"d Dicuftt creaturus Filium Dei numeremus, quia l)assus est' esq et si mutabilis est' creatuhN Si passtts est, mutdbilis

fdrd mutagiunea diuinitt\pii. Sr[ nu-i ascultdm nici pe cei care de aceea voiesc sd
constrAngd sd-L ntrmdrim pe Fiul

ne

enim:

r.i, qri*'O"i

ritJth etiam n,rs dicinrus et Dei substantiam commutaii esse mutabilern' Sed tY{,":t "-*lf posse, et cre.aturam I."*,.,..tr, et aliud 'sirsciJrere creaturant' Filius er

substantia-no.n p?test immtrtari' Cum qui-b'trl

lui Dumnezeu printre creaturi, fiindc6 a pdtimit. Cbci zic ei; ,,Dacd a p5timit, e mutabil; qi, dac[ e mutabil, e creaturS., fiindci suhstanta lui l)umnezeu rnr poate fi imutatd." Crr care chiar gi noi zicehr qi cd substanp lui Dumnezeu nu polrte fi conrutatd, gi cd este muta.bild creatura. Dar una este a fi (:rean-rrd, qi alta a suscepta c:reatura. Firrl, deci,

268

S. Aurelii Aug,astini De qone christiano


unigenitus Dei, qui est Virnrs et Sapientia Dei, et Verbum

Sf.

Auelitt Atmxtitt" Desprc

lupta, cres-tind

269

per quod facta sunt omnia, quia immutari non pott omnino, suscepit humanam creaturam, quam lapsa
erigere, atque inveteratam renovare dignatus est. Nec in

per passionem ipse in deterius commutatus est, sed potius per resurrectionem in melius commutavit. propterea Verbum Patris, id est unicum Dei Filium, per quem facta sunt omnia, negandum est natum et passu ess pro nobis. Et martyres enim passos dicimus et propter uegna colomm; ne,c tamen in ea pa.s.srone et animae eorum occisae sunt. Dicit enim Dominus, timere eos qui corpu$ occidunt, animae autem nihi possunt focerc (Matth. X' 2B)- Sicut ergo martyres et mortuos dicimus in corporibus quae portabant, si animarum inte.rfectione vel morte; [Col. 0SOa] sic Fili Dei passum et morturm dicimus in homine quem sine divinitatis aliqua commutatione vel morte.

Unulndscutul al lui Dumnezeu, Carele este Virtutea qi inlelepciunea lui Dumnezeu, gi CuvAntul prin Carele toate s-au fEcut, fiindci nu poate fi absolut imutat, a susceptat creatura umand, pe care, cdzut6, a socotit demn a o ridica, qi inveteratd, a o renova. $i nici prin pdtimirea intru ea nu s-a comutat EI Insugi intru mai riu, ci, mai degrabS, prin resurecfiune, a comutat-o pe ea intru mai bine. $i nici nu-i de aceea de negat cd CuvAntul Tatilui, adicA, Fiul unic al lui Dumnezeu, prin Carele toate s-au fdcut, S-a ndscut gi a pitimit pentru noi. CEci gi pe martiri ii numi pdtimitorii gi mo4ii pentru impdrdlia cerurilor; gi nici nu au fost ucise, intru acea pdtimire gi moarte, sufletele lor. CIci zice domnul: Nu ud temeli de cei ce ucid corpul, sufletului, tnsd, nimic nu pot sd-i facd (Mat. X,289 . Precum ii numim, agadar, pe martiri pdtimitorii gi mo4ii corpurilor pe care le purtau, fdrl uciderea sau moartea sufletelor, aga-L numim pe Fiul lui Dumnezeu pdtimitor gi mort intru omul pe care-l purta, f[rd vreo comutafiune a divinitalii sau moarte.
X}{IV.

XXIV.

resurrerisse, quale

- 26. Non audiendi, gui negant tale corpus fuerat sepuhum.

Domini
i

al Domnului,

26. Nu-s de-ascultat cei care neagd cd a-nuiat atare corp


care fusese-nmormdntat.

Nec eos audidmup, qui negant tale corpus Donrin


resurrexisse, guale posiium est in monumento. Si enim tale rron fuisset,'"b" lp"t rfixisset post resurrectionem discipulili Palpate, et uidete, quoniam spiritus ossa 9t^-caye! nol Itabet, sicut me uidetis habere (Luc. XXIY, il$). Sacrileguni est enim credere Dominum nostrum, cum ipse sit Veritasi in aliquo fuisse nrentitum. Nec nos moveat quod clausig ostiis strbito eum apparuisse- discipulis scriphrm est (Ioah.

XXn 26), ut propterea negemus illud fuisse corpurl humanum, quia contra natuiam hulus corporis videmus esse per clausa ostia intrare. Omnia enim possibilia sund Deo (Matth. H'' 26). Nam et ambulare super aquas contrs
naturam huius corporis esse manifeetum eEq et tamen norl$ solunr ipse Dominus ante passionem anrbulavit, sed etiam'; Petrum ambulare fecit (Id. XtrY' 25' 29). tta ergo et Pocl resurrectionem de corpore suo fecit quod voluit. Si eninl potuit ante passionen clarificare illud sicut splendtlrem

Si nu-i ascultim nici pe cei ce neagE cd a-nviat atare corpul Domnului, care a fost pus in mormAnt. Cdci, dar:i n-ar fi fost ataie, nu le-ar fi zis El InsuEi, dupd inviere, discipolilor: Pipdipi qi uedepi, cdci spiritul n-are oase si carne, precum oedegi cd am Eu (Luc. XXV, 39). [ntr-adevdr, este sacrileg a crede ci Domnul nostru, cum El InsuEi este AdevErul, a minlit intru ceva. Nici sd nu ne migte pe noi faptul cd s-a scris cI EI le-a aplrut suhit discipolilor prin uqile-nchise (Ioan, XX,26), ca si negim, de aceea ci a fost corp uman acela, fiindc5 vedem cd este-nrpotriva firii acestui corp sd intre prin uga-ncuiatd. Cdci toate-i sunt lui Dumnezeu posibile (Mor. IX, 26). Cdci e-nvederat qi c[ a umblat pe ape-mpotriva firii corpului acestuia; qi, totugi, nu numai Domnul Insugi a umblat, inaintea phtimirii, ci l-a ficut chiar gi pe Petru sE urnble (/d. XfV,25,29). Aga, deci, gi dup6 inviere a f6cut din corpul Sdu ceea ce a voit. Crici, dacd a putut, inainte de pitimire, sE-L faci sd striluceasci precum splendoarea soarelui (ld. XVll,2),

