Curs 4 – Leasing-ul

Leasing-ul reprezintă o formă de a efectua investiţii fără însă a apela în mod explicit la
credite bancare.
Operaţiunea de leasing constă în următoarele: o unitate specializată (societate
financiară), achiziţionează de la furnizori bunuri pe care le închiriază unor beneficiari (care nu
dispun de resurse băneşti necesare cumpărării lor direct de la furnizor).
Închirierea se face pe o perioadă dată pe baza unui contract în care sunt stipulate
condiţiile de plată, cuantumul ratelor, obligaţiile părţilor şi condiţiile de transfer ale bunului în
proprietatea beneficiarului atunci când acesta o cere.
La fârşitul operaţiunii, beneficiarul poate dobândi bunul în proprietate plătind chiria şi
un preţ rezidual care constituie ultima tranşă de plată. În agricultură, beneficiarul poate plăti
ratele de leasing în bani sau în natură sau în bani şi natură.
Durata contractului de leasing este în general de 75 - 80 % din durata de viaţă
economică a bunului închiriat, dar se poate conveni şi asupra unei durate mai scurte. Societatea
de leasing rămâne proprietară a bunului până la scadenţa contractului. Contractul de leasing
este în general irevocabil.
Pentru beneficiar, leasing-ul este o formă de creditare dar nu sub formă bănească, ci sub
formă de echipamente, utilaje, instalaţii. El obţine sumele necesare achiziţiei bunului din
exploatarea acestuia şi le rambursează eşalonat sub forma ratelor de leasing, iar în final
plăteşte preţul rezidual şi devine proprietarul bunului.
Leasing-ul se deosebeşte de contractul de închiriere prin următoarele:
 modul de calcul al ratelor de plată;
 modul de obţinere al dreptului de proprietate.

Ratele de leasing (chiria) se stabilesc în funcţie de preţul de achiziţie al bunului şi a unor

elemente cum sunt: dobânda, TVA-ul, profitul.
Chiria, în cazul unui contract de închiriere, este stabilită în funcţie de condiţiile existente
pe piaţa liberă. Chiria reprezintă contravaloarea dreptului de folosinţă a bunului închiriat.
Obţinerea dreptului de proprietate în cazul operaţiunii de leasing are loc la sfârşitul
perioadei de locaţie în baza chiriei plătite şi a unui preţ rezidual.
În cazul contractului de închiriere, bunul închiriat nu poate trece în proprietatea
chiriaşului la sfârşitul operaţiunii decât în baza unui contract de vânzare-cumpărare.
Există o diversitate de forme de leasing care se diferenţiază între ele prin: durata
închirierii, părţile participante, numărul şi ponderea ratelor în preţul de vânzare al bunului.
În funcţie de durata închirierii distingem:
 leasing pe termen lung;
 leasing pe termen mediu;
 leasing pe termen scurt.

Leasing-ul pe termen lung se practică frecvent în ţările dezvoltate pe piaţa bunurilor

imobiliare pentru clădiri (apartamente) complet utilate, durata fiind de circa 20 - 30 de ani.
Durata leasing-ului corespunde cu durata normală de funcţionare a bunului, urmând ca după
trecerea perioadei de închiriere, beneficiarul să poată opta pentru cumpărarea la valoarea
reziduală a acestuia.
Leasing-ul pe termen mediu presupune închirierea la mai mulţi beneficiari pe o perioadă
de 2 - 3 ani pentru fiecare în vederea amortizării bunului.
Leasing-ul pe termen scurt constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore, zile
sau luni la mai mulţi beneficiari pentru a putea fi amortizat bunul.
În funcţie de părţile participante la contractul de leasing distingem: leasing direct şi
leasing indirect.
Leasing direct în care finanţatorul este şi furnizorul (producătorul);
Leasing indirect în care finanţatorul este o unitate specializată în operaţiuni de leasing.

