Bronsita cronica

Bronsita inseamna inflamarea branhiilor si a bronsiolelor (micile canale prin care circula aerul
de la trahee la plaman) asociata cu mucus in exces.
Exista doua tipuri de bronsita :

-Bronsita acuta sau de scurta durata,este forma mai frecventa si este de obicei provocata
de o infectie virala. Episoadele de bronsita acuta pot fi asociate cu fumatul sau pot fi agravate de
fumat.

-Bronsita cronica, reprezintă infecția și inflamația îndelungată al arborelui bronșic,

manifestată prin perioade de remisie și perioade de acutizare caracterizate prin tuse cu
expectorație mucopurulentă sau purulentă. Se consideră bronșita cronică atunci când tusea cu
expectorații se manifestă cel puțin 3 luni pe an, timp de 2-3 ani consecutivi. La nivel de arbore
traheobronșic are loc o secreție exagerată de mucus ceea ce induce tusea prin iritarea receptorilor
tusigeni.

Clasificarea bronşitei crornice

•Bronşita cronică simplă descrie starea caracterizată de producerea unei spute mucoide la un
pacient fără hiperreactivitate bronşică.

•Bronşita cronică mucopurulentă este caracterizată prin recurenţe de spută mucopurulentă sau
purulentă (de cele mai multe ori în asociere cu infecţii respiratorii acute suprapuse) în absenţa
unui proces supurativ localizat,

•Formele de bronşită cronică, care evoluează cu creşterea rezistenţei la fluxul de aer (obstrucţia
căilor aeriene din afectarea bronşiolelor sub 2 mm -"boala bronhiilor mici"), sunt definite ca
bronşită cronică obstructivă.

Etiologia bronsitei cronice includ factori locali si generali.

Factorii locali cei mai intalniti sunt:

 deviatii de sept nazal;

 sechele pulmonare;
 hipertrofii amigdaliene.

Acestea nu pot genera de unele singure boala, dar pot favoriza apariția ei, mai ales în cazul unor
infecții respiratorii, vegetații adenoide, amigdalite.

Acești factori nu pot provoca boala in sine, dar pot favoriza aparitia ei, mai ales in cazul
existentei unor infectii respiratorii sau amigdalite.
Factorii generali sunt:

 Particularități constituționale ale pacientului genetice sau dobîndite : dificit de enzima

alfa -1- antitripsina, dificit ereditar sau dobândit al sistemului imun celular sau umoral.
Acestea au un rol important în evoluția infecției și mecanismelor de apărare, respectiv
carența lor duce la persistența îndelungată a inflamației.
  Fibroza chistică cu afectarea plamânilor la fel se poate manifesta cu bronșită cronică din
cauza creșterii viscozității secrețiilor glandelor bronșice, ceea ce împedică funcția
normală a cililor ( prin mișcarea lor cilii asigură eliminarea impurităților ce pătrund cu
aerul inspirat ). În rezultat se formează un status local prielnic pentru o infecție
îndelungată. 

Factorul dominant de declansare a bronsitei cronice este fumatul. Fumatul sau expunerea la
fumul de tigara (fumatul pasiv) vreme indelungata irita tuburile bronsice. Boala este de obicei
diagnosticata la fumatori dupa varsta de patruzeci de ani. Bronsita cronica declansata de fumat
nu este contagioasa, iar simptomele pot fi mai putin severe decat in cazurile acute.

Bronsita cronica poate fi cauzata si de repetarea acceselor de bronsita acuta. Plamanii, slabiti
cu fiecare nou acces, devin mai sensibili, ajungand in cele din urma sa duca la foma mai severa a
bronsitei.

Poluarea aerului si praful sau gazele toxice din mediul inconjurator sau de la locul de munca
pot contribui de asemenea la declansarea unor forme de bronsita.