27O

S. Aurelii

i De

qone christiorw

8f. AureliaArrystitt, Despre lupta

ou+-tinn

2Zl

mlis (trd. XVII, 2); cp-rare non potuit et post passionem quantam vellet su-btilitatem !r temporis monrento redi ,[ ut per clausa ostia posset intrare?
XXV.

de r:e sE nu fi p,tut, gi dr-rp6-nviere, sd-L reducd la <.rri.AtE subtilitate voia intr-un moment al timpului, r:a s6 p.at6 s6 intre prin uEa-ncuiatd7

27. Nec negantes corpua Christi sublatum


levasse

in coel.um.

Nec eos audiamus, qui negant ipsunr corpus sec,rrli in c<lelum Dominum nostnxnr et cornmemorant lfr Er.angelio quod scriptum est, Nemlo asceitdit in coelun nisi gui de coelo descendit (Ioan. III, l3); et dicunt, qui (jorpus nr-rn descendit de coelo, non potuisse a.c..rde.e i

"rrpus asr:endit in coelum: Donrinus enim ascendit, corpus auteri


non ascendit. sed levatum est in coelum illo levante ascendit. Si enim quis descendat, verbi gratia, de nron nudus, cum autem descenderit, vestiat se, et vestitus iteru ascendat, recte utique dicimus, Nenro ascendit, nisi descendit, nec vestem oonsideramus quam secum levavi sed ipsum qui vestitus est, solurn dicimus ascendisse.
r4

coelum- Non enim intelligunt, guoniam

..{

xxv- - 27- Ni.,i pe negatttrii corpului rui christos ridbat kt r,:er. Sd nu-i ascultdm nici pe cer ce neagd cd Dornnul nostru qi-a ridicat cu sine la cer insugi c.rpul, qi anrintesc cE e sr:ris in Evanghehe: Nimenea n-a urcat la cer, decdt numai r:ine o cobo-rdt din cer. (loan. III, 13); 9i zic ei cd, fiindcd c,rpul n-a coborAt din cer, nu a putut sd urce la cer. CEci nu_nleleg ei cd corpul n-a urcat la cer: cdci Domnul a urcat, "".prl, ins6, n-a urcat, ci a fost ridicat la cer. Acela ridicAnju_l, Carele a coborAt. Cdci, dac6 cineva coboard, de pild6, goi din munte, dupi ce va fi coborAt, ins6, se-mb.a.i, qi uica iardgi imbrdcat, zicem desigur, pe drept: ,Nimeni n-a urcat, decAt numai cine a cobor6t': gi nici nu luim in considerare imbrdcdmintea pe care a l,at-o cu sine, ci zi<:em cd a urcat numai el insuqi care s-a-mbrdcat.

XXI/I. - 28. Nec negonte.s Chrbtum sedere ad detteram Patris, Dettera et sittistra Dei quid sit.
Nec eos au.diamus, qui negant ad dexteram Patri sedere Filium. Dicunt enim: Numquid Deus Pater habr latus dextrum aut sinistrum, sicuti corpora? Nec nos cle Deo Patre sentimus: nulla enim forma corporis Deu ncluditur. Sed dextera Patris est ireatitudq sanctis promittitur; sicut sinistra eju{, nriseria perpetua, guae impiis datur: ui non in ipso Deo, sed in creaturis hoc modo, quo diximus] intellfuatur dextera et sinistra. Quia et corp; A;.;, ;;C est Ecclesia, [Cot. 03O5] in'ipsa dextera, hoc est in ipsd beatitudine funrrum est, sicut Apostolus dicig quia et simi nas suscitauit, et simul sedere fecit in coelestibus (Ephee. I[, 6). Quamvis enim corpus nosuum nondum ibi sit, tameri spes nostra jam ibi est. Propterea et ipse Dominus post resurrectionem jussit discipulis quos piscantes invenit, ui'

rxu._-

28- Nici negatoilor cd christos sade de<t dreapta tatrilui. Ce-nseamnd dreapta Si stdnga lui Dumnezeu.

Sd mr-i auzim nici pe cei ce neag6 cd FiuI gade de_a dreapta Tatdlui. c6ci zic ei: ,Nu c.umva Dumnezeu 'ratdl are latrr.a dreaptA gi stAng6 precum corpurile?" Nici noi nu simlim asta desire Dumnezeu Thtdl: cdci Dum.ezeu nu este definit .",, "i."rr,r..ris de nici o form6 * corpului. Dar dreapta Tatdlrri este perpetua beatitudine, care li se promite sfinlil'r; prec;um stAnga Lui este atotdrept numitE mizeria perpetud, care le este clatE inpiilor: ca nu intru Dornnul irrsugi, i.,tru creahrri sd se inlereagi in modu.l "i !n care a zis dreapta gi stanga. cdci gi ".,rrgul lui chrisios, care esre Biserica, intru ins6gi dreapta, intru beatitudinea insigi, adicd, are sd fie, precum zice Apostolul cdci gi climpreund ci El ne-a syt-lat pe noi pi dimpreund. cu El ne<t fdcut sd'gedem intru cereqti (Efes. ll, 6). Cdci, deqi corpul nostru nu este^in<td acolo, totuqi, speranfa noastrd este deja acolo. De aceea gi insugi D,mr.ul lela poruncit, dupd inr.iere, discipolilor, pe care i_a gdsit pescuind. s6

272

S- Aurelii AuAwtini De agonc chriatbna

cepenrnt pisrcs^, qur onmes magni erant ($osn XX[, &ll), id e6t, iustos significabant, quibus dextera promiftinrr. Hoc significat, quod etiam in iudicio dixit se agnos ad dexteram, haedcr arrtem ad sinisuam esse pitumm (ltIafih. UV, 33).

in dexteram partem mitterent retia. Quod cum fecissent,

j5t pTrl li sa pronris dreapta. Asta semnific['qi faphil cE ; is cd gi Ia iudecat[ El are s6 pund mieii la dr".pta, i.rii, iora-, lu stAnga (Mot. XXV, 33).
XXI{L - 29. Nir;i nu-s de ascuhat negatorii juclecdpii oiitoare. Sd nu-i ascultdm nici pe cei care neagd ziua judecilii

arunce nEvoadele in partea_ dreaptd. Ceea ce, cum fdc;,rd, prinserd peqti, care erau roF ma1 ({oon, XXI, 67t;, adici, ii *"r"ih;;;

XXVII.

