Roata emoțiilor lui Robert Plutchik

Roata emoțiilor lui Plutchik este alcătuită din opt emoții de bază,
care reprezintă experiențe relativ comune în patrimoniul experiențial. Mai
precis: bucurie, încredere, frică, surpriză, tristețe, aversiune, furie și
anticipare. Autorul le-a recunoscut ca dimensiuni care au apărut rareori singure
și care puteau fi exprimate în diferite grade de intensitate.

Această ultimă nuanță este cea care dă bogăție acestei propuneri teoretice.
Plutchik a indicat că stările emoționale descrise aveau o anumită similitudine
între ele, ceea ce le făcea susceptibile de a fi combinate în moduri diferite,
culminând cu formarea unui sentiment mai complex. El s-a referit la aceste
suprapuneri drept diade și le-a diferențiat ca primare, secundare sau terțiare (din
ce în ce mai puțin frecvente și brodate de afecțiuni cu un grad mai mic de
rudenie).

Apoi procedăm la abordarea fiecărei emoții de bază, arătând diferitele lor

grade de intensitate și modul particular în care se pot împleti între ele pentru a
dobândi nuanțe noi și aproape infinite.
1. Bucuria
Bucuria este o emoție „pozitivă”, exprimată ca o stare de bine și
satisfacție față de sine și / sau condițiile generale de viață. Gradul său cel mai
subtil se manifestă ca seninătate (o stare regulată de calm, liniște și echilibru),
în timp ce cel mai înalt grad ia forma extazului (una dintre cele mai exaltate
experiențe umane ale stării de spirit și care a fost chiar adoptată de textele
mistice ale diferitelor crezuri). Opusul său este tristețea.

Bucuria poate fi combinată în multe moduri diferite cu alte emoții de bază.

Diadele sale primare au legături subtile cu emoțiile cu care au cea mai mare
afinitate: încredere și anticipare. În primul caz, dă naștere iubirii, un
sentiment de acceptare pe care se construiesc legături semnificative între ființe
umane; în timp ce în al doilea caz generează optimism, o perspectivă pozitivă
asupra a ceea ce va aduce timpul.

Diadele sale secundare ar fi rezultatul combinației cu emoțiile cu care

găzduiește o distanță mai mare: frica și furia. Prin fuzionarea cu frica, ar da
naștere la vinovăție, prin care s-ar exprima un sentiment secret de nevrednicie
care ar umbri un beneficiu care a făcut obiectul; iar cu al doilea ar rezulta
mândrie, prin care s-ar evidenția o exacerbare goală a poziției cu privire la
orice problemă, în contextul unei confruntări cu ceilalți.
2. Încredere
Încrederea este o emoție esențială pentru Plutchik, care implică
convingerea fermă că acțiunile pot fi întreprinse fără pericol de vătămare
sau deteriorare. Când este atenuat, acesta ia forma acceptării, o integrare
sinceră a evenimentelor trăite în narațiunea propriei experiențe. Când este
inflamat, devine admirație, cu care se exprimă o exaltare totală a aprecierii care
este proiectată asupra unei persoane sau a unui lucru. Extrema sa este
aversiunea.

În plus față de iubire, încrederea tinde să fie combinată cu frica, fiind o alta
dintre diadele sale principale. Când se întâmplă acest lucru, se poate transforma
într-o stare de supunere, în care voința celuilalt este acceptată în ciuda
sacrificării aspectelor propriei libertăți. Această afectare poate fi rezultatul
legăturilor în care oricare dintre părți ia măsuri deliberate pentru a provoca un
dezechilibru, care promovează vulnerabilitatea sau dependența emoțională.