În funcţie de ponderea ratelor de leasing în preţul de vânzare al bunului avem: leasing

funcţional şi leasing financiar.
Leasing-ul funcţional presupune recuperarea doar a unei părţi din realocarea bunului
închiriat în perioada de locaţie. Durata de locaţie este mai redusă decât durata normată de
funcţionare a bunului.
Leasing-ul financiar, constă în recuperarea integrală a valorii bunului în perioada de
locaţie şi obţinerea unui profit. La sfârşitul perioadei, beneficiarul poate opta pentru
cumpărarea bunului la valoarea lui reziduală.
În cazul acestei forme de leasing specificul constă în faptul că societatea de leasing, de
regulă nu alege, nu produce şi nici nu livrează, doar achiziţionează bunul sau dreptul de
proprietate şi folosinţă de la furnizor. Bunul este livrat beneficiarului de către furnizor.

După modul de calcul al costurilor pe baza cărora se stabilesc ratele de leasing

distingem: leasing brut şi leasing net.
Leasing-ul brut, la care ratele includ şi cheltuielile de întreţinere, reparare şi asigurare a
bunului. Acest tip de leasing se întâlneşte frecvent la echipamentele complexe sau atunci când
se doreşte cucerirea pieţei.
Leasing-ul net, calculează ratele numai pornind de la preţul net de vânzare al bunului,
chiar incluzând preţul folosinţei.

Mai sunt şi alte forme de leasing cum sunt: lease-back-ul, leasing-ul experimental,
timesering-ul, master-leasing etc.

Societatea garantă va deveni titularul contractului de leasing, iar bunul închiriat va

putea fi subînchiriat beneficiarului sau îl vor exploata în comun.
Derularea unei operaţiuni de leasing presupune parcurgerea unor etape.
De regulă operaţiunea de leasing este declanşată de către beneficiar, care în dorinţa de
a se dota cu un anumit echipament (bun) prospectează piaţa bunului, va solicita oferte de la
producători şi va selecta oferta cea mai avantajoasă privind raportul, performanţe – preţ de
vânzare.
După alegerea variantei optime de dotare, este posibil ca beneficiarul să contacteze
direct pe furnizor pentru a-i explica intenţia de a achiziţiona bunul în sistem de leasing şi de a-i
cere să prelungească valabilitatea ofertei cu scopul de a găsi o societate de leasing care să
finanţeze operaţiunea.
În etapa a doua, beneficiarul abordează diferite societăţi de leasing în vederea
cunoaşterii condiţiilor de finanţare ale acestora. El va alege societatea de leasing care va avea
condiţiile cele mai avantajoase. Va emite o cerere de închiriere de echipamente către
societatea de leasing aleasă în care va specifica intenţia de a intra în posesia bunului dorit,
destinaţia bunului, caracteristicile lui, date despre furnizor, preţul de livrare al bunului, data
estimată a livrării.
Cererea va fi însoţită şi de un dosar cu informaţii despre activitatea desfăşurată de
beneficiar şi un plan de afaceri.
Documentele necesare a fi incluse în dosarul de finanţare a achiziţiei unui bun în sistem
leasing sunt:
- o scurtă prezentare a evoluţiei activităţii desfăşurată de unitate, care doreşte să
achiziţioneze echipamente în sistem leasing;
- copii după actele legale de constituire a unităţii;
- bilanţul contabil (vizat de instituţia de resort);
- situaţia patrimoniului;
- balanţa de verificare a ultimei luni;
- situaţia creditelor şi a angajamentelor de plată;
- fluxul de numerar previzionat pe durata de locaţie dacă nu este previzionat în planul
de afaceri;
- studiul de fezabilitate sau planul de afaceri pentru proiectul de finanţare.

