Sunteți pe pagina 1din 150
S. AIJR.ELII AUGI.JSTINI SFANTUL AUGUSTIN OPERA OMNIA VO]-L]A{UL V _qelleqt4l De natura boni De agone
S. AIJR.ELII AUGI.JSTINI
SFANTUL AUGUSTIN
OPERA OMNIA
VO]-L]A{UL V
_qelleqt4l
De natura boni
De agone christiano
- ::-***t
l.i'
.',
-
)
(.
I i-l rr'-
'',
tl
.,.xI
.
r'" \
r/.-
1 ,It'- ,r
Solilocvii
Despr e rtatura brnelui
Despre 1v
rupra cfe$tlna
WDYYTW" ]3}':TNGVA
DACIA
Augustin, sff;atul nepereohe, dupd care filssofia a lnoetst sE fie alta decit cregtin[, mirificul ,:'!
Augustin, sff;atul nepereohe,
dupd
care filssofia a lnoetst sE fie
alta decit cregtin[,
mirificul
,:'!
'
jr#";fiitrj : . " i
t
\
;:'Ti:%,':'i
li'l
''
1-r
j
univ^ersaltr
*ggi4&.t u*:i,l{i}rl
.i- "
;;"il ;,;;ffi;
; ;?ffi;
r.t-'
,,1f
J1
J;'"
=-
I
gi rom6ne6te.
i.'--IS \L:,-' ',.t ' ' )'
''
CI}E}14 Oh{I{IA
I
Enchiririion sir.,e De firtre, spc et chari{-at* "
Enchirielicn
sar,L l-)crs1-.ve cr*ciinqa, spcr;rnt5. ;i iubire
De firle *t Syrnbolo - L.xespre creclintir ;i Ctcz
De Symbolt):serm() ad catechutrlen{rs - L}esp're flree cltrc itllechumeni
1l
llc tril,',ero arbitrio - l-iLlerLrtr arbitru
{lI
lle r"nlisica - Despre tnuzira
lV
(lontra acauienlico"o . (loutrir ;rcallemicilor
De ordine - Desprc oroiine
L)e r.llLantirati: animae - Ilespre canfitratea srr{ttretulu j
V
Soliloquia - Sr>lil,,rcvii
f,le ir;eti:ra t-ri.rt"li - lJespre natLtr;l binelr,ti
De agone chrisliano - l)espre ht]11.n crestin;l
VI
Dc mugistro - []rrprc rrr:gistru
De bcat.r viru - Dcspr* viarr frriciri
fle immortalitate auimae - L)espre nernurirea su{letului
rsBN 5?:-35-1h41-X
Sftntul Augustin I:, SOLItr,OCVU. DESPRE.NATURA BINELUI DESPRE'LUPTA
Sftntul Augustin
I:,
SOLItr,OCVU.
DESPRE.NATURA BINELUI
DESPRE'LUPTA
SFANTUL ATJGUSTIN Cr-rleclia: Sf. Augustin Opera Omnia Cr x.rrdonatnr : /asiLe Sa u Coperta: Sorinlarut
SFANTUL ATJGUSTIN
Cr-rleclia: Sf. Augustin Opera Omnia
Cr x.rrdonatnr : /asiLe Sa u
Coperta: Sorinlarut
Oprna OrraNn
Conceplie grafic6: M ihai Be nea
VorurraulV
Decrierea CIP a Bibltotecii Nafionale a Bom.Aniei:
AUG[NI'[IN,ST
Solitoquia - Solllocrrii; De natura tioni - Deepre natura
binelui; De agone chrlstiano = Deeple lqrta ougtinA / Sf6ntul
Augustin; Dacia, 2003
296 p.; 13x20,5 crn - (Opera Omnia)
SOIJLOCVII
(sqLrLoQUrA)
ISBN: 97&3S1621-X
827.t24'02-97--L36.1
DESPRE NATLIRA .tsR{ELUI
(DE NATURA BoNr)
@ EdituraDaciu
DESPRE LIPIA CRE$TINA
ClqiNapoco: 3400, str. Ospltiriei nt. 4, tnL/fax: 0264/42 96 75
tril.O264/45 21 78, O.P. 1, C.P. 160
email: edituradacia@hotmail.com, www.edituradacia.ro
(DE AGONE CHRTSTTANO)
Bucureqti: Ofrciul pogtal 16, sector 6
sh, General Medic Emanoil Severin nr. 14
tel. 021/315 E9 84, fa* 0211315 89 86
Satu Mare: 3600, Bdul t atelei R13 et. VI ap. 18
tql- 026L/76 91 11; fa* 026L/769L L2
Cdeufa pogdn 509; Piata 25 octombrie nr. 12
www.multiarea.ro
Edigie bilingvi
Baia Mare: 4800, atr. Victoriei nr. 146
Text latin_romin
Traducere, note introductive, note gi comenmrii de
tel./to;r: O262/2L 89 23
VASILE SAV
T0rgu MureE: 4300, gh. Mdgurei nr. 34
tnl./fex 0265/13
22 87
liedactor: Alexantlra Red trir:
EDITIJRA DACIA
Tehn, rrerlartor: Cristian M,,i.;ir
ClulNapa
Comanda nr. 4540

r

SF.

