Curs 8. SERIA ERITROCITARĂ
CUPRINS
1.Caracteristicile funcţionale ale eritrocitului adult
2. Particularităţi metabolice eritrocitare
3. Fiziologia hemoglobinei
4. Rolul eritrocitelor în transportul O 2
5. Rolul eritrocitelor în transportul CO 2
6. Rolul eritrocitelor în EAB
7. Cinetica eritrocitară. Hemoliza fiziologică
OBIECTIVELE CURSULUI 8 – Studentul trebuie să:
Descrie caracteristicile morfo-funcţionale ale eritrocitului adult Cunoască valorile normale ale constantelor şi indicilor eritrocitari Enumere particularităţile metabolismului eritrocitar Cunoască calea metabolică energetică majoră a eritrocitului şi rolul căilor metabolice derivate pentru funcţia eritrocitelor Cunoască principalele tipuri de Hb şi derivaţii fiziologici ai Hb la adult Explice funcţia eritrocitelor în transportul O 2
Explice factorii care influenţează afinitatea hemoglobinei pentru O 2 Descrie rolul eritrocitelor în transportul CO 2
Cunoască mecanismele prin care eritrocitele intervin în echilibrul acido-bazic Cunoască cinetica eritrocitară şi etapele hemolizei fiziologice
1.CARACTERISTICILE MORFO-FUNCŢIONALE ALE ERITROCITULUI ADULT (S 6 .slide 3 -6)
ERITROCITUL ADULT celulă anucleată, fără organite celulare fără capacitate de proliferare fără capacitate de sinteză proteică durată de viaţă 100 – 120 de zile
FORMĂ (microscop electronic)
disc biconcav, cu marginile rotunjite asigură o suprafaţă mare la un volum mic
DIMENSIUNI DEM = 6,8 – 7,7 µm
CULOARE Hb eritrocitară eritrocitul normal colorat = NORMOCROM
CONSTANTE ERITROCITARE:HEMOGRAMA
(a) DIRECTE determinate prin metode specifice de laborator
Nr.E: ~4,5 mil/mm 3 (~4,5 x 10 6 /µL)
sex M = 4,9 ± 0,7 mil/mm 3
sex F = 4,3 ± 0,6 mil/mm 3
Hb: sex M = 15 ± 2 g%, sex F = 14 ± 2 g%
Htv: sex M = 45 ± 7%, sex F = 42 ± 5%
SCĂDERE ANEMIE deficit de fier → anemie feriprivă deficit de vitamina B 12 şi acid folic → anemie megaloblastică insuficienţa MOH → anemie aplastică CREŞTERE POLIGLOBULIE primară → policitemia vera secundară → de altitudine
(b) INDIRECTE se calculează pe baza celor directe
VEM (volum mediu eritrocitar) 80 – 100 µm 3
normal → normocitoză
scădere → microcitoză creştere → macrocitoză
CHEM = concentraţia medie de Hb/100 ml sânge 32 – 36 g%
HEM = concentraţia medie de Hb/eritrocit 27 – 31 pg
normal → normocromie
scădere → hipocromie
RDW = indicele de distribuţie eritrocitar
variaţia volumului eritocitar faţă de VEM
creşterea RDW → anizocitoză
RDW = 11,5 – 14,5 %
|
Hemogramă |
Anemia |
Anemia |
Anemia |
|
feriprivă |
megaloblastică |
aplastică |
|
|
Nr.E, Hb, Htv |
↓ |
↓ |
↓ |
|
VEM |
↓ |
↑ |
N |
|
CHEM, HEM |
↓ |
N |
N |
|
Diagnostic |
Anemie |
Anemie |
Anemie |
|
morfologic |
hipocromă |
normocromă |
normocromă |
|
microcitară |
macrocitară |
normocitară |
|
|
Cauze |
Deficit de fier |
Deficit de vitamina B 12 şi acid folic |
Insuficienţa |
|
MOH |
2. PARTICULARITĂŢI METABOLICE ERITROCITARE
CARACTERISTICI
rata metabolismul este redusă la 1/50 din metabolismul unei celule nucleate cu aceeaşi dimensiune datorită lipsei nucleului şi a
organitelor celulare
principalul substrat energetic este glucoza
