MONEDĂ ŞI CREDIT

Banii şi funcţiile lor. Analiza funcţiilor

banilor pe exemplul monedei naţionale

2012 - 2013
 Economia modernă nu poate fi concepută fără existenţa banilor sau a
altor elemente foarte asemănătoare. Într - o economie bazată pe troc, în care
nu exista banii, orice tranzacţie implica existenţa unei duble coincidenţe a
trebuinţelor. Fără un mijloc de schimb, o economie modernă nu poate exista.
Acest mijloc de schimb este banul.

În primul rand, prin “bani” se inţelege “moneda”, sub formă de

bancnote şi moneda metalică, care sunt folosite direct pentru plata bunurilor
economice.

În al doilea rând, banii nu sunt doar moneda, ci şi depozitele bancare,

deoarece au acelaşi rol, adică servesc pentru plata bunurilorş serviciilor.

În al treilea rând, sunt sinonimi cu “avuţia”. Avuţia insă “amestecă”

moneda şi depozitele cu stocurile de capital, cu acţiunile, obligaţiunile, cu
alte tipuri şi forme de avuţie şi ignoră trăsăturile distinctive ale banilor.

Banii sunt tot ceea ce este general acceptat ca mijloc de schimb şi de

plată. Banii sunt un instrument special, o formă particulară, imediat
mobilizată, a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a
puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din
producţia ţării emitente.

Banii îndeplinesc următoarele funcţii:

 mijloc de schimb
 măsură a valorii
 mijloc de plată ulterioară
 mijloc de depozit de valoare
 Funcţia de mijloc de schimb (de plată) – permite separarea în timp a
cumpărării de vânzare, facând posibilă realizarea tranzacţiei fără coincidenţă
a dorinţelor/nevoilor specifică trocului. În prezent, recunoaşterea generală ca
mijloc de plată de către toţi participanţii la derularea tranzacţiilor din
economie, este atribuită bancnotelor, monedelor metalice şi banilor de cont
sau scriptuali. Pentru a funcţiona ca mijloc de schimb, banii trebuie:

 înlătură inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc între toate

bunurile din economie
 duce la disocierea schimbului marfă contra marfă în două operaţiuni
distincte: o operaţiune de vânzare (flux real contra flux monetar) care
permite obţinerea de monedă şi o operaţiune de cumpărare (care
permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obţinerea bunurilor reale)
 deşi pe parcursul istoriei sale, banii au îmbrăcat diferite forme, s-au
conturat anumite cerinţe generale faţă de bani. Respectarea acestor
cerinţe sporeşte comoditatea utilizării banilor în calitatea sa de mijloc
de plată.
 standardizaţi
 divizibili - 1, 5, 10, 50, 100, 200 şi 500 lei
 durabili - să reziste mult timp în circulaţie
 uniformi şi standardizaţi - mărimea, forma, greutatea etc.
 portabili
 protejaţi de contrafacere
 general acceptaţi
 să nu se deterioreze rapid în valoare

Funcţia de măsura a valorii - banii sunt folosiţi ca mijloc de

comparaţie a valorilor relative ale diferitelor bunuri. Valoarea bunurilor se
exprima în bani. Ei sunt etalonul de măsură a valorii, asa cum unitatea de
măsura a lungimii este metru. Banii constituie un instrument universal de
măsurare, aplicabil bunurilor şi altor drepturi actuale, trecute şi viitoare. Banii
sunt cel mai întâlnit mijloc de măsură a valorii economice dintr-o economie.
Preţurile bunurilor şi serviciilor nu sunt indicate de regulă cu referire la alte
bunuri şi servicii, ci referindu-se la un singur bun „numeraire”, banii. Din
nou, acest lucru creează un beneficiu imens informaţional şi din punct de
vedere al costurilor faţă de economia de schimb.