AURELIU AUGUSTIN

EPISCOPUL HIPPONEI

SOLILOCVII

DOUA CARTI

Laciei NO'|A ASUPRA EDITIEI Cu prezentul volum. Editura Dacia r:ontinud editarea, in text paralel latin-romAn,
Laciei
NO'|A ASUPRA EDITIEI
Cu prezentul volum. Editura Dacia r:ontinud editarea, in
text paralel latin-romAn, a operei
complete a sfantului Ar-rgustin.
Aceastd intreprirrdere nu po{rte
fi
realizarea unui
."irrg*
traducdtor, nici mdcar a unei generalii de traduritori, ci trebuie
sd fie opera unei culturi. Performanfa traducdt.rului
c,nsistd
i.
redarea, pentru prima datd i, roma,egte - in succesiu,e& acestor
in care este general e-xpusd
credinla cregtind -, a tuturor
lpe-re,
dialogurilor filosofice augrrstiniene.
l. Enchiridion - Enchiridionul (Manurrl de credinpd)
De Fide et Symbob -
Despre
credinpd
Ei
Crez
Ih &4nfda orl cntethumenos - Despe Cru, qiue atrchaneni
2. De libero arbitrio - Despre liberut atbitru
3. De musica - Despre muziod
4. Contra Academicos - Contra academicilor
De ordine - I)espre ordine
De quantitate onimae - Despre cantitatea sufletului
5. Soliloquia - Solilocuii
De natura boni - Despre natura binelui
De agone. christiano - Despre lupta creptind
6. De magistro - I)espre magbtru
De beata uita - Despre uiapa fericitd
De immortalitate animae - Despre nemurirea sufletului
Prezenta edilie reproduee textul tatinescrdih "patrolo1;io
htind a lui J. P. Migne.
Responsabilitatea pentru acuratefea textului latin apa4ine
Editurii Dacia.

F

Prietenilor .ogtri, Angelei qi lui Adrian Popescu.

Nori nvTioDucTrri

r

10 8f. Aurcliu Augstin, Solilacuii

din plotinism, iar dintre toate acestea, modul in care Platon a

definit qi a demonstrat dialectic, in Alcibiade, omul, mod preluat,

apoi, de cdtre Plotin, adicd, omul este suflet care serserueSte de

corp, ar fi avut asupra gAndirii augustiniene o influen16 decisird. C6nd, aEadar, se exprimd doar ca un cregtin, Sfdntul Augustin nu pregetd s[ reaminteascd cumcd omul este unitatea sufletului gi trupului, cAnd incepe, insd, s[ filosofeze, se reintoarce la definilia

datd de Platon gi preluath de Plotin; ba, mai mult, pdstreazd

definiqia, cu absolut toate consecinfele logice pe care ea le implicA,

dintre oare ce& mai important6 este transcendenla ierarhicd a sufletului fald de trup, dar, adeverind prezenfa in intregime a

sullenrlui inru tot mp"l, relevd faptul cd sulletul este legat, tohrgi,

de trrp numai prin funcgia sa vivificatrice, ceea ce implicd, desig;ur,

din partea sa,o supraveghere indeniabilE a absolut tot ceea ce se

intAmpld in trrp. CAnd realitElile exterioare impresioneazE, prin urrnare, tmpul, organele sdle senzoriale sunt supuse acgiunii, sau,

md rog, paterii, respectivelor realitdli externe, care dau nagtere, in

trup, unor modificdri anume, suflehrl, ins6, superior,.aga curn s-a

spus, trupului, nu este direct supus absolut nici uneia dintre respectir'ele acliuni, intrucAt, conform neclintitei legi a ordinei,

absolut nimic din ce€,s ce este inferior nu are putinia de a acqiona

asupra a ceea oe-i este superior. Custode atent aI tmpului, sullenrlui

nu-i pot sc6pa, ins6, respectivele modificEri, qi, fdrd sE

suporte

nimic din partea trupului, el tld la iveal6, cu o mirifici

promptitudine, dintru propria-i substanld, imagini asemdn6toare

numitelor realitEli exterioare, care au impresionat organele

trrpu-lui, iar aoeastfi lucrare; infu trup, a sufletului este ceea ce se

numeqte indeobgte senzalien care este, vasdzicd, acgiune exercitatd

de suftet gi nicidecrrm patere fizicd la care el ar fi supus. Senza;ia are, prin unnare, f.ur.+" inlormativd fie asupla stnrii gi rebuinfelor trupului, fie asupra realit{ilor extefioare inconjurdtoare. Ori, cum trdsdhrra distinctivd a acestor date urterioare este instabilitatea, qi

deci, caducitatea, intruc6t; durAnd in timp, ele apar gi dispar,

inceteazd si existe gi se succed unele altora, astfel incAt

nu pot fi

deplin percepute 9i a-bia aiungi sd spui sunt, ci au gi dispdrut,

aceast6 lips* funciard de stabilitate tr6deazd o lipsd funciarE de

fii4d (fiire) adevlratd, care le exclude de Ia absolut orice c;unoaEere

Nofi irtbod,uctiod

l1

autenticS., intn-rc6t a cunoaste nu-nseamnd alrsolut nimic alta decAt

numai gi numai a cuprinde cu gAndirea un obiect care nll se

schimbl gi pe care insagi stahilitatea lui ne perrriite s6J ginem sub

raza spiritului. Cunoqtinle despre astfel de realitdli imutabile sufletul descoperd intru sine insuqi, ori de cAte ori inlelege un

adevdr, intrucAt un adevdr este absolut cu totul alta decAt cunoaqterea empiricA a indiferent cdrui fapt: un adevir este

descoperirea, cu aiutorul gAndirii

Aga, c6nd descoper5 cturrci 2 + 2

care i se supune; a unei reguli.

