Sunteți pe pagina 1din 6

SERVICII INTERNET - NOTIUNI DE BAZA - ADRESE IP

ADRESE IP
Internet-ul este organizat în reţele interconectate(LAN-uri) ce contin dispozitive(hosturi) interconectate. Un host
reprezintă un calculator ce este conectat la o reţea (fie reţea LAN din care face parte sau un calculator conectat prin dial-up la
reteaua ISP-ului) prin care are acces la Internet. Fiecare host conectat la Internet trebuie să aibă o identitate unică (adresă
unică) pentru a putea avea acces la Internet.
Această adresă, care este formată din 32 de biţi (adica 4 octeţi), este numită adresa IP (Internet Protocol). Din numărul
de biti al unei adrese rezulta ca în total pot fi 4.294.967.296 de valori unice. Exprimarea uzuala a acestei adrese este sub forma
zecimala, fiind reprezentata ca 4 cifre zecimale despartite prin puncte, specificand valoarea zecimala a celor 4 octeti.Fiecare
cifra zecimala poate avea valori între 1 şi 254.
De exemplu: 85.120.75.10 este adresa IP asociata unui server.
Exista 5 clase de adrese IP, care sunt:

Clasa Prima cifra din adresa Nr. de reţele şi hosturi


A 1-126 127 reţele şi 16 milioane de hosturi
B 128-191 16384 reţele şi 65534 hosturi
C 192-223 2 milioane de reţele şi 254 hosturi
D 224-239 adrese multicast
E 240-255 utilizate pentru experimente
TABEL: CLASE DE ADRESE IP

Apartenenta unei adrese IP la o anumita clasa se poate face prin verificare primului numar zecimal din adresa, asa
cum este indicat şi în tabelul 2.1. Astfel în exemplul anterior se poate observa, ca prima cifra este 193, deci este vorba de o
adresa de clasa C. La clasa A prima cifra (adica primul octet) reprezinta numarul de reţele ce se pot defini cu adresa respectiva,
iar restul de trei cifre sunt folosite pentru definirea hosturilor.
Pentru a obtine adresa reţea dîntr-o adresa IP, se seteaza la 0 toti bitii în partea de host. De exemplu adresa reţelei din
care face parte serverul x este 85.120.75.1

ADRESE IP SPECIALE
Adresa de clasa A 127.0.0.0 nu este utilizata pentru a adresa o reţea sau un host ci utilizata pentru interfata de reţea
software a unui calculator, numita interfata loop-back. Interfata nu are hardware asociat, şi nu este fizic conectat la reţea.
Este utilizata pentru a efectua teste software de reţea fără a crea probleme de trafic în reţea. Interfata loop-back are în
general adresa 127.0.0.1. Adresa broadcast (de difuzare) este utilizata pentru a trimite mesajla toate calculatoarele din aceeasi
reţea. O adresa broadcast este cea în care toti bitii din partea de host a adresei IP sunt setati la 1. De exemplu pentru adresa
de clasa C 85.120.75.0, adresa broadcast este 85.120.75.255.
Figura de mai jos arata doua segmente de reţea (2 reţele distincte interconectate printr-un ruter, ce utilizeaza adrese
de clasa C. Daca un host (ruterul) apartine ambelor segmente atunci are 2 adrese IP (cate una pentru fiecare reţea). Adresele
de reţea sunt 192.168.2.0 şi 192.168.4.0.

2 SEGMENTE DE REŢELE
Fiecare din clasele de adrese A, B şi C au cateva adrese care au o semnificatie speciala. Acestea nu sunt
niciodata atribuite unui host conectat direct la Internet. Servesc ca adrese IP pentru intranet-ul unei organizatii.
Intranetul este o reţea privata bazata pe protocolul TCP/IP, ce apartine unei organizatii, şi nu este neaparat
conectata la Internet.

