ALEXANDR MARDAN

RULETA AMERICANĂ
(Jackpot - comedie-anticriză)

PERSONAJELE:
Tanti Olga
Irina (nepoata ei)
Serghei (soţul Irinei)
Oleg (fiul lor)
Izolda (vecina lor)
Svetlana (prietena lui Oleg)
Victoria (studentă)
Poştaşa, I femeie, a II-a femeie (pot fi jucate de aceeaşi actriţă)

(Acţiunea se petrece în zilele noastre)

ACTUL I

(Un salon în care dau mai multe uşi. Peste tot sunt împrăştiate jucării de
pluş. Pe perete o lozincă: „Mai bine să umbli desculţ, decât să furi. Ce Gevara”.
Lângă o măsuţă pentru reviste şede Izolda. Ea ghiceşte în cărţi. Intră tuşa
Olga. Are în mâini un platou pe care sunt două ceşti cu cafea).
Izolda: Doi aşi şi ambii de atu. Te aşteaptă un drum lung.
Olga: Cum să le mai crezi după asta pe ghicitoare! Mi s-a spus că AS înseamnă
afacere. Şi nu drum.
Isolda: Nu sunt ghicitoare, ci clarvăzătoare! Clar?!
Olga: Zici că mă aşteaptă un drum lung? Poate pe soră-mea din America? Te
pomeneşti că ne cade pe cap.
Izolda: Trebuie să dau cărţile şi pentru ea, ca să văd ce carte îi pică...
Olga: Deja i-a picat: „Green card”. A câştigat-o la loterie. A plecat acolo şi s-a
măritat acum zece ani.
Izolda: Cărţile nu mint. Îmi arată că soră-ta va sta în America mult şi bine.
Olga: Şi ce mai arată?
Izolda: Pericol de incendiu.
Olga: Aoleu! Trebuie să ne asigurăm.
Izolda: Nu, să iei tigaia de pe aragaz.
Olga: Am uitat de pârjoale. (se uită în cărţi) Ce mai e?
Izolda: Nu-i linişte în casa voastră...
Olga: Ce, se aude prin perete? Clarauzitoareo... Îndrăgostiţii se ceartă, doar ca să se
împace.
Izolda: Îndrăgostiţii?!... Tu ştii mai bine.
Olga: Eu aud mai bine. Ce tot scârţâi nopţile? Lustruieşti parchetul?
Izolda: Lustruiesc, numai că ziua.
1
Olga: Dar noaptea? În permanenţă, cineva face zgomot.
Izolda: Eu credeam că de la voi se aude. Lipiţi tapete?
Olga: Noaptea?!
Izolda: Atunci, ce se aude?
Olga: Habar n-am!
Izolda: (studiază pereţii) Eu, în locul vostru, aş schimba tapetul.
Olga: Abia am scăpat de datorii... aşa că nu ne arde de reparaţie. Dar trebuie să
hotărâm cumva cu numărul de la apartamente. Nu pot fi două de 14! Poate iei nr.
13?
Izolda: Nu pot! Îmi pierd toţi clienţii. (sună telefonul mobil al Izoldei).
S-a întors? Nu v-am spus?! Urcaţi la mine.
Olga: Cine s-a întors?
Izolda: Popa la preoteasă.
Olga: Dar lor li se permite la ghicitoare... scuză, la clarvăzătoare?!
Izolda: Nu poţi să închizi calea spre adevăr... scuze, mi-a început ziua de muncă.
(Olga o conduce pe Izolda. Se reîntoarce, se priveşte în oglindă. Se bate uşor cu
palmele peste obraji. Intră Oleg. Cască, e de pe somn. Se apropie tiptil de Olga. Ia
un iepuraş de pluş şi o tipăreşte uşor pe umăr.)
Oleg (tare): Salut, tizo!
Olga (tresare) : Of! Mi-ai stricat tot autotreningul! (îi smulge iepuraşul şi-l aruncă
pe divan).
Oleg: Ce antrenăm? Muşchii faciali? (se priveşte în oglindă) Groaznic! Unde-i
pisoiul? Ps-ps-ps...
Olga: L-am dat vecinei. Mâţa ei zbiară de trei zile.
Oleg: Groaznic – să însori cu forţa o fiinţă necuvântătoare! Dacă te-ar duce pe tine
cu forţa în alt apartament, cum ţi-ar fi, a?!
Olga: Of, filosofule... Iei dejunul?
Oleg (respiră din greu) : Ştii că nu mănânc niciodată dimineaţa...
Olga: Iar ai să te umfli cu apă, broscoiule?
Oleg: Un pahar de apă, băut cu înghiţituri mici, dă senzaţia de saţietate...
Olga: N-ai la ce te uita, slăbănogule... Ai rămas ca un cadru de bicicletă (Oleg se
apropie de oglindă).
Oleg: Nu zbiera! (Oleg, sărind ca un iepuraş, iese. Din dormitor iese Irina. Este
imbrăcată într-un costum sobru –„bussines-women”).
Irina: De ce strigaţi în halul ăsta?!
Oleg (intră cu bicicleta): E deja 11. Cât o să dormi?
Irina: Cine a luptat, are dreptul la odihnă.
Oleg: De data asta, cu cine ai luptat?
Irina: Cu buldogii. Au nişte urechi, de nu le puteam îmbrăca voalul de nuntă!
Oleg (cântă valsul lui Mendelssohn) : Tam-tam-tara-ra-ra-ram... „Şi acum, dragilor,
adulmecaţi-vă reciproc. Să nu vă încăieraţi! Face-ţi schimb de zgărzi. Multă
dragoste şi fericire! Apropo, când soseşte tata?
Irina: Avionul aterizează la 9.30 (iese la baie).
Olga: Auzi, filosofule, când scoţi lozinca?
Oleg: Fraza asta va dăinui peste secole. (Soneria. Oleg se sperie şi scapă bicicleta.
(Olga iese şi revine cu o femeie de cca 40 de ani).
Femeia: V-am telefonat ieri... În privinţa căsătoriei.
2
Olga: Căsătorie... Luaţi loc, o clipă doar... O cafea?
Femeia: Da, mulţumesc (se aşează pe divan).
Olga (lui Oleg) : Scoate bicicleta de aici: nu dă bine (iese)
(Oleg scoate bicicleta. Irina iese din baie, ştergându-şi faţa cu un prosop).
Irina: Bună ziua.
Femeia: Fetiţa mea... are probleme cu mirele.
Irina: A dat bir cu fugiţii sau l-au răpit?
Femeia: L-au răpit. Degeaba cred bărbaţii că ei decid ceva.
Irina: Decid cei care ţin lesa în mână.
Femeia: Exact! Ştiţi, are o prietenă nouă, deja trăiesc împreună... Se poate face
ceva?
Irina: De ce vă trebuie aşa un mire... Vă găsesc altul. Am un catalog solid.
Femeia: Dar fetiţa mea îl iubeşte enorm... Nu doarme nopţile!
Irina: Urlă?
Femeia (jenată): Practic, da.
Irina: Nu vă faceţi griji. Îi găsim alt mire şi totul va fi bine! De ce rasă e?
Femeia: De-a noastră, de care mai poate fi!
Irina (mirată): De vânătoare? De pază?
Femeia: Despre cine vorbiţi?
Irina: Despre căţeaua dumneavoastră.
Femeia (sare în picioare, strigă): Să nu îndrăzniţi să-mi jigniţi fiica! (se iţeşte
Oleg).
Irina: Despre fiică vorbiţi? Eu ziceam de câine.
Femeia: Vă bateţi joc de mine? Ce are a face aici câinele?
Irina: Sunt patroana firmei. „Nunţi câineşti”. (Femeia tace contrariată). Intră Olga
cu platoul)
Femeia (se uită la Irina) : Izolda?
Irina: Iar începe!
Femeia (scoate o hârtie) : Strada Livezilor 20, ap. 14?
Irina: Apartamentul de alături are acelaşi număr.
Oleg: Înţelegeţi... aici sunt două apartamente cu nr. 14.
Femeia: Să vă ia naiba. (iese, trântind uşa)
Irina: Cine a lăsat-o să intre?
Olga: Eu. A întrebat ceva de nuntă şi... (pune platoul cu două ceşti de cafea pe
măsuţă. Irina ia una.)
Olga: Am făcut una şi pentru ea. Le bei pe amândouă?
Irina: S-o bea Oleg. (lui Oleg) Apropo, de ce nu eşti la ore? Iar ai să-mi spui că
primele ore sunt de sport?
Oleg: Ai ghicit. Merg la a treia. Voi susţine referatul cu tema: „Evenimentul care a
schimbat soarta Rusiei”. Trebuie să aleg un eveniment, pe care e necesar să-l
modelez în aşa fel încât să înţelegem ce s-ar fi întâmplat cu ţara dacă acest
eveniment n-ar fi existat”.
Irina: Şi ce-ai ales? Moartea lui Lenin? Naşterea lui Gorbaciov?
Oleg: Ce ar fi fost dacă nu s-ar fi vândut Alaska?
Irina: Mă ia cu frig.
Oleg: Ba, dimpotrivă, se face mai cald. În primul rând, „goana după aur” ar fi salvat
Rusia de socialism. Aventurierii s-ar fi avântat după aur şi nu după „dreptate”...
3
Olga: Mai bine, spune-ne la ce oră te-ai întors acasă?
Oleg: Nu mai ţin minte.
Olga: Ştiu eu. La patru şi jumătate dimineaţa!
Oleg: Bunico, dormi prost pentru că bei cafea. La vârsta dumitale, e periculos...
Olga: Coşmar! Hoinăreşti până dimineaţa şi, după aceea, chiuleşti de la ore! Unde
ai dispărut?
Oleg: Pur şi simplu, m-am plimbat.
Olga: Cu cine?
Oleg: Cu o domnişoară.
Irina: Slavă Domnului că măcar la acest capitol e fără surprize.
Olga: Dar de ce n-ai telefonat? De ce nu-ţi iei un telefon mobil?
Oleg: De câte ori să vă explic - nu vreau să fiu ca ceilalţi. Toţi au mobile –eu, nu!
Irina: Îmi închipui cu ce domnişoară te întâlneşti.
Oleg: Împărtăşeşte-mi impresiile, te rog...
Irina: Una din clasele superioare, care te ascultă cu gura căscată când îi expui
gândurile tale grandioase.
Oleg: Greşit. E mai în vârstă ca mine.
Irina: Cu mult? (Oleg arată cinci degete)
Olga: Aoleu...
Oleg: Noi avem o relaţie serioasă.
Irina: Dacă e mai matură, ar trebui să înţeleagă că dimineaţa trebuie să mergi la
facultate... Nopţile, ar trebui să te lase să dormi, nu să te scoată la plimbare.
Oleg: Calmează-te, nu eşti la serviciu... Şi, apoi, nu sunt un căţelandru ca să fiu scos
la plimbare. Pur şi simplu, ea lucrează până târziu.
Irina: Unde lucrează?
Oleg: La un club de noapte.
Irina: Chelneriţă?
Oleg: Nu.
Irina: Spălătoreasă.
Oleg: Dansatoare.
Irina: În corp de balet.
Oleg: De una singură.
Olga: Solistă?
Oleg: Aproape... E stripteoză.
Irina şi Olga: (în cor) Aoleu!
Irina: Fiule, de ce ne trebuie una ca asta?!
Oleg: Sunt îndrăgostit.
Irina: Doamne, ce nenorocire!
Oleg (o îmbrăţişează): Nu e nenorocire, ci artă pură. Ea dansează doar serile, iar