29. Nec audiendi negantes judicium futurum.

Nec eos audiamus, qui negant diem iudicii fut .,r*rl et commemc,rant quod in Evangelio scripnm est, eum qui

die judicii? Non intelligunt sic loqui Scripturas,

credit in Christum, non judicari; qui autem non credit in illum, jam judicatum esse (Ioon. III, 1B). Dictrnt enim: Si. et ille qui credit, non veniet in iudicium, et ille qui no4 credit, jam iudicanrs est; ubi sunt quos judicaturus e,st i

viitoare, qi amintesc cE e scris in Ev.anghelie Christtts nu este iudeoat; care, deia judecat (Ioan, II, 18). Cdci,
va veni la iudecata, gi cel, ce nu srurt cei pe care are si-i judece Scripturile vorbesc astfel, ca sd timpului viitor: precum am zis

catl

". "r.d" irrtl

praeteritum tempus pro futuro tempore insinuent: sicut supra diximus, guod Apostolus clixit de nobis, quod sirnul nos sedere fecit in coelestibus, nondurn factum esq sed quia certissime est fuh.rrum, ita dictum est quesi jam factum sit. Sicut et ipse Dominus discipulis dixit, Omnia quae audiui a Patre meo, nota feci wbis (Id. XV, l5): et paulo post dicit, Multa habeo uobis dicere; sed non potestis illa portarc modo (lil. XVI, l2). Quomodo ergo dixerag Omnia quae audiui e Patre meo, nota feci wbis, nisi quia illud gucld per Spiritum sanc,tum certissime ftrchrrus erat, quasi jam fecisseg loc;utus est? Sic ergo cum audimus, Qui credit'

in Christum, non L,eniet in judiciurn,. intelligamus quid'

non vniet ad damnationem. Dicirur enim judicium pro damnatione, sicut clicit Apostolus, Qur non manducat) manducantem non judicet (Rom. XIY 3)' id est, non dd' illo male existimet. Et Dominus diait; Nolite judicare, ne judicetur de uobis (Matth. VII, l). Non enim tollit nobis i intelligentiam iudicandi, cum et propheta dicat, Sr uerd justilinm dwis, reota judicatc, filii hominum (Psal. LVlt; I 2); et ipse Dominus dtcat" Nolite judicare personaliter, sd justum judicium judicate (loan. VIt, 24). Sed illo loco ubilrl vetat judicare, illud admonet, ne damnemus aliquem, cuiue '
vel cogitatio nobis non est aperta, vel nescjmus qualis postea

',

despre noi, cd ne-a fdcut sd Se nu s-a-ntAmplat inc6; dar, fiind aga ca gi cunr s-a flcut deia discipolilor: Tbate, cdte Le-a fdqut cunoscute uoud. (Id. XV;15): qi, pufin dup6 aceea, zice: puigi Yil,:-?! s9 op spuy l-toug; dqr """; p";;.p;';i. (/d.][VIr 12). in ce chip zise, deci, Tfute, pe. carc leam auzit de la Tatdl Meu, ui le-am fdcut ooud cuno"cute, d,ecdt numai fiindcd a vorbit ca gi cum fdcuse deja ceea c avea ""r".i gi atotcer.t de gAnd sd facd prin Spiritul SfAnt? Aga, deci, .,rri*, C"i "ar,d ueni la judecatd, sd_ulelegem Cdci se zice judecatd peitru lul: Cel care nu mdnilncd sd XIV, 3), adic6, sd nu estimeze

y]

uoi (Mat. VII, 1). CIci nu ne ia n prcrfetul zice: Dacd iubigi cu a fii ai oamenilor (Psal. LVII,2); 9i

aminte asupra tare fie nu ne-a fie dupd aceea.

274

S. Aurelii Awustini De agottc christiano

Sf.

Aurcliu AWtstin

D*p* t"pn

sit futurus. Sic ergo cum rlixit, ad juclicium non oeniet; 'h<rc dixit, quia nc.rn veniet ad damnationem. Qui autem. non credit, jam judicatus ert (Id. III' lB); hoc dixit, quia
jam damnatus est praescientia Dei, gui novit quid immineat non credeutibus.

"rqt'rr*

2?s

XXUII. - lfO. Nec qui dicunt Spiritum promissum uenisse in Paulo, uut Montono etc, ' Nec eos audiamus, qui dicunt Spiritum sanctum? quem in Evangelio D<lminus promisit discipulis, aut in Paulo apostolo venisse, aut in Montano et Priscilla, sicut, Cataphryges diiunt, aut in nescio quo Manete vel Manichaeo; sicut Manichaei dicirnt. Tam enim a:aeci sunt [Col. 0306] isti, ut Scripturas manifestas non intelligant;
aut tam negligentes salutis suae, ut omnino non legant. Quis enim, urm legerit, non intelligat vel in Evangelio qu<rd post

'

xxull. - 30. A'rbi cei ce zic cri spiritur promis <t oenit tntru ktur . seu Montanus.