Clasa Adrese IP rezervate pentru reţele private


A 10.0.0.0 -10.255.255.255
B 172.16.0.0 -172.31.255.255
C 192.168.0.0 -192.168.255.255
TABEL: ADRESE IP REZERVATE
16
Adresele IP sunt alocate la nivel de tara şi de aceea daca o organizatie sau ISP doreste conexiune la Internet, trebuie
sa contacteze aceasta autoritate centrală, în acest fel este garantata unicitatea adreselor IP.
În Romania aceasta organizatie este RNC (Reteaua Nationala de Calculatoare - www.rnc.ro). Adresele rezervate
pentru reţele private nu sunt alocate de organizatia centrala, şi pot fi utilizate de orice organizatie.
Din punct de vedere arhitectural, în sistemul Internet sunt recunoscute trei tipuri de noduri:
o noduri de nivel inalt - noduri (clasa A) ;
o noduri continentale - noduri (clasa B) ;
o noduri locale - noduri (clasa C).
Din punct de vedere functional, în sistemul Internet sunt operationale trei tipuri de calculatoare(servere):
o calculator router (de dirijare) - calculator ce furnizeaza servicii de dirijare a informatiilor între doua noduri care
se adreseaza prin emitere-receptie;
o calculator gateway ( de legatura) - calculator de legatura între nivelele reţelei Internet şi care realizeaza
conectarea între doua reţele distincte;
o calculator host ( gazda) - calculator conectat la reteaua Internet pe unul din cele patru nivele (utilizator, local,
tara şi mondial) de la care se pot cere servicii Internet.

Mediul Internet este conceput şi construit în jurul conceptului de nivele de serviciu şi reprezinta o reţea de comutare de
pachete (PSN - Packet Switching Network). Comunicarea (transferul) informatiilor în mediul Internet se realizeaza prin colectii
de date numite pachete (packets).
Regulile utilizate în mediul Internet pentru a decide cum şi unde sa comunice (transmita) pachetele, formeaza asa-
numitele protocoale de comunicatii ce constituie software mediului Internet.
Mediul Internet cuprinde un set de protocoale de reţea care specifica detaliile comunicatiilor între
calculatoarele(nodurile) interconectate, impreuna cu conventiile de interconectare a reţelelor şi de dirijare a informatiilor în reţea.
În prezent, majoritatea reţelelor conectate la Internet functioneaza sub interconectarea TCP/IP (sistemul de operare
Unix a fost unul din primele sisteme de operare ce au inclus protocolul TCP/IP) ce este constituita din protocoalele:
o TCP ( Transmission Control Protocol);
o IP ( Internet Protocol);
o UDP (User Datagram Protocol).

Modul de functionare a mediului Internet este asemanător activităţiilor poştale care se realizează prin oficii poştale şi
suboficii postale. Calculatoarele router au rolul suboficiilor postale ce iau decizii asupra modului de dirijare a datelor(pachetelor)
la fel cum serviciul postal directioneaza scrisorile spre destinatie. Un oficiu postal nu are legatura directa cu toate oficiile postale
dîntr-o tara, ci are legatura directa cu unele oficii postale vecine.
Pentru ca un pachet (împachetare de date) să ajungă la destinatie, se utilizează o informaţie de adresa. Un calculator
router primeste informatia de adresa şi pe baza acesteia decide unde sa fie trimis pachetul, stabilind doar “conducta” (pipe)
optima pentru ca pachetul să ajungă la destinatia indicata de adresa corespunzatoare pachetului. Regulile utilizate în mediului
Internet pentru deciziile privind dirijarea pachetelor sunt constituite în protocoale de comunicatie.
Fiecare calculator cuplat la mediului Internet este identificat printr-o adresă unică, cunoscuta prin asa-numita IP
Address, aceasta fiind utilizata la nivelul programelor de prelucrare în reţea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la
mediului Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de sistemul DNS.