ziua lucrează ca hamal.
Olga: Hamal?!
Oleg: Da. În magazinul de bijuterii... da, ca să nu mai dispar nopţile, am hotărât să
stăm împreună.
Irina: Cu cine?
Oleg: Se numeşte Sveta.
Irina: Şi unde, mă rog, vreţi să staţi?
Oleg: Aici.
4
Irina: Numai peste cadavrul meu!
Oleg: Mamă! Nu suntem necrofili!
Olga: Peste camera mea?!
Oleg: Bunicuţo, noi vom fi foarte silenţioşi, n-ai să auzi nimic...
Olga: Atunci, eu mă culc şi nu mă mai trezesc niciodată.
Oleg: Atunci, ne mutăm la balcon (intră în baie).
Irina: Înfiorător. Unul la patruzeci de ani îşi face de cap cu păpuşile, iar altul la 20 –
vrea să facă familie. (Irina iese în dormitor. Se aude soneria. Olga se întoarce cu
Serghei. El are două genţi. Pe cea mai mare o ascunde în şifonier. Pe cea mai mică
- o duce în odaie.)
Serghei: Irina a plecat la serviciu?
Olga: E încă acasă. (iese la bucătărie) (Din dormitor iese Irina. Îl sărută pe
Serghei)
Irina: Salut! Cum ai călătorit?
Serghei: Am obosit... mai tot timpul a plouat... (Serghei scoate lucrurile din
geantă: atribute de toaletă, prosop, cămăşi).
Serghei: Oleg e la facultate?
Irina: E la baie. A hoinărit toată noaptea. Chiuleşte. Trebuie să vorbeşti cu el.
Serghei: E la vârsta cea mai potrivită pentru distracţii.
Irina: Şi dacă el se distrează cu una bătrână?!
Serghei: Bravo, fiule! Boy-scout! Câţi ani are bunicuţa?
Irina: E cu cinci ani mai mare.
Serghei: Nu-i grav. Important, e să fie om bun.
Irina: Poftim, nu-i grav!... (Irina studiază prosopul lui Serghei) Şi acum, să-mi spui
adevărul: Unde ai fost?!
Serghei: Ce ai, dragă? Ţi-am spus doar... Muncesc în sudoarea frunţii...
Irina: Dar de spălat, nu te speli!
Serghei: Adică?
Irina (îi arată prosopul): Nici nu te-ai atins de el!
Serghei: Da. Pentru că la hotel se dau prosoape.
Irina: Am înţeles! Te-ai întors de mult în oraş, dar nu acasă!
Serghei: Şi unde, mă rog, m-am întors?
Irina: Deocamdată, nu ştiu. Dar, acolo, erau alte prosoape (Serghei merge spre
uşă)? Încotro?
Serghei: La serviciu.
Olga (Ieşind din bucătărie): Serghei, cafeaua?
Serghei: Nu mai vreau! (iese trântind uşa)
Irina: Mă crede o tâmpită! Nici măcar nu s-a salutat cu fiul său. (intră Oleg)
Oleg: Salut! Unde-i tata?
Irina: A plecat.
Oleg: Iar v-aţi certat?
Olga: Irina, aşa nu se mai poate! O să-ţi ieşi din minţi...
Oleg: Ţi-au mai rămas nuci în pungă. Pentru tine - în calitate de autotrening, iar
pentru mine - în calitate de hrană pentru diseară...
Irina: Oleg, nu fi bădăran!
Olga: Băiatul are dreptate. (Olga scoate punga cu nuci, pune o nucă între uşă şi o
sparge).
5
Oleg: Aveţi nevoie de un exemplu pozitiv. Trebuie s-o aduc urgent pe Sveta. (iese)
Olga (continuă să spargă nuci): Irocika, gelozia ta a devenit insuportabilă.
Irina: Dar comportamentul lui – e suportabil?
Olga: Aşa nu se mai poate! Trebuie să facem ceva. (Soneria)
Irina: Acum, îşi va cere iertare! (Olga intră cu o femeie tânără, bine îmbrăcată)
Olga (contrariată): E ceva legat de Serghei.
Irina: De Serghei? Foarte interesant. A, dvoastră aţi fost cu el în delegaţie?
Femeia: Cum aţi ghicit?
Irina: După prosop.
Femeia: Înţelegeţi... Îl iubesc, nu pot trăi fără el! (plânge) Sunt gata să dau totul,
doar ca să fim împreună. Cât ziceţi, atâta plătesc! (scoate portmoneul)
Irina: Îmi propuneţi bani? Pentru soţ?
Femeia: Pentru amant... Ca să-mi devină soţ! (Olga cu cârpa în mână ia o poziţie
ameninţătoare).
Femeia: Cât mă va costa?
Irina: Ce?
Femeia: Făcătura...
Irina: Of! Slavă Domnului, cu problema asta, mergeţi în apartamentul vecin.
(Femeia, imediat se opreşte din plâns. Se ridică indignată.)
Femeia: E apartamentul nr. 14?
Irina: Da. Nr. 14. Apartamentul vecin, din fericire, are acelaşi număr.
Femeia: Din fericire. Verificăm! (iese trântind uşa)
Irina: Verifică, verifică! (râde)
Olga: Degeaba râzi. Ar fi o ieşire din situaţie!
Irina: Ce ieşire? (intră în dormitor)
Olga (pe gânduri): Intrarea la Izolda... (Irina iese cu poşeta în mână)
Irina: Merg după fotografii. E alături. (iese) (Irina iese trântind uşa. Olga imediat
bate în perete. Soneria. Olga reintră împreună cu Izolda.)
Olga: Ai o clientă?
Izolda: A plecat. Ce s-a întâmplat. Iar se ceartă îndrăgostiţii?
Olga: Eşti o atotauzitoare!... Ajută-ne… Încă un pic şi divorţează!
Izolda: Există o soluţie. Numai dacă Irina va fi de acord.
Olga: O conving eu!
Izolda: Bu-u-n! Ea îl chinuie pe Serghei cu gelozia? În cazul acesta, cui pe cui se
scoate. Trebuie ca Serghei s-o înşele de faţă cu ea. O să-i nimicim suspiciunile cu
ajutorul realităţii dure!
Olga: Adică, cum vine asta?
Izolda: Invitaţi o domnişoară.
Olga: Ce fel de domnişoară?
Izolda: Fără prejudecăţi. Irina să fie de faţă. Va avea aşa o repulsie, încât pe dată îi
va trece toată gelozia.
Olga: Dar n-o să fie şi mai rău?
Izolda: Ţi-o spun ca psiholog cu experienţă!
Olga: Nu ştiu, nu ştiu...
Izolda: E soluţia cea mai eficientă. (Izolda iese. Se aude soneria de la bicicletă.
Intră val-vârtej Oleg)
Olga: Ce ai, ai spart o bancă?!
6
Oleg: Mai ceva! O bibliotecă. Am găsit ceva! Trebuie să verific... (Oleg iese în
camera sa. Intră în salon Irina).
Irina (supărată): Serghei încă nu s-a întors?
Olga: Nu. Tocmai, vroiam să vorbesc pe tema asta cu tine.
Irina: Despre ce?
Olga: Irocika, aşa nu se mai poate. Te va părăsi.
Irina (se aşează, vorbeşte cu o voce tremurândă): Tanti Olea, ce să fac?!...
Olga: Există o soluţie!
Irina: Care? (îi şopteşte ceva la ureche. Irina sare ca arsă.) De faţă cu mine?!
Olga: Ascultă până la capăt (iar îi şopteşte la ureche)
Irina: Şi? I-a trecut de tot?
Olga: Desigur! Nici măcar nu i-a scos ochii.
Irina: Să mori de râs... (Olga strânge punga cu nuci)
Olga: În frigiderul nostru a rămas doar frigul. Merg la magazin. Dar tu, gândeşte-te
bine..
Irina: Bine, bine...
Olga: Să cumpăr o franzelă sau graham?!
Irina: Da, desigur.
Olga: Deja a căzut pe gânduri.
Irina: Tanti, avem ziare cu anunţuri?
Olga: Bravo! Eşti operativă! (îi dă un teanc cu ziare. Irina ia un ziar şi începe să-l
studieze. Olga iese pe vârful degetelor. Din camera sa iese foarte agitat Oleg.)
Irina: Încotro?
Oleg: La bibliotecă! Dacă ai şti ce-am găsit! (iese trântind uşa)
Irina: Ospiciu! (Irina citeşte în ziar) „Tânără, de 27 de ani” – ce să zic, „tânără!”...
„Caut bărbat cu presiune”... Ce caută? Instalator?!
Irina (formează un număr la telefon): O caut pe Victoria. (pauză) Am bărbatul de
care aveţi nevoie. Cât?! 100 de dolari?! Nu, nu e nevoie pe toată noaptea. E suficient
o oră. 50 de dolari?! Cum vine asta?... Noaptea durează opt ore. Reiese că o oră
trebuie să coste 12 dolari. Doar pentru 50 de dolari?! (pauză) Clar... De acord. Când
puteţi veni. Sâmbătă la 12.00. Bine. Notaţi: str. Livezilor, ap. 14. Irina Alexeevna.
Cum îl cheamă pe bărbat? Să zicem, Serghei. (Închide, oftează din greu.) (Se aude
uşa de la intrare. Intră Serghei)
Irina: Mă bucur că te-ai întors. Te-ai supărat?
Serghei: Proştii se supără.
Irina: Serghei, s-a sfârşit cu gelozia. Închipuieşte-ţi, ţi-am închiriat o fată.
Serghei: Ce fată?
Irina: Una... de aia... fără prejudecăţi. 50 de dolari pe oră.
Serghei: Te-ai ţicnit? Pentru ce?!
Irina: Cadou. Duminică e ziua ta de naştere.
Serghei: Nu e o cifră rotundă. Cadourile nu sunt obligatorii.
Irina: Nu e un cadou pentru tine, ci pentru mine.
Serghei: La ce-ţi trebuie?
Irina: Aşa a zis psihanalistul. Zice că e o metodă foarte eficientă de tratare a
geloziei. Îţi convine că sunt geloasă?
Serghei: Nu.
Irina: Vezi. Consideră că domnişoara e un fel de tratament.
7
Serghei: Şi dacă nu-mi place?
Irina: La toţi le place – o să-ţi placă şi ţie.
Serghei: Auzi, inima nu e unicul organ căruia nu-i poţi comanda.
Irina: O să reuşeşti... Cu altele, cum îţi reuşeşte?
Serghei: Care altele? Irina, iar o iei de la capăt?!
Irina: Vezi în ce hal sunt? Fără să vreau, mi-a ieşit pe gură!... Fă-o pentru mine!
(pauză) Gata! Am hotărât! Sâmbătă, vine la 12.00.
Serghei: Exclus!
Irina: Foarte prost dacă e exclus! Banii, oricum, îi ia.
Serghei: Sâmbătă nu pot. Merg la dentist... am şedinţă de sindicat... conferinţă...
plec în delegaţie..
Irina: Te-ai speriat? Mă iubeşti sau ba?!
Serghei: Pe tine – da.
Irina: Atunci, fă-o pentru mine.
Serghei: Tu în timpul ăsta unde vei fi?
Irina: Voi privi.
Serghei: Groaznic... Ai nevoie de psihiatru şi de avocat... (intră în dormitor.
Trânteşte uşa după el. Irina după el.)
Irina: Serghei, de dragul meu! (Heblu)