Diadele secundare ale încrederii, care iau naștere din combinarea sa cu

afecțiuni de o mai mare asemănare, coincid cu surprindere și anticipare. În
primul caz, are loc curiozitatea, un fel de „răpire” a focalizării atenției pentru a
crește cunoștințele despre ceva care este perceput ca fiind important; iar în al
doilea, apare convingerea, din care sunt îmbrățișate principiile care guvernează
gândirea și comportamentul, precum și valorile și obiectivele stabilite pentru
viață.
3. Frica
Frica este o reacție de bază, universală și instinctivă; considerată ca atare
în practic toate tipologiile de emoție care au înflorit de-a lungul istoriei. În
gradul său cel mai subtil, este exprimată ca reținere (o incertitudine însărcinată
cu așteptări pesimiste) și la cel mai înalt nivel devine o teroare autentică sau o
teamă (o stare care de obicei afișează comportamente de luptă sau fugă). Frica,
o reacție adaptativă la amenințările din mediu, are furia ca opus.

Cea mai elementară diadă primară a fricii apare împreună cu surpriza,

apărând în acel moment ceea ce știm ca frică sau tresărire. Această reacție
constituie o nuanță nefastă pentru o stare afectivă inițial neutră (surpriză), care
sugerează de obicei stări mentale negative subiacente (cum ar fi depresia sau
anxietatea) sau prezența unor trăsături de personalitate stabile care implică
susceptibilitate la suferință (cum ar fi nevrotismul ridicat).

În ceea ce privește diadele sale secundare, îl evidențiază pe cel care apare ca

urmare a coexistenței sale cu tristețea: disperarea. Această stare este una
dintre cele mai critice pentru orice ființă umană, deoarece implică un sentiment
subiectiv de pierdere a controlului și neputință, a cărui întreținere este un factor
de risc important pentru depresia majoră. Există mai multe dovezi în acest sens
în domeniul clinic și al cercetării.

În cele din urmă, frica poate fi amestecată cu alte emoții decât cele indicate,
în special aversiunea și anticiparea. Drept urmare, ar exista rușine (percepția
fricii de respingere, deoarece suntem considerați inadecvate) și anxietate
(îngrijorare cu privire la o amenințare care se află într-un moment nedefinit și
ambiguu în viitor). Ambele sunt comune și potentiale cauze ale suferinței
profunde.
4. Surpriza
Surpriza este o emoție a cărei natură tinde să fie considerată neutră și
care este o reacție la circumstanțe schimbătoare și imprevizibile care se află
în mediul imediat. Conform gradului său, cea mai mică ar fi distragerea
atenției, o stare de ușoară retenție atențională; iar cea mai intensă ar fi uimirea,
ceea ce implică o proiecție absolută a conștiinței în fața unui eveniment
copleșitor subiectiv (în bine sau în rău). Opusul surprizei ar fi anticiparea.

În ceea ce privește diadele primare, cele care apar mai frecvent la alăturarea
altor emoții, se remarcă cea care apare cu tristețea. Această suprapunere
afectivă se traduce prin dezamăgire, care apare din conștientizarea unui rezultat
negativ și neprevăzut care contrastează cu așteptările favorabile inițial, pe care
se pusese speranța.

Surpriza poate coexista și cu bucuria (modelarea încântării) și furia

(modelarea indignării), rezultând produse diametral opuse. Deliciul este
rezultatul primirii de știri pozitive despre care nu existau cunoștințe, care
promovează bucuria existențială, în timp ce indignarea implică o stare de
ofensă în fața circumstanțelor nefavorabile care au izbucnit brusc. Ultimul caz
este comun în relațiile interumane și un motiv comun pentru confruntare.
5. Tristete
Tristețea este un răspuns emoțional care depinde de pierderi, care este
exprimat ca anxietate și ne permite să obținem sprijin social din activarea
neuronilor oglindă a celor care îl observă. Cel mai ușor grad este izolarea, o
tendință de a se retrage din activitățile comune; iar cea mai gravă este depresia,
rezultatul unor mici pierderi cumulative care exacerbează durerea inițială.
Emoția care acționează ca invers este bucuria.

În ceea ce privește combinațiile sale frecvente, sau diadele primare, se

evidențiază cea care are loc cu aversiunea. Confluența ambelor implică
remușcări, o stare de disconfort intim care apare din comportamente pe care le
considerăm inadecvate datorită impactului pe care l-ar putea avea asupra
celorlalți. Atunci când se aliază cu surpriza, apare dezaprobarea, ceea ce
sugerează un dezacord cu privire la ideile sau actele altor persoane, care sunt
opuse principiilor sau valorilor fundamentale care guvernează viețile noastre.

