Universitatea Spiru Haret

Master: Managementul Organizational si al Resurselor Umane

Tratat de Psihologie Organizational – Manageriala

Teorii ale organizatiilor

ABORDARI RECENTE

Gune Simona Cristina

1
 In psihologia organizational-manageriala au aparut o serie de noi abordari ale
organizatiilor, ce au adus noi oferte pe directia solutiilor ameliorative, contribuind la
diversificarea modalitatilor explicativ-interpretative, la intelegerea cat mai completa si
realista a organizatiilor.

1.Abordarea cognitiva
Abordarea cognitive a organizatiilor isi are originea in psihologia cognitive
aparuta prin anii ’60 si in teoria resurselor psihice aparuta in cadrul teoriilor moderne ale
organizatiilor. Procesele psihologice asociate cu activitatea si comportamentele
organizationale au inceput sa fie explicate dintr-o perspectiva cognitivista.
Psihologia cognitivista pleaca de la teoriile behavioriste, atragand insa atentia
asupra faptului ca ceea ce conteaza este nu doar stimulul ci si modul de interpretare al
acestuia.
Karl Weick (1969,1979) a fost unul dintre primii autori la care s-a intalnit o
abordare cognitivista a organizatiilor. El a pus accent pe demonstrarea rolului proceselor
cognitive in constructia, reconstructia si sustinerea organizatiilor. In abordarea sa
intalnim, in mod sugestiv, termenul de “instituire” prin care desemneaza procesul de
constructie al organizatiei, dar si produsul acestui process, adica modificarile aparute prin
transpunerea in practica a actiunilor.
Procesele cognitive ale omului ce implica experimentarea, incercarea si eroarea,
atribuirea, sesizarea retrospective, selectia si fixarea contribuie la producerea organizatiei
si a mediului organizational. Oamenii nu sunt numai receptori pasivi ai influentelor
exterioare ci si constructori active ai acestora.
Procesarile cognitive sunt influentate nu numai de atribuirile in sine pe care le fac
oamenii, ci si de directia sau sensul acestora, atribuit la cauzalitatea lor. Unii oameni
atribuie propriile comportamente unor cause interne, cum ar fi tresaturile de personalitate,
iar altii, unor cauze externe, lipsa mijloacelor de realizare a activitatilor. Astfel, oamenii
fac atribuiri interne pentru a explica comportamentele altora, fenomen numit “eroare
fundamentala a atribuirii” si atribuiri externe, pentru a-si explica propriul comportament,
fenomen numit “efectul factorului observator”. Psihologia cognitive a incercat sa explice
erorile de atribuire punandu-le pe seama unor limite inerte ale sistemului cognitive. Mai
tarziu a adus o noua explicatie, aceea a “tehnicianului motivate”, conform careia oamenii
sunt procesori de informatie strategica, nu doar pastratori de resurse cognitive. Apare
astfel o noua cale apre evitarea erorilor de atribuire sau spre posibilitatea corijarii lor.
Landy (1989) arata ca studiul psihologiei cognitive a avut si are o influenta
remarcabila asupra studiului organizatiilor, ea oferind influente si sugestii bogate in toate
aspectele cercetarii organizatiilor.
De asemenea, Taylor (1999) considera ca in ultimele trei decade exista dovada ca
influenta psihologiei organizationale a atins si chiar depasit punctul maxim. Alti
sustinatori ai teoriei resurselor psihice (March si Simon) considerau ratiunea, procesele
cognitive, in general, ca fiind sursa psihica aflata la baza vietii organizationale. Se
distinge astfel urmatoarea idee:
- organizatiile depind in mare masura de capacitatile cognitive pe care membrii
organizatiilor le poseda intr-un moment dat. Astfel, solutiile organizationale gasite de ei
san u fie neaparat optime in anumite conditii obiective, ci doar satisfacatoare. Calitatea

2
proceselor cognitive va depinde de calitatea obiectivelor si activitatilor, a modurilor de
organizare, a planurilor de motivare a angajatilor, a solutionarii conflictelor si tensiunilor.

2. Abordarea psihanalitica
Pleaca de la perspectiva lui Elliott Jaques care propune ideea interventiei
colaborative, opusa abordarii tehnologice. El dezvolta si ideea utilizarii unei noi metode
de analiza, inspirata din psihanaliza, numita socioanaliza., avand ca scop investigarea
grupurilor sociale, nu a indivizilor separati. Mai tarziu, Jaques avanseaza ipoteza
specifica potrivit careia unul din elementele primare ale coeziunii care leaga indivizii in
asociatii umane institutionalizate este apararea contra anxietatii psihotice, toate institutiile
fiind utilizate inconstient de membrii lor ca mecanisme de aparare contra acestei
anxietati. Indivizii proiecteaza in exterior pulsiunile si obiectele interne care pot devenii
sursa a anxietatii psihotice, utilizandu-le in comun in viata institutiilor sociale din care fac
parte.
Pentru depasirea momentelor dificile si pentru a creste rezistenta membrilor la
schimbare se poate recurge la metoda discutiei in grup si la tehnica elaborarii
interpretative ce presupune ajutarea membrilor grupului in a-si clarifica sentimentele ce
impiedica schimbarea, tensiunile existente, tabuurile sociale.
Enriquez continua ipotezele lui Jaques, interpretand organizatia ca pe un system
cultural simbolic si imaginar, considerand ca exista sapte niveluri sau instante specifice
de analiza a organizatiilor:
1. Instanta mitica – nevoia grupurilor de a se raporta la o ordine care le legitimeaza
existenta, mitul fiind un exemplu in acest sens.
2. Instanta socioistorica – relatia dintre organizatie si societatea globala.
3. Instanta “institutionala” – institutia este functia de orientare si reglare sociala
globala.
4. Instanta organizationala – suportul concret al institutiei necesar pentru a exista
si functiona.
5. Instanta grupala – asigura functionarea organizatiei, locul afinitatilor,
solidaritatii, productiei si luptei.
6. Instanta Individului - omul cu trasaturile sale particulare, purtator de schimbari
si disidente.
7. Instanta pulsionala – procesul ce-l impinge pe individ spre realizarea scopurilor.
Aceste idei s-au impus si in cadrul psihologiei sociale clinice avand in centru
psihologia individului amplasat in situatii si contexte sociale, a “subiectului social” ce
suporta consecintele propriilor actiuni si pe cele ale altora. Organizatia este perceputa ca
un “ideal de sine”, furnizand nu numai sefi, ci si idealul care coincide cu valorile
organizatiei, excelenta, performanta, creativitatea. Organizatie devine astfel “obiect dorit”
pentru legaturile sociale, dar si un partener rece, distant care-I solicita acestuia
rationalitate si lipsa de sentimente.
Abordarea psihanalitica a fenomenelor organizationale isi are expresia deplina in
studiul crizelor individuale si organizationale, ce produc efecte asupra psihicului
individual (boli accidente de munca, sentimente de frustrare, iritare, dezorientare), dar si
asupra organizatiei (climat nefavorabil, moral scazut, bulversarea sentimentelor).
Psihanaliza constituie astfel o referinta esentiala ce permite analiza legaturii dintre
dinamica psihica sic ea sociala.

