DOI FRAȚI – POVESTE

POPULARĂ COREEANĂ
În vremuri demult apuse trăiau doi frați care țineau foarte mult unul la celălalt și
ajunseseră din această cauză să fie invidiați de lumea din valea în care trăiau. Ei aveau
grijă de mama lor văduvă și, la moartea acesteia, au împărțit totul în mod egal.

Împreună munceau din greu din zori și până noaptea. Așa că toamna aveau cea mai
bogată recoltă din vale.
Într-o seară de toamnă târzie, după ce își petrecuseră toată după-amiaza punând în saci
ultima recoltă de orez a anului, fratele cel mare se gândi: „Fratele cel mic are multe
cheltuieli de când s-a căsătorit acum câteva luni. O să îi pun un sac de orez în plus în
hambar și nu o să îi spun. Sigur nu ar accepta dacă i l-aș oferi.” Așa că, târziu în acea
noapte, a dus sacul în hambarul fratelui său.

A doua zi, în timp ce făcea curat în hambar, fratele cel mare a fost mirat să găsească
același număr de saci de orez cum a avut seara trecută înaite să-i ducă fratelui sacul.
„Ciudat. Sunt sigur că i-am dus fratelui meu un sac de orez.” Numără sacii din nou.
„O să îi duc altul în seara asta.”

Așa că târziu noaptea duse sacul fratelui său.

A doua zi fu din nou uimit să găsească același număr de saci ca înainte. Așa că decise
să îi ducăa alt sac fratelui.

După o cină târzie a pus sacul la spinare și se îndrepta către casa fratelui său. Era lună
plină și putea vedea clar drumul. Curând zări un bărbat venind din sens opus cărând
ceva.
„Frate!” Strigară amândoi în același timp. Cei doi frați au pus jos sacii și au început să
râdă. Așa au înțeles ei misterul ce se ascundea în spatele numărului de saci. Fratele
mai mic se gândise că fratele mai mare avea o familie mai numeroasă și i-ar fi de
folos mai mult orez.

Aceasta este povestea celor doi frați. Câți dintre noi se mai gandesc astăzi și la binele
celor din jurul nostru?