(E dimineaţă. Se aprinde lumina în scenă. Intră Oleg. Se apropie tiptil de uşa

dormitorului părinţilor. Ascultă. Apoi, se apropie de peretele unde atârnă lozinca şi
bate uşurel în el. Bate şi ascultă. Apoi, bate în altă parte. Din antreu, intră în
cameră tuşa Olga, urmărind ce face Oleg.)
Olga: Oleg! (Oleg se întoarce brusc spre ea şi-i face semn să tacă)
Oleg: Mai încet! (în şoaptă)
Olga: Ce faci?
Oleg: E secret.
Olga: Dacă nu-mi spui...
Oleg: Fie. (O duce mai într-o parte şi-i şopteşte) Caut aur!
Olga: Nu-i aici, e în caseta Irinei.
Oleg: Nu-i vorba de bijuteriile mamei. În casa noastră e ascunsă o comoară!
Olga (zâmbeşte): Tu eşti comoara mea (îl sărută pe frunte) Ai crescut mare, dar tot
copil ai rămas... O comoară...
Oleg: Ţi-am spus că scriu un referat despre vinderea regiunii Alaska. Am găsit în
arhive dosarul unui senator, care a adus din colonia rusă din Alaska o mită enormă
ca să-i convingă pe funcţionarii de sus să n-o vândă americanilor.
Olga: Ce mită?
Oleg: Priveşte (scoate o foaie de hârtie) Asta e scrisoarea, pe care au găsit-o la el.
Am transcris-o. (Olga încearcă s-o citească)
Olga: Ai un scris!
Oleg: Scris de om celebru (citeşte el). „Am locuit în Alaska cinci ani. E un teritoriu
uimitor! Mii de ruşi şi-au jertfit vieţile ca să îmblânzească aceste pământuri.
Miniştrii l-au convins pe Ţar că Alaska trebuie vândută. Dar sunt oameni care au
altă părere. Unica soluţie este mita. Sunt sigur că mă vânează...”
Olga: Mai departe?
8
Oleg: Au încercat să-l aresteze... În încăierare, a fost împuşcat... Totul s-a petrecut
aici!
Olga: Unde – aici?!
Oleg: Strada Livezilor 20, apartamentul nr. 7!
Olga: Al nostru e nr. 14, fost nr. 7.
Oleg: După revoluţie, din fiecare apartament au făcut două. Şi cel cu nr. 7 a devenit
nr. 13 şi 14. Adică, al nostru!
Olga: Reiese că şi Izolda locuieşte în fostul nr. 7?
Oleg: Aşa e.. (oftează) Dar avem şanse! 50% că e pe teritoriul nostru.
Olga: Acum e clar de ce Izolda aude atât de bine ce se petrece la noi…
Oleg: După ce l-au lichidat, aici, au făcut percheziţie, dar n-au găsit aurul.
Olga: Reiese că n-a fost nici un fel de comoară. Sau e în altă parte.
Oleg: Simt că aici e o comoară!... Tanti Olea, încearcă toţi pereţii... Dar să nu le spui
nimic părinţilor.
Olga: De ce?
Oleg: O să râdă de mine. Ce zici, ai să baţi în pereţi?
Olga: Dar cum? (Oleg se apropie de un perete şi bate în mai multe locuri)
Oleg: Auzi? Sunetul peste tot e la fel. Dar dacă într-un loc va suna altfel, înseamnă
că... (Din dormitor iese Irina. Cască.)
Irina (lui Oleg): Să vezi şi să nu crezi. Sâmbătă dimineaţa, e abia 10.00, dar tu eşti
în picioare...
Oleg: Am o treabă la bibliotecă...
Irina: Acolo te întâlneşti cu stripteoza ta?
Oleg: Nu, la Sveta plec mai târziu. După aia, ne mai plimbăm, mergem la un film...
Dar din bursă, de film nu-ţi prea ajunge. (Irina îi dă din portmoneu o bancnotă.
Oleg o bagă în buzunar.)
Olga: Dar unde-i „pisulică”? I-am cumpărat o delicatesă.
Oleg: Ps-ps-ps (se uită sub divan, sub masă) Dar ce-i asta? (scoate de sub divan o
ceaşcă.)
Olga: E a mea. E goală.
Irina: Ce era în ea?
Olga: Calmante. Da unde-i „pisulică”?... ps-ps-ps...
Oleg: Gata, am plecat-o. Pe diseară! Pa! (Iese. Din antreu, se aude cum zdrăngăne
bicicleta. Se aude cum se trânteşte uşa de la intrare.)
Olga: Ei, te-ai hotărât?
Irina: Da. Victoria va veni la 12.00.
Olga: A cui Victorie?
Irina: A noastră. Victoria asupra geloziei. Apropo, o cheamă Vica, de la Victoria!
(Olga scoate punga cu nuci. Ambele sparg cu uşile mai multe nuci.)
Olga: Dar unde-i Serghei?
Irina: A plecat la serviciu.
Olga: Azi e sâmbătă!
Irina: A dat de marfă nouă. Dar s-a jurat că la 12.00 e acasă.
(Olga iese din salon. Intră la baie)
(Se aude cum se trânteşte uşa de la intrare. Intră Serghei. Are o geantă mare, pe
care o ascunde în şifonier, apoi, intră în dormitor. În salon intră Olga şi Irina.)