Domini resurreCtionem scripti-rm esg dilrnte Domino, Ego .ros outetn sedete hic in mitto promissum Patris mei in n2s,' cititate, quou,que induamini uirtute w aho (l,uc. HIY' 49)? Et in Actibtrs Apostolorum, posteaquam Dominus ab*essit a discipulorum oculis in coelum, decem diebus peractis, die Pentecostes non atteudunt apertissime venisse Spiritum
santrunq et clrnl essent illi

ir

civitate, sicut eos ante monuerat,

implevisse illos, ita ut Idquerentur linguis. Nam diversae I nation,e' quae tunc aderant, unusquisqut: audientium suain
trnguam rrtelligebant (Act. II' f-lt). Sed isti homines decipiunt e<ls qui rregligentes catholicam frddm, et iPsam fidem suam quae in Scripturis marrifesta est, nolunt tlisrre, et qu<xl est gravirrs et multum dolendunr, cum in Catholic.rr negligenter'l versintur, haereticis aurdm diligenter ac<xrmmodant-

XilX. - 31. Nec audicndi Donatista<t negantes


esse diffusom. Donatta ipse

Erclesiam per ubem

suis diuisrt't. Donatus Romae

cum C<tetiliano causam dicens, nihil probat. Donatistae Baptismum nisi ipsi dedeint, inanem es*b wlunt.
Nec eos audiamtts, qui,sanctam Ecclasiam, quae una ca$rolica est, negant per orlrem esse diffusam, sed in sola

'

carre eEte

Sd nu-i ascultinr nici pe cei ce neagd cd Sfinta Biserir:ri, una catholica, s-a rispandit pe-ntreg rotocolu.l p6mAnt,lui,

276

S. AurcEi

iDe

chrietiarc

8f. Aurelia Au&stitr, Despre lupta crefiirud.

277

Africa, h<;c est, in parte Donati pollere arbirantur' lta sunt adversus prophetom dicentem, Filius meus es tu, hodie genui te: postula a me, et dabo tibi gente haereditetem tuom, et possessionern tuam terminas terra (Fsal. I[, 7, 8). Et alia multa, sive in Veteris, sive in N' Testamenti libris, quae scripta sunt, ut aperrissime decl Ecdesiam Chdsti per orbem terrae esse clilfusam' Quod

eis r.rbjicimus, dicunt iam ista omnia fuisse c<;mplt antequan esset pars Donati, sed postea totam Ecclesl peris"e, et in sola Dt'rnati parte reliquias eius. remansi O lingr-ram superbam et nefariarn! nec si "or,t".rd.r.rt. ut vel inter se sic viverent, Pacem Postea custodirent' ,autem npn attendunt larn it, ipu" Donato completum fui quod dictum est, In.qua fitensuro mensi fueriti's, in iemetietur uobrs (D{atth. VlI, 2). Sicut enim Christu dividere conatus est, sic ipse a suis quotidiana concisi dividinrr. Ad hoc etiam pertinet illud quod Dominus dici Qui enim gladio percusserit, gladb morietur (td' XXJ 52). Gladius errim illo loco, siquidem in malo posrtus- e{ discordiosam linguam significat, qua tunc ille infeli Ecclesiam percussit, sed non occidit' Nnn errinr di Dominus, Qui occiderit gladio, gladio morietur; sed, ( gladb Laus fueit, inquit, glodi" moietur. Ergo ille P:*! Ecclesiam lingua litigiosa, qua nunc ipse conciditur, onrnino ,tispeiat atque moriatur. Et tamen illud tunc [G 0SO7] apostolus Petrus, non superbia sua. sed quamr carnali, tamen amore Domini fecerat. Itaque admol recondit gladiurn' iste autem nec victus hoc fecit' Siqui cun.r qpiscopo Caeriliano callsarrl cum diceret, audientib episcopis Romae, quos ipse petiverat, nihil eorum qu intenderat potuit probare; et sic remansit in schismate, suo gladio moreretlrr. Popirlus auten ipsius, quando 4 audii Prophetas et Evangelium, in quibus apertissin scriptum est Ecclesiam Christi Per on-rnes gentes es! diffusam, et audit schismaticos, non Dei gloriam secl suam, satis significat sen'um se esse, non liberum,
aurem dexteram se habere praecisam. Petrus emm in amore Doniini. servo, non libero, aurem dex

cr socot ci e-n putere numai in Africa, adicd-n partea lui Donatus. Aga sunt surzi impotriva profetului zicAnd: Fiul meu eSti tu: eu astdzi te-am ndscut pe tine: cere de la mine, Si-pi octi da lie ginpile moptenirea ta, Si posesiunea ta hotarele pd,mdntului (Psal. 11,7-8). $i multe altele, fie in ci4ile Noului Testament, care s-au scris ca sd declare-nvederat ci Biserica lui Christos se r6sp6ndegte pe-ntreg rot<,rcolul pdmAntului. Ceea ce, cAnd Ie punenr in fa1d, zic ei cd. toate acestea s-au implinit deja mai nainte si fie partea lui Donatus, dar cd, dupE aceea! intreaga Biseric6 a pierit, gi zic sus qi tare cd relicvele ei au rdmas numai in partea lui Donatus. O, Iirnbd superbd q;i blestemati, gi nici mai pu1in, dac6=ntr-adevdr, ar trii astfel, ca, mdcar dupd aceea, sE custodeascd-ntre ei pacea! Acum, insd, nu iau seama, cd s-a-mplinit deja intru Donatus insuqi ceea ce s-a spus: intru mdsura in iepi fi mdsurat, tntru ea Lti se uo "or" remdsura ooud (rtlat. VII,2). C[ci, precum a-ncercat sE-l dezbine pe Christos, aqa este el insugi dezbinat de cdtre ai sii, prin ccrtidiana fr[rAmilere. De asta line qi (nea ce a zis Domnul: Cine, tntr-adeudr, a strdpuns cu sabia, de sabie ua muri (1d. XXVI, 52). CAci, in acel loc, dat fiind cd sabia s-a pus a rdu, semnific5 limba discordioasd, prin care a strdpuns atunci nenorocitul dla Biserica, dar n-a ucis-o. Crici domnul n-a zis: ,Cine a ucis cu sabia, de sabie va muri', ci: Cine se L,a fi folosit de. sabie, zice, de sabie ua muri. Biaerica, deci, a lovit-o 6la cu limba litigioasd, prin care, acum, este el insugi ciopA4it, s6 se pripideascd de tot gi si moar6. $i, totugi, apostolul Petru a fdcut, atunci, asta nu dintru superbia sa, ci, degi carnali, dintru iubirea Domnului. $i, aga, sfEtuit, a pus sabia-n teacd: dsta, insd, nici invins n-a f6cut asta. Dat fiind ci, pe cAnd igi pleda cauza cu episcoirul Caecillianus, audiinduJ episcopii Romei, pe care el insuqi ii ceruse, nimic, din ce le-nf61iEi lor, n-a putut proha; gi, aga, a r[mas in schismS, ca sd moard cu sabia sa. Poporul lui insugi, ins6, cAnd nu-i aude pe profeli gi Evanghelia, intru care s-a scris atotinvederat cd Biserica lui Christos este r[spdnditd la toate nearnurile, gi-i aude pe schismaticii, cdutAnd nu gloria lui Christos, ci a lorugi, dd indesal semn cE el este serv, nu liber, gi c6 el are tiiatd urechea dreapti. Dintru care semnific[ cumcd cei ce-s lovi$ de sabia schismei surrt gi servi ai

