Partea I

Ștefan Gheorghidiu , student la facultatea de filozofie din București, se află ca

sublocotenent la Piatra Craiului in munte în 1916.O discuție despre un soț care-și
omorâse soța infideală îl face să-și rememoreze pe parcursul primei părți a
romanului , povestea căsătoriei lui. Află că era însurat de doi ani si jumatate cu o
colegă de la universitate și bănuia că îl înșeală.La baza relației lor a stat orgoliul
masculin al personajului , care se simțea măgulit că cea mai frumoasăfata din
universitate îi acorad atenție.
Cei doi se căsătoresc și traiesc în condiții modeste. Va avea însă loc o întâmplare
ce le va schimba viața . Gheorghidiu primește o moștenire însemnată de la unchiul
Tache.
Cei doi se implică în viața modernă a capitalei. Ștefan Gheorghidiu nu se poate
adopta lumii afacerilor în schimb Ela este din ce în ce mai atrasa de lux și petreceri.
Aventura acestei cu Grigoriade îl chinuiește cumplit pe soțul ei. Cei doi soțu chiar se
despart pentru o scurtă perioadă de timp.
Întorcându-se acasă pe neașteptate noaptea și negăsindu-și soția acasa se gândește
chiar la divorț. O scrisoare găsită în biblioteca în care Ela era chemată în noapte cu
pricina la Anișoara îl face pe Gheorghidiu să își ierte soția plecând înapoi la
regiment , un colonel îi povestește aventurile lui Grigoriade printre care își face loc în
care femeia infidelă își păcălește soțul cu o scrisoare de la o prietenă pentru a și
justifica lipsa de acasă într-o noapte . Gheorghidiu își dă seama că era vorba chiar de
el dar nu se mai poate întoarce acasă pentru că a doua zi România intra in război.
Partea a-II-a.
A doua parte a romanului prezintă întâmplările prin care trece regimentul lui
Gheorghidiu. Războiul apare ca fiind de groază , nu are nimic eroic iar moartea
pândește la fiecare pas . Ștefan este rănit și se întoarce la București dar cere să fie
dus într-un spital județean pentru a nu și întâlni soția. Abia după ce se vindecă se
întoacre la București unde o vede pe Ela. În corespondență găsește o scrisoare
anonimă unde i-se dau detalii despre faptul ca Ela il înșeală cu Grigoriade îi arata
scrisoarea Elei , aceasta se dezvinovateste dar Gheorghidiu cu mentalitatea
schimbată , anunță că se vor despărți.
In final îi lasă tot ce este în casa și toată averea lui moștenită de la unchiul său ,
înclusiv trecutul.
Neacomperit pământul lui Dumnezeu
Gheorghidiu ne povestește cum se simțea el în timpul războiului epuizat ,
dezorientat , ca si cand ar fi fost fost trezit dintr-un leșin. Este fără forță nervii de
atâta încordare s-au rupt ca niște sfori putrede.
El nu mai știe dacă e singur sau dacă ceilalți sunt de ai lui Cu fetele murdare de
pamant sau de funingine, cad pe rând unul câte unul.
Ei se adăpostesc într-o mlaștină dar și acolo unele gloanțe ridică trambe de noroi
altele termian ingropandu-se flescaiut. Gloanțele le simt mari față de alți europeni
care au fost atacați care simțeau că îi atacă niște muște veninoase. Gheorghidiu se
gândește că măcar craniul sa îi fie prins de turbarea de fier. Tunurile trag in ei,
malul începe să se dărâme și tot dealul se resimnte din cauza tunurilor.
Adăpostiți, linistea se lasă și ei rămân în noroi până în gât bolborosind cuvinte de
neînțeles.•

comentariu
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu reprezinta o
stralucita lucrare din perioada interbelica ce surprinde drama psihologica a
intelectualului lucid, corupt in urma experientelor iubirii si vindecat de experientele
razboiului. Astfel, autorul traseaza o puternica trecere de la planul conflictului
exterior, al evenimentelor catre cel interior, al constiintei, subiect ce este sustinut
prin titlul operei.