9
Olga (tare): Merg chiar acum la Filarmonică. Azi avem şi Bach şi Bizet (ia poşeta
şi iese. Din dormitor iese Serghei.)
Irina: Ce bine că ai venit. Curând soseşte domnişoara.
Serghei: Irina, dar poate... dă-o încolo?!
Irina: Du-te şi fă un duş, iar eu îţi pregătesc o cafea. (Serghei merge la baie. Se
aude soneria. Irina reintră cu o domnişoară îmbrăcată modest. Are o geantă mare
şi o mapă cu note).
Domnişoara: Sunteţi Irina Alexeevna?
Irina: Se poate pur şi simplu, Ira.
Domnişoara: Cum doriţi. Iertaţi-mă că am picat cam devreme.
Irina: Nu-i nimic. Cu cât se va întâmpla mai curând, cu atât e mai bine.
Domnişoara (priveşte în jur): Dar unde e..?
Irina (o întrerupe): E la duş. Vine imediat.
Domnişoara: Eu n-am reuşit să fac duş.
Irina: De ce?
Domnişoara: Patroana mă grăbea de zor. Am fost nevoită să-mi iau lucrurile şi să
plec.
Irina: Patroana?... Aşa îi ziceţi?
Domnişoara: Cum altfel? De fapt, nu e rea. Banii, nu ni ia pe toţi. Dar au apărut
nişte circumstanţe.
Irina: Puneţi geanta jos... Dar ce-i asta? (arată la mapă)
Domnişoara: Note. Cânt la flaut.
Irina: Aveţi de gând să ne cântaţi?
Domnişoara: Da. Ce, nu se poate?
Irina: Ştiţi... de fapt... dar, probabil, o fată cu flaut, e ceva foarte erotic.
Domnişoara: Zău? Desigur, în timpul lucrului eu nu cânt. După aia.
Irina: Foarte original... Poate vreţi să vă schimbaţi? Sau, mai întâi, la duş?
Domnişoara: Nu vă faceţi griji...
Irina (încordată): Nu-mi fac griji, dar duş trebuie să faceţi obligatoriu.
Domnişoara: Bine, cum ziceţi.
Irina: Au, v-aţi pătat fusta.
Domnişoara: Unde? (îşi întoarce fusta cu partea de la spate în faţă. Vede pata.)
Irina: Cred că aţi pătat-o pe palier. Nu vă e cam largă fusta?
Domnişoara: Am cumpărat-o înainte să mă angajez. Eram mai plinuţă.
Irina (jenată): Sunteţi atât de solicitată?
Domnişoara: Nici nu vă închipuiţi... Mulţi cred că e un fleac: te-ai răsucit, te-ai
aplecat, te-ai încovoiat... Pierd câte jumătate de kilogram pe seară!
Irina (o examinează. Domnişoara vrea să radă pata cu unghia.): N-o să reuşiţi.
Scoateţi-o, pe urmă o spălaţi.
Domnişoara: Unde pot să mă schimb?
Irina: Aici. (Irina arată la uşa care duce spre dormitor. Domnişoara ia geanta,
intră în dormitor. Intră Serghei. E într-un capot flauşat.)
Irina (în şoaptă): E aici. (arată spre dormitor)
Serghei: A venit mai devreme?
Irina: Patroana... cum îi zice.. matroana... a grăbit-o... are nevoie de bani urgent.
Serghei: E problema lor. Dar eu... nu pot acum. Mai târziu.
Irina: Cum adică, mai târziu? Ce să-i spun? Că nu eşti gata?
10
Serghei: Ce înseamnă: nu-s gata?! Pur şi simplu... nu mi-am băut cafeaua.
Irina: Du-te şi ţi-o bea. Dar în viteză. (Serghei iese la bucătărie.)
Serghei (din uşă): Poate să-i propun şi ei o cafea?
Irina: Nu pentru asta a venit aici.
Serghei: Îţi pare rău de o cafea? Facem cunoştinţă, mai întâi, mai pălăvrăgim...
Irina: Poate să-i fac o prăjitură?
Serghei: Reiese că dacă ne bagi într-un pat, e normal, dar ca să ne serveşti câte o
cafea, e anormal. (Din dormitor iese Domnişoara. E îmbrăcată într-un capoţel
modest şi papucei de casă.)
Domnişoara: Bună ziua. Sunteţi Serghei...
Serghei: Serghei. (Serghei se apropie de Domnişoară. Jenat, îi strânge mâna, apoi,
i-o sărută.)
Irina: Bu-u-un... păi, eu merg să fac cafeaua. (iese)
Serghei: Arătaţi atât de casnică. Credeam că o să fie portjartiere... ceva... aşa mai...
Domnişoara: Toţi cred că dacă am aşa un serviciu, trebuie, neapărat, să mă îmbrac
foarte extravagant, să am un machiaj trăsnit. La serviciu – da. Dar în viaţa de toate
zilele...
Serghei: Desigur, desigur – aşa e mult mai bine (apare Irina).
Irina: Dar voi... cum... adică...
Serghei: Ce-i Irocika?
Irina (către Domnişoară): Pur şi simplu, am vrut să întreb, cât zahăr să vă pun?
Domnişoara: Deloc.
Irina: Atunci, fuguţa la baie.
Domnişoara: Cum doriţi.
(Domnişoara intră la baie. Sună telefonul. Irina ia recptorul.)
Irina: Alo! Oleg? (pauză) Cu-u-um?! Când? (Închide. Se uită la Serghei.) Oleg a
spus că vine chiar acum Svetlana, prietena lui.
Serghei: De ce?
Irina: Nu mi-a explicat.
Serghei: Ce-i de făcut? Trebuie urgent s-o expediem pe această Victorie.
Irina: Unde?
Serghei: La patroana ei... la matroană...
Irina: Oricum va trebui să-i plătim.
Serghei: Pentru ce? N-a fost nimic!
Irina: A fost, n-a fost, dar de plătit – trebuie. Sunt sigură că eşti la curent.
Serghei: Care curent?
Irina:Vrei să spui că n-ai avut de a face niciodată cu astfel de domnişoare?
Serghei: Ira, iar o iei de la capăt?! (Domnişoara iese din baie.)
Domnişoara: S-a oprit apa.
Irina: Da? Ştiţi, au intervenit nişte circumstanţe.
(Soneria. Serghei şi Irina aleargă agitaţi prin odaie. Domnişoara îi priveşte
nedumerită.)
Irina: Vă rog, să nu vă surprindă... dar... staţi un pic aici. (o duce spre camera lui
Oleg)
Serghei: Nu-u! În camera aceea nu se poate! Mai bine în baie. (o duce spre baie)
Irina: Nu-u! S-ar putea să vrea la baie!
Serghei: Atunci, unde?
11
 (Se repetă soneria la intrare. Irina o bagă pe Domnişoară în şifonier.)
Irina: Aşa trebuie! Vă explic după!
(Serghei şi Irina ies în antreu. Din şifonier iese Domnişoara. Ţine în mâini un
pisoi, care e fără suflare.)
Domnişoara: Un pisoi. L-am strivit! (Nu ştie ce să facă cu el. Iese la bucătărie,
apoi, se reîntoarce fără el. Se bagă în şifonier. Reintră Serghei şi Irina.)
Irina: Clienţii Izoldei au să mă scoată din minţi!... (către şifonier) Ieşiţi. (Din nou,
soneria la intrare) Nu! Vă rog, înapoi! (iar o bagă în şifonier)
Domnişoara: N-am aer!
Irina: Încă trei minute! Şi apoi, fuguţa la matroană!.. Rabdă un pic!..
(Irina iese, reintră cu o femeie îmbrăcată simplu.)
Femeia (îi dă lui Serghei o hârtie şi un registru): Vă rog să semnaţi pentru primire.
(Serghei semnează, apoi, dă o bancnotă femeii)
Serghei: Vă mulţumesc.
Femeia: N-aveţi pentru ce... (priveşte uimită bancnota)
Serghei: Aşa se cuvine!
Femeia: O fi... dar nu cred că mi se cuvine mie... Oricum, vă mulţumesc (iese)
(Irina o conduce pe Femeie. Serghei citeşte hârtia. Revine Irina.)
Serghei (pierdut): Nu e o telegramă. E o citaţie. De la oficiul fiscal. (citeşte) „Luni,
la ora 10.00, biroul nr. 13”.
Irina: I-ai dat bani? Pentru citaţie? Bravo!
Serghei: Credeam că e o telegramă...
Irina: Clar... Până luni, mai e. Curând soseşte stripteoza. Să vorbeşti cu ea ca un
tată nemilos. (în şifonier ceva cade. Irina deschide uşa şi o scoate pe Domnişoară.)
Irina: Nu vă supăraţi, dar e timpul să plecaţi. Planurile noastre s-au schimbat.
Domnişoara: Da, dar... (Soneria de la uşă)
Irina: Ei, poftim! N-am spus eu?!
Serghei: Vă rog, în şifonier?!
Domnişoara: Acolo, nu mă mai bag! (Irina o înşfacă şi-o duce în dormitor, apoi,
pune fotoliul în uşă şi se aşează în el.)
Serghei: Oare când se va sfârşi coşmarul ăsta?!
(Iese în antreu, reintră cu o domnişoară foarte sexy.)
Serghei: Pe cine căutaţi?
Fata sexy: Sunteţi Serghei? Şi Doamna – Irina Alexeevna?
Irina: Da. (domnişoara sexy priveşte prin cameră, se uită la jucăriile de pluş)
Domnişoara sexy: Al cui e iepuraşul? (lui Serghei) Dvoastră vă distraţi cu el?
Irina: Dar, dvoastră cum vă distraţi? Seduceţi minorii?
Domnişoara sexy: Pot să fiu şi nebunatecă. Dacă sunt rugată frumos. Dvoastră
sunteţi minoră?
Irina: Nu vă mai prefaceţi! Ştiţi la cine mă refer! Dacă vă învârtiţi nebunatic în jurul
barei, asta nu înseamnă că ne veţi învârti şi pe noi!...
Domnişoara sexy: Nu învârt pe nimeni! M-aţi invitat – am venit! Asta e!
Irina: Cine v-a invitat?! Am fost puşi în faţa unui fapt împlinit!
Serghei: Irocika, n-o lua chiar aşa... Vine Oleg şi uite, atunci, toţi împreună...
Domnişoara sexy: Toţi împreună?! Nu aşa ne-a fost înţelegerea!
(Din dormitor se aud nişte bubuituri – cineva bate cu pumnii în uşă. Irina abia se
menţine în fotoliu.)
12
Serghei (Domnişoarei sexy): Imediat rezolvăm totul. Aşteptaţi, doar o clipă... Aici,
vă rog! (o bagă în şifonier. Irina o scoate din dormitor pe prima Domnişoară.
A reuşit să-şi schimbe hainele. Îşi încheie din mers bluziţa.)
Domnişoara I: Groaznic! Oleg mi-a spus că are părinţi cât se poate de normali!
Irina: De unde îl cunoaşteţi pe Oleg?
Domnişoara I: Eu sunt Sveta, prietena lui... (înşfacă geanta şi mapa cu note şi
merge spre ieşire)
Sveta: Nu vă place serviciul meu, da?! Voi sunteţi nişte... perverşi!
Irina: Unde ai văzut perversiuni?
Sveta: În şifonier!
Irina: Unde?! A... sunt ale unei cunoştinţe de-ale noastre... a intrat la un ceai şi...
Sveta: Şi s-a umflat, da?!
Irina: Cum adică, s-a umflat?!
Sveta: Uite-aşa! (Sveta deschide uşile de la şifonier. De acolo, iese Victoria, care
examinează conţinutul genţii din şifonier: cătuşe, bici, bikini de pile etc.)
Vica (Irinei): Madam, noi nu ne-am înţeles aşa! Eu pe sado-maso nu-i servesc.
(Svetlana scoate din şifonier o păpuşă gonflabilă, care s-a umflat cu aer. O aruncă
pe podea, la picioarele Irinei.)
Irina: (lui Serghei, indignată): Ce-i asta?!
Sveta: Cunoştinţa dvoastră, care a intrat la un ceai. (Svetlana îşi ia geanta, merge
spre ieşire)
Serghei: O clipă, Sveta. E o neînţelegere la mijloc! (Sveta iese, trântind uşa)
Vica: Foarte haios!
Serghei (strânge lucrurile de pe jos şi le bagă în geantă): Vasăzică, dumneata eşti
Vica?! În primul rând - aţi întârziat!
Vica: În al doilea rând – am venit la timp!
Serghei: Comanda se anulează.
Vica: Să mă schimb.
Serghei: Repet: comanda pentru servicii se anulează! Nu vreau decât să plecaţi!
Irina (se uită în geanta lui Serghei): Serghei, astea sunt jucării pentru cei mici?!
Serghei: Noi schimbăm orientarea.
Irina: Noi?! Pe mine, te rog, să mă excluzi!
Serghei: Am în vedere – firma noastră. Astea sunt exemplare experimentale.
(Soneria de la intrare) Cine-o mai fi?!
Irina (Victoriei): Vă rog să vă ascundeţi încă o dată.
Vica: Iar în şifonier?! Nu mai intru!
Serghei: Nu în şifonier. Pe aici. (Irina o duce pe Vica în camera lui Oleg. Serghei
merge să deschidă în antreu. Se întoarce Oleg şi cu Sveta, care e plânsă.)
Oleg: Taică, dar ce s-a întâmplat aici? O găsesc pe Sveta jos, în faţa blocului,
plângând cu trei rânduri de lacrimi... (Serghei, la spatele lui Oleg, îi face semne
Svetlanei ca să nu spună. Oleg simte ceva şi se întoarce brusc spre Serghei. Acum,
Irina îi face semne disperate şi o imploră din priviri pe Svetlana, o apucă de mână.
Oleg se răsuceşte iar.)
Sveta: Oleg... nu te supăra... pur şi simplu, mi-am pătat fusta... şi m-am indispus...
Oleg: Pentru atâta lucru! Fleacuri!
Irina: Sigur e un fleac! O spălăm!

13
Oleg: N-am reuşit să vă anunţ la telefon că pe Sveta a dat-o afară proprietara
apartamentului. Eu mergeam spre ea, dar ea venea încoace. (Svetlanei) Hai, să-ţi pui
lucrurile în cameră (merg spre odaia lui Oleg).
Irina şi Serghei (în cor): Nu!!!
Oleg: Mamă, ţi-am spus că vom trăi împreună!
Serghei: Oleg, nu avem nimic împotrivă! Pur şi simplu... Să mergem, mai întâi, la
bucătărie... Luăm masa... ne cunoaştem mai îndeaproape.
Irina: Da! Să luăm masa! (Toţi merg spre bucătărie. Deodată, se aude un zgomot
din camera lui Oleg.)
Oleg: Ce-a fost asta?
Irina: Probabil, e stafia ta. Credeam că te-ai obişnuit.
Oleg: Niciodată nu se zvârcolea ziua.
Serghei: Dar acum, se zvârcoleşte. Dă-l încolo... Hai să bem cafea!
(Toţi intră la bucătărie. Serghei se apropie de uşa lui Oleg şi bate uşor.)
Serghei: Ieşiţi! (iese Vica)
Vica: Serghei?! Ei, ce aşteptăm?! Să-i dăm drumul! (îl îmbrăţişează)
Serghei (vrea s-o îndepărteze): Nu e cazul!
Vica: E ceva legat de fiziologia dvoastră?
Serghei: E legat de codul meu moral. A sosit fiul meu cu logodnica lui, aşa că
trebuie să plecaţi imediat. Ei nu trebuie să vă vadă aici!
Vica (îmbrăţişându-l.. languros): Azi, nu. Dar mâine?
Serghei: Nici mâine nu e cazul.
Vica: De ce? (Ea îl sărută fierbinte. Serghei se opune, mai întâi, apoi, se prinde în
joc. În clipa aceasta intră Irina.)
Irina (tare): Porcule! (Serghei şi Vica se desprind din îmbrăţişare)
Serghei: Tu însăţi ai vrut să vezi!
Irina: Da, am vrut! Şi-acum – afară!
Serghei: Cine?! Eu?! (intră Oleg)
Oleg: Ce s-a mai întâmplat? (o vede pe Vica) O, Vica! Salut! Ce faci aici?!
Irina: Curat taică-tu.. Coşmar... Stripteoza e în pauză... (intră Sveta)
Irina şi Serghei (în cor): De unde o cunoşti?!
Oleg: De la Universitate. E de la fac. jur.
Irina: Care Fac?!
Vica: Eu îmi fac studiile la facultatea de jurnalistică.
Irina (Vicăi): Ce, nu vă ajunge bursa?
Vica: Da. M-am angajat la ziar, pe jumătate de salariu. Mi-au comandat un material
special... despre bărbaţi care....
Serghei (o întrerupe): Care practică un bussines netradiţional...
Oleg: A...a... Clar. N-aş zice că bussinesul lui taică-meu e netradiţional. Jucării....
Dar al mamei, chiar e netradiţional: servicii matrimoniale pentru câini... (Intră Tuşa
Olga)
Olga: Toţi sunt acasă! Mi-am uitat portmoneul (Irinei). Ziceam să intru tiptil şi...
Oleg: De ce... tiptil? Tanti Olga, fă cunoştinţă – ea e Sveta!
Olga: Foarte plăcut... (către Vica)
Oleg: Tanti Olga... asta e Sveta, dânsa e Vica.
Olga (către Irina): Aia... care...?!
Irina: Da, aia, care vrea să ne ia un interviu.
14
Olga: Aha... înţeleg... aşa da... bun, atunci, eu merg la bucătărie să fac nişte cafele
(iese)
Oleg: Bine, şi...
Serghei: Adică?
Oleg (Vicăi): Vrei să iei un interviu? Sunt curios să văd cum o faci?
Irina: Şi eu aş vrea s-o văd! (Din bucătărie se aude un strigăt. Oleg aleargă încolo.
Se reîntoarce cu tuşa Olga, care abia se ţine pe picioare)
Olga: Am deschis cuptorul cu microunde, da acolo era... pisulică!.. Mort!
Irina (Svetei): Cine ne-a ucis pisoiul?!
Sveta: Nu eu!
Irina: Atunci, cine? Dumneata ai rămas aici de una singură!...
(Serghei merge la bucătărie. Se reîntoarce imediat.)
Serghei: Pisoiul trebui hrănit.
Irina: E mort! Ce, o să învie dacă îl hrăneşti?!
Serghei: S-a trezit... e mahmur...
Olga: Aha, iată unde a dispărut tinctura mea de odolean! S-a îmbătat porcul!
Vica (privindu-l cu subînţeles pe Serghei): Probabil, e cazul să plec...
Serghei: Vă conduc... Vă ajut să prindeţi un taxi...
Irina: Nu! Mai bine mă conduci pe mine! (scoate din geanta lui Serghei jucăriile
sexy şi le aruncă prin cameră) Gata! Până aici! (aruncă o păpuşă gonflabilă) Mi-am
pierdut răbdarea! Te părăsesc!
Olga: Ira, revinoţi!
Oleg (Svetei): Ţi-am spus că nu va fi prea strâmt.
Irina (lui Serghei, arătându-l pe Oleg): Priveşte! Pe cine ai crescut!
Serghei: Gata! Eu plec! Altfel, îmi ies din minţi!
Vica (îl ia de mână pe Serghei): Să mergem la mine. Închiriez aici, nu departe...
Serghei (eliberându-şi mâna): Ira, tu eşti vinovată! Cine a chemat-o?!
Sveta: Auziţi?!
Irina: Tu, în genere, închide gura! Fluturaş de noapte... Cum se zice, aşchia nu sare
departe de trunchi! Feciorul aduce stripteoze în casă, iar taică-său – muieri
gonflabile!
Oleg (Svetei): Nu pune la inimă! De fapt, ea e bună la suflet. Dar are un serviciu
câinesc.
Olga (lui Oleg) Încetează!
Sveta: Tăcere!
(Toţi tac brusc. Se aude soneria de la uşă)
Sveta: Sună a treia oară. Mă duc să văd. (iese revine cu o hârtie în mână)
O telegramă. De peste hotare!
Irina (citeşte în voce): „Avem probleme cu ipoteca. Banca ne confiscă
apartamentul. Trebuie să mă întorc acasă. Zosea.”
Sveta: Cine e?
Oleg: Bunică-mea... mama mamei mele. Din America.
Serghei (citeşte telegrama) „... să mă întorc acasă”. Adică, unde?
Olga: Aici! (bate cu piciorul în podea)
Oleg: Soseşte din America... E un semn!
Irina: Ce fel de semn?
Oleg: Bancar! Financiar!
15
 ACTUL II