278

S. Aurelii Au&stini I)e qqone christiarc

Sf.

AurcliaAWrMh" Despte fupn

creStind

2Zg

praecidit. Ex quo significat, eos qui gladio schismatic


feriuntur, et servos esse carnalium desideriorum, nondum eductos in libertatem Spiritus sancti, ut iam non confidant, in homine; et non audire cpod de-xtmm est, id est, Donrini,
gloriam per cztholicam Ecclesiam latissinre pervagatarrS sedi. audire sinistrum humanae inflationis err()rem. Sed tanen cum Donrinus dicat in Evangelio, cum per omnes gentes Evangeliunr fuerit praedicatum, tunc finem esse futurum,

d,ri,lelor

carnale, neadugi incd intru libertatea spiriturui sfant, sd nu-gi mai statorniceascd-ntru om incredereaf gi cd rru arr<l

(Mntth. XXry, fa); qpromodo isti dicunt quod jam caeterae-, onnes gentes ceciderunt a fide, et in sola parte Donati remansit Errclesia. cum mal.ril'estum sit, ex quo ista pars ab, unitate praecisa est, nonnullas gentes postea,credidisse, adhuc esse aliquas quae nondum crediderunt, quibusr quotidie n()n cessatur Evangelium praedicari? Quis n-onl, miretur esse aliquem qui se christianum dici velit, et adversus, Christi gloriam tanta impietate rapietur, ut audeat dicere" onules populoo gentiurrq qui modo adhuc accedunt Erclesiaei Dei, et in Dei Filium festinanter credunt, inaniter facere,i quia non eos aliquis donatista baptizat? Sine dubio ista,
exsecrarentlrr honrines, et eos sine dilatione relinquerent, Christum quaererenq si Ecclesiam diligerent, si liberi es6ent,,l si aurem dexteram integram retinerent.

XXX. - 32. lYon audiendi LuciJbriani; qui licet non rebaptizent,: prueciclerunt se ob'Ecclesia, quia resipiscentes ab Ariona"
hcrcresi recipiebat. Nec eos audiamus, gui quamvis neminem rebaptizent,' plaecidemnt se tamen ab unitate, et l.uciferiani magis dici quam [latholici maluerunt. In eo enirn quod intelligunt.

XXX.

- 32. Nu-s de-ascultat luciferienii, care, chiar dacd ntt reboteazd, s<tu rupt ei de Biserit:d, fiindcd-i reprimetut pe reuenipii din erezia ariand. l

baptisma Clrristi non esse repetendum, recte faciunt, Sentiunt enim Sacramenhrnr sancti lavacri nuscluam esse, nisi ex catholica Ecclesia; sed eam formam secum haherd sarmenta ptaecisa, quam in ipsa vite, antequam praeciderentur? acceperant. Hi sunt enim de quibus Apostolus dicit: Habentes spciem pietatis, uirturcm dutem ejus abnegantes ([I Time. I[[, 5). Est enim magna virtui pietatis. pa,\ et unitas; quia Lrnus est Deus. Hanc illi non

2BO

S. Aurelii

Awtutini De a$one

christia,no

Sf.

Auruliu AWustitt,_Despre hryn uv+tbtd.

2Ar

habent, quia praecisi ab unitate sunt, Itaque, si qui ex ipsis ad Catholicam veniunt, non iterant speciem pietatis quaru habent; sed accipiunt virtutem pietatis quam non habent. Nam et amputatos ranros denuo posse inseri, si non perrnnaerint [Cot. OB0E] in incredulitate, apertissime Apostolus docet (Rom; XI, 2S). Quod cum Luciferiani intelligunt, et non rebaptizant, non improbamus, sed quod etiam ipsi praecidi a radice voluerunt, quis non detestandum esse cognoscat? Et ideo maxime, quia hoc eis displicuit in Ecclesia catholica, quod vere catholicae sanctitatis est. Nusquanr enim tam vigere debent viscera misericordiae, quam in catholica Ecclesia, ut tanquam vera mater nec peccantibus filiis superbe insultet, nec correctis
difficile rgnoscat. Non enim,sine cauaa inter omnes Apostolos huius Ecclesiae c,etholicae personam sustinet Petrus: huic enim Ecclesiae claves regni coelorum datae sunt, cum Petnr datae sunt (Moil{h. XVI, 19). Et cum ei dicitur, ad omnes dicitur, Amas me? Pasce oues rneas (Ioon. XXI, l7). Debet ergo Ecclesia catholica correctis et pie.tate firmatis filiis libenter ignoscere; cum ipsi Petro personam ejus gestanti,

ei n-o au, fiindc5 s-au rupt de la unitate. $i, aga, chiar dacd unii dintre ei inqigi vin la Catholica, nu repetd spila pietd1ii,
pe care o au; dar primesc virtutea pietEiii, pe care n<r au. Cici atotinvederat ne-nvatre Apostolul gi cE ramurile tdiate pot fi tJin nou sSdite, dacd. nu vor fi rdmas statornic intru incredulitate (Rom. XI,23). Ceea ce, cum luciferienii o-nleleg gi nu reboteazd, no improbdm: dar cE ei ingigi chiar s-au rupr de la rdd5cind, cine sd, nu cunoascd cd-i de detestatT $i mai cu searnd de aceea, fiindcd lor le-a tlispl6cut intru Bisericrr catholicd ceea ce, intr-adevdr, line de sanctitatea catholicE. Cdci nicdieri nu

