CELOR CARE SCRIU

Câte aripi frânte ne zboară

Pe hârtia fără sens, până ieri.
Câte flori blânde își înaltă chipul
Spre un surâs nocturn,
Iar noi le îngrijim cu sentiment.
Câte frunze ne cântă sub pași în vis.
Câte nopți le scriem
Ca pe propria istorie, cu iubire.
Câți fluturi și-ar alina dulcele somn
În palma noastră,
Însemnată cu cerneală...
Ne desemnăm pe asfalt copilăria, ne locuiește iubirea
În inimă. Plătește chirie cu vorbe frumoase.
Plătim și noi cu focul căzut pe obraz.
Scriem, pornind pe drum mânați de cuvinte.
Când mările ni se despart, le traversăm
Aduși la mal de inspirație,
De fiecare vers compus în doi.

29 MARTIE 2015