Test de evaluare finala la unitatea de curs

Fundamenetele managementului organizatiei II

Varianta 1 Jalba Ionela BA21R
I.Organizarea structurala a sistemelor de productie folosind urmatorul plan
a) Proces de productie - ansamblu al activitatilor desfasurate in mod constant,
organizate, conduse si realizate de catre om cu ajutorul mijloacelor de munca si al
proceselor naturale care au loc in legatura cu transformarea muncii in produse si
servicii. Fabricaţia este o activitate de producţie care transformă materiile prime în
produse finite de un nivel calitativ cât mai ridicat şi cu costuri cât mai reduse.
Procesul de producţie este format din:
a) procesul tehnologic
b)procesul de muncă.
b) Structura de producţie şi concepţie este formata dintr-un număr stabilit de verigi
organizatorice de producţie dintre care cele mai des întâlnite sunt următoarele:
secţii de producţie, montaj sau "service"; ateliere de producţie, montaj, proiectare;
laboratoare de control şi cercetare; sectoare de producţie; locuri de munca.
Pentru întreprinderile caracterizate prin omogenitatea procesului tehnologic, în
cadrul subunităţilor sale de producţie de bază, procesul tehnologic este asemănător,
utilizându-se maşini şi utilaje cu aceiaşi destinaţie tehnologică, muncitorii au
aceiaşi profesie şi grad de calificare, iar modul de organizare al acestora este
asemănător
c)Posibilitati de perfectioanare a structurii de productie
Indiferent de situaţia în care are loc perfecţionarea structurii de producţie şi
concepţie există un ansamblu de măsuri care trebuie adoptate pentru atingerea
acestui obiectiv:
a) creşterea ponderii subunităţilor de producţie (secţii, ateliere) organizate
după principiul pe obiect în totalul subunităţilor de producţie ale întreprinderii;
b) adâncirea specializării subunităţilor de producţie şi extinderea relaţiilor de
cooperare dintre acestea;
c) creşterea ponderii volumului de producţie pentru activitatea de bază a
întreprinderii de către întreprinderi specializate şi reducerea activităţii secţiilor
auxiliare şi de servire proprii;
d) asigurarea proporţionalităţii dintre capacităţile de producţie ale subunităţilor de
producţie ale întreprinderii;
e) sistematizarea întreprinderii prin care se va realiza un flux tehnologic continuu,
pe traseele cele mai scurte.
II.
a) Pregatirea productiei noilor produse:
Prin pregătirea producţiei se înţelege ansamblul măsurilor de creare şi
asimilare în fabricaţie a unor noi produse, modernizarea celor aflate deja în
fabricaţie şi de utilizare a celor mai perfecţionate tehnologii şi metode de
organizare în producţie.
Obiectivele care stau în faţa activităţii de pregătire a producţiei pot fi în
ansamblu următoarele:
• asigurarea fabricaţiei noilor produse şi modernizarea celor existente la
nivelul cerinţelor din ce în ce mai diversificate ale consumatorilor;
• asigurarea celor mai bune condiţii de desfăşurare a activităţii de
pregătire a fabricaţiei noilor produse şi de asimilare a celor mai
perfecţionate tehnologii de fabricaţie;
• reducerea la minimum posibil a duratei de pregătire a producţiei şi
realizarea acesteia cu cele mai mici costuri.
b) Pregătirea tehnică cuprinde la rândul său:
• proiectarea produselor;
• pregătirea tehnologică;
• executarea, încercarea şi omologarea prototipului şi a seriei zero.
Asimilarea în fabricaţie a noilor produse se poarte realiza în trei moduri:
• după concepţie proprie;
• pe baza unei licenţe de fabricaţie;
• după un model de referinţă.
Prin activitatea de proiectare a noilor produse se urmăreşte determinarea
formei, a dimensiunilor şi a caracteristicilor calitative a produselor care
urmează să
fie asimilate în fabricaţie.
Proiectarea noilor produse cuprinde următoarele faze principale:
• elaborarea temei de proiectare şi a studiului tehnico-economic;
• elaborarea proiectului tehnic;
• elaborarea desenelor de execuţie.