trebuie

si fie atAt de-n putere viscerele misericordiei

ca in

et cum in mari titubasset (Motth. XIV, 3O), et cum Dominum carnaliter a passione revocasset (Id. Wtrr 22), et oum aurem servi gladio praecidisset, et cum ipsum I)ominum ter negasset (Id. XXYI, 51, 70-74), et cum in simu-lationem Fostea superstitiosam lapsus esset (Gs[et. [I, l2), videamus veniam esse concessam, eumllue correctum atque firmatum usque ad dominicae passionis gloriam
pervenisse. Itaque post persecutionem quae Per Arianos

haereticos facta erat, posteaquam pax, quan quidem Catholica in Domino tenet, etiam a principibus saeculi

reddita est, episcopi qui perfidiae Arianorum in illa persecutione consenserarit, multi correcti redire in
Catholicam delegerunt, damnantes sive quod crediderant, sive quod se credidisse simulaverant. Hos Ecclesia <atholica

insulte superb pe fiii picdtogi, qi nici sd-i ierte dificil pe cei indreptali. C[ci nu fdrd cauzd, intre toli Apostolii, persoana acestei biserici catholice o poartd Petru: cdci cheile impdrd{iei cerurilor i-au fost date acestei Biserici, cAnd i-au fost date lui Petrtt (Mat. XVI, 19). $i, cAnd i se zice lui: A[d iubeSti? Pagte oile mele (Ioan, XX| 17), in privinla tuturor i se zice. Trebuie, deci, ca Biserica catholici sd le dea cu bucurie iertare fiilor indreptafi gi int[ri1i cu pietate; cum gi Iui Petru insugi, purtitorului persoanei ei, gi cAnd goviise pe mare (Mat. XIY, 30), 9i cAnd il rechemase carnal pe Domnul di la pdtimire (Id. XVl, 22) gi cAnd t5.iase cu sabia urechea servului, gi cAnd il negase de trei ori pe Domnul (1d. XXVI, 51, 7(l-74),9i c6nd cdzuse, mai apoi, in simulaliunea superstilioasd (Galat. ll, 12), putem vedea cI i-a fost datd iertarea qi ci el, indreptat Ei-ntlrit, a ajuns pAnE la gloria pEtimirii Domnului. $i, aqa, dupE perseculiunea, care s-a fdcut prin arienii ereticir dupd ce f)acea, pe care, desigur, Catholica o fine intru Domnul, a first redatd chiar qi de c6tre principii secolului, episcopii, care consimlirE perfidiei arienilor in acea persecufiune, mul1i, indreptali, au ales sd se reintoarci intru Catholica, damnAnd fie ceea ce
crezur6, fie pentru cd simulaserd cE au crezut. Pe acegtia Biserica catholicd i-a reprimit la sAnul matern, precum pe Petru, dupd

Biserica catholicS, incAt, precum adevdrata maicd, nici sd nu-i

materno recepit sinu, tanquam Petrum post fletum negationis per galli cantum admonitum, aut tanquam
eumdem post pravam sinrulationenr. Pauli voce correctum.

plAnsetul negaliunii, mustrat prin cAntecul cocogului, sau precum pe acelagi, dupd strAmba simulaliune, indreprat prin vorba lui Paul. Agtia, primind superb aceastd charitate a maicii

282

S. Aurelii

De wonc christiaw

Sf.

AuruliaAWusti+

PW

t"pt

g@a

243

matris charitatem supertre accipientes, et reprehendentes, quia Petro post galli crnn-rm surgentl granrlati sunt (Matth. XXVL 75)' c91.Lr1ifert.r, rlui r oriebanrr, cadere rneruerunt (Isai. lflV' f2)' Hane

illi

xrv;

qi impiu respingArrdu-p, fiindcd nu i-au adus gratulEri lui perru, trezitului, dup[ cAntul c,coqului (Mat. XXyl. 7S), au nrerirur dimpreund cu luceafdrul care rds6.rea rdimineata (lsai, 11 :"dl
25).

XXXI.

auctiendi Cothai negantes Ecclesianl '. pecca.tct dimittere, et uetantes uiduas nubere'

33.

Nec

Posse

omn'

XXXI.

- 33. Nrcr nu-s de<trculktt catharii, nqatoi d Biserir:n Fntr: icrtct tutte picatele gi opundndu-se crt rrtdurclc sd re md.rite.

'

Nec eos audiamus, c4ri negant.E<:clesiam Dei trnrn pec(zta posse dimittere. Itaque rniseri, dum in Peyo pt ,r,rn i.rt"ilig,.ntr,et nolunt credere datas Ecclesiae claves r c,relorrrnrf ipsi eat de rnanibus amiserunt' Isti sunt qi viduas, si nupserint, tanquam adultera-s damnant, et sup( doctrinam apostolicam se prdedicant esse n-rundiores Tim. V, l4). Qui ntrmen suunr si 'ellent agnosce mundanos se potius, quam mundos v()carent' Nolentee enim, si peccaverint, corrlgi, nihil aliud elegerunt, nisi cuin

Si nu-i

hoc mundo damnari' Nam quibus v(jnlam Peccatoru negant, non eos aliqua sanitate custodiu.nt, sed aegri suttrahunt medicinam; et viduas suas uri cogunt, nuLrere non permittunt. Non enim pnrdentiores h,ul"lf', sunt, [Cril, 0309] quam Rrulus.apostolus, qtri malutt eAs nubere. quam uri (I Cor. YII, 9).

