Sunteți pe pagina 1din 1

Domnul Vucea

de Barbu Stefanescu Delavrancea Autorul povesteste de vremea cand acesta trebuia sa plece de la scoala lui Nea Nicuta, dascalul satului, la o scoala domneasca. Dupa multe descrieri imagirare a scoli domnesti adresate cainelui si pisici, veni si ziua plecarii. Fratele sau mai mare il conduse la scoala. Autorul ramase uimit. Scoala nu era cum si-o imaginase el, era mai de graba alcatuita din niste case mici, lungi si darapanate. Intrand intr-o clasa de a III-a nici de dascal nu era foarte incantat. Domnul - un om nalt, slab, cu barba rar i nspicat, ncruntat i galben. Ca sa dovedeasca ca este un elev de clasa a III-a, domnul ii dadu sa adune 25 de mgari i cu 15 boi. Se gandi, se razgandi si spuse rezultatul 8000. Domnul puse un monitor sa il duca in clasa a II-a, la domnul Vucea. Aici era cu totul altfel, in fiecare zi era planuit ceva si aveau monitori, monitori generali si elevi obisnuiti. Monitorii si superiori acestora ascultau dar si pesepseau pe elevi daca greseau cu ceva sau daca nu invatau. De fiecare data Domnu Vucea lua cate doi copii care erau imbracati ca nemtii sau erau orfani, sa mearga cu el la piata si sa ii care comparaturile. Intr-o zi o vazu pe doamna, sotia domnului Vucea, ca il batea pe acesta. Mai pe seara, afla ca a trecut in clasa a III-a, si pleca vesel spre casa.