NU există depozite de glicogen sursa de glucoză extracelulară
METABOLIZAREA glucozei are loc în absenţa O 2 (anaerob):
90 – 95% prin → glicoliză anaerobă (calea Embden – Mayerhof)
→ ciclul Rapaport Luebering
5 – 10% prin şuntul pentozelor (calea hexozo – fosfaţilor)
(a) GLICOLIZA ANAEROBĂ singura sursă de energie 2 x ATP/1 mol glucoză
funcţia pompei Na + /K +
funcţia cotransportului Na + /glucoză
producţie de acid lactic sursă pentru
gluconeogeneza hepatică prin G6P sursă de (NADPH + H + ) sub acţiunea G6P-dehidrogenazei
G6P = glucoză -6 -fosfat
CURS 8 FIZIOLOGIE MG ANUL I
Şef.lucr.dr.LAVINIA NOVEANU
8
(b) ŞUNTUL PENTOZELOR (hexozo – monofosfaţilor)
derivaţie a glicolizei anaerobe este sursă de cofactori reducători
12 x (NADPH + H + )/1 mol glucoză
este cuplat prin glutation – reductaza cu
sistemul reducător al glutationul (GS)
SISTEMUL GS prezintă 2 forme:
forma oxidată - GSSG (75%) forma redusă - GSH (25%)
ROL - agent de detoxifiere al H 2 O 2
formată spontan
formată sub acţiunea unor factori oxidanţi: medicamente,
infecţii bacteriene sau fungice (favism), acidoză metabolică
DEFICITUL G6PD precipitarea Hb şi anemie hemolitică
(c) CICLUL RAPAPORT - LUEBERING
derivaţie a glicolizei anaerobe sursă de 2,3 - difosfoglicerat (2,3 - DPG)
ROL
se fixează reversibil pe lanţurile β ale HbA1 (α2,β2)
determină modificări conformaţionale care scad afinitatea Hb
pentru O 2 ⇒ favorizează eliberarea O 2 la nivel tisular
afinitatea HbF (α2γ2) NU este influenţată de 2,3 - DPG
HbO 2 + 2,3 - DPG ⇔ Hb – 2,3 - DPG + O 2
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PRODUCŢIA de 2,3 - DPG
FACTORI STIMULATORI
intensificarea GLICOLIZEI INTRAERITROCITARE efort fizic
anemie
altitudine (PO 2 ↓) hipoxie cronică (boli pulmonare) hipertiroidism
FACTORI INHIBITORI
pH scăzut inhibă GLICOLIZA INTRAERITROCITARĂ conservarea sângelui = “capcana pentru O 2 ” inosina adăugată în mediul de conservare pătrunde în eritrocite şi stimulează eliberarea ribozei care poate fi convertită în 2,3 - DPG
3. FIZIOLOGIA HEMOGLOBINEI (S 8 .slide 13 -20)
asigură funcţia de transport a gazelor respiratorii reprezintă 95% din componentele proteice ale eritrocitului reprezintă 30 - 35% din volumul eritrocitar se sintetizează în progenitorii eritrocitari nucleaţi din MOH:
sinteză ↑ în eritroblaşti şi normoblast sinteza ↓ în reticulocit şi absentă în eritrocitul adult
STRUCTURA HEMOGLOBINEI
cromoproteină porfirinică cu structură cuaternară (4 unităţi) UNITATEA: 1 grupare HEM + 1 lanţ polipeptidic HEMOGLOBINA: 4 grupări HEM + 4 lanţuri polipeptidice
HEMUL
componenta prostetică a Hb
4 inele porfirinice + 4 atomi de Fe 2+
ROL: fixează O 2 pe Fe 2+
GLOBINA
componenta proteică a Hb
tetramer alcătuit din 2 perechi de lanţuri polipeptidice (α, β, γ, δ)
ROL: fixează CO 2 pe grupări - NH 2
HEMOGLOBINE FIZIOLOGICE
Hb EMBRIONARĂ ⇒ λ2, ε2, sintetizate din săptămâna a III-a de viaţă embrionară există 3 tipuri de Hb embrionare
Hb FETALĂ (HbF) ⇒ α2, γ2
înlocuieşte Hb embrionare din luna
a III-a de viaţă intrauterină
la naştere reprezintă 70-80% din
totalul de Hb, apoi sinteza ↓ rapid
Hb DE TIP ADULT (HbA)
după naştere înlocuieşte HbF