17
Conceptia protocolului TCP/IP este astfel implementata incat schema de adresare permite utilizatorilor şi programelor
din reţea sa identifice în mod unic o reţea sau un calculator host, atat prin intermediul unei adrese IP, cat şi prin intermediul unui
nume de calculator host.
O adresa IP (v.4) este constituita dîntr-o secventa de 32 biti ('1' sai '0') Pentru o scriere mai usoara se reprezinta printr-
un grup de patru numere zecimale separate de caracterul punct ('.'), fiecare numar fiind cuprins între 0 şi 255 (fiecare numar
poate fi reprezentat în binar pe un octet). De exemplu adresa IP 192.168.3.8 este reprezentata binar:
11000000.00101000.00000011.00001000

Clasele de adresa:
Clasa A Network Host Clasa B Network Host
Octet 1 2 3 4 Octet 1 2 3 4
Clasa C Network Host Clasa D Host
Octet 1 2 3 4 Octet 1 2 3 4

Clasa Primii biti din primul Prefix Domeniul dat de primul Numar maxim de reţele - Numarul maxim de
octet al IP-ului octet valide “hosturi” pentru
fiecare reţea
A 0 /8 0-126 (00000001-01111110) 126(28-1-2) 16.777.214 (224-2 )
B 10 /16 128-191(10000000-10111111) 16.384(216-2-2) 65.534(216-2)
C 110 /24 192-223(11000000-11011111) 2.097.152(224-3-2) 254(28-2 )
D 1110 /32 224-239(11100000-11101111) 268.435.456(232-4 -2) 0

E 11110 N/A 240-255(11110000-11111111) N/A N/A

Adresele IP care au toată porţiunea „host" cu valoarea 0 sunt rezervate ca adrese de reţea. De exemplu, o adresă din
clasa A 113.0.0.0 reprezintă adresa IP pentru reţeaua 113. Un router va folosi această adresă pentru a transmite datele în
Internet.
Să luăm ca exemplu o adresă din clasa B. Primii doi octeţi nu pot fi zero pentru că valorile lor sunt atribuite de InterNIC
şi reprezintă numerele reţelelor respective. Doar ultimii doi octeţi pot fi 0, deoarece numerele din aceşti octeţi reprezintă numărul
host-urilor şi sunt rezervate dispozitivelor ataşate respectivei reţele. Pentru a putea comunica cu toate dispozitivele din reţea,
adresa IP trebuie să conţină 0 în ultimii doi octeţi. O astfel de adresă ar fi, de exemplu, 171.15.0.0.
Când se transmit date către toate echipamentele dîntr-o reţea, trebuie creată o adresă de broadcast (difuzare).
Broadcast-ul apare când staţia sursă transmite date către toate celelalte dispozitive din reţea. Dar pentru a fi sigură că toate
aceste dispozitive “asculta” mesajul broadcast, staţia sursă trebuie să folosească o adresă IP pe care să o recunoască toate
celelalte echipamente din reţea. De obicei, într-o astfel de adresă, biţii din porţiunea host au toţi valoarea 1. Pentru reţeaua
folosită în exemplul anterior, adresa de broadcast va fi 171.15.255.255.
Într-o reţea, host-urile pot comunica între ele doar dacă au acelaşi identificator de reţea (porţiunea network-id este
identică). Dacă hosturile au identificatori de reţea diferiţi, nu pot comunica decât dacă există un alt dispozitiv care să realizeze
conexiunea între segmentele logice ale reţelei (sau identificatorii acestora).
Prima adresă din fiecare reţea este rezervată pentru a identifica reţeaua, iar ultima adresă este rezervată pentru
broadcast.