In incipit are loc fixarea actiunii, a timpului si a spatiului nararii. Evenimentele se
deruleaza in "vara anului 1916", pe Valea Prahovei, intre Busteni si Predeal, unde
este concentrat Gheorghidiu. Discutia de la popota ofiterilor in legatura cu achitarea
la tribunal a unui barbat care si-a ucis sotia infidela constituie scena care declanseaza
memoria afectiva, ce ii trezeste lui Gheorghidiu amintiri legate de cei doi ani si
jumatate de casatorie cu Ela. De asemenea, se observa si declansarea unui conflict
interior atunci cand personajul este profund afectat de mediocritatea de care ceilalti
ofiteri dau dovada in ceea ce priveste iubirea, Gheorghidiu afirmand ca "cei ce se
iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Este ilustrat caracterul
idealist si superioritatea protagonistului in raport cu personajele din jur. Totodata,
aceasta confesiune debuteaza sub semnul incertitudinii : "Eram insurat de doi ani si
jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Sentimentul se
naste din orgoliu, caci naratorul marturiseste ca este magulit de atentia acordata de
"cea mai frumoasa studenta de la Litere". Inceputul relatiei sta sub semnul unei
fericiri care se prevedea a fi aparent eterna.
Cu toate acestea, echilibrul tinerei familii este perturbat de o mostenire pe care
Gheorghidiu o primeste dupa moartea unchiului sau, Tache. Ulterior are loc
implicarea celor doi in viata mondena, cuplul fiind supus unei serii de schimbari
majore, atat fizice cat si psihice. Stefan constata ca Ela este atrasa de discutiile
despre avere si de noul stil de viata, dorind sa modifice radical modul lor modest de
existenta. Acest lucru ii displace profund lui Gheorghidiu. In consecinta, cuplul
evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carui punct culminant are loc cu
ocazia excursiei la Odobesti, in timpul careia Ela ii ofera mult prea multa atentie unui
anumit domn G (vag avocat, dansator monden, si posibil amant al sotiei). El devine
foarte gelos, desi nu recunoaste, declarand cu fermitate :"Nu, n-am fost gelos, desi
am suferit atata din cauza iubirii". Din acest moment, povestea de dragoste dintre
Stefan Gheorghidiu si Ela se constituie intr-o adevarata "monografie a indoielii".
Dupa excursia de la Odobesti, legatura ce parea odata a fi indestructibila incepe sa fie
serios pusa la indoiala, mai ales de Stefan. Printr-un gest necugetat si alimentat de
dorinta vindicativa, Stefan aduce acasa o prostituata, motiv pentru care cei doi se
separa. Dupa o scurta perioada de distantare, cei doi revin la mariaj, insa pentru
putin timp. Urmeaza o noua despartire, intr-o noapte de februarie, cand Stefan
revine in mod neasteptat acasa de la Azuga, unde era concentrat si ramane surprins
de faptul ca Ela lipseste. Afla ulterior intr-un bilet ca sotia sa isi petrecuse noaptea
acasa la Anisoara, verisoara lui.
Concentrat pe Valea Prahovei, unde asteapta intrarea Romaniei in razboi,
Gheorghidiu primeste o scrisoare de la Ela prin care acesta il cheama urgent la
Campulung. Sotia incearca sa-l convinga sa treaca o suma de bani pe numele ei in
cazul in care acesta nu se va intoarce de pe front. In urma acestui episod, Gherghidiu
este convins de infidelitatea sotiei si planuieste sa o omoare pe aceasta si pe amantul
sau. Planul nu este dus la bun sfarsit din cauza izbucnirii razboiului, Stefan avand
certitudinea ca sotia l-a inselat deja.
Partea a doua a romanului pune in evidenta experienta razboiului care are rol in
desavarsirea personajului si relevarea propriilor valori : "o experienta definitiva, care
nu ar trebui sa lipseasca din intregul meu sufletesc". Gheorghidiu se inrolase din
doua motive principale: dorinta de a scapa de obsesia neimplinirii in iubire si nevoia
de a capata o noua experienta capitala, necesara propriei formari ca personalitate. In
ciuda imaginii ludice pe care acesta o avea asupra scenei razboiului, Gheorghidiu
descopera o realitate dramatica, lipsita de atacuri vitejesti si strigate neinfricate pline
de eroism, ci ordine contradictorii, marsuri istovitoare, foamete si iminenta mortii.
Frontul inseamna haos, masuri absurde, invalmaseala, dezordine, fiind numit
sugestiv "macel colectiv".
Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narator fata de
celelalte aspecte ale existentei sale, iar, datorita zbuciumului pe care l-a trait, acum i
se par lipsite de importanta : "viziunea miilor de morti, a uraganului de obuze, a
trupurilor zvarlite in aer." - se compune o imagine terifianta a unei lupte inumane.
Capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu" ilustreaza absurdul razboiului si
tragismul confruntarii cu moartea, care atinge punctul maxim in secventa in care un
soldat este ranit, fiindu-i retezat capul, continua sa mai mearga cativa pasi pana cand
acesta cade la pamant.
Intors de pe front, Gheorghidiu se detaseaza de toate suferintele indurate si se
desparte de Ela definitiv, lasandu-i "tot trecutul". Astfel, protagonistul atinge deplina
maturizare, viziunea din incipit fiind diferita fata de cea de la sfarsitul romanului.
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" ramane un roman interbelic, al
experientei, semnificativ prin latura sa moderna subiectiva si psihologica, fiind vazut
in conceptia lui Constantin Ciopraga "o adevarata monografie a geloziei".
Alexandru Lăpușneanu intră în Moldova cu o armată turcească, hotărât să-și
recupereze tronul. Pe drum primește o solie compusă din patru boieri, Veveriță,
Moțoc, Spancioc și Stroici, care încearcă să-l convingă că țara este mulțumită cu
actualul domnitor, Ștefan Tomșa. Alexandru Lăpușneanu refuză să se întoarcă din
drum și le dă de înțeles că va face tot ce-i stă în putință să slăbească puterea boierilor
după ce va fi luat țara în primire. Mâhniți, toți boierii, mai puțin Moțoc, pleacă, dar
acesta încearcă să-l convingă pe Lăpușneanu să vină în țară fără armată, pentru a
aprecia singur situația țării. Simțind capcana, acesta râde de încercarea lui Moțoc,
spunându-i că-l va cruța când va prelua țara, deoarece va avea nevoie de un
„intrigant” ca să țină boierii în frâu.
Auzind de venirea lui, domnitorul fuge în Valahia, și Lăpușneanu este primit cu
nădejde și încredere de popor. Din postura de domnitor acesta pornește să
sărăcească boierii și să-i omoare la cea mai mică provocare. Moțoc, ajuns vornic, se
folosește de nepăsarea lui Vodă pentru a mări taxele. Aceștia apelează la soția lui,
doamna Ruxanda, care încearcă să-l convingă să înceteze să omoare, amintindu-i de
viața de apoi, dar fără succes.
Ca să scape într-un final de amenințarea boierilor, noul domnitor îi cheamă la un
praznic, sub pretext de împăcare și pune gărzile să-i omoare. Ulterior pune să li se
taie capetele și le așază pe masă. Mulțimea se adună afară furioasă și-l cere pe
Moțoc drept ofrandă, cerere pe care domnitorul le-o satisface fără ezitare. După,
acesta se duce în apartamentele soției și o aduce în sala măcelului, ca „leac de frică”,
dar aceasta leșină. Singurii care scapă sunt cei doi boieri tineri, Spancioc și Stroici,
care fug și trec Nistrul.
Patru ani mai târziu, acesta îi face pe plac doamnei Ruxanda și nu mai omoară, doar
schingiuie. Acesta încearcă să-i prindă pe cei doi boieri, fără succes, și, în așteptarea
unui atac, întărește cetatea Hotinului, unde se îmbolnăvește de febră tifoidă și e
bântuit de cruzimea sa din trecut. Acesta îl cheamă pe mitropolitul Teofan și-și cere
iertare și cere să fie călugărit înainte de moarte. Când acesta e cuprins de un leșin
care-l lasă rece și rigid, preoții, crezându-l mort, îl călugăresc sub numele de Paisie și-l
numesc domnitor pe fiul lui minor, Bogdan. Auzind acestea, Spancioc și Stroici se
întorc în țară.
La trezire, Lăpușneanu este cuprins de furie aflând faptele mitropolitului și-l dă
afară din cameră. Cei doi boieri, care stăteau la ușă, o conving pe Ruxanda că
Lăpușneanu vrea să-l omoare pe Bogdan și o conving să-l otrăvească. Aceștia doi îl
veghează când își dă duhul.
Eseu
Nuvela este opera epică în proză, de dimensiuni medii, unde, în cadrul unui
singur fir narativ se va descrie în amănunt un personaj principal.