la adultul normal există
97 - 98% HbA1 (α 2 ,β 2 )
2- 5% HbA2 (α 2 ,δ 2 )
< 2% HbF (α 2 ,γ 2 )
2,2 – 4,8 % HbA1c
HbA1c = hemoglobina glicozilată
rezultă prin ataşarea glucozei la grupările NH 2
terminale ale valinei din structura globinei
concentraţia creşte în diabetul zaharat
indicator al nivelului mediu al glicemiei din ultimele 4 luni (durata de viaţă a eritrocitelor)
FORMELE CUATERNARE ALE HbA1
sunt organizare în câte 2 dimeri αβ (αβ1 şi αβ2) legături chimice puternice între lanţurile α şi β ale aceluiaşi dimer legături chimice slabe între dimerii αβ1 şi αβ2
FORMA DEOXIGENATĂ a HbA1 (“T”, tensionată) – la nivel tisular număr crescut de legături chimice între dimerii αβ1 şi αβ2 Hb cedează 4 O 2
FORMA OXIGENATĂ a HbA1 (“R”, relaxată) – la nivel pulmonar
număr scăzut de legăturile chimice între dimerii αβ1 şi αβ2
Hb fixează 4 O 2
DERIVAŢI AI HEMOGLOBINEI ADULTULUI HbA1
(a) FIZIOLOGICI
OxiHb (HbO 2 ): fixarea reversibilă a O 2 pe Fe 2+ hemului
Hb+ O 2 ↔ HbO 2
CarbHb (HbCO 2 ): fixarea reversibilă a CO 2 pe - NH 2 ale globinei
Hb-NH 2 + CO 2 ↔ Hb-NH – COO - + H +
(b) PATOLOGICI
CarboxiHb → fixarea pe Hb – Fe 2+ a CO, cu o afinitate de 210 ori mai mare decât pentru O 2 ⇒ împiedică fixarea O 2
MetHb → oxidarea Fe 2+ la Fe 3+ în prezenţa unor agenţi oxidanţi (nitriţi, medicamente) ⇒ împiedică fixarea O 2
se produce în permanenţă, dar în cantitate redusă (< 1-2% din Hb totală), datorită intervenţiei sistemelor reducătoare ale E
HEMOGLOBINE PATOLOGICE (genetice)
(a) Substituirea sau lipsa unuia/mai multor AA din lanţurile globinice anomalia structurală a Hb ⇒ modificarea morfologiei, proprietăţilor şi funcţiilor eritrocitelor
Ex: înlocuirea acidului glutamic cu valina în poziţia 6 a lanţului β
din HbA1 HbS = ANEMIE FALCIFORMĂ
(b) Deficitul în sinteza lanţurilor globinice α sau ββ HbAb1 ↓, HbA2 ↑, Hb F ↑
= TALASEMIE (anemie hipocromă microcitară)
DREPANOCITE
4. ROLUL ERITROCITELOR ÎN TRANSPORTUL O 2
(S 9 .slide 21 – 25)
FORMAREA OXIHEMOGLOBINEI (HbO 2 ) reprezintă principala formă de transport a O 2 în sânge La nivel pulmonar:
99% din O 2 asigură formarea HbO 2 1% din O 2 se dizolvă fizic în plasmă asigură PO 2 presupune o reacţie de oxigenare (Fe 2+ ) şi NU de oxidare (Fe 3+ ) este o reacţie chimică reversibilă
fixarea O 2 pe o subunitate HEM determină modificări alosterice ale subunităţilor HEM învecinate → creşterea afinităţii pentru O 2
creştere progresivă a vitezei de fixare a O 2
viteză de 300 x mai mare pentru a 4-a subunitate
1 g Hb: transportă 1,34 ml O 2
15 g Hb/100 ml sânge: transportă 20,1 ml sau volume de O 2
Sângele arterial: PO 2 = 100 mm Hg, SatHbO 2 % = 95 – 97%
Sângele venos: PO 2 = 40 mm Hg, SatHbO 2 % = 50 – 70%
CURBA DE DISOCIERE A HbO 2
relaţia dintre PO 2 arterial şi SatHbO 2 % curbă sigmoidă (aspect de “S” italic) definită prin:
panta curbei (segment rapid şi lent) poziţia curbei parametrul P 50 P 50 = PO 2 la care SatHbO 2 % = 50% NORMAL: P 50 = 26,6 mm Hg
La nivel TISULAR
PO 2 = 10 – 70 mm Hg
segment rapid
- disocierea HbO 2 crescută
- afinitatea Hb pentru O 2 scăzută
Eritrocitul cedează O 2