18
Adresarea IP în subreţele
De cele mai multe ori, în practică, pentru o mai mare flexibilitate, administratorii de reţea sunt nevoiţi să împartă o reţea în mai multe
subreţele. Similar cu porţiunea „host" din cele trei clase de adrese, adresele pentru subreţele pot fi atribuite de către administratorul de reţea.
Mai mult, ca şi în cazul general, adresele subreţelelor sunt unice.
Adresa pentru o subreţea include: numărul (identificatorul) reţelei, numărul sub-reţelei şi numărul host-ului.
Termenul subnet mask, sau mask se referă la identificatorul care spune dispozitivelor dîntr-o reţea care parte dîntr-o adresă
IP reprezintă “prefixul reţelei”, care parte reprezintă numărul subreţelei şi care este numărul host-ului. O mască de subreţea este o
adresă IP şi are tot 32 de biţi împărţiţi în patru octeţi . Biţii din porţiunea network-id şi subnet au valoarea 1, în timp ce biţii din porţiunea host au
valoarea 0.
Într-o reţea IP, cea mai mică adresă este adresa de reţea sau identificatorul acesteia. Această afirmaţie este valabilă şi în cazul
subreţelelor: adresa cea mai mică este adresa subreţelei. Pentru a identifica o subreţea, router-ul realizeaza operantia “AND binar” între adresa
IP şi subnet mask-ul, rezultatul obţinut reprezentând numărul reţelei/subreţelei.

Exemplu:
10001100.10110011.11110000.11001000 140.179.240.200 Class B IP Address
11111111.11111111.00000000.00000000 255.255.000.000 Default Class B Subnet Mask
--------------------------------------------------------
10001100.10110011.00000000.00000000 140.179.000.000 Network Address
Masca implicita ptr. clase:

Clasa A - 255.0.0.0 - 11111111.00000000.00000000.00000000


Clasa B - 255.255.0.0 - 11111111.11111111.00000000.00000000
Clasa C - 255.255.255.0 - 11111111.11111111.11111111.00000000

Pentru clasa B, dacă nu s-au „împrumutat" biţi pentru calcularea subreţelelor, masca de reţea pentru o reţea de clasă B va fi implicit
255.255.0.0. Dacă s-ar împrumuta 8 biţi din porţiunea host, masca de subreţea a acestei clase ar deveni 255.255.255.0. Deoarece porţiunea
host are doar doi octeţi, numărul maxim al biţilor ce pot fi împrumutaţi pentru obţinerea de subreţele este 14 ( 2 x 8 - 2).
Pentru clasa C, porţiunea host a adreselor din această clasă are un singur octet. Prin urmare, maximumul de biţi ce pot fi împrumutaţi
pentru a crea subreţele este 6 (1 x 8 - 2) , iar minimumul este 2. Subreţelele care conţin adresa de reţea şi adresa de broadcast nu pot fi
folosite.

Exemplu:
10001100.10110011.11011100.11001000 140.179.220.200 IP Address
11111111.11111111.11100000.00000000 255.255.224.000 Subnet Mask
--------------------------------------------------------
10001100.10110011.11000000.00000000 140.179.192.000 Subnet Address
10001100.10110011.11011111.11111111 140.179.223.255 Broadcast Address

Un alt mod de a exprima aceasta adresa IP şi subnetmask-ul corespunzator este 192.129.213.54/24


Exemplu:
Pentru adresa 172.31.100.5 şi subnet mask-ul 255.255.224.0 vrem să aflăm care este numărul de subreţele şi numărul de host-uri pentru
fiecare subreţea.

Adresa IP 172.31.100.5 -

Subnet mask 255.255.224.0 -

Numărul de biţi din zona network 16 Sunt daţi de clasa din care face parte adresa (A, B sau C)
Numărul de biţi din zona host 13 Numărul de biţi cu valoarea 0 din subnet mask
Numărul de biţi din zona subnet 3 32 (numărul de biţi din zona network + numărul de biţi din zona host)

Numărul de subreţele 23-2=6 numărul biţilor din subnet y

Numărul de host-uri pe subreţea 2'3-2 = 8190 numărul biţilor din host y

Pentru a defini un plan de adresare corect trebuie sa stim numarul de subnet-uri necesar şi numarul maximum de host-uri din subnet.
La aceste date trebuie sa tinem cont şi de dezvoltarile ulterioare. Cea mai usoara abordare este definirea unui plan de adresare printr-un
exemplu.