Dumnezeu poate ierta toate p[catete. $i, ag{ biefii, hr tin-rp ce nu-nteleg intru Petru piatra gi nu voiesc sd creadE date Biserir:ii cherle Impdrd;iei ceruriloq ei ingiqi le-au pierdut pe ere din nr6ini. Agtia sunt cei care le eondamnd de adultere pe v6duve, dacE se vor fi m6ritat, qi predicS, peste doctrina apostofica, cumcE ei sunt mai curali (l T'im. Y, 74). Care, daci ar voi sd qi recunoascd numele lorugi, s-ar numi, mai degrabd pe sine lunegti, decAt curali. CEci, negAnd sd se-ndrepte, dacf, vor fi pdc{tuit, n-au ales nimic alta, dec6t numai sE fie condarnnagi dimpreunrl cu lumea aceasta. Cdr:i. celor cdrora le neagd iertarea pdcatelor, nu-i custodesc pe ei printrrr anurne sindtate, ci le substrag bolnavilor leecu! gi se sfo4eazE sd le ardi pe viduvele lorugi, cdrora nu le pe,rmit sA ," mdrit". Caci nu trebuie Fnufr mpr prudenli decAt Apostolul paul, care a maiv.it ca ele sd se m6rite, decdt sd fie arse (I Cor. VII, 9).

ascultdm nici pe cei ce neag5 cd Biseri<ra ltri

XXXII.

34. Nici cei care neag;d resurecli.unea cdrnii.

'

Nec eos audiamus, qui carnis resurrecti()ne* furu'"rn.

serl coeleste Corpus. ()uod et I)<-rmintr,s Jlromittit, cum dioit,, Neque nubent, neque urores'tlucent, :ied erunt aequ<tleE Angelis Der (Matth. XXII, 30). Non enim. iam hominibuu,

.*i D"., vivent, cunr aequ&les Angelis facti fueritrt'

Immutabitur erg() caro ,,,,g.ti', et fiet corpus coeleste 9t ", angelicunr. Et ntortui enim resurgenl incorrupti' et nol

neinlelegAnd cA insuqi Aposf olul zice: se cuuine ca coruptibilwl acesta sd-rnbrace inaorupliunea, qi mortolul acesto sd-mbrace imortalitateo. CAnd, intr-adev5r. se va-nt6mpla asta, nu va mai fi cirrne qi sAnge, ci corp cblestr2. Cee,a ce qi Donrnul promite, cum zice: Nici nu ," ,,i, mcirit<t, nici nu-gi uor lua sopii, ci uor fi egalii tngeiilor lui Dumnezeu (Mot. XXII,30). Cdci nu vor mai tr6i oamenilor- r.i lrri Dunrnezeu, cum vor fi fost fdcutri egalii ingerilor. ,pi morli.i intr-adeudr, uor trruia incorupli, gi noi n" uo^ imuto (l Cor.

Sd nu-i ascultim nici pe cei ce,neagd viitoare resurecfiunea cdinii, gi amintesc c6 Apostolul paul zice, Oarnea Si sdngele nu t)or poseda impdripia lui Dumnezeu,

284

S.

Aurelii Augwtini De qone christiano

Sf.

AureliuAwstut, Despre lupta er8tirn

285

immutabimur

(I Cor. XV, 5O-58): ut et illud verurn


cittt

quod resurget car(); er illud verum sit, quod reg;num Dei non possidebunt.

dit, et sanguis

50-513): intrucAt este adevdrat gi faptul <;d va invia carnea: gi-i adevdrat gi faptul cE carrrea gi sAngele nu v()r ptrseda impdrdfia lui Dumnezetr.

XXMII. -

35. Fideisimplicitote lactttri<tportet, cum PilrDuli sumus Charitas perfecta nec cupiditatem saeculi compatitur, nec tintorem. Cognitio ueritatis in corde mundato'

XXX

cu simplicitatea credin;ei .itate nu suferd-mp re und nici. tearno. Cunoaste reo

lsta fidei simplicitate et sinceritate lactati nutriamur' in Christo; ] sumus, nrajorum' rrtis saluberrimis non cibos bonis moribus et crescanus

AHptali prin aceasrd simplicitate gi sinceriate a credinlei, s6 ne nutrim intru Christos; gi, c,m suntem mititei, s6 nu rA'nim

ru Christos prirr
bunele m<.rravuri,

ui Dunrnezeu Ei a tre noi intru sine

gi-atot-invederata cunoa$tere a adevirului, cu c6t vedern cd noi inaintdm intru charitate pi cd prin simplicitatea ei avem inima curd1itd, fiindcd prin insugi ,chiul interi.r este vizut atlevhrul: Fericiyi, intr-adeucir, cei curapi cu inima, zice, cci ei il uor uedea

ejus levis (htatth.

XI, 30), coronam victoriae mereamur'

NOTE OI COMENTARII

N.

?fffl*;ri2qiDuprc

natumbinetui

noaatre.

6E vorba de manihei.

prcanm

XLtr, col21 sqq. lrAldel: sunt or6nduite;


12Cf.

q^Despresen$ril 'oPentru ereziile

XXV,n. gS.

h Haer.,p.L.,t.

sunt puse in ordine. II Retract, eap. 3, supra,N. intr.

CUPRTNS NotfiosupmediSiei
SOLII-OCVII.......
............... s

""""":""""""""""""" 6 Notd;ntftiludit(i """"' 9 Cenrr:,l ix'rAr............. Rugdciunea odre r,rrr;;; ... ..... .....' .'....,........... ..... ... ......... ;; ! tr Ce trebuie iubit .........4g ............+g E CunoagtercaluiDrnuezeu M Celesigprreprinqtiin1A........... ....,.... V_ $tiinla oelor retbsenr5nitoare, aceeaqi sauegel6 ........................ ir3 \{t SimprilesuJletuluiincareesteperoeputD].mnezeu . .... .. ... 55 52 ..1[ Credirya, speranp, charitatea, p6r,6 *rd" ele neoesare .... 61 "*rt VIII Cele neoesare pentru omoasterea lui Dumne2eu ..................... 67 Dt Iubirea de sine .......... 6J X Iubirealucmrilortrupegti giaoelordinafara .......65 XI Avantaiele externe nu pentru sine, ci pentru alte hunuri adevd_
.XII.
XItr.
nimig de urrrt,
in <r chip
gi

Nimic nu-i dr: dorir dec6t innutft ooncluoe Ia binele suprem,

rate pot fr adnrise mai adevfuat decAt ciutate cu insistenlA

...