:4

sau cd tretruie sd faci binele

gi sd ocoleasci r{rul, inlelege realitdli nonsensihile, pur inteligitrile,

pur qi simplu,

a cdror trdseturd fundamentald este necesitatea. Ele,

nu pot fi altfel, qi; intruc6t nu pot fi aldel, sunt necesare, iar, prin

faptul cd .sunt necesare; sunt imuabile, qi, fiind imuabile, sunt

eterne. Necesar, imuabil, etern, pe tustrele acestea le rezurrid adexdratul, iar veritatea lor cnnsistd intru fapnrl cd au cu adevirat

fiin;a, intmc6t eete adevdrat numai ceea ce cu adevirat estb.

La o scrutare atent6, ins{ prezenla in suflet a unor cunoqtinle adevdrate pune o problemd care nu suferd a fi oc,oliti. Cum anume

poate fi ea expliratd? Cunogtinlele provin, intr-un sens anume, cu

toatele, din'senzalii. Singurele obiecte, care

cele vdzute. sau cele ce pot fi imaginate in urma celor vdzute,

pot fi gAndite, sunt

Nimic sensi.bil ntr este, insd, nici necesar, nici imuabil, nici etern;

dimpotrivS, tot sensibilul' este contingent, schimbitor, trecdtor, OricAtd experienfd sensitiild am aduna, nu vom deduce din ea

niciodatd o regrrl5 necesar6. Vdd,

desigur, cu ochiul liher, cd, in

fapt" 2 + 2 : 4, <lar absolut numai g6ndirea imi spune mie cd nu se poate nicidecrrm altfel. Nu obiectele sensibile' imi spun, deci, adevdnrrile referitoare la ele insele, gi, cu atAt mai pu1in, la altele.

De unde, atunci. sursa cunoqtinlelor adevdrate? Si fiu, o&re, eu insumi sursa cunoqtinlelor mel'e adevErate? Dar nici mdcar eu insumi nu sunt nrai pulin contingent qi schirnbitor decAt obiectele

simlurilor mele, qi, prin insuqi acest fapt, se pleacE rafiunea mea

fa16 cu adevdnrl <nre o domind. Necesitatea adevrlnrlui este semnul

transcendenqei lui asupra

gAndirii rnele; in r:adrul rafiunii insfui,

adevdrul sti deasupra ra;iunii.

Exist5,, prin urmare; cel'a, in om, ce transcende omului insuqi,

iar acest oeva esle o realitate pur inteligibild, necesari, imuabild,

F

L2

Sf. Aurcliu Aus.tstin" Solilncuii

etemd, este adev6rul insuqi, este ceea ce nlrmim l)rrnrnezeu. intnr a-L nunri, pot fi folosite cele mai felurite metafore: soarele inteligibil,

la a cdrui lumin[ raliunea vede adevirut; Magtstrul interior, care-i

rdspunde liuntric raliunii, dar toate au, la urnta urmei, acelaqi sens; orice nun- e i-arn atribui, inplegem cd denumim acea realitate divin5, viala vielii noastre adic6, mai lEuntricd nou6 decAt insuqi

liuntricul nosrrr. A,ga. toate tinderile augustiniene spre Dumnezeu

urmeazd acelagi itinerariu: dintm exterior cdtre interior qi dintru

interior cdtre superior.

Aflat prin aceastd metodE, f)umnezeul SfAnnrlui Augustin

se ofer6, agadar, ca o realitate ldunnicd gi totodatd transcendentd

gAndirii. Fiecare judecatd adev6ratS, fie ea din oricare dintre artele

liberale, ii invedereazil, prezenla, dar natura sa r6mf,ne ascunsd.

inleleg6nd, nu-nseamn6 nicidecum cAJ- inlelegem pe Dumnezeu,

intrucAt El este absolut inefabil, gi, voind sE spunem ce este El,

spunem, mai degrabd, ceea ce nu este El, decAt c-eea ce este, Il

numim, care-va-sd-zic6, mai degrabd apofatic, prin gAndire negativd, prin negalie, decdt katafatic, prin g6ndire afirmativE,

prin afirrnape. Exist6, totugi, dintre toate numele cu care-L putem

nunri unul, care-L numegte nmi bine decAt toate celelalte, acela cu

cale a voit El insugi sd li se facd cunoscut oantenilor, cAnd i-a spus lui Moise: Ego sum qui swn (^E"'. 3, 14). El este, agadar, fiinla

insflqi (qasam esse), deplina. totala realitate (essentia), aqa, incAt

aceastd denominaqie., essentia, I se potrivegte absolut numai I 'ui,

intrucAt tot ceea ce se schimbd nu este cu adevdrat, cEci a se

schinrba insearrrnd a inceta sE fie ceea ce era qi a deveni alta; care,

va inceta sd nrai fie ceea ce era, q.a.m.d'

la r6ndu-i,.schimbAndu-se,

Un amestec de fiinld (fiire) qi nefiinl[ (nefiire) implicd, aqadar,

orice schimbare, iar a elinrina cu tonrl nefiinla (nefrirea) insearmd

a elimina insugi principiul

pura imutabilitate, decAt

mutabfitfiii gi a nu pdstra, aldturi de

numai fiin1a (fiirea). A spune, apoi, ci

Dumrrezeu este? prin exoeleulE, essentia, ci este fiinla (fiirea) prin

excelenld, ori cd'este absoluta imutabilitate nu-nseanrnd absolut

ninric alta dec6t numai gi numai a spune una gi-aceeaqi, intnrcAt

t)ere esse est enim semper eodem modum esse, adic5, a fi cu adevirat inseanrnS a fi in acelaqi mod totdeauna; or numai

Natd introdwtiud

13

Dumnezeu este pumri acclaqi: El este, deci, Fiinla (Fiirea), inrmcat

este imutabilitatea.