19
Exemplu:

O companie are adresa de reţea 192.129.213.0/24 şi doreste 5 subnet-uri a cate 20 host-uri.


Cele 5 subnet-uri pot fi exprimate în binar cu 3 biti (23=8). Din cele 8 subnet-uri 2 nu sunt utilizate (prima este acceasi cu adresa de baza a
reţelei, iar ultima are acceasi adresa de broadcast cu cea a reţelei initiale), rezultand 1 subnet suplimentar (8-5-2=1) pentru dezvoltari ulterioare.
Astfel obtinem subnet mask-ul
+-----network prefix-----+ <*>
192.129.213.0 11000000.10000001.11010101.00000000
subnet mask 11111111.11111111.11111111.11100000
extended network prefix +-----------27 biti----------+
* = cei 3 biti pentru definirea subnet-urilor
extended network prefix = 24 + 3 = 27 biti
În subnet mask completam cu 1 de la stanga la dreapta 27 pozitii.
Ultimul octet din subnet mask este 11100000, în zecimal 224.
Astfel obtinem 255.255.255.224
Din ultimul octet am folosit 3 biti pentru subnet-uri, mai raman 5 biti pentru definirea host-urilor. Cu 5 biti se pot declara 32 hosturi (mai mult
decat cele 20 declarate initial). Din acestea 2 nu pot fi folosite (00000=adresa de baza a subreţelei, 11111=adresa de broadcast a subreţelei).
Astfel am obtinut:
subnet mask: 255.255.255.224
subreţele: 6 (initial solicitate 5)
hosturi/subretea: 30 (initial solicitate 20)
Cei 3 biti pentru definirea subnet-urilor sunt 1(001), 2(010), 3(011), 4(100), 5(101), 6(110).
adresa ***
de baza 11000000.10000001.11010101.00000000=192.129.213.0/24
rezervat 11000000.10000001.11010101.00000000=192.129.213.0
subnet 1 11000000.10000001.11010101.00100000=192.129.213.32/27
subnet 2 11000000.10000001.11010101.01000000=192.129.213.64/27
subnet 3 11000000.10000001.11010101.01100000=192.129.213.96/27
subnet 4 11000000.10000001.11010101.10000000=192.129.213.128/27
subnet 5 11000000.10000001.11010101.10100000=192.129.213.160/27
subnet 6 11000000.10000001.11010101.11000000=192.129.213.192/27
rezervat 11000000.10000001.11010101.11100000=192.129.213.224

Adresele hosturilor din subreteaua 5(101) sunt:


subnet 5 11000000.10000001.11010101.10100000=192.129.213.160/27
host 1 11000000.10000001.11010101.10100001=192.129.213.161/27
host 2 11000000.10000001.11010101.10100010=192.129.213.162/27
host 3 11000000.10000001.11010101.10100011=192.129.213.163/27
...
host 28 11000000.10000001.11010101.10111100=192.129.213.188/27
host 29 11000000.10000001.11010101.10111101=192.129.213.189/27
host 30 11000000.10000001.11010101.10111110=192.129.213.190/27
broadcast 11000000.10000001.11010101.10111111=192.129.213.163/27

20
VLSM - Variable Lenght Subnet Masks
Pina acum am vorbit despre reţele care aveau o singura subnet mask, conform standardului RFC-1.
Introducerea conceptului VLSM (Variable Lenght Subnet Masks) ofera o utilizare mai judicioasa a spatiului de adresare
IP prin utilizarea mai multor subnet mask-uri într-o reţea IP, deci existenta prefixelor de reţea de diferite lungimi.
În acest mod spatiul de adresare disponibil (spre exemplu al unei companii) poate fi divizat succesiv functie de
necesitati.
Extindere spatiu adresare:
a) Utilizare IP v6 (reporezentat pe 128 biti) în loc de IP v4(reprezentat pe 32 biti)
b) Adoptarea unei arhitecturi mai flexibile : CIDR - Classless Inter-Domain Routing.