3
 Prin psihanaliza devine posibila punerea in evidenta a modului in care problemele
inconstiente pot modela anumite atitudini si comportamente organizationale. Procesele
intrapsihice si intersubiective in cercetarea semnificatiilor imaginare in cadrul dinamicii
sociale se pot explica mai bine prin dinamica pulsionala, mecanisme de aparare, procese
de refulare.
Abordarea psihanalitica a organizatiilor genereaza stari contradictorii: uneori,
imprumuturile unor concepte psihanalitice si transpunerea lor in interpretarea
organizatiilor par a fi firesti, explicatiile formulate fiind fascinante, dar alteori ele par
abusive si hazardate.

3. Abordarea evolutionista

Orientare aparuta relative recent, ce are ca scop intelegerea si explicarea

comportamentului uman orientat global spre transmiterea genelor de la o ganeratie la alta,
precum si descoperirea si intelegerea arhitecturii mintii umane, pornind de la principiile
evolutioniste. Principiile evolutioniste recunosteau existenta competentelor naturale,
aratand ca mintea este o colectie eterogena de asemenea competente.
Abordarea evolutionista porneste de la principiul conform caruia motorul
organizatiei nu este constituit de profit, ci de dorinta biologica de supravietuire, ca orice
fiinta vie, potrivit teoriei darwiniene a evolutiei speciilor. Astfel, se studiaza mecanismele
de adaptare la organizatie, a capacitatii ei de invatare si autoorganizare.
Se pune accentual asupra a trei aspecte:
1. Elemente de permanenta sau de ereditate – rutinele aplicate de indivizi si care
stau la baza comportamentelor lor. Rutinele sunt definite ca repertorii de
raspunsuri, modele de activitate repetitive, automatisme formate in urma
interactiunii dintre indivizi. Este vorba de o serie de competente, abilitati
individuale a caror valoare depinde de montajele organizationale particulare,
continand coduri commune de comunicare, proceduri coordinate de cautare a
solutiilor. Ele au rolul de a permite infruntarea mediului gratie repetarii collective
a unor standarde eficace. Se disting astfel:
- rutinele de operare – secvente de actiuni coordinate ce vizeaza
indeplinirea sarcinilor operationale specifice.
- meta-rutinele – ajuta la evaluarea, facilitarea si directionarea rutinelor de
operare.
Rutinele pot fi individuale (specifice fiecarui individ) sau colective (commune
mai multor indivizi, aflate in memorial or sociala sau colectiva)
2. Principiu de variatii sau mutatii – principiul dinamic care impinge spre
evolutie; comportamentele de cautare ce sunt bazata pe inovatii.
3. Mecanism de selectie a noilor comportamente – asemanator mecanismului
selectiei naturale.
Se reproseaza noii orientari preocuparea exagerata pentru cooperarea sau pentru
utilizarea compromisului social, ca modalitati de supravietuire a organizatiilor si implicit,
subestimarea rolului tensiunilor si conflictelor care schimba raporturile de putere.
Nu se face referire la cadrele istorice si sociale specifice, formarea rutinelor sociale
necreandu-se intre-un vacuum social, ea depinzand nu doar de capacitatile cognitive ale
membrilor organizatiei, ci si de constrangerile sociale.

4
Dezvoltari viitoare

Pe langa teoriile psihologice au aparut o serie de alte teorii:

- economice: teoria costurilor tranzactionale, a dreptului la proprietate;
- sociologice: teoria reglarii permanente sau a regulilor jocului, teoria conventiilor,
a logicii actiunii, a structurilor, teoria etnometodologica;
- socioeconomice: teoria costurilor ascunse, teoria organizatiilor calificante.
Donaldson cansidera ca studiul organizatiilor trebuie sa ramana in continuare un
obiect central pentru psihologia organizational-manageriala, el militand pentru edificarea
unei stiinte autentice a organizatiilor bazata pe legi.
Analizele profunde asupra literaturii dedicate teoriilor organizatiilor aratau ca acest
domeniu se caracterizeaza prin:
- foarte slab consens
- fragmentarea pozitiilor teoretice si epistemologice
- cresterea popularitatii perspectivelor alternative
- pluralismul in zona teoretica.