Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abstract/ Rezumat: Deseori, copiii străzii, victimele de război, copiii părinților refugiați sau
cei plasați în grija unor instituții/ organizații sunt considerați a fi abandonați. Astfel, se ajunge ca
noțiunea de „abandon” să fie una mai degrabă difuză, fenomenul de abandon fiind totuși un construct
social odată ce are loc într-un context cultural și istoric particular/ specific. Conceptul de
instituționalizare poate fi strâns legat atât de dezvoltarea socială, cât și de procesul de socializare. De
altfel, potrivit lui Sergiu Gherghina (2007), instituționalizarea poate fi tratată drept „transformarea
graduală a socializării până în momentul în care normele, căile, regulile și căile urmate de instituții
creionează și elaborează acțiuni” (p. 341). În ceea ce privește planul social al integrării tinerilor
proveniți din sistemul de protecție socială, G. Neagu și C. Petrescu (2016) sesizează o serie de
probleme specifice. Într-o primă parte, sunt analizate succint serviciile de integrare socială și
programele consacrate dobândirii deprinderilor de viață independentă, acestea fiind considerate a fi
relativ slab dezvoltate, în pofida progreselor realizate în domeniu. Principalele competențe de viață
insuficient exploatate țin de gestionarea veniturilor, alimentația, igiena spațiului locativ, igiena
personală etc. C. Reid (2007) aduce în discuție o serie de piloni ce ar putea facilita integrarea socială a
tinerilor care părăsesc sistemul de protecție socială. Acești piloni fac referire la: relațiile sociale,
educație, locuință, deprinderi de viață, identitate, implicare, sănătate emoțională și suportul financiar.
Cuvinte-cheie: abandon, adoptie, atasament, institutie sociala ,institutionalizare,
ingrijire institutionalizata, intergrare sociala, intergrare profesionala, excluziune si incluziune,
comunitate.