Societatea de leasing va analiza documentele din dosar şi va stabili dacă unitatea va

dispune de resurse pe perioada de derulare a operaţiunii de leasing şi dacă proiectul de
finanţare este fezabil.
Odată acceptată de principiu cererea de închiriere, societatea de leasing pregăteşte
contractarea bunului şi închirierea acestuia.
În acest sens, remite beneficiarului un proiect de contract (nu cel definitiv) care va
cuprinde promisiunea unilaterală de vânzare a bunului la sfârşitul perioadei de locaţie.
Societatea de leasing mandatează pe beneficiar să negocieze cu furnizorul clauzele contractului
de vânzare-cumpărare a bunului (caracteristicile bunului, data livrării, modul în care se face
instalarea, garantarea şi întreţinerea acestuia dacă apar diferenţe faţă de clauzele din oferta
proformă). În urma negocierii, furnizorul emite oferta fermă, societatea de leasing lansează
către furnizor o comandă fermă, care va fi suportul contractului dintre cele două părţi.
Furnizorul confirmă primirea comenzii şi solicită eventual un acont.
Urmează etapa în care se trece la elaborarea contractului de vânzare-cumpărare şi a
celui de leasing. Furnizorul va emite factura şi contractul de service care vor fi trimise
finanţatorului, care va efectua plata conform clauzelor prevăzute în contract. De asemenea,
furnizorul va livra bunul beneficiarului. Beneficiarul şi eventual finanţatorul vor efectua
recepţia, confirmând în procesul verbal de recepţie respectarea condiţiilor de calitate ale
bunului şi cele de livrare prevăzute în contract.
În paralel se încheie contractul de leasing dintre societatea de leasing şi beneficiar, iar
acesta din urmă plăteşte prima rată.
 Pentru a se evita pierderile datorate de distrugerea, degradarea sau furtul bunului,
precum şi cele datorate de incapacitatea de plată a beneficiarului, se face o asigurare generală
a tranzacţiilor printr-un contract cu o societate de asigurări (sau doar a bunului).
Leasing-ul pe lângă avantaje, prezintă şi riscuri atât pentru beneficiar, cât şi pentru
furnizor sau societatea de leasing:
- leasing-ul se justifică atunci când este exploatat pe toată durata locaţiei şi dacă
profitul obţinut este superior cheltuielilor de închiriere şi de exploatare;
- există şi posibilitatea ca un bun să fie închiriat numai temporar şi să nu se mai
găsească solicitanţi, deşi bunul nu a fost amortizat integral;
- poate conduce la riscul pierderii tuturor drepturilor de proprietate, în cazul
imposibilităţii de respectare a contractului de către chiriaş sau locator;
- ratele fixe ale chiriei pot deveni dezavantajoase în timp, mai ales pentru societatea
de leasing în cazul unei economii instabile dominată de inflaţie;
- de regulă, leasing-ul este mai costisitor decât creditul bancar, motiv pentru care se
apelează la o astfel de operaţiune numai dacă nu se dispune de alte surse de
finanţare;
- derularea operaţiunii de leasing implică un număr mare de consilieri şi analişti
financiari, mărindu-se astfel costul tranzacţiei;
- avantajul reducerii impozitului pe venit la beneficiar datorat ratelor de leasing este
temporar, pierzându-se la nivelul impozitului pe venitul global.
Cu toate aceste dezavantaje, leasing-ul rămâne o formă modernă de finanţare şi
circulaţie a bunurilor. Deci

Rezumat curs 4:

Leasing-ul reprezintă o formă de a efectua investiţii fără însă a apela în mod

explicit la creditele bancare. Operaţiunea de leasing constă în închirierea de bunuri de la
societăţi financiare de către diverse persoane fizice sau juridice care nu dispun de
resurse băneşti pentru a le cumpăra. Închirierea se face pe o perioadă dată de timp pe
baza unui contract în care sunt stipulate condiţiile de plată, cuantumul ratelor, obligaţiile
părţilor şi condiţiile de transfer ale bunului în proprietatea beneficiarului atunci când
acesta o cere. Există o diversitate de forme de leasing care se diferenţiază între ele prin:
durata închirierii, părţile participante, numărul şi ponderea ratelor în preţul de vânzare
al bunului.

Intrebari:

1. Ce este leasing-ul?
2. Care sunt formele de leasing?