(Acelaşi salon. Pe perete altă lozincă:”Mai bine să furi o pereche de bocanci, decât
să umbli desculţ. Baronul Rotschild.” Sub lozincă, pe podea, stau cinci păpuşi
gonflabile. Pe divan - doarme Tuşa Olga. Din odaie - iese Svetlana pe vârful
picioarelor. E într-o rochie largă, sub care se observă burtica – e însărcinată.
Când vede păpuşile, strigă îngrozită.)
Olga (sare): Ce e?! (din odaie iese Oleg, doar în boxeri)
Oleg (vine repede la Svetlana): Ce s-a întâmplat?
Sveta (arată păpuşile): M-am speriat.
Oleg: Văd că s-au înmulţit peste noapte... Cartierul felinarelor roşii, nu altceva...
Olga: Oleg, cum toată speranţa noastră e legată de aceste... cocoane.
Oleg: Bine, am să le numesc – Speranţe!
Sveta: Eu plec.
Olga: Ce-ai interpretat aseară la flaut?
Oleg: Mătuşică – e Gluck. (Sveta îl sărută pe Oleg şi iese.)
Oleg (Olgăi): Ei, cum merg treburile, pasăre de noapte ce eşti?
Olga: Pasărea de noapte se numeşte ciocănitoare. Ieri, când nu era nimeni acasă, am
ciocănit pereţii din dormitor, dar... Nu mai avem şanse...
Oleg: Rău. Mama, unde e?
Olga: Doarme... Aseară a pompat cocoanele astea. Dar taică-tău, a plecat.
Oleg: Foarte bine! (revine cu un detector de metale şi caschete)
Olga (priveşte critic): Ăsta o să ajute?
Oleg: În tot cazul, nu ne strică. (Olga iese la bucătărie.)
(Oleg caută cu detectorul. Din dormitor iese Irina. Îl urmăreşte pe Oleg.)
Irina: Ne-au pus o bombă?
Oleg: A?! Salut, mami! E ultimul strigăt al ştiinţei şi tehnicii în lupta cu fantomele.
M-am săturat de SF-ul ăsta care mereu scobeşte.
Irina: Eu m-am obişnuit. Lasă-l în pace! (Dă din mână a lehamite.)
Oleg: Stop! Întinde mâna! (Irina o întinde. Oleg trece aparatul peste ea.)
Oleg: Prost...
Irina: De ce?
Oleg: Trebuie să te odihneşti (intră Olga).
Irina: Auzi, antistafiule, când scoţi maxima asta de pe perete? M-am săturat!
Oleg: Cum s-o scot! Abia de-o săptămână am atârnat-o!
Irina: De jumătate de an atârnă!
Oleg: E alta. Citeşte mai atent. (Irina citeşte)

