Sunteți pe pagina 1din 2

Considerat intemeietorul teatrului romanesc modern prin comediile sale ,,O noapte furtunoasa, ,,O scrisoare pierduta, ,,D-ale

carnavalului, ,,Conu Leonida fata cu reactiunea si drama ,,Napasta, Ion Luca Caragiale este, de asemenea, unul dintre cei 4 clasici ai literaturii romane. Totusi, contemporanii sai l-au acuzat de imoralitate pentru ca reflecta o societate vicioasa, tarata, Titu Maiorescu fiind cel care i-a luat apararea in lucrarea Comediile d-lui Caragiale unde face distinctie intre realitatea sociala care reprezinta o sursa de inspiratie pentru universul operei literare, fara ca aceste doua notiuni sa se confunde. Pentru ca ,,Literatura reprezinta o oglinda completa a realitatii, asa cum considera Balzac, opera literara ,,O scrisoare pierduta reprezentata pentru prima data pe scena in 1884 este de factura realista prin lipsa de idealizare a societatii, tipicitatea personajelor, specificul limbajului si reflectarea ambitiilor, dorintei de avere si privilegii, vanitatilor, intrigilor epocii contemporane autorului. Totusi, ,,situatiile sunt eterne si se rezolva prin limbaj dupa G. Calinescu ceea ce face ca mentalitatea societatii romane sa nu difere de la o epoca la alta. Destinata reprezentarii scenice, opera ,,O scrisoare pierduta apartine genului dramatic fiind o comedie organizata in 4 acte, fiecare act la randul sau alcatuit din mai multe scene, cu didascalii, actiunea sa dezvoltandu-se in jurul conflictului dramatic care provoaca hazul spectatorului. Incadrandu-se in categoria comediei de moravuri prin satirizarea unor defecte umane, piesa se contureaza in jurul vanitatii personajelor care intruchipeaza tipuri umane si starnesc hazul prin contrastul intre esenta si aparenta, intre un sablon moral care determina o lupta incrancenata pentru a ascunde adevarul inconvenabil si adevaratele lor placeri. In prim planul comediei se afla tema compromisurilor morale desfasurate in lupta pentru ascensiunea politica, iar in plan general piesa dezvaluie culisele oricarei victorii. Astfel comicul de moravuri vizeaza viata de familie a lui Zaharia Trahanache, prezidentul tuturor ,,comitetelor si comitiilor din judet, politician abil si ,,venerabil, liderul partidului conservator aflat la putere. Personajul face parte dintr-un triunghi conjugal alaturi de cea de-a doua sotie a sa, Zoe, si amantul acesteia, prefectul judetului, Stefan Tipatescu, aceasta situatie ridicola fiind tolerata chiar de incornorat datorita privilegiilor si avantajelor pe care le aduce. Pe de alta parte, comedia este construita pe un conflict exterior bine subliniat desfasurat intre doua grupuri de interese, un partid independent, condus de Nae Catavencu, ,,avocat, director proprietar al ziarlui <<Racnetul Carpatilor>>, si conservatorii lui Trahanache. Acestia au drept ultim scop obtinerea postului de deputat pentru judetul lor, asa ca recurg la tot felul de mijloace precum santajul, contra santajul, abuz asupra legii, dar planurile lor sunt in zadar atunci cand de la centru apare un candidat surpriza. confl Creatia dramatica, in general, impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata in ,,capitala unui judet de munte, in zilele noastre, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile. Elementul care declanseaza desfasurarea actiunii piesei il reprezinta pierderea unei scrisori de amor de la prefect catre amanta sa, coana Joitica, aceasta fiind gasita pe rand de Cetateanul turmentat, reprezentantul grupului independent, care ameninta sa faca ,,documentul public daca nu este ales deputat. Atmosfera se tensioneaza gradat, autorul folosind tehnica amplificarii treptate a conflictului, dar este dezamorsata printr-o lovitura de teatru: apare un candidat de la centru, Agamita Dandanache, care si-a castigat postul de deputat tot printr-un santaj cu o scrisoare de amor.

Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care, in succesiunea lor temporala, nu marcheaza nicio schimbare, ci se deruleaza concentric, in jurul pretextului, singura motivatie a personajelor fiind cea a propriului castig. In aceasta tesatura formata dintr-o idila, un santaj, un contrasantaj, numeroase incalcari ale legii tipologiile de factura clasicista confera fermitate actiunii. In comedia clasica, asa cum este cea a lui Moliere, fiecare personaj se defineste printr-o trasatura fundamentala, ingrosata, caricaturizata, aflata in contrast flagrant cu ceea ce ar vrea sa para personajul. Atsfel, Trahanache intruchipeaza individul capabil de toate compromisurile, camuflat sub masca onorabilitatii, Pristanda, politaiul, lingusitorul, Catavencu demagogul latrans, Zoe femeia voluntara, Tipatescu amorezul. Desi apartin categoriei politice, Tipatescu si Trahanache au moduri diferite de a reactiona ceea ce starneste comicul de caracter. Astfel, atunci cand primul isi pierde cumpatul la aflarea vestii ca rivalul sau, Catavencu, a gasit scrisoarea si ordona arestarea acestuia fara mandat sau chiar il ameninta ca il ucide cu bastonul in confruntare directa (comicul de situatie), Trahanache isi pastreaza calmul si cauta o alta ,,plastografie sa ii plateasca cu aceeasi moneda ,,canaliei. De asemenea, intr-o vreme in care votul era cenzitar, Zoe promite votul lui Catavencu (,,Eu te aleg, eu si cu barbatul meu!), un exemplu de comic de situatie. Atenta observa ie a moravurilor epocii sale, dezv luirea luptelor de culise ale procesului electoral i a corup iei care definea societatea vremii sunt alte argumente care pledeaz pentru ncadrarea acestei comedii n seria operelor realiste. Prin generalizarea unor situa ii i a unor tipuri, dramaturgul nu se adreseaz doar cititorilor sau spectatorilor epocii sale, ci receptorilor din orice epoc i din orice context social. Modernitatea comediilor dramaturgului provine din ironizarea superficialit ii, a viciilor morale i a unui mod de via care se poate reg si oricnd i oriunde.