Orice nuvelă istorică prezintă următoarele particularități:
tema de inspirație este trectului neamului
numele operei este dat de personajul principal, fiind o figura marcantă de
domnitor sau de boier, în jurul acestuia gavitând alți boieri
se realizează o intrigă complexă care duce la un final neașteptat
se realizează culoarea locală a epocii prin încercarea de evocare sub toate
aspectele perioadei istorice în cauză
Chiar dacă textul va fi influențat de izvoarele istorice din care se inspiră,
nuvela, fiind o creație originală, va prezenta un punct de vedere propriu al
autorului, intervenind astfel ficțiunea. Prima nuvelă istorică din literatura
noastră va fi cea a lui Negruzzi, intitulată Alexandru Lăpușneanul. Textul literar
este la nivelul unei capodopere, deseori vehiculându-se idea că, dacă ar fi fost
scris într-o limbă de circulație internațională s-ar fi bucurat de un succes
universal. Opera aparține romantismului deoarece este scrisă în spiritul acestui
curent.
Trăsătura esențială și nota de specificitate a romantismului românesc este data
de coexistența elementelor clasice alături de cele romantice, astfel prin
echilibrul și armonia construcției dramatice, nuvela are o formă clasică, însă
prin prezentarea lui Lăpușneanul ca și erou excepțional ce acționează în situații
excepționale, prin construcția antitetică a personajelor, fondul este romantic.
Trăirile eroului sunt ieșite din comun, exagerând stările de melancolie, ură.
Lăpușneanul este construit în antiteză cu Domnița Ruxandra care este blândă,
angelică, diafană. Lăpușneanul este un om demonic, un spirit machiavelic, fără
frică de Dumnezeu, un maestru în arta disimulării și ipocrit jurând strâmb în
biserică. Temperamental putem afirma că este imprevizibil deoarece trece des
de la o stare la alta (Domnița Ruxandra îl găsește într-o zi calm, iubitor,
afectuos, ca mai apoi să devină agresiv, violent și amenințător).
Acțiunea nuvelei este centrată pe un singur fir epic și prezintă cronologic
evenimentele ce au avut loc în timpul celei de a II-a domnii a lui Alexandru
Lăpușneanul pe tronul Moldovei. Textul debutează cu venirea liderului cu
ajutor turcesc în fruntea țării, el înfruntând boierii care se opuneau domniei lui.
Tomsa Voda este astfel înlăturat, iar Lăpușneanul va reuși să țină piept tuturor
dușmanilor.
Nuvela Alexandru Lăpușneanul este alcătuită din patru capitole, fiecare
gravitând în jurul unei scene de interes, având un motto semnificativ, rostit de
unul din personaje:
„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”
„Ai să dai sama Doamnă”
„Capul lui Motoc vrem”
„Dacă am să mă scol pre mulți am să popesc și eu”
Primul și ultimul motto sunt rostite de Lăpușneanul și transmit un mesaj total
opus față de înțelesul lor, contrazicând faptele. Când spune că îi vrea, de fapt
dorește să se răzbune pe boierii trădători și îi omoară, iar când se află pe patul
de moarte le spune că o să-i popească, în final el fiind ucis prin otrăvire chiar
de blânda Ruxandra, devenită un instrument în mâinile celor doi boieri
răzbunători care asistă la spectacolul morții.
Al doilea motto este rostit de către personajul colectiv, mulțimea nemulțumită
și revoltată de atrocitățile și crimele domnitorului. Motto-ul cu numărul trei
este rostit tot de mulțime, care de această dată cere capul lui Motoc, un
oportunist făcut răspunzător de suferințele poporului.
Istoria este una din temele preferate de romantici, iar modalitatea de
construcție a personajelor este una prin excelență romantică. Eroul principal
este un personaj care duce destinele istorice în spate, care își asumă statutul
de domnitor și acționează într-un mod despotic neținând cont de părerile
celorlalți. Textul aduce noutate și datorită imaginii mulțimii perfect conturate.
Perspectiva auctorială este obiectivă, narațiunea realizându-se la persoana a
treia, naratorul devenind omniscient și omniprezent.
Textul corespunde cerinței momentului de a evoca istoria țării punând astfel
accent pe figurile remarcante ce s-au impus în trecutul glorios. Opera
Alexandru Lăpușneanul a dat dovadă că a străbătut și proba timpului având
succes până și în zilele noastre, fiind recunoscută ca o capodoperă
deschizătoare de drumuri a acestui tip de scriere.