Aga, Etienrie Gilson, intrebAndu-se retoric cAt va fi fost SfAntul Augustin irtsuqi congtient de profundul s6u acord, in

ace-astd, problemd cu Platon, c.onclude cd aeest fapt se poate vedea in remarcabilul text VIII, 11, din Cetatea lui Dumnezer-r, unde lui Augpstin i se pare cumcd Cel ce asle, din Ecod, insearhn5 cAt se

prrate de lEmurit Cel ce este imuabil qi, drept urrnare, ceea ce

Platon numegtefrnpd, intrucAt pare sd admit6 gi el cd Platon va fi ar.ut cunogtinfd de Vechiul Testament.

Noliunea augrrstiniani, apoi, a unui Dumnezeu esse,ntia va

exercita o inlluen{E incleniabild asupra docninei Sfdnnrlui Arselm,

a lui Alexander din Hales gi a SfAntului Bonaventura, iar, in ce

priveqte doctri4a care intemeiazd adevdrata cunoagtere pe inluminarea de t:6tre CuvAnt'a intelectului, ea va deveni unul tlintre semnele distinctive ale augustinismului, totugi, aceastd

perpetuare va fi insoliti de unele sehimbdri de perspeaivE, intrucAt Evtrl Mediu va c,6uta, pe de o parte, in noqiunea de esenginlitate a lui Dumnezeu elernenhrl prin care sd poat6 demonstra cd existen{a

Lui e nemijlocit evidentd (Sf6ntul Ancekn qi Sf6nnrl Bonaventura,

de exemplu), ceea ce Augustin insugi nu a fdcut, iar, pe de alt5

parte, augustinienii Ermlui Mediu vor fi in'mod firesc nevoitri,

pentru a-i demonstra, in fala doctrinei opuse a aristotelicienilor,

perenitatea, sd dezvolte teoria inluminlrii divine drept tezl

epistemologicd propriu-zisd, in timp ce Augustin afla in teoria inlumindrii divine un sprijin spre frnele sdu, acela de a ajunge la I)umnezeu.

Dar platonismului gi neoplatonismului li s-a cdutat in

arndnunt ce a re;ginut Sfantul Augustin din ele qi care anume dintre

doctrine l-a influenlat indeosebi; s-au

cdutat raporturile dintre ele

gi cregtinism qi li s-au analizat rddEcinile qi Ii s-au dovedit

rnodalitElile de influen16; s-a cercetet dacd se poate susline o

influenld directd a lui Platon qi dacd aceasta va fi fost prin

prin traducere; o atenlie

deosebitd Ii s-a acordat lui Plotin, Philon gi Iamblic qi au fost

contactul cu textul in original sau

t:hiar puse in paralel pasaie din Plotin qi din SfGnnrI Augustin; +a vorbit (cu argurnnete din Confess. 1. VIII, c. IX, XX-XXI, P.L., t.

r

l4

Sf. Aurelia Awwtin, Solilacuii

XXXII, ui.'74O,746; Contrct acad., 1. III, c. XITII; ibid. col. 955

sq; Ep. CXWIL n.2O-34, P.L., t. XXXIII, ai. 441-448; De uem ,eW.c. XII, P.L., t. X)(XIV, col. 132; De ciu. D"ql. VIII, c. I,ryX,

P.L., t. XLI, coll. 223 sqq., 227 qq., %a sqq.)cd influe.nga cd4ilor

platoniciene a fost hot[rAtoare qi cd nici un alt filosof nu s-a

bucurat de un entuziasm egal din partea sq s-a spus cd e sigur cE Timaios a fost citit, intmc6t il citeazd; s-a spus, de asemenea, cd

SfAntul Augustin credea in fels a fi gdsit la platonicieni dparina

Verbului, chiar gi generaliunea divin6; cd, in ce privegte Trinitatea,

le reprogeazd a nu fi gdsit la ei Spiritr:l Sf6nt (Quaesr. in Hept. 7. Il, g. XXV, P.L., t. XXruV, utl.27), dar ii concede, totuqi, lui Porfir

cd el ar vorbi de Spiritrn Sf6nt (De cb. DeL e. 1. Col. 307), insd il apostrofeaz6 intrucAt vorbeqte, dupd obiceiul neoplatonicienilor,

de trei zei: Regnum meum non est de hoc mundo (Ramct. 1. I, c.