La nivel PULMONAR PO 2 = 70 – 100 mm Hg segment lent - disocierea HbO 2 scăzută - afinitatea Hb pentru O 2 crescută Eritrocitul fixează O 2
SCĂDEREA afinităţii Hb pentru O 2 creşte disocierea HbO 2
deplasarea spre dreapta a curbei de disociere
creşterea P 50 (Hb cedează O 2 la valori mai mari ale PO 2 )
FACTORI
la nivel tisular
↓ pH –ului, ↑ H +
↑ PCO 2
↑ 2-3 DPG
↑ temperaturii
HbA1
EFECTUL BOHR = eliberarea O 2 din HbO 2 este favorizată de
↓ pH-ului şi ↑ PCO 2 la nivel tisular
CREŞTEREA afinităţii Hb pentru O 2 scade disocierea HbO 2
deplasarea spre stânga a curbei de disociere
scăderea P 50 (Hb cedează O 2 la valori mai mici ale PO 2 )
FACTORI la nivel pulmonar
↑ pH –ului, ↓ H +
↓ PCO 2
↓ 2-3 DPG
↓ temperaturii
Hb F
EFECTUL HALDANE = eliberarea CO 2 de la nivelul HbCO 2 este favorizată de ↑ PO 2 la nivel pulmonar
5.ROLUL ERITROCITELOR ÎN TRANSPORTUL CO 2
(S 10 .slide 26 – 28) Forme de transport ale CO 2
dizolvat fizic în plasmă = 5% asigură PCO 2 în eritrocit = 95% sub formă de HCO 3 - = 90% sub formă de HbCO 2 = 5%
Curba de disociere a HbCO 2
dependentă de PO 2 prin efectul Haldane (A↔B)
sângele venos: PO 2 = 40 mm Hg, PCO 2 = 46
mm Hg conţinutul în CO 2 = 52 vol% (punctul A)
sângele arterial: PO 2 = 100 mm Hg, PCO 2 = 40
mm Hg conţinutul în CO 2 = 48 vol% (punctul B)
La nivel TISULAR Eritrocitele fixează CO 2
CO 2 se fixează pe globină HbCO 2 = compus carbaminic Hb-NH 2 + CO 2 → Hb–COOH → Hb–NH-COO - + H + CO 2 se hidratează în prezenţa anhidrazei carbonice (AC) CO 2 + H 2 O → H 2 CO 3 → HCO 3 - + H + H + se fixează pe sistemele tampon al Hb Hb - + H + → HbH
La nivel PULMONAR Eritrocitele eliberează CO 2
HbCO 2 cedează CO 2 H + + Hb–NH-COO - → Hb–NH-COOH → Hb-NH 2 + CO 2 sistemele tampon ale Hb cedează H + HbH → Hb - + H + H + se fixează pe bicarbonat H + + HCO 3 - → H 2 CO 3 → CO 2 + H 2 O
6. ROLUL ERITROCITELOR ÎN EAB (S 11 .slide 29 – 32)
MECANISME producţie de HCO 3
-
fixarea CO 2 sub formă de HbCO 2 (compus carbaminic)
sistemele tampon intraeritrocitare (fixează H+)
PARTICULARITĂŢI
prezenţa anhidrazei carbonice (AC)
măreşte de 5000 x viteza de hidratare a CO 2
prezenţa schimbătorului HCO 3 - /Cl -
asigură fenomenul migraţiei ionilor
de Cl - (fenomenul de membrană
Hamburger)
SISTEMELE TAMPON ERITROCITARE
3/4 din capacitatea tampon totală a sângelui
|
(a) |
Sistemul tampon KHCO 3 /H 2 CO 3 |
|
H + + KHCO 3 → H 2 CO 3 + K+ |
|
|
(b) |
Sistemele tampon ale Hb: KHbO 2 /HbO 2 şi Hb - / HbH |
cele mai puternice sisteme tampon al organismului care transformă
un acid tare (HbO 2 ) într-un acid slab (HbH)
KHbO 2 → K + + HbO 2 O 2 + Hb - Hb - + H + → HbH
(acid tare)
(acid slab)
KHbO 2 = oxihemoglobinat de potasiu, HbO 2 = oxihemoglobină Hb - = hemoglobină redusă, HbH = hemoglobină acidă
La nivel TISULAR în eritrocit: ↑ HbH în plasmă: ↑ NaHCO 3
PO 2 ↓
(40 mm Hg)
→ KHbO 2 → K + + HbO 2 HbO 2 → Hb - + O 2 → difuzează în ţesuturi
PCO 2 ↑
(46 mm Hg)
→ activitatea AC spre producţia de HCO 3
-
CO 2 + H 2 O → H 2 CO 3 → HCO 3 - + H +
H + : fixare pe Hb - → HbH HCO 3 - : iese în plasmă prin schimbătorul HCO 3 - /Cl -
VOLUMUL ERITROCITAR - creşte
Cl - pătrunde în eritrocit
→ atrage APA în eritrocit