16
Irina: Tu ai inventat-o? Dacă află Rotschild, îţi rupe urechile. N-am să-ţi fac vizite
la închisoare.
Oleg: N-am de gând să fur. Dar intenţionez să devin milionar şi să devin celebru.
Irina: Acum devin milionari doar cei care au fost miliardari. (Oleg intră în odaia
sa). A crescut cât bradul, dar minte are cât un copil (bate în perete şi intră în
dormitor)
(Se aude soneria de la intrare. Olga reintră cu Izolda. Izolda e îmbrăcată în
salopetă, mânjită de vopsea. Pe cap are o broboadă.)
Izolda: Neaţa. Ce s-a întâmplat?
Olga: Nimic.
Izolda: Mi-ai bătut în perete. Am crezut că mă chemi în vizită.
Olga: A...a... Irina a bătut, întâmplător.
Izolda: Clar. Alarmă falsă.
Olga: Ia loc. Servim o cafea. (Izolda se aşează. Vede păpuşile gonflabile.)
Izolda: O! Văd că aici e coconadă, fără glumă!
Olga: Le pompăm pe rând. E o partidă nouă. Trebuie să le verificăm. (din dormitor
iese Irina).
Izolda: Neaţa! Admir marfa!
Irina: Nu vreţi să luaţi câteva?
Izolda: La ce mi-ar folosi?
Irina: Le propuneţi muşteriilor dvoastră. Doar vă vizitează diferiţi obsedaţi...
Izolda: Da, dar mai mult cucoane.
Olga: Aşa e. Câte anunţuri am văzut în ziar cu: „Fac să vi se întoarcă iubitul” şi
niciodată: „Vă întorc iubita”.
Izolda: Pe cavaleri îi interesează altceva.
Irina: De exemplu?
Izolda: Cursul valutar, acţiunile etc.
Olga: Şi cum le serveşti clarviziunile?
Izolda: Citesc ziare, urmăresc bursa...
Irina: Şi le prinde bine?
Izolda: Lor... nu ştiu. Dar mie – sigur.
Irina: Clar, clarvăzătoareo... Dar nouă ne soseşte o partidă nouă...
Olga: Dar cu cea veche, ce facem?
Irina: Nu înţelegi! Serghei a aranjat totul. Acum e criză. Oamenii n-au cu ce se
ocupa... Şi atunci, se vor arunca în sex!
Izolda: Important, e să nu-şi rupă ceva.
Olga: Se vor arunca, dar în sex gratuit!
Irina: Ai să vezi că ideea lui Serghei va funcţiona! (iese la bucătărie)
Izolda: Văd că între ei e pace şi voie bună... Lună de miere, nu altceva...
Olga: A şasea lună!... De când ţi-am ascultat sfatul şi am invitat fătuca aia...
Izolda: Şi, i-a ajutat?!
Olga: După cum vezi.
Izolda: Chiar îi aud. Ca să vezi.
Olga: Irina acum lucrează în firma lui Serghei.
Izolda: Dar cum a rămas cu matrimonialele pentru câini?
Olga: S-a închis.
Izolda: Sărmanii căţeluşi, vor trăi în păcat...
17
Irina (iese de la bucătărie cu o cutie de cafea goală): Dar unde-i cafeaua?
Olga: Oleg a băut dimineaţa două ceşti.
Irina: Atâta timp n-a dejunat… Văd că recuperează. (intră în dormitor)
Izolda: Cafeaua se amână?
Olga: Scuză, creşte băiatul. (Izolda merge spre ieşire. Se opreşte în uşă.)
Izolda: Ce fel de muzică s-a auzit aseară de la voi?
Olga: Halucinius!
Izolda: Care halucinaţii? Am auzit muzică!
Olga: Aşa e numele compozitorului!
Izolda: Frumos nume! Mai bine şi l-ar schimba... (iese)
(Olga o conduce pe Izolda. Revine. Din odaia sa iese Oleg.)
Oleg: A plecat? În sfârşit. Aici, încă n-am verificat. (arată la peretele, de care sunt
sprijinite păpuşile gonflabile). Strânge proastele astea de aici, mă încurcă. (Olga
mută păpuşile la alt perete. Oleg verifică aparatul. Strigă.) Este!!! (Olga
încremeneşte cu o păpuşă în braţe. Oleg îşi acoperă gura cu palma şi o zbugheşte
la baie. Iese Irina. O vede pe tuşa Olga.)
Irina: Ce ai?
Olga: Păi... vreau să spăl podelele!
Irina: Unde-i Oleg? El a urlat: „Este”?!
Olga: Ce să-i faci? Creşte băiatul!
Irina: Se vede. Plec la magazin, să cumpăr cafea.
(Irina iese. Olga îl scoate pe Oleg din baie.)
Oleg: A plecat? (se apropie de perete) Este! Uite aici, am auzit! (verifică din nou cu
detectorul) Trebuie să scot o bucată de scândură. (aduce o şurubelniţă. Forţează.
Scoate ceva de sub scândură, îl ţine în palmă. I-l arată tuşei Olga.)
Olga: Asta-i tot?
Oleg: E o confirmare a ipotezei mele. Un glonte. Are vreo 150 de ani. Înseamnă că,
încăierarea s-a petrecut aici! Şansele noastre cresc. Cu toate că...
Olga: Ce e?
Oleg: Am trecut cu detectorul peste palma mamei, ea are un inel de aur, dar aparatul
n-a dat nici un semn. Înseamnă că ar putea să nu indice comoara. (se uită la glonte)
Va fi talismanul meu. (Sună telefonul. Olga ridică.)
Olga: Alo! Nu e. Va fi curând. Poftim?... O clipă, notez. (scrie) Dictaţi. Bine, îi
transmit neapărat. (închide) (lui Oleg) Ce înseamnă: Agenţie de colectare?
Instalatori?
Oleg: De ce, instalatori?
Olga: Colectare... canalizare...
Oleg: Habar n-am... Gata, am şters-o la arhivă (în uşă se întâlneşte cu Serghei)
Oleg: Salut, taică! Pa! (iese)
Olga: Te-au sunat nişte colectori.
Serghei (îngrozit): Colectori? Gata. M-au înfundat!
Olga: Te-au înfundat? Precis, sunt instalatori!
Serghei: Aşa! Fii atentă! De telefon nu mă apropii. Dacă întreabă cineva de mine,
spune-le că am plecat în Antarctida!...
Olga: Dacă te sună la mobil?
Serghei: Am schimbat deja numărul.
Olga: Serghei, de ce te temi de nişte instalatori?
18
Serghei: Care instalatori? Colectorii sunt.... Înainte, dacă nu plăteai datoria, ce
păţeai?
Olga: Mergeai la judecată.
Serghei: După care?
Olga: La procuratură, probabil.
Serghei: Ba bine că nu... Veneau peste tine „durii” şi-ţi scoteau banii cu fierul de
călcat... dar acum, cu toţii suntem datori băncilor. Pentru credite. Dacă nu plăteşti
datoria, banca angajează colectori. Ei scot banii acum.
Olga: Cum?
Serghei: Mai întâi, prin telefon, apoi, cum ţi-o fi norocul.
Olga: Vin cu fiare de călcat?
Serghei: Mai rău... Cu argumente!
Olga: Ai luat un credit?
Serghei: Da. Pentru dezvoltarea bussinesului meu. La început, plăteam procentele.
Dar pe urmă, a venit criza şi... marfa nu se vinde... Procentele cresc.
Olga: Înfiorător!.. Şi dacă nu le plăteşti, ce se întâmplă?
Serghei: Ne iau apartamentul! E lăsat gaj!
Olga: Ira ştie?
Serghei: Da. Fără acceptul ei, nu ni l-ar fi acordat.
Olga: Ce-i de făcut?!
Serghei: Ne poate salva doar o minune. Sau dacă găsim o comoară. (De după
perete se aude o bubuitură zdravănă.) Ce-a fost asta?
Olga: E la Izolda. Ce-ai spus despre comoară?
Serghei: E o glumă.
Olga (vorbeşte misterios): O găsim noi...
Serghei (cu ironie): Cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Olga: Noi căutăm intens.
Serghei: Cine, noi?
Olga: Eu cu Oleg.
Serghei: El caută comori? Mai bine şi-ar căuta un serviciu.
Olga: E student!
Serghei: Ei şi? Mulţi studenţi au un job. Sunt curieri, duc pizza la domiciliu...
Olga: Tocmai, totul e legat de dosarul curierului... Nu de nebuni căutăm noi
comoara... Oleg a găsit în arhive dosarul curierului, care a adus din America o mită
enormă, ca să nu să se vândă Alaska. Curierul a stat în acest apartament.
Serghei: Ei şi?!
Olga: Şi Oleg a găsit un glonte...
Serghei: Şi ce dovedeşte asta?
Olga: Pe curier, l-au arestat aici.
Serghei: „Goana după aur?” - nu altceva. V-aţi molipsit, deja. (Soneria la uşă.
Serghei - speriat). Cine o fi? Nu deschideţi! (Soneria se repetă)
Olga: Serghei, nu putem să ne baricadăm aici.
Serghei: Şi dacă-s colectorii?!
Olga: Le spun că nu eşti acasă. (Olga merge să deschidă. Serghei intră în dormitor.
Olga revine cu Oleg şi cu Vica.)
Oleg: Mătuşă, uite pe cine am întâlnit! Ea e Vica.
Olga: Vica?! A, aia care...
19
Oleg: A fost pe aici... Venise de la ziar.
Vica: Bună ziua. Unde-s clienţii mei?
Olga: Care clienţi?
Vica: De la care am vrut să iau un interviu.
Olga: Irina e plecată. Serghei, la fel.
Serghei (din dormitor): Sunt aici! (iese)
Olga: Credeam că ai plecat!
Serghei: M-am întors, deja. (sărută mâna Vicăi) Oleg, pune ceainicul la fiert.
Olga: S-a terminat cafeaua.
Serghei: Vom bea ceai.
Vica: Ceai? Minunat. Unde pot să mă spăl pe mâini?
Oleg: Îţi arăt. (Oleg iese cu Vica.)
Olga (şopteşte): Ce-i cu tine?! Mi-ai spus că eşti plecat!
Serghei: Dar nu pentru Victoria!
Olga: Bine că nu-i de faţă Irina.. (se întoarce Vica)
Serghei: Mă bucur enorm să vă revăd! De ce nu mai intraţi pe la noi?
Vica: N-am avut pretext.
Serghei (jucăuş): Dar interviul?!
Vica: Nu mai practic aşa ceva.
Olga (cu sarcasm): Ce anume?
Vica: Nici una, nici alta... Am plecat de la ziar. Acum lucrez într-o firmă juridică.
Serghei: Făceaţi studiile la fac. jurn., nu-i aşa?
Vica: Acum, m-am transferat la fac. juridic.
Olga: De parcă nu-i tot una la care fac.
Vica: Suntem în criză... lumea are nevoie de servicii juridice... de exemplu... lumea
e preocupată cum să nu plătească creditele...
Serghei: Adică?!
Vica: Firma noastră îi protejează pe clienţii noştri de colectori...
Serghei: Cum?!
Vica: Noi suntem anticolectori.
Serghei: De două ori aţi intrat în casa noastră şi de fiecare dată la ţanc.
Oleg (strigă de la bucătărie): Mătuşică, unde-i ceaiul?!
Serghei: Tanti Olea, ajută-l, te rog. (Olga iese) Vica, ajutaţi-mă, vă rog!
Vica (îi pune mâna pe genunchi): Aveţi, din nou, probleme cu soţia?
Serghei: Nu, cu colectorii!
Vica: Ce întorsătură!
Serghei: Suntem în criză...
Vica: La drept vorbind, ar trebui să vă dau datele firmei şi să plec, dar...
Serghei: Aţi putea să-mi oferiţi o consultaţie, chiar acum.
Vica: Dacă...
Serghei: Achit serviciile fără chitanţă.
Vica: Ne-am înţeles. (intră Olga şi aude ultima frază)
Olga: Despre ce v-aţi înţeles?
Serghei: Despre o consultaţie juridică!... Nu-mi arde de distracţii...
Olga: O fi...
Serghei (Vicăi): Cât mă costă?
Vica: 50 de euro.
20
Serghei: Pe oră?!
Vica: Pentru o consultaţie.
Olga: Văd că taxa nu se schimbă... (iese)
Serghei: Spuneţi-mi, ce să fac?!
Vica: Să-i convingeţi că în perioada când aţi luat creditul nu eraţi în toate minţile.
Serghei: Adică?
Vica: Mituiţi un medic, care să vă dea un certificat că eraţi iresponsabil din punct de
vedere psihic, că aveaţi delirum tremens ş.a.m.d.
Serghei: Adică, va trebui să mă prefac că sunt ieşit din minţi?!
Vica: Nici vorbă, trebuie să prezentaţi un certificat că, atunci, eraţi bolnav...
Serghei: Clar. (Serghei scoate o bancnotă şi i-o dă Vicăi. Ea o ascunde în poşetă.)
Vica: Încă un sfat...
Serghei: Mulţumesc, nu trebuie... nu mai am bani.
Vica: Bonus, ca pentru un client permanent... Pe colectori, să-i trimiteţi....
Serghei: Cum?!
Vica: Trimiteţi-i... departe... Citiţi atent contractul. Banca nu are dreptate să implice
o terţă persoană şi să vă deconspire afacerile dvoastre bancare... se poate ajunge
până la anularea licenţei... e o gravă încălcare a legii. (apare Olga, ei n-o văd) Asta-i
ca în dragoste – al treilea e de prisos.
Olga: Asta se numeşte consultaţie juridică?!
Serghei: Vica, vă mulţumesc. (strigă) Oleg! Bem ceai sau ba? (intră Oleg cu un
platou cu ceşti. Olga pune ceaiul pe masă. Vica ridică ceaşca.)
Vica: Pentru reîntâlnire!
Serghei (ciocneşte): Pentru baftă!
Oleg (îi face cu ochiul Olgăi): Pentru Alaska! (soneria la intrare)
Serghei: E Irina!
Oleg: Poate-i Sveta. (ambii agitaţi o privesc pe Vica)
Serghei: La drept vorbind, n-aş vrea...
Oleg: Şi eu, la fel. Sveta, în situaţia în care se află, nu are dreptul să se enerveze.
Serghei: Vica, nu vă supăraţi, dar trebuie să intraţi în şifonier!
Vica: Iar?! Nici gând! Explicaţi-i soţiei că nu mai iau... interviuri.
Serghei: Mai bine, intraţi în şifonier. Vă rugăm!
Vica: Bine... (intră în şifonier. Olga se întoarce cu Irina.)
Irina: Ce, vă jucaţi de-a „v-aţi ascunselea?!” Mi-am uitat cheile, stau şi sun la uşă
de vreo zece minute.
Olga: Eram la baie...
Oleg: Credeam că ai cheile la tine. (Irina scoate din pungă cafea, biscuiţi, le pune
pe masă.)
Irina: N-aţi avut răbdare până vin cu cafeaua?
Serghei: Da, am hotărât să bem un ceai.
Irina: Dar de ce-s patru ceşti?
Olga: Una e pentru tine.
Irina: Eu nu-s acasă, dar voi îmi turnaţi ceai?
Oleg: Te-am văzut pe fereastră venind...
Irina: M-aţi văzut, dar nu mi-aţi deschis? Criza v-a adus în halul ăsta?
Serghei: Nu ştiam că ţi-ai uitat cheile.
Irina: Nu înţeleg nimic... bine, o lăsăm baltă... hai să bem ceai până nu se răceşte.
21
(Toţi se aşează la masă. Irina ia ceaşca Vicăi şi se opreşte.)
Irina: Ce-i asta? Ruj pe cană?
Olga: Eu le-am spălat prost? O fi rujul tău sau al Svetei...
Irina: Eu nu folosesc culoarea asta... (Irina se ridică, merge la baie, apoi, în
camera lui Oleg.)
Oleg: Ce cauţi?
Irina: Nimic. Mi s-a năzărit. (Irina se aşează. Toţi răsuflă uşuraţi.) Dar poate, nu
mi s-a năzărit? (Deschide şifonierul. De acolo, iese Vica.)
Vica: Surpriză! (Irina o priveşte lung, apoi, începe să râdă.)
Irina: Vica! Salut! Cina v-a băgat aici? Tatăl sau fiul?
Vica: Ambii.
Irina: Aşezaţi-vă şi serviţi cu noi un ceai. (Vica se aşează. Serghei, aparte Irinei)
Serghei (jenat): Nu te superi?
Irina: Nu, dragă! M-am obişnuit.
Serghei: Medicul care ne-a învăţat să invităm o fătucă, e genial. Fă-ne cunoştinţă.
Irina: Pentru ce?
Serghei: Am fost sfătuit să iau pentru bancă un certificat medical, care să confirme
faptul că am fost sărit de pe fix...
Irina: Tanti Olea a vorbit cu el.
Serghei: Apropo, chestia cu certificatul, Vica m-a sfătuit. Acum, e aproape jurist.
Irina: Ca să vezi! (Serghei şi Irina se reaşează la masă. Vica se uită la ceas şi se
ridică.)
Vica: E timpul să plec!
Irina: Dar nu v-aţi „luat” ceaiul!
Vica: Altă dată.
Irina: Mai intraţi pe la noi. Puteţi, direct, în şifonier. Pa! Pusi!
(Vica arătă la păpuşile gonflabile. Olga o conduce pe Vica. Se aude telefonul.)
Olga (ia receptorul): Alo! (pauză, vorbeşte tare) Zosea! Te aud rău... Buna! Ce s-a
întâmplat? (pauză) La noi, totul e normal. Ai primit scrisoarea? (o cheamă pe Irina
la telefon) Da, desigur. Îi dau receptorul Irinei.
Irina: Alo! Buna, mamă! Ce faci? (Intră Sveta. Oleg o sărută.)
Oleg (Svetei) Sună bunica, din America!
Irina (în receptor): Şi noi avem probleme! Am închis firma. Serghei are şi el
probleme. (pauză) Desigur, dacă aşa s-a întâmplat, întoarce-te! Te aşteptăm! (pauză)
Cum? A Svetei? Pentru ce? (pauză) Bine. (o întreabă pe Sveta) Când e ziua ta de
naştere?
Sveta: În august.
Irina: Data?
Sveta: Treisprezece.
Irina: Nu. Aşa nu merge.
Sveta: Cum adică, nu merge?!
Irina (în receptor): Mamă, scrie: 14 august!
Sveta: Nu, treisprezece!
Irina (acoperă receptorul): Mai încet! (în receptor) Da, mamă. Ne e dor de tine. Să
fii sănătoasă. Te sărut. (închide)
Sveta: De ce, 14?