III, n. 2. P.L., t. XXXII, col. 558) teoria platonician[ a lumii inteligibile a ideilor, opusd lumii reale; s-a spus, iardgi, cd a

imprumutat din scrierile platoniciene conceplia despre filosofie,

obiectul filosofiei gi nrulte, multe altele referitoare la teodicee, rurtura lumii create, cosmolqfe, psihologre, peihologia spirinralistd, rr1e1al6

etc., unele vehement afirmate gi apoi retractate (Cf. E. Portalid, Dict. De th6ol. cath. cal. 2325 sqq.), afirmalii cdrora [i se pot gdsi,

tuturora, motivalii pertinente gi in litera, qi spiritul altor scrieri

augustiniene, Nu-i mai pulin adevdrat, insi, cd SfAntul Augustin

aiunge gi miilocit la Platon, intAi 9i intAi, prin sistemul de

im'ifdmflnt roman, bine agezat qi in Africa, gi pe temeliile unui

platonism specific asimilat gi chiar vulgarizat, apoi prin

ralionalismul retoric ciceronian, prin clarobscurul coprovincialului

s[u, Apuleius, aga cum apare el in De Deo Socratis, qi, nu in ultimul rAnd, prin stoicisnrul varronian, iar, in subsidiar, chiar un

platonism frrnest al gnosticilor, al arianismului ori apollinarismului, ori unul al eunomienilorr un platonism mediat, deci, dar nu mai

pu1in, dupd marea confuzio a gAndirii din primele doui secole,

un sincretism platonician, imbibat indeajuns de stoicism gi

aristotelism. Totuqi, gAndirea Sffurtr:Iui Augustin

fundati pe convertirea sa, convettire

este, cr;rrr s-a spus,

cireia i s-au atribuit

dimensiuni pauline, iar dezvoltarea gAndirii sale ar fi, conforn

acestei opinii, reflexul constantei repetilii a corrvertirii. in acest

Nottl inhod.rctiud

l5

sens, chiar dacd el adopth

platonismul gi neoplatonisrnul- intmtt

adoptE

spre a re transfigura,

plat.nisr,ul

la el Plaron ar fi ton-rnn cu plotin. er le

gi, nunrai in aoest aens. putem rorbi gi otiri d"upre

gi neoplaronisnru.l cnegtin. Aga, pentru a circumscrie esenfd acesrui

platonism, se poate, in

limitele unei inerente subiemivitaii, afirma

Sf6ntul Augustin ni se ielevh drepr

capodoperele maturitAtii 9i

je

s6 zic5 nu ,r,rrr.i .fr,

exprice Evangtrelia

c5, in dialogurile sale,

platonicianul cregtin; pe cAnd, in

senecnrgii, c.reqtinul platonician, (nea (E wea

in operele de tinerele, sfenhrl Augustin vrea sd

prin scrierile lui Platon, iar in cele de meturita;e wea rafiunea la temelia credinfei cdutate de platon, ci chiar

sd pund

.,j , gi

face, dupd cum nu doar cd statorniceqte in infailibilitatea. imtrtehilitatea gi eternitatea crehtorului lrmea ideilor lui platon"

ci ci

identificd chiar ideile cu Creatorul, fapt ce se poate vedea

vorbeqte despre lustitrie, CuvAnt, AdevEr, inlelepciune

cardinale, iar asta nu implicd .bsorrt'd"ro"

Evangherie sau a cregtinismului in

bine inleleg" d"

Sfant,rl

Desigur,

niEte simpozioane, in aula

platon al creqtini"smului.

".

osp6teaz6 copios qi se

lo.

idiir,,

ugopa

'rrr*i

-.i

."

peste tot unde

gi despre virtulile

existenfa platonismului in

platonism, cici numai ara putem

Augustin a fost qi este numit

dialogr.rrile lui Platon sunt

artisticeqte

din Pantheon a muzelor, unde se

[renchetuiegte) tnore graeco)

i, clarobscu.ur ,rmh

unr.brit de umbra lui Socrate gi,

ce sfArqegte-n cucutE, pe c,nd,

cAteodatd, a Diotimei, l, o

[a SfAntul Augustin, .,"1

pdrinli, dialolgurile

rrr,,

platonician dintre plat,,icienii sfinf

totdeauna, .iqte s.lilocvii, i, temprur interior l.riri.,rt, ,rra,

identic vinrrl adeveririi qi

nfelepciunii ce nesfArqeqte

ectivit5gii inerente, prtt fi

Sfantur Ausustin, o" lll,$

,r parre, ei

iiT:'Ij:fl::Til,:: ::

in"ordine, Ia sfhntur

disputd intr,

|"fl

imperiul libertdlii pun"rii

,i", intru imperiul libertnpi t_rrdinei; la platon, ,"t, *.p,".iJ

aL r:.manclame^tertx

acceptabile, la sianrur qi al comandarnent.lor

gAndirii creat.are de

legilor justificabile qi

Augrrstin, sub imperiul legii j,stificatoare

acceptate; la Platon se disputd irnperiul

abvrlut, Ia sfantrrl Aug,stir, imperiJ gandirii abzulutr.rlui .r"u,,,.,

F

16 Sf. Awelia Au*ttstin, Solibcvii

la Platon, credinla ideilor oglinditoare, la SfAntul Augustin,

credinp ideii oglindite; Ia Platon speranla nev6zutelor nevizutului,

Ia SfAntul Augustin, speranta nevizutelor nevizutului vdzut in

ipostaz[ real-umand; [a Platon, iubirea iubitorilor, la SfAntul

Augustin, iubirea iubfti-iubitorilor; la Platon Binele, Frumosul.qi

Lltilul oculte, la SfAntul Augustin, Binele, Frumosul qi Utilul

invederate in aceeaqi ipostaz6 inomenit{ la Platon, inlelepciunea

inleleplilor, la SfAntul Augustin, inlelepciunea inleleplitoare a

inleleplitorului; la Platon, eternitdli mitice, in absolutul etern, prototipul ideilor, Logosul, Demiurgul daimonic miilocitor gi