La nivel PULMONAR în eritrocit: ↑ KHbO 2 în plasmă: ↓ NaHCO 3
PO 2 ↑
(100 mm Hg)
→ HbH → Hb - + H + Hb - + O 2 + K + → KHbO 2
PCO 2 ↓
(40 mm Hg)
→ activitatea AC spre producţia/disocierea H 2 CO 3
H + + HCO 3 - → H 2 CO 3 → CO 2 + H 2 O
H + : fixare pe HCO 3 - → CO 2 + H 2 O HCO 3 - : pătrunde în eritrocit prin schimbătorul HCO 3 - /Cl -
VOLUMUL ERITROCITAR - scade
Cl - iese din eritrocit
→ atrage APA în plasmă
7. CINETICA ERITROCITELOR. HEMOLIZA
FIZIOLOGICĂ (S 12 .slide 33 - 40)
I.ETAPA MEDULARA ⇒ ERITROPOIEZA are loc în MOH ⇒ 25 ml eritrocite/zi (50 ml sânge/zi) reprezintă “sistemul de generare al hematiilor” ≈ 50 ml la un adult de 70 kg se desfăşoară în 5-7 zile necesită prezenţa EPO
II. ETAPA DE ERITROCITE CIRCULANTE
Nr.eritrocite adulte: 4,5 – 5 mil/mm 3
Nr. reticulocite: 0,5–1,5 % (creşterea % = RETICULOCITOZĂ)
Durata de viaţă: 100–120 zile
SOLICITĂRI MECANICE
“contactul” cu alte hematii şi cu endoteliul capilarelor mici “stagnarea” în vasele sanguine sinuoase (ex:circulaţia splenică)
SOLICITĂRI OSMOTICE → RG min = 0,40 - 0,44 g% NaCl
→ RG max = 0,36 - 0,38 g% NaCl
RG normală
RG scăzută
III.DISTRUGEREA ERITROCITELOR = HEMOLIZA FIZIOLOGICĂ
MECANISM
epuizarea energetică şi enzimatică
scăderea metabolismului celular
⇓
Modificări structurale → eritrocit rigid, lipsit de plasticitate
→ membrană celulară “fragilă”
→ tendinţă de a deveni sferocite
Diminuarea funcţiilor eritrocitare
Eritrocitele îmbătrânite sunt reţinute în
capilarele sinusoide ale splinei şi
îndepărtate prin eritrofagocitoză de
către macrofage
HEMOLIZA: distrugerea FIZIOLOGICĂ a hematiilor îmbătrânite intravasculară (proporţie ↓): Hb se fixează pe haptoglobină şi formează un complex endocitat de macrofagele din ficat extravasculară: Hb este endocitată de macrofagele din splină (”cimitirul eritrocitelor”), ficat şi MOH
CATABOLISMUL HEMOGLOBINEI
I. ETAPA PREHEPATICĂ
are loc în macrofage (splină şi MOH) generează bilirubină indirectă (BI) (neconjugată) ⇒ eliminare în plasmă
II. ETAPA HEPATICĂ are loc în celula hepatică generează bilirubină directă (BD) (conjugată) ⇒ eliminare în bilă
III. ETAPA POSTHEPATICĂ are loc în intestinul gros sub acţiunea florei bacteriene generează pigmenţi biliari ⇒ eliminare prin materii fecale şi urină
CURS 8 FIZIOLOGIE MG ANUL I
Şef.lucr.dr.LAVINIA NOVEANU
38
HEMOLIZA PATOLOGICĂ: scăderea duratei de viaţă a eritrocitelor = ANEMIE +SINDROM ICTERIC + RETICULOCITOZĂ intravasculară - eliberarea de Hb în plasmă
hemoglobinurie (eliminare de Hb în urină)
extravasculară – hepatică şi splenică
hepatosplenomegalie (mărirea ficatului şi a splinei)
(a) ANEMIA HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ
consum de medicamente (ex: penicilină) boli autoimune
(b) HEMOGLOBINOPATII
creşte eritrofagocitoza
(c) DEFICITUL DE G6PD
scăderea capacităţii antioxidative
(d) SFEROCITOZA EREDITARĂ
defect structural al membranei celulare
creşte permeabilitatea pentru Na+
(e) Infestare PARAZITARĂ a eritrocitelor
MALARIA (plasmodium falciparium)
Mult mai mult decât documente.
Descoperiți tot ce are Scribd de oferit, inclusiv cărți și cărți audio de la editori majori.
Anulați oricând.