Factorii de risc pentru declansarea bronsitei pot fi:

 fumatul
 sistemul imunitar slabit

 expunerea la agenti iritanti

 alergiile

Simptomele bronsitei cronice

Principalul simptom al bronşitei cronice este tusea persistenta, pe termen lung, fie seaca, fie cu
expectoratie. Prezenta in exces a mucusului este un semn de infectie a tractului respirator sau a
plamanilor, dar poate fi si un semn al pneumoniei. Pe langa tuse, exista si alte simptome care pot
ridica suspiciunea de bronsita cronica:

 oboseala;
 dificultati de respiratie;

 febra;

 frisoane;

 disconfort in zona pieptului;

 respiratie suieratoare;

 senzatie de lipsa de aer;

 congestie sinusala;
  respiratie urat mirositoare;
 cianozarea pielii si a buzelor, ca urmare a lipsei de oxigen din tesuturi;
 aritmii sau palpitatii

Diagnostic/ Explorări paraclinice

Diagnosticul este stabilit in baza unui consult clinic (fizic) efectuat de catre medicul de familie,
medicul generalist, medicul specialist in medicina interna sau de catre un medic pneumolog. Pe
langa examenul clinic si anamneza, pot fi necesare:

 teste de spirometrie
 radiografii pulmonare Examenul radiologic este util pentru excluderea unor alte
afecţiuni pulmonare asociate bronşitei cronice sau care clinic se manifestă cu
sindrom bronşitic.
 examen de sputa citologic şi bacteriologic
 analize de sange Hemograma În unele cazuri aceasta este normală (bronșita cronică simplă).
În cazul formelor mucopurulente sau purulente pot fi modificări cum sunt creșterea numărului
de leucocite, creșterea VSH.

 O metodă foarte informativă este bronhoscopia , cu efectuarea lavajului bronhoalveolar. Prin

această metodă este posibilă stabilirea precoce a diagnosticului, caracterului acesteaia și gradul
de extindere.

Tratamentul

Tratamentul se face la domiciliu sau în cazuri de complicații (febra înaltă, expectorație în

cantități mari, insufuciență respiratorie etc. ) – în staționar.

Obiectivele tratamentului :

1. Înlăturarea factorilor de risc și factorului cauzal.

 Excluderea fumatului – în stadiile precoce acesta va duce la oprirea definitivă a

patologiei (procesul este reversibil la debut), iar în stadiile avansate va reduce
gradul de severitatea a bolii.
 Eliberarea de la locul de muncă în cazul prezenței factorilor nocivi ce au declanșat
sau pot duce la agravarea bolii.
 Evitarea suprarăcelilor și infecțiilor, mai ales în perioada rece a anului.
 2. Tratamentul acutizărilor bronșitei cornice

 În caz că sputa capătă un aspect galben sau galben-verzui aceasta denotă o

asociere a infecției bacteriene. Astfel este necesar inițiere tratamentului
antibacterian ( co-trimoxazol, ampicilină, amoxicilină ) pentru 5-7 zile. În caz că
nu are loc ameliorarea stării după tratamentul antibacterian este indicat
determinarea sensibilității culturilor (obținute din spută) la antibiotice.
 Pentru a facilita eliminarea sputei vâscoase și fluidificarea ei se utilizează
preparate: expectorante, mucolitice și deasemenea hidratarea adecvată ( ceai,
lapte, supe, ape minerale).

3. Tratamentul sindromului bronhoobstructiv

 Este important rezolvarea sindromului bronhoobstructiv în cazul formei

obstructive a bronșitei cronice . Se administrează inhalator preparate cu efect
bronhodilatator cum sunt salbutamol, fenoterol, etc.. Alte preparate utilizate sunt
colinoblocantele sau derivații de teofilină. Utilizarea corticosteroizilor inhalator
este aplicată doar în cazul formelor severe de bronșita cronică obstructivă.

În cazul insuficienței respiratorii cu hipoxemie permanentă este indicată oxigenoterapia.

Deasemenea este de ajutor aplicarea măsurilor fizioterapeutice, gimnastica medicală și terapia

ocupațională, tratamentul balneosanatorial, sanarea bronhoscopică etc..

Tipul medicamentelor, dozele și durata de administrare se vor discuta cu medicul curant, după  o
examinare minuțioasă.

Pentru a reduce riscul de bronsita, urmati aceste sfaturi:

 Evitați fumul de țigară

 Vaccinati-va

 Spalati-va mainile

 Beti multe lichide

 Renuntati la fumat

Complicațiile bronșitei cronice :

Complicațiile bronșitei  cronice apar după o evoluție îndelungată a bolii și lipsa tratamentului
corect. Dintre acestea fac parte:

 Emfizem pulmonar ( distrucția preților dintre alveolele respiratorii cu formarea de cavități)

 Bronșiectazii (dilatările bronhiilor de calibru mic)

 Insuficiență respiratorie

 Insuficiență cardiacă

 Cord pulmonar

 Abcese pulmonare (mai rar).