mijlocitorii daimonici ai miilocitorului gi omul miilocit in

clarobscunrl unui ev metaforic al unei paternitAfi gi filiaii succesive, la SfAntul Augustin, eternul abeolug Dumnezeu, CuvAntul, Spiritul, una in nristerul inefabil, Dumnezeu{frinitatea, Thtdl, adic6, qi Fiul,

qi Spiritul Sf6nt, intm coeternitatea gi coevitatea paternitdqii frliafei

qi filialiei paternitdlii, gi, deopotrivd, coevitatea gi coeternitatea purcederii, una, adicd'Irinitatea, intru cale nu se numegte Cuv6nt

al lui Dumnezeu de cetre lumina creati a raliunii umarle, luminat[

de lumina necreatE, decAt numai Fiul, qi nici dar al lui Dumnezeu,

decAt numai Spirinrl, nici cel dintru care s-& n6sc,ut CuvAntul gi

purccde, principial, Spiritul, decAt numai Thtdl, gi de aceea sa zis principial, frindcd se gdseqte cd spiritul purcede gi de la Fiul, dar

pe acesta i [-a dat, desigur, lui, TatEl, nu deja existentului 9i incd

neavitorului, ci tot ceea ce i-a dat Unuian5scutului, n6scAnd i-a

dat: aga, va-sd-zic5, l-a ndscut, tnc6t chiar qi de la el sd purceadd

deop!.rtrir,6, gi Spiritul sE fie Spiritul amdndurora: agadar, 'fatdl,

nendscutul, Estele, dar Estele coetern qi coev Fiului, nef6crrtului, dar Llnuian6scunrlui dintru Tat5l, c6ci, desigur, TatEI Fiului poate

fi irwizibil, c6t Fiul TatElui este vizibil, dar Thtdl nu poate fi, fie 9i invizibil, Tat6, inainte de a fi, fie qi invizibil, Fiul.

t a fel, Sf6ntul Augustin este de acord cu Plotin ci Dumnezeu, ca reeli141s, este originea existentei tuturor realitSlilor (lucrurilor),

ci Verbul (Logosul - CuvAntul), ca lumind a inteligenfei, este

orieirrea adev6rului lucrurilor, cfl el, ca bine in sine,.ca bine suprem,

este originea binelui dintm toate lucn-rrile, triplu aspect din care

derivd cele trei discipline filosofice: fizica, logica qi morala, dar

Unul (: Unimea, Unitatea) plotinian; in sensul totalitdfii dupa

Notd infivductiud

L7

care trebuie interpretat fieca,re lucru, este, la SfAntul Augustin,

total diferit; lJnul plotinian, care este dincolo de fiinqd, spirit gi

(xrnoaltere, devine, la Augustin. Dumnezeu, canele este el insugi

fiinla, spiritul gi cunoagterea. Triplicitatea plotiniani a Unului srrpraexistent, a spiritului existent gi a sufletului universal se

v:himbE, la SfAntul Augustin, in unitatea intradivin[, a 'lrinit61ii,

in Dumnezeu unul in trei peisoane. Unul plotinian, dincolr tle

spirit. se r6sp6ndegte asupra sufletului lumii, pAni intru

pdEunderea rrrateriei, intr-r;n prezent etern al aceshri ciclu; pentru

SfAntul Augustin, fundamentul universului nu este nicidecum o t:rnanagie etern5, ci crealia unicd, iar acest univers creat are un

irrceput gi un sf6lqit. Unul plotinian este in repaos. Fiinla uman5

se-nv6rte in jurul lui. Dumnezeul augustinian ete voinfd lucrdtoare

(operant[), care, la rAndul s6u, se-ntoarce cdtre om. Apoi, Plotin igi ia elanul prin speculalie pentru a ajunge la extaz, SfAntul

Augustin, irntro elucidare de sine, pentm a lumina credinla; Plotin st: realizeazd in libera alianld a celor ce, izolagi gi diseminali in

Itrrne, se dedicA cu tohrl cAut{rii filosofice, Augrstin se, realtzeazd

in Biserici, subinleleasd ca autoritate, in prezenla unei puternice rrrganizSri (Cf. Karl Jaspers, Les gyands philasophes,2, Platon-Saint ALtgustin,,,PIon', Paris, 1990, p. 173 sqq.). in fine, la tustrei asisGm

la o avenhrd a n4iunii dar, la Platon qi la Plotin la o aventurd a

r.rliunii care ddscoperd cd are nevoie de credin16, pe cAnd, la

SfAntul Au5Justin, la o aventurd a raliunii care se vrba suporl

J)entru credinlE, gi putem spune, de asemenea, ci la tustr,ei suntem

in

clomeniul unei teologii, dar la Platon gi la Plotin inaintdm

rxrnstrAnqi in sferele unei teologii naturale, fabuloase qi civile, pe

t'And, la SfAntul Augustin, pagim liberi in sferele teologiei spirituale, intruc6t, la el, rajiunea gi credinp nu+ doud izvoare care, separate,

