Alcarràs

În cel de-al doilea lungmetraj al său, Carla Simón construiește un portret plin de empatie al familiei
Solé aflate la apusul tradiției urmărite din generație în generație de a cultiva și culege piersici.
Inspirat din viața familiei regizoarei, filmul îi urmărește pe micii fermieri din regiunea Catalonia, satul
Alcarràs, cum se confruntă cu noile planuri pentru teren, anume tăierea piersicilor și instalarea de
panouri solare. Tulburată de aceste vești și de un viitor incert, familia Solé se confruntă cu cea mai
dificilă provocare de care se poate lovi umanitatea: schimbarea. Cu toate acestea, abordată într-un
mod nonșalant, tema lasă suficient spațiu pentru o atmosferă luminoasă și vibrantă. Aerul solar al
filmului, datorat pe de-o parte culorilor calde și livezii catalane, pe de altă parte minunatelor
interpretări ale actorilor neprofesioniști, este prezent în fiecare vinietă în care în prim-plan sunt
activitățile cotidiene ale fermierilor. Răbdătoare cu personajele sale, Simón își lasă personajele să
evolueze încet, subtil, și să fie descoperite de spectator, mutând empatetic perspectiva de la unul la
altul. Astfel, creează un slow-burn dulce-amărui și torid, la finalul căruia realizezi ca spectator că ai
rămas cu o arsură de la soarele catalan: familia Solé îți e deja dragă și simți că-i cunoști. Trecând de
la nesfârșitele jocuri pintre lăzi de piersici ale copiilor, prin ochii cărora se resimte bună parte din
tensiunea ce planează peste familie, și rebeliunile adolescenților față de tatăl dur (în realitate, doar
copleșit de context) la proteste locale împotriva prețurilor impuse fermierilor și momentele pansive
ale patriarhului și bunicului blând Solé, Alcarràs este atât un portret de familie, cât și al unei regiuni
catalane rurale din ziua de azi, care vorbește, transgresând ficțiunea, despre inevitabilitatea scurgerii
timpului, despre estomparea tradițiilor și despre cum modernitatea poate fi, nu de puține ori, și
crudă. La final, te bucuri să fi petrecut această ultimă vară cu ei și ți-ar plăcea să crezi că, undeva,
cândva, familia Solé va culege din nou piersici.