Superneting-ul presupune, de fapt, combinarea a două sau mai multe adrese de reţea consecutive.
Să luăm ca exemplu o adresă din fosta clasă C : 192.168.8.0. Dacă la această adresă se aplică prefixul /22 înseamnă
că rămân 10 biţi ce pot fi afectaţi host-urilor. O adresă de clasă C nu poate însă avea 1022 de host-uri. Vom putea, de exemplu,
forma patru reţele de clasă C pornind de la 192.168.8.0/22. Routerul va înţelege că încă trei reţele sunt ataşate la acesta şi
orice pachet către 192.168.9.0, 192.168.10.0 sau 192.168.11.0 va fi rutat cu referire la 192.168.8.0/22. CIDR nu funcţionează
decât cu blocuri de adrese IP continue.
Exemplu: Pentru 1000 addrese, cum se pot supernetiza 4 adrese de reţea de clasa C :
192.60.128.0 (11000000.00111100.10000000.00000000) Class C subnet address
192.60.129.0 (11000000.00111100.10000001.00000000) Class C subnet address
192.60.130.0 (11000000.00111100.10000010.00000000) Class C subnet address
192.60.131.0 (11000000.00111100.10000011.00000000) Class C subnet address
--------------------------------------------------------
192.60.128.0 (11000000.00111100.10000000.00000000) Supernetted Subnet address
255.255.252.0 (11111111.11111111.11111100.00000000) Subnet Mask
192.60.131.255 (11000000.00111100.10000011.11111111) Broadcast address

Cum se face agregarea reţelelor?


Reţeaua Binar

192.168.8.0 11000000.10101000.00001000.00000000

192.168.9.0 11000000.10101000.00001001.00000000

192.168.10.0 11000000.10101000.00001010.00000000

192.168.11.0 11000000.10101000.00001011.00000000

SM: 255.255.252.0 11111111.11111111.11111100.00000000

După cum se vede din tabelul de mai sus, cel de al şaselea bit din octetul trei al adreselor de reţea este identic.
Urmând această regulă, toate host-urile acestor reţele vor face parte dîntr-o singură reţea.
Să presupunem însă că dorim să facem superneting pornind cu reţeaua 192.168.10.0/ 22. înseamnă că vom avea încă
trei reţele: 192.168.11.0, 192.168.12.0, 192.168.13.0. Transformând în binar aceste adrese vom observa că cel de-al şaselea bit
al celui de-al treilea octet nu este identic. Reţele 192.168.10.0 şi 192.168.11.0 vor face parte dîntr-o altă superreţea.
Pentru a afla câte reţele au fost agregate, vom scădea din valoarea celui de-al treilea octet valoarea subnet mask-ului:
256-252.

NAT (Network Address Translation) este o funcţie implementată (în principal) la nivelul sistemului de operare al routerului
(IOS) prin care un calculator care nu are o adresă IP publică poate comunica totuşi cu alte calculatoare din Internet. Funcţia
NAT este de a schimba adresa IP privată într-o adresă publică. Adresa IP a fiecărui pachet sursă este schimbată când
respectivul pachet părăseşte organizaţia. Adresa destinaţie va fi şi ea modificată de fiecare dată când un pachet ajunge la
respectiva organizaţie.
Reţeaua În binar

192.168.10,0 11000000.10101000.00001010.00000000

192.168.11.0 11000000.10101000.00001011.00000000

192.168.12.0 11000000.10101000.00001.100.00000000

192.168.13.0 11000000.10101000.00001101.00000000

SM: 255.255.252.0 11111111.11111111.11111100.00000000

21

S-ar putea să vă placă și