sfArqesc p.in a se tntAlni intro delti mitic6, ci+ acelagi izvor, care

ftrrmeazd, el insugi, natural, delta, intmcAt exisd rayiune in credinp

qii credinld in raliune. Totrqi, oricn vor fi spun6nd unii dintre exegefu sdi, cel carele s+r convertit, printr<r convertire cireia i s-au atribuit dimensiuni lrauline, a fost, int6i qi-ntAi, maniheul Augustin. CAt cunoEtea el,

itr momentrll convertirii sale, din doctrina creqtind, ne aratE insdgi

rrrlebrissima Rugdciune de la incepunrl acestui dialog:

f 8

Sf. AurcEu Awwtin, Solilacuii

primum

ut bene te rogem, deinde ut me agan-r dignum quem

2. Deus universitatis conditor, praesta mihi

exaudias, postremo ut liberes. Deus per quem omnia,

quae per se non essent) tendunt esse. Deus

qui ne id

quidem quod se invicem perimit, perirt: permittis. Deus

gui de nihilo mundum istum creasti, quem omnium oculi

sentiunt pulcherrimum. Deus qui malum non facis, et

facis esse ne pessimum flat. Deus qui paucis ad id quod

vere est refugientibus, ostendis malum nihil esse. Deus

per quem universitas etiam cum sinistra parte perfecta est. Deus a quo dissonantia usque in exiremum nulla

est, curn deteriora melioribus concinunt. Deus quem amat omne quod potest amare, sive sciens, sir.e nesciens. Deus

in quo sunt omnia,

[Col.

0S7O] cui tamen universae

creaturae nec turpitudo turpis est, nec malitia nooet,

nec error errat, Deus qui nisi mundos verum scire

noluisti. Deus pater veritatis, pater sapientiae, pater verae

summaeque vitae, pater

beatitudinis, pater honi et

evigilationis atque

pulchri, pater intelligibilis lucis, pater

illuminationis nostrae, pater pignoris quo admonemur

redire ad te.

3. Te inv<rco, Deus veritas, in qrro et a quo et per

quem yera sunt, quae vera sunt omnia, Deus sapientia,

rn quo et a quo et per quem sapiunt, quae sapiunt

onrnia. Deus vera et summa vita, in quo et tr quo et

per quem vivunt, quae vere Deus beatitudo, in (Iuo et a

sunt, quae

pulchrum,

summeque vivunt onrnia.

quo et [)er quem beata

beata sunt omnia. Deus bonum et

in quo et a quo et per quem bona et

pulchra sunt, quae bona et pulchra sunt omnia. Deus

quo et per quem

intelligibilis

lux, in quo et a

intelligibiliter lucent, <1uae intelligibilitr:r lucent omnia.

Deus cujus regnum

ignorat. Deus de cuitrs

est totus mundus, quem sensus

regno lex etiam in ista regna

describitur. Deus a quo averti, cadere; in quem

converti, resurgere; in quo manere, consistere est. Deus

a quo exire, emori; in quem redire, reviviscere; in qucr

NoUd intrud.uctiurd

19

_-

puterea

Ib rog cum se cuvine; apri, sd pE fac demn de a -E as.rulta, c,

2. Dumnez,eule,.ziditonrl

trniversului, d6_mi,

mai i:trA;,

s5

sd md liberezi, in cele

care n-ar putea fi prin sine, tind sd fie.

din ur,rd. Dumnezeule, prin carele t.ate,

Dumnezeule, Carele nu

distruge-n de sine.

ing5dui sd piarri nici mdcar ceea ce se

Dumnezeule, Carele.din nimic ai creat lgmea aceast+ pe care <rchii

if H[,:'i"t""]l'*,]

ce cu adevdrat este, cd r6ul ninric per.fect, chiar gi cu partea,st6ngd,

rele nu-i pAnd la extrem nic;i <,

runelor consun6. Dumnezeule, pe Etiutor, fie negtiutor, e_n srzue .sd

Carele Te iubegte tot ceea ce, fie

toate, C6ruia, tot,Ei, dirrtn,

intreaga creaturd nici uragenia nu-i este urdti, nici rdutatea nu-i

iuheascd. Dumneze.ule, intm C""el.-s

face.rdu, nici gregeala nu-i gre4egte. DumnezeuJe, ()arele nu ai v<lit.

sd qtie adevdratul

decat numai r,ra1ii. Dumnezeulg Taul

adevururui,

Tatdl inlelepciurrii.

Tatdl adevdratei qi supremei vie1i, Tatdi

gi frumosului, Tatdi luminii i","iigrbrr",

noasrre, Tht6l chezagiei prin .r"r"rri

beatitudinii, Thtdl binelui

Thtil vegherii gi ilumindrii

aminteqte sd ne intoarcem la Tine.

'.3. Pe Tine Te invoc, Dumnezeule

adevdr, intru Carele gi de la

Carele gi prin Carele-s adevdiatele, care adev6rate-s toate.

Dumnezeule in+ele.pciune, intru

infelepte, care inlelepte-s toate.

vid1a, intru Carele qi de la Carele

.9.Ifo,* qi suprenr vieluiesc toate. Dumnezeule fericire,_ntru

Carele

qi de la Carele ,si prin Calele-s fericite, care fericite_s toate.