.. 67

decAtintru
c'e

............71

IubireaadwdratE

;rrin

trepte

}JV XV.

i""41l"pt"p"mrrea inbeamA ochii,

......7:)
t.a sd

patn fi vdzutd ..........77 In oechipser:rrnoa$esullenrl. 1".*a.."" Lpde Dumnere, .... Bt

I III.

Crnrne A D01tA........... I Desprenem,rire;;"rr,


Adevdnrlperpetuu

...:...............

.................... ...-.............,...... ...........

............................ gq

Dacd va fi pun_rrea falsitateq qi, f,ir6 sim6 nu va putea sd fre, rezultiitiunoareculeaulletvasdexistepu-ru-rea. ....................91

*; ru.

Nu I se p,oate flrre niu nici LU

ar*"r"r, nici altei naturi, nsulr............ .....-.....167


ai de la Dumnezeu ...................... 167 ari, sunt de la Durnne zeu ......... 769

x\{
XVIII

:_:1::r::::-:*:ll

16e

,\w. xtr
A ri, cu
Durerea, numaiin

........ 17r

n ....171

xxtr. xxw
XXV

l} I-I_ xxr.

111

J;,u,1,1e;.;;ilil6;";;............ ............... .. . 1Tj .-t "i*.il"b".* .1._ll Ifodicele, numitedelam,,a .. .._.............................................. i;;
...177 ..177

Hyle, pe care anticii o numeau materia informd a lucruril:"r;;: nu este un rdu

"'

mcomutabil. Cd Fiul lui Dumnezeu a fost nEsc,u! nu f5cut ..... Acel al Evangheliei: Ftud de EI i.*"gi *" fAcur nimig

l7g

""

turile ...................................... lB3 uqr nu semnificd totuna............ 1g:l , ci de la voinla pricdtuitorilor ... 1g3 prin pdtatele noastre. ............. 1g5 suntdela Dumnezeu .... 1&5 e apa4rne_n mod e6al lui
....'..........:...... ...... 187
rea de a face rdu. ................. 1Bz q ci pr[cfitr.rindsau fdcutrdi .... lg9

................... 181

rele, ci p5rilsilea maibunei ..... 1g1.

crmutui e sd tre supus lui r.,,.,..r"f.1:.1 )o0${ Nici o creanrrd a Li D.r^r,.r...;;l;;;

;* *te reu a te

: ::'":*

...... tg

*i"i"'pi*-,..il";

... ...... . .

u-i rdu ................................... 193

l3j

*-::::::iTr:"::

,e3

Cupriru

2gg

XVI. X\tr,
X\m.

18 19 cA
20. Nici nu-s de-ascultat negatoriit'a

rnitatal Nu+d; ,,,,,,,,,,,;,


(lhrirftf f

,r,,,, !6?

krrll
,,,,,,,8811

ffltg*F
,,rr,tJ61

XIX
xx.

adeVdfat

rr,,,rrr,tr,,nrnit,.t,,,,,,t,,,,,,I&l

XXI.

au lbst fricul.i intelepF ...............,. ! ! i,,,,.,., r,,,, 2il. Nici nu+ de ascrrltat oei oe zic

,,il61
-ll
I
',

singurcorpul

XXII. 2.t. Nici cei care

neagd corpul lui

Chrirml

gi-l zic fricut aga precum cel cu canr

Prin femeie, rnoartea, prin femcie, LXItr. 25. Nu-s de-ascultat cei ce-l numeg('
creaturd, fiincd a pbtimit. CA F'iuI

mutaliunea divinitEfi ......, .. r....,. i.,,, i, | | LXIV. 26. Nu-s de.-ascultat cei care neagl 0l Dqmnului, care ftrsese-nmormAnl(,,,,,r,iri xxv 27. Nir:i pe negatorii corpului lui ( )0fl4. 28. Nici negatorilor cd Chrictoc lld
.

Ce-nseamn6dreapta qi stAnga lui

)oil,[ 29. Nici nu+;de asruultat netatorii lud )0$,[ 30. Nici cei ce zic cd Spiritul promb l XXIX.:ll. Nici
nu-s tie

ascultatdonatipdi[

pe intreg rotocolul

pim6ntrrlui, Dt

d
I

la Rorna rnuza cu Caecilliarrui nlt voiesc t:a Botez,ul si fie nut, daril nU.l XILK 32. Nu-s de-ascultat luriferiadi siau rupt ei de BisericA, fiindd'l eft]Zla al'lana ,. ,.,, r r u r X-X,\I. :J:3. Ni<:i nu-s de-a.sr:ulat rathariiq toate pecatele 9i opunAndulro rtl

294
,D[\T. .$CflT

htpriw

Str. Ospitdrlei nr. 4, 34OO Cluf-Napoca, Romdnia tel. / fax4O2 64 429675, e-mail: clubulciirtii@vahoo.com www.edituradacia. ro

,\o1epicomentaii,....,................................,;..,....,........

..,......-.......... 2gZ

insc"r-'l,ete

in CTIIBAL CilRTII DACIA!


dcli[

Pofi bcneflcia de o mullime de arrantaie


rtduere dln prelul dc ven rrc prcluarea rapidi I mmenzll tl onomrc. ppmtt nmblrs - scutire de trxe po$tale - rfis grrtuit h cltdogul periodlc d noilor tparlUi - oftrtt pmmogonde onsdnd in rcduceri de preg de pfuil la 5096, prcmll g cadouri - leg$magl de nembru al Clubulul Ct4ii Decia cerc iti rslgurl dle frcllttlU
- 25 %
-

Nu

trebuiedecir

-sl
-

' hefurile

compltezitnlonul cunumlruldeexemplrredlntiduldorittist-lxpediezipcdrcseediturli si comend lunil el pupn doul rirlurl sru clrfl in raloare de minimum 100 000 de lci

ae modiEcd

irt funcgie de rata infXafiei.

'Crdrele didstice beneflclrzl de rvenule iruplinennre. ' Orice sugesdi rrferitoare l, ofurte norstfi de ctrte suni blne vnite.

TALON
Nume
Str.
Bl.

Prenume_
Nr.

------Sc.---_Et.__-__Ap. Sector_ Localitate_


Virsta____Profesia
Locul de Cod

munctr____

.__semnitura_

Apteptim comenzile dumneavoastrl!