În această profundă pânză emoțională, tristețea poate coexista și cu furia. În

acest caz, produsul rezultat este invidia, din care proiectăm neajunsurile noastre
într-un mod dăunător asupra altei persoane, în care percepem de ce credem că
suferim. În unele cazuri, poate promova acțiuni menite să le deterioreze statutul
sau să le deterioreze valoarea.
6. Aversiune
Aversiunea este o emoție sugestivă a respingerii și a unei voințe brute și
deliberate de evitat. În limitele sale tenue, ea se exprimă ca plictiseală (sau
absență evidentă de interes), în timp ce în cea mai intensă devine dezgust sau
ură. Acesta din urmă se traduce printr-o încăpățânare de menține distanța fizică
sau psihologică față de un element care este considerat nedorit. Polul său opus
este încrederea, care încurajează apropierea.

Cel mai frecvent amestec de aversiune sau diadă primară este cu furia. Sub
această premisă, respingerea este însoțită de o atitudine ostilă evidentă, care se
numește dispreț. Este o stare emoțională responsabilă pentru unele dintre
principalele probleme cu care se confruntă societatea noastră, care ascund în
adâncurile sale o anumită nuanță de frică. Câteva exemple ar fi xenofobia și
alte forme de ură.

În ceea ce privește diadele secundare, care apar mult mai rar, se remarcă
combinațiile de aversiune cu surpriză și anticipare. În primul caz, este o
experiență de dezgust (reacție de dezgust extrem ca rezultat al irupției unui
eveniment care ar fi evitat în condiții normale) și în al doilea, cinismul (prin
care se afișează o succesiune de acte pe scena interacțiunilor sociale despre care
există o respingere consens largă, dar din minciuni și ipocrizie premeditată).
7. Furia
Furia este o stare care apare ca răspuns direct la un afront, mai ales
atunci când este atribuită voinței clare a unei terțe părți, acesta fiind un
element perceptiv de mare relevanță pentru apariția sa. În forma sa cea mai
blândă, ia forma unei simple furii (dezacord cu privire la o altă persoană în
cuvintele sau căile sale) și în cea mai extremă devine furie (sub care se
efectuează de obicei acte impulsive). Afectul specular, în acest caz, este frica.

Cea mai obișnuită diadă a mâniei coincide amestecându-se în anticipare,

producând trădare. Aceasta implică acte de violență pe care se construiește o
planificare atentă, ceea ce implică un proces atent de pregătire și un grad ridicat
de rafinament. În multe țări, infracțiunile de sânge care au loc sub umbrela
trădării tind să fie considerate extrem de crude, iar cele mai aspre pedepse le
sunt rezervate.

În ceea ce privește diadele terțiare ale furiei, cea care apare din intersecția cu
încrederea este cea mai importantă. În acest caz, are loc o stare de dominație,
opusă deloc supunerii și care servește drept vehicul pentru a îndoi voința altei
persoane, refugiindu-se în legătura stabilită cu acestea (ierarhie). Dominația
tinde să recurgă la stiluri de conducere autoritare și care constrâng
individualitatea.
8. Anticipare
Anticiparea este inversul surprizei, adică articularea așteptărilor clare
cu privire la viitor. Cel mai mic profil al acestei emoții este interesul, ceea ce
implică un grad moderat de atracție față de un anumit obiect sau stimul, iar cel
mai înalt este vigilența (un nivel superlativ de focalizare a atenției, care
durează, de asemenea, perioade lungi de timp și consumă multe resurse
cognitive).

Cea mai comună diadă a anticipării apare atunci când interacționează

simultan cu tristețea, ducând la pesimism. În acest caz, așteptarea este șlefuită
cu o nuanță negativă, întunecând calea pe care va trebui să călătorească viața.
Este o stare emoțională frecventă în depresia majoră, precum și în alte tulburări
psihologice.