Dumr-rezeule binele qi fmmosul, intm Carele

Carele-s bune qi

Dumnezeule lumind inteligibild,

$i

de la Carele *

-,

frurnoase, care bune gi fr,rrrro"

;;;

iolr".

intru Carlle pi de Ia Carele si

inteli$ibil lr""s,, ,.,n,

lumea pe care simlul

impdrdlie-i de

prin Carele inteligibil lucbsc, care

Dumnezeule, a CArui impdrdlie-i intreagE

nu o cunoaqte. Dumnezeule, lintru a Cdrui

:TT"":"

hotdr6tE legea gi-n impir5liile acestea. Durnrrezeule, de

e-o i.rrria,

la carele a-fi-ndepErtat e-a cidea, ra carere a fi convertit

i,tru carele a rdmane e-a driinui. Dumnezeule, tJe la carere a

-

20 Sf. Aurelia Augustiu S"lilo*ii

hahitare. vivere est. Deus quem llem() amlttlt, nlsl

deceptus: quem nern() quaerit, nisi atlnronittrs; quem

nemo invenit, nisi purgatus' Deus qtrem relinquere,

quem attendere, hoc est quod

hoc est quod habere. Deus cui

hoc est quod perire;

quem

,

amare; quem nide

nos fides excitat, spes erigit, charitas

iungit, Deus per

Deus per quem

vincirnus inimicun, te deprecor.

ar:cepimus ne omnino periremus. Deus a quo

*cln-r6rr.nrur'ut vigilemus.

separamus. Deus per

Deus per quom a malis bona

quem mala fugimus, et bona

seqirimur.

Deus

[Col.

rliq.,.,rdo

Deus per quem n()n cedimus adversitatibus'

per quem hene servimus et trene dominamur' OS71] Deus per quem diseirnus aliena esse quae

nostra;'et nostra esse quae aliquandcr

alie.no putabamus. Deus per quem malorum escis

atque

res

illecebris non haeremus. Deus Per quem nos

minutae non nrinuunt. Deus per quem melius

n()strum deteriori surhjectum

mors

non est. Deus per quem

attsorbetur in victoriam (I Cor. XV, 54)' Detrs

qui

ri

nos convertis. Deus qui nos eo quc'd non est exuis,

,

qrod

est induis. Deus qui nos exaudibiles facis'

nos munis. Deus qui nos in omnem veritatem

nt-,bis ornnia bona loqueris, nec

Deus qui

indur:is. Deus qui

insanos facis, riec a quoquam fieri sinis' Deus qui

n()s revo(:as in viam. Deus qui

nobis das panem

sitimus p.rir-, quo hausto

VI, 35).

justitia, et de

n()n movent qui

inrprt,hamus

.rril^

infirmis et egenis

apud te putcnt.

"rr.

nos deducis ad ianuam'

vitae. Deus per quem

Deus qui facis ut pulsantihr-rs aperiatur (Matth' VII,

8). Deus qui

nlrnquam sitiamus (loan'

Deus qui arguis saeculum de peccato, tle

iudicio

(Id. XVI' B). Deus per quem n()s

minime credunt. Deus per quent

eorllnl erroremi qui animarum merita

I eus per quem non servimus

elementis (Galat. IV' 9)' Deus qui

nos

[)urgas,

et

ad divina Praeparas praemia, adveni

mihi prc,pitius tu.

Notd introdrctiud

2l

ieqi-i a muri, la Carele a te intoarce-i a reinvia, intrrr Carele a

locui-i a tr6i. Drrmnezeule, pe Carele nirneni nu 'l-e pierde det:Ar

pierdutul, pe Carele ninrcni nu Te:catd dec6t pre-veninrl, pe Carele

nimeni nu Te gr{segte decAt purificatul. Dumnezeule, pe Carele a

Te pflr5si-i

iutri, pe

tot urra cu a pieri,.pe

Carele a Te asculta-i tot una r:u ir

Carele a 'fe vedea-i tot una c.u a avea. Dumnezeule, Cui

ne indeamn6 credinla, ne-rral15 speran+a, ne unefte r:haritatea.

Dunrnezeule, prin Carele invingem inamicul, gre f ine stdruitor'lb

rog. Durr- nezeuler, prin Carele am primit ca sA ntr pierim intmtotul.

Dumnezeule, de la Carele suntem prevenigi sE veghem. f)umnezeule,

prin Carele separdm bunele de rele. Dumnezeule, prin Carele

alungdm relele gi urmdm bunele. Dumnezeule, prin Carele nu ceddrrr

adversitdlilor. I)umnezeule, prin Carele slujim bine gi stdpAninr

bine. Dumnezeute, prin Carele invdl6m cd--s str6ine, care-s, uneori,

ale noashe pis ale noastre, pe care Ie socoteam striine. Duri-rnezeule,

prin Carele nu suntem prinqi, tle momelile 9i adernenirile celor rdi. I)umnezeule, prin Carele bunurile micqnrate nu ne mic9oreaz6. Dumneze.,ule, prin Carele maibiirele nostm n-a fost supus mairdului. Dumnezeule, prin Carele moartea este-nghilitd-n victorie (I Cor, XU 54). Dumner:eule, Careleine converteqti pe noi. Dumnezeule, Carele ne dezbraci pe noi de ceea (re nlr este qi ne irnbraci cu rma

ce este. I)umnezeule, Carele ne faci pe noi auzili. Dumnezeule,

L'arele ne intdregti pe noi. Dumnezeule, Carele ne petreci pe rroi in tot adevdrul Dumnezeule, Carele ne wrrbegti noud toate hrrne

gi nu ne faci nehuni qi nu