Cultura și religia

geto-dacilor

RĂU SANDA CL.A X-A "U"

 PLAN DE IDEI
1. Geto-dacii
2. Cultura acestora
3. Ocupațiile lor
4. Religia geto-dacilor

Herodot i-a numit pe geto-daci "cei mai viteji și mai

drepți"
 GETO-DACII

Geto-daci = Denumire dată de istoricii

moderni ramurii nordice a neamurilor
trace care populau în Antichitate spaţiul
carpato-dunărean.

 Geto-dacii, la fel ca tracii, făceau

parte din categoria popoarelor indo-
europene de limbă satem, alături de
slavi, baltici, indo-iranieni (cum ar fi
perșii, sarmații și sciții), armeni și
frigieni.

 În arheologie, termenul de cultură se referă atât

la aspectele vieții materiale, cât și la cele
spirituale, în totalitatea lor, studiind: așezările,
locuințele, uneltele, armele, ceramica, podoabele,
ritualurile religioase, manifestările artistice.

 Ocupaţiile de căpetenie ale

geto-dacilor erau
agricultura şi creşterea
vitelor. O anumită
importanţă în asigurarea
bazei economice a societăţii
geto-dacice o aveau
albinăritul, pomicultura,
viticultura, precum şi
felurite meşteşuguri ca
prelucrarea lemnului,
olăritul, extragerea şi
prelucrarea metalelor.

Făurarii geto-daci
au creat unelte,
arme și podoabe de
o rară originalitate
Geto-dacii credeau în mai multe
divinităţi, ceea ce ne demonstrează
că erau un popor politeist.
Politeismul geto-dacilor e
demonstrat şi de descoperirile
arheologice. Existenţa a două
categorii de sanctuare patrulatere
şi rotunde, ce pledează pentru
caracterul politeist la religiei daco-
getice.
Geto-dacii practicau cu precădere ritul funerar al
incineraţiei. Religia lor politeistă era asemănătoare
religiei celorlalte populaţii indo-europene. De mare
popularitate se bucurau zeităţi ca: Zalmoxis,
Gebeleizis, Bendis, Cavalerul trac. Izvoarele scrise
vorbesc de existenţa la geto-daci şi a unor
cunoștinţe de astronomie, medicină empirică şi
botanică.
 Concluzie

Cultura daco-getică reprezintă o

sinteză originală ce își are
rădăcinile bine și adânc înfipte în
mediul și în credința autohtonă,
putând fi urmărită în timp cu
milenii în urmă.