22
Irina: Nu ţi-e tot una? Ea joacă la loterie. Pune pe zilele noastre de naştere. Dar pe
nr. 13, nu va pune pentru nimic în lume.
Sveta: Superstiţii.
Olga: Şi eu aşa credeam mai înainte... dar acum, cu apartamentul ăsta...
Sveta: Vreţi să spuneţi că nr. 14 vă aduce mult noroc?!
Oleg: Am trecut pe lângă clubul unde ai lucrat. Clienţii nu s-au împuţinat.
Irina: Cine mai are azi nevoie de striptease?
Oleg: Tot cei care au nevoie şi de păpuşi gonflabile. (Irina începe să umfle cu
pompa o păpuşă.)
Olga: Mai ai?
Irina: Vreo 20 de bucăţi.
Serghei: Dă să mai pompez şi eu!
Irina: Nu, lasă-mă pe mine. (Soneria. Irina merge în antreu.)
Olga: Dacă sunt „instalatorii”?...
Serghei: Acum nu mă mai tem de ei. (Irina revine cu Izolda, care are o hârtie în
mână.)
Izolda: Ce-i asta? Mi-au sechestrat apartamentul! Pentru datorii! Iată citaţia.
Irina: Ce treabă avem noi cu asta?
Izolda: Aveţi! Eu n-am nici o datorie. Sechestrul - e pe apartamentul vostru!
Serghei: E adevărat. Am luat un credit, iar apartamentul l-am depus gaj.
Izolda: Urgent, să mi se ridice sechestrul! (sună mobilul Izoldei) Alo! (pauză)
Înainte vreme, el era mire cu Lexus! Acum, e cu creditul pe cap! Pe timp de criză
trebuie să te căsătoreşti numai din dragoste! (merge spre ieşire) Nu băgaţi bani în
bussines exotic, astrele nu recomandă (arată spre păpuşile gonflabile).
(Olga pompează cu zor)
Irina: Ai tensiunea ridicată, nu trebuie...
Olga: Mi s-au terminat nucile (Olga pompează)
Oleg: Ne pot lua apartamentul?
Serghei: Da. Uite, dacă era un minor... (toţi se uită la Sveta) Sveta, când se va
întâmpla minunatul eveniment?!
Sveta: Până acum, acest lucru nu vă prea bucura.
Irina: Ei, asta-i acum! Întotdeauna ne-a bucurat! Pur şi simplu, suntem reţinuţi...
Sveta: Peste trei luni.
Serghei: E mult.
Sveta: Scuzaţi-ne! N-am luat în consideraţie... De fapt, eu n-am viză de reşedinţă
aici. Nu suntem căsătoriţi! Aşa că, în genere, copilul meu nu va conta!
Irina: Ce înseamnă – copilul meu?! Copilul nostru! Chiar mâine, mergeţi să
depuneţi cerere de căsătorie la Oficiul Stării Civile! Oleg, nu înţeleg, de ce tot
amâni?!
Oleg: Eu?! Mami, tu erai împotrivă.
Irina. Ţi s-a năzărit.
Oleg: O fi, dar mi s-a mai năzărit că mi-ai ascuns buletinul...
Irina (jenată): Pur şi simplu, am mutat toate actele în alt loc...
(Irina intră în dormitor şi se întoarce cu buletinul lui Oleg.)
Irina (în şoaptă): Cum zicea taică-meu: „A ars casa, să ardă şi gardul!”
Oleg (Svetei): Chiar mâine depunem cerere.
Sveta (obijduită): Ne înregistrăm... Dar nunta?...
23
Irina (ironic): Cu rochie albă şi fata?
Sveta: Da. Voi aţi făcut nuntă – vreau şi eu.
Serghei: Sveta, avem probleme financiare.
Irina: Nunta putem s-o facem mai târziu.
Sveta: De exemplu: Nunta de argint, da? Mulţumesc frumos! Îmi strâng bani şi...
Irina: Bine, Sveta! Nu mai amânăm! Mi-au rămas ceva stofe, şifon, volănaşe...
Sveta: Din care le făceaţi rochiţe căţelelor?!.. pechinezilor şi mopselor?...
Irina: Ei şi? O să iasă o rochie pe cinste! (Sveta iese, trântind uşa. Oleg merge iute
după ea.)
Irina: Îi trece. O conving după... Să se înregistreze, mai întâi.
Serghei: Mă tem că ne scot de aici, înainte ca ea să nască. (Heblu)

(Se aprinde din nou lumina. Prin cameră se agită Irina.)

Irina: Ps-ps-ps.. (Se trânteşte uşa de la intrare. Intră Olga) Pisulică a dispărut! Nu-i
nicăieri!
Olga: N-am dormit toată noaptea! Mi se năzărea că miaună undeva alături. Unde-i
Oleg?
Irina: E la el în odaie, a făcut o gaură în perete...
Olga: În apartamentul vecin?
Irina: Nu, acolo nu-i apartament. Dar ce este, nu-i clar. Se vede lumină. Probabil, e
o ieşire spre acoperiş. Oleg s-a băgat să vadă. Crede că e o ascunzătoare...
Olga: Înseamnă că ai priceput?
Irina: Sigur. Una ciocăneşte pereţii, altul găureşte zidul – şi ei cred că eu n-am
priceput...
Olga: Şi dacă-i o ascunzătoare?
Irina: Mătuşă! Au trecut 150 de ani! După acel curier, aici s-au schimbat locatarii
de 20 de ori. De mult au cotrobăit peste tot. Aşa că – nici o şansă!...
(Se trânteşte uşa de la intrare. Se aude un mieunat disperat.)
Olga: Pisulină! S-a găsit! (iese în antreu. Intră Oleg, plin de praf, zgârâiat)
Irina: Ai găsit comoara?
Oleg: Bună comoara! M-a zgâriat, ceva de groază... M-am băgat acolo. Între
apartamente este un buzunar... Aud mieunat... În acoperiş este o gaură. Prin gaura
aia intră ciori, porumbei... Ei făceau zgomotele alea ciudate: fâlfâituri, zgârieturi pe
pereţi... Deodată, simt că mi se înfig în faţă nişte gheare... am urlat... Era pisulina!
(intră Olga)
Olga: Sărmănelul!
Oleg: Sigur... sărmănelul. (se uită în oglindă) Groaznic!
Olga: A flămânzit!
Oleg: Foarte!
Olga: A treia porţie i-o pun în farfurioară, dar el nu se mai satură. Două zile a stat în
gaura aia!
Oleg (se aşează deprimat pe divan): Am pierdut ultima speranţă... Nu mai am unde
să caut...
Irina: Dragul meu, nu se poate să crezi în minuni.
Oleg: Doar tu crezi în minunea că se vor „mărita” cocoanele astea...
Irina: Asta-i altceva!
Oleg (către Olga): Dar mata, în ce crezi?
24
Olga: În tine, eşti ultima mea speranţă. (Se trânteşte uşa de la intrare. Intră
Serghei.)
Serghei: Am fost la bancă. Am încercat să-i conving să mai aştepte un pic. Nici
vorbă. Peste o săptămână trebuie să eliberăm apartamentul.
Olga: Vica doar ţi-a vândut nişte sfaturi... „al treilea e de prisos”...
Serghei: Banca are contraargumente. Când am luat creditul, mi s-a mărit salariul
considerabil, dar noi nu i-am pus la curent. Nimeresc sub incidenţa legii...
Olga: Unde ne mutăm, acum?!
Serghei: Va trebuie să închiriem ceva... Mai departe, habar n-am...
(Heblu. Pauză... Se reaprinde lumina. În mijlocul salonului: geamantane, cărţi,
pungi etc. Sveta stă pe un geamantan. Serghei lipeşte cutiile cu scoci.)

Oleg: Trebuie să iau lozinca!

Irina: Dă-o încolo! Curând soseşte camionul.
Oleg: Am nevoie de ea... Maxima asta va dăinui în veci.
(Se caţără pe un scaun. Se străduie să dezlipească lozinca. Oleg trage, lozinca se
rupe cu tot cu tapet. De sub tapet zboară bancnote.)
Oleg (răguşit): Ăştia-s...
Sveta: Aoleu, ăştia-s, paremi-se, bani!..
Oleg: Ăştia-s d...
Olga: Zi-i, dragă o dată...
Oleg: Ăştia-s dolari!... (Toţi se străduie să vadă ce-i acolo, se caţără pe scaune.)
Oleg: Calm! Deci, sub câteva straturi de tapete era un ascunziş... Pe care l-a făcut
curierul... Nimeni nu mă credea!
Irina: Căutai aur!
(Încep să scoată bancnote din ambalaje.)
Sveta: O bancnotă de 100 de dolari este de trei ori mai mare ca una de azi!
Irina: Una mie opt sute şaizeci şi doi – anul emiterii! Nu mai sunt valabile!
Oleg: La exchange, desigur, nu le mai schimbi, dar numismaţii, o să mi le cumpere
la sigur! Mai sunt!!! (Heblu)
(Se reaprinde lumina. Toţi numără bancnote. Irina notează cifrele pe o hârtie.)

Sveta: Încă o mie. Gata. Ăştia-s toţi.