 moneda serveşte drept numitor comun al tuturor bunurilor

economice - prin exprimarea valorii bunurilor într-un echivalent
monetar se permite compărarea lucrurilor altfel incomparabile.
 banii măsoară valoarea de schimb a bunurilor (în comerţ), dar nu
valoarea de întrebuinţare (utilitatea)
  prin introducerea banilor (şi înlăturarea trocului) se micşorează
numărul de preţuri dispar preţurile relative (adică raporturile de
schimb a două bunuri), toate preţurile se exprimă în bani

Funcţia de mijloc de depozit de valoare - poate fi indeplinit de

bunurile care îşi păstrează valoarea în timp. Dăcă un bun nu este un mijloc de
tezaurizare a valorii, el nu va fi acceptat ca mijloc de schimb.

 permite economisirea/acumularea valorilor (puterii de

cumpărare) -- obţinerea venitului şi efectuarea cheltuielilor pot
avea loc în momente diferite de timp.
 permite amânarea unor cheltuieli - de exemplu, separarea
momentului de livrare a mărfii şi momentului de achitare a ei.
Astfel apar mijloacele băneşti temporar disponibile -oferta.
 prin aceasta se introduce factorul „timp”
 apariţia creditului (lat. credit - el crede)
 lichiditatea - capacitatea activului de a fi transformat în mijloc
de schimb repede şi uşor (fără pierderi)

Banca Naţională a României este singura instituţie autorizată să

emită însemne monetare sub formă de bancnote si monede, ca mijloace legale
de plată pe teritoriul României.

Bancnotele şi monedele sunt acceptate la valoarea nominală pentru

plata tuturor obligaţiilor publice şi private.
Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.
În prezent în România sunt aflate în circulaţie următoarele bancnote:

 bancnota de 1 leu

 bancnota de 5 lei

 bancnota de 10 lei

 bancnota de 50 lei

 bancnota de 100 lei

 bancnota de 200 lei

 bancnota de 500 lei
 Funcţii specifice ale banilor la nivel microeconomic:
 Unitate de cont (o funcţie abstractă): este o funcţie care se suprapune
peste funcţia banilor de unitate de măsură a valorii similară şi cu alte
funcţii cum ar fi standard de valoare sau denominator de valoare (P.
Khanna, 2005)

 Unitate de măsură a valorii (o funcţie abstractă): exprimă mult mai

uşor şi mai clar valoarea echivalentă a fiecărui bun sau serviciu de pe
piaţă, asigurând o mai bună comparabilitate a acesteia, o informare mai
bună a participanţilor la piaţă

 Mijloc de schimb (o funcţie concretă): simplifică sistemul anevoios de

troc prin care o marfă era schimbată cu o altă marfă

 Mijloc de plată (o funcţie concretă): permite stingerea unei datorii

acumulate ca urmare a achiziţionării unor bunuri şi servicii

 Un etalon pentru plăţile la termen (o funcţie abstractă): orice plată la

termen poate fi exprimată printr-o cantitate de bani pe care, în viitor,
cel care cumpără bunurile este obligat să o plătească vânzătorului.
Dacă valoarea banilor se schimbă semnificativ de mult până la
momentul plăţii viitoare şi dacă suma este fixă cel care avea de încasat
această sumă poate suferi pierderi semnificative

 Un mijloc de păstrare a valorii (o funcţie concretă): rezultatele

muncii noastre pot fi acumulate sub forma banilor care pot fi
economisiţi pentru achiziţiona bunuri şi servicii în viitor.
 Funcţiile generale ale banilor (la nivel macroeconomic şi
abstracte):
 Active lichide în piaţă: banii sunt activele cele mai lichide din piaţă şi
care au cel mai mic risc asociat păstrării lor (doar riscul de inflaţie şi
riscul de furt)

 Cadru pentru sistemul de preţuri al pieţei: cantitatea de bani din

economie determină şi modifică structura preţurilor pieţei

 Factor cauzativ în economie: cantitatea de bani din economie poate

influenţa direct sau indirect echilibrul general al pieţei (nivelul
preţurilor, nivelul dobânzilor, nivelul cursului de schimb, balanţa de
plăţi)