c) În cadrul etapei de pregătire material-organizatorică, în care se vor crea

condiţiile de ordin material şi organizatoric pentru fabricarea noilor produse

trebuie să se rezolve următoarele probleme concrete:

1.determinarea necesarului de materii prime şi materiale, combustibil şi

energie pentru realizarea procesului de producţie al noilor produse;

2. comandarea din timp, la furnizorii interni şi externi, a utilajelor şi

echipamentelor tehnologice necesare;

3. modernizarea utilajelor existente sau adaptarea lor la exigenţele noului

proces tehnologic printr-o programare din timp în secţiile proprii de

reparaţii;

4. asigurarea unui personal specializat în realizarea noului proces

tehnologic, în acest caz impunându-se soluţii asigurate calificării

corespunzătoare a acestuia;

5.realizarea restructurării fluxurilor tehnologice la termenele stabilite

fără perturbarea fluxurilor tehnologice ale celorlalte produse.

d) Pentru reducerea duratei de pregătire a fabricaţiei se cunosc următoarele

posibilităţi:

• utilizarea proiectelor tip pentru diferitele elemente constructive ale

produselor sau tehnologiilor care vor fi utilizate;

 • utilizarea subansamblelor, tehnologiilor şi a echipamentelor tipizate;

• echiparea serviciilor de proiectare cu mijloace moderne de calcul şi

proiectare;

• folosirea unor modele moderne de proiectare în paralel a unor

activităţi specifice etapei de pregătire a fabricaţiei noilor produse, cum

ar fi teoria grafelor (metoda drumului critic şi metoda Pert);

• o cale importantă de reducere a duratei de pregătire a fabricaţiei noilor

produse o constituie şi folosirea proiectării asistate de calculator.

III. Sistemul de organizare in timp a productiei si ciclul de productie:
Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesar
obţinerii unui produs finit, din momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şi
până la efectuarea controlului final de calitate şi depozitarea produsului.
În structura duratei ciclului de producţie al unui produs se pot cuprinde
următoarele elemente:
a) perioada de lucru, formată din:
1. timpul de pregătire - încheiere:
2.timpul necesar efectuării operaţiunilor tehnologice;
3.timpul pentru procesele naturale;
4.timpul pentru transport intern;
5.timpul necesar pentru CTC;
b) perioada de întreprinderi, formată din:
1.întreruperi între schimburi;
2.întreruperi în cadrul schimbului.
b) La determinarea duratei ciclului de producţie, problema centrală este legată
de stabilirea duratei operaţiilor tehnologice, deoarece acestea se pot executa
simultan la diferite locuri de muncă iar gradul de simultaneitate depinde de metoda
folosită pentru îmbinarea în timp a operaţiilor tehnologice.
Prin metoda de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice se înţelege modul
în care se organizează fluxul tehnologic (efectuarea operaţiilor şi transportul
reperelor dintr-un lot de fabricaţie).
În practică se utilizează trei tipuri de îmbinare în timp a operaţiilor
tehnologice:
1.tipul de îmbinare succesivă;
2.tipul de îmbinare paralelă;
3.tipul de îmbinare paralel - succesivă sau mixtă.

Metoda de îmbinare succesivă a operaţiilor tehnologice presupune

executarea prelucrării tuturor pieselor din lot la o operaţie şi numai după aceea
lotul se transportă pentru prelucrarea la operaţia următoare a fluxului tehnologic.
Metoda paralelă de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice presupune
o astfel de organizare a lucrului, încât să se asigure atât paralelismul în prelucrarea
şi transportul fiecărei piese de la prima operaţie până la ultima operaţie din fluxul
tehnologic.
Metoda succesiv-paralelă (mixtă) se caracterizează atât prin paralelismul
prelucrării diferitelor piese din lot la operaţiile de pe fluxul tehnologic - ca în cazul
metodei paralele, cât şi prin continuitatea prelucrării întregului lot la fiecare
operaţie - caracteristică a metodei succesive.