Oleg: La mine, la fel.
Serghei (depune un teanc în faţa Irinei): Ultimii... (Irina calculează)
Oleg: Ei? Câţi sunt de toţi?!
Irina (strigă): Nu mă încurca! Daţi-vă toţi la o parte!
(Toţi merg agitaţi prin cameră. Se ciocnesc.)
Irina: Aşa... de tot... sunt... un milion. (Toţi au înmărmurit. Olga se apucă de
inimă.)
Olga: Irina, n-ai ceva pentru inimă?
Irina: Corvalol, în frigider.
Olga: I l-am servit lui pisulină ca să adoarmă şi să nu zbiere când ne mutăm.
Serghei, fii drăguţ. Mergi la farmacie şi cumpără-mi nişte corvalol.
Oleg: Cumpără mai mult. (Serghei iese)
Oleg: Câte bancnote sunt de toate?
Irina: Sunt bancnote de 100 $. Reiese că-s 10.000 de hârtiuţe.
25
Sveta: Dacă le vindem numismaţilor, putem scoate 1.000.000 de ruble!
Irina: Nu-i un milion de dolari, dar nu ne mai scoate nimeni din apartament.
Olga: Slavă Ţie, Doamne!
Oleg: Stop! Deci, sunt 10.000 de bancnote. Nouă ne revin 250.000.
Olga: Curios. Dar restul, cui îi revine?!
Oleg: Statului. E o comoară şi, conform legii...
Irina (îi arată lozinca lui, care era pe perete): Priveşte! Ce-ai scris aici?! Spuneai
că e principiul tău de viaţă!
Oleg: Da, spuneam. Dar eu respect codul penal.
Sveta: Vei fi ori un criminal ori un idiot.
Oleg: Ce-ţi convine?
Sveta: Soţia unui idiot – e o idioată. Mai bine, încălcăm legea!
Irina: Bravo, Sveta!
Oleg: Credeam că, măcar tu mă înţelegi!
Sveta: Te înţeleg! Visezi să scrie în ziar: „Studentul anului II de la istorie a făcut o
descoperire?” Aşa, da?
Oleg: Da, vreau. Şi ce-i cu asta?!
Irina: Mama unui idiot, e tot o idioată?! (intră Serghei) Dă mai repede
medicamentul, fiul tău vrea să ne bage în mormânt.
Serghei: Care medicament?
Olga: Ai cumpărat corvalol?
Serghei: Nu. M-am gândit că ar trebui să mă informez exact... L-am sunat pe
cunoscutul care lucrează la bancă şi mi-a zis că dolarul şi-n Africa tot dolar e... chiar
dacă au 150 de ani...
Sveta: Adică?
Serghei: Adică, pot fi schimbaţi unu la unu.
Irina: Pe dolari de azi?
Serghei: Da.
Sveta: La ce curs?!
Serghei: Ţi-am spus: unu la unu. (Pauză)
Oleg: Reiese că avem un milion?
Serghei: Da.
Oleg: Un milion de dolari adevăraţi?! (Pauză)
Irina: Ne cumpărăm un apartament nou, mare, într-o zonă super...
Olga: Şi o vilă.
Serghei: Ne luăm o maşină faină.
Oleg: Şi plecăm în Europa!
Sveta: Mai bine, în Tailanda!
Irina: Nu! Distracţiile, mai târziu. Banii trebuie investiţi în bussines.
Olga: Să cumpăraţi o vilă, unde voi sta cu cel mic, în rest, faceţi ce vreţi.
Oleg: Nu prea îmi vine a crede că poţi aşa de simplu să schimbi dolari vechi pe cei
noi!
Serghei: Trebuie să verificăm. (scoate bancnote din mai multe grămezi. Lui Oleg.)
Mergi la banca de alături şi-i schimbă. La întoarcere, cumperi medicamente şi
şampanie.
Irina: Nu! Mă tem că el ne denunţă la poliţie!
Oleg: M-am răzgândit! Nu ştiam că e un milion adevărat!
26
Irina: Slavă Domnului! Credeam că te-ai ţicnit. (bate în perete. Oleg ia bancnotele,
se porneşte spre ieşire. Olga îl înşfacă de mânecă.)
Olga: Stop! Precis nu mergi la poliţie?!
Oleg: Pe cuvântul meu de cetăţean!
Olga: Jură-mi pe ceva serios.
Oleg: Pe”Capitalul” lui Marx?!
Olga: Mai bine, pe propriul capital. La întoarcere, nu uita de medicamente. (În uşă
apare Izolda: Oleg iese.)
Izolda: Buna! (Olgăi) M-ai chemat?
Olga (îngrozită, Irinei): Ai bătut în perete?!
Irina (îngrozită, lui Serghei): N-ai încuiat uşa?!!!
Izolda: Ce-aţi spart o bancă?! (examinează o bancnotă) Acum, 150 de ani?
Olga: Ştii... asta... e...
Izolda: Ştiu ce e... comoara, pe care o căutăm noi toţi.
Olga: Cum ai aflat despre comoară?!
Izolda: Dar voi?
Irina: Oleg scria un referat.
Izolda: Despre cum s-a vândut Alaska.
Irina: Cum, aţi ştiut?!
Izolda: Am avut o cunoştinţă la arhivă... Ea mi-a spus despre curier şi mită...
Tocmai, voiam să-mi cumpăr un apartament... Când văd la publicitate, o adresă
foarte cunoscută... Numărul corespundea...
Irina: De aceea, aţi făcut reparaţie capitală?! Aţi scos podelele, aţi ros tot tapetul...
Credeaţi că e pe partea voastră comoara?..
Izolda: Aşa am crezut... Dar mă pregăteam, pentru orice eventualitate, să cumpăr şi
apartamentul vostru, după ce divorţaţi...
Irina: De ce adică să divorţăm?!
Olga: Ştia că vă certaţi întruna. Se auzea prin perete. Ea m-a sfătuit să aduc
domnişoara.
Irina: Vasăzică, ea e celebrul psihiatru?!
Olga (se apucă de inimă): Reiese că tu, intenţionat, m-ai sfătuit să aducem o fufă?!
Izolda: Speram să accelerez procesul de divorţ. Dar n-a funcţionat.
Irina: Vă compătimim: atâta strădanii şi, degeaba!
Izolda: De ce, degeaba? O să-i împărţiţi cu mine (arată spre bani)
Irina: Cu ce ocazie?
Izolda (zâmbeşte): Ca între vecini. (serios) Pentru că nu aveţi altă ieşire. Dacă nu-
mi daţi banii, anunţ poliţia.
Sveta: Poftim, anunţaţi! Hârtiile astea, oricum, nu valorează nimic...
Izolda: Atunci, sun! (scoate mobilul) Dacă sunt nişte hârtii, n-o să vă pară rău să
daţi statului trei sferturi din suma totală. (formează un număr la mobil)
Toţi (în cor): Nu!!!
Izolda: Clar. (închide) Aşadar, ne-am înţeles?!
Olga: Să vedem. Cât vrei?
Izolda: Jumătate.
Irina: Cât?!
Serghei: Dar, pentru ce?!

27
Izolda: Pentru că acest apartament a fost, cândva, împărţit în două! Şansele noastre
erau fifty-fifty!
Olga: Care şanse! În primul rând, noi am găsit comoara! În al doilea, tu eşti una, dar
noi câţi suntem?
Irina: În genere, cu ce ocazie trebuie să-i dăm bani?
Serghei (încet Irinei): Mă tem că nu avem altă soluţie.
Olga: Izolda, nici nu poate fi vorba de jumătate.
Izolda: Atunci – la poliţie!
Irina: Poftim! Noi primim 250.000, dar dumneata – nici un sfanţ.
Izolda: Dacă împărţim pe jumătate, vă rămân 500.000 de dolari. De două ori mai
mult.
Irina: E o chestie de principiu. Juma-juma – nici nu se discută!
Olga: Ira are dreptate. Izolda, să fim oneşti. Tu eşti una – noi, cinci!
Sveta (arată la pântece): Şase!
Irina: Curând, soseşte mama! Aşa că, vom fi şapte!
Izolda: E încă în America. Pe viitorii urmaşi nu-i punem la socoteală, fiindcă
s-ar putea să-mi spuneţi că are tripleţi. (Svetei) Apropo, nici nu sunteţi înregistraţi.
Sveta: Ne căsătorim... peste o săptămână.
Izolda: Banii îi împărţim azi! (Olgăi) Aşa că, sunteţi patru! Ne revine câte 20%
fiecăruia. Să-mi văd ai mei 200.000! Ultimul cuvânt!
Sveta: 200.000! Groaznic! Pentru ce?! Pentru că a tras cu urechea?! (intră Oleg)
Sveta: Oleg, afacerista asta pretinde 200.000!
Oleg (posomorât) Poftim, cât îi doreşte inima! (ia câteva grămezi şi i le dă)
Sveta: Ţi-ai ieşit din minţi?! (Olga se apucă de inimă)
Olga: Dă-mi doctoria!
Oleg: N-am cumpărat.
Irina: De ce?
Oleg: N-am bani.
Serghei: Ţi-am spus să schimbi nişte bancnote. N-ai fost la bancă?
Oleg: Am fost. Sunt falşi.
Serghei: Cum?
Oleg: Foarte simplu (arată o bancnotă). În colţul ăsta, ar trebui să fie un desen. Dar
aici, o steluţă! Nu-s!!
Irina: Dar celelalte bancnote?!
Oleg: Sunt identice.
Olga: Nu se poate!
Oleg: Şi pe atunci erau falsificatori de bani...
Izolda: Ai inventat totul, ca eu să rămân fără bani!
Oleg: Repet – luaţi cât doriţi. (îi mai dă o grămadă. Izolda priveşte suspicios, ia
câteva grămăjoare şi iese. Uşa!)
Oleg: Pe de altă parte, mi s-a luat o piatră de pe inimă. Nu mai trebuie să inventăm
de unde avem aşa o sumă de bani... Am să dorm liniştit...
Sveta: De curier îmi pare rău – a murit degeaba...
Irina: Ce ne facem cu ei?
Sveta: Aruncă-i la gunoi.
Olga: Nu trebuie, boschetarii se vor rupe în bucăţi pe ei...

28
Oleg: Staţi! Eu scriu o lucrare ştiinţifică despre Alaska. Dau un material la ziarul
Facultăţii... iar bancnotele, le predau la muzeul criminalisticii. Avem o pungă?
Olga: Doar pentru gunoi.
Oleg: Merge! (ia punga şi bagă banii. Se aude soneria de la intrare.)
Serghei: O fi venit camionul? E cam devreme.
Oleg: Nu deschideţi! Au venit după mine! Au sunat de la bancă la poliţie. Mă bagă
la zdup, pentru realizarea bancnotelor false.
Olga: Poate Izolda a sunat la poliţie?
Oleg: Oricum, „pap” puşcăria!
Sveta: Dar pentru ce?!
Oleg: Pentru că nu am anunţat statul despre comoară. Rotschildul lui peşte!
Serghei: Dacă-i aşa – eu sunt vinovat de toate! Să mă bage pe mine la zdup!
Irina: Nu! (îi sare de gât. Două perechi: Oleg cu Sveta şi Irina cu Serghei se
sărută.)
(Soneria. Olga iese. Se reîntoarce cu poştăriţa.)
Poştăriţa: Irina Alexeevna!
Irina: Eu sunt.
Poştăriţa: Semnaţi pentru primire (întinde registrul.)
Irina: E o citaţie?
Poştăriţa: O telegramă. Internaţională.
Irina: Mama soseşte...
Olga: Toate necazurile ne vin din America!
Poştăriţa: Şi criza e din cauza lor... Trăiam bine-mersi... şi când colo!!! Naţi-o bună
că ţi-am ars-o!
(Serghei îi dă poştaşei o bancnotă)
Serghei: Luaţi...
Poştăriţa: Mulţumesc. (iese)
(Irina citeşte telegrama în gând. Se apucă de inimă.)
Olga: Oleg, aduci o dată şi o dată doctoria sau ba?!!
Serghei: Când ne pică? (Irina, cu ochii ieşiţi din orbite, se aşează pe geamantan)
Oleg: (ia telegrama, citeşte): „Jackpot! Am pus pe zilele voastre de naştere.
Impozitul e groaznic. În mână, primesc doar 2 milioane de dolari. Unul e al vostru.
Fiecăruia – câte 200.000 de dolari. Vă aştept în vizită. Nu uitaţi să-mi aduceţi
corvalol! Aici, nu-i de găsit. Ţară de nebuni.”
Sveta: Dar eu voi primi ceva? Ziua mea de naştere e pe 13 august, nu pe 14?!
Serghei: N-o să verifice. Dar ar fi bine să-ţi schimbi data naşterii. Avem o
cunoştinţă la biroul de paşapoarte.
Olga: Ca să vezi!! Jackpot!

Toţi (strigă, se sărută): Ura - a - a!!!

FINAL

29