TEMA 1

ORGANIZAREA GENERALĂ A CORPULUI UMAN

I. Organizarea generală a corpului uman

1. INTRODUCERE ÎN ANATOMIE

ANATOMIA OMULUI este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi structurii corpului
uman. Taxonomic, ea face parte din grupa ştiinţelor biologice fundamentale. Termenul de
anatomie, derivă din două cuvinte ,

unul de origine latină “ana” inseamna prin,

altul din greacă “tomein” care au acelaşi inteles şi inseamnă “a taia” , “a diseca”.

Denumirea ei a luat naştere şi din termenul tehnic de “a diseca”, deoarece multă

vreme principala metoda de cercetare şi cunoaştere a corpului uman a fost disecţia, bisturiul
devenind simbolul anatomiei macroscopice.

Acumularea datelor deţinute prin disecţii, desnormal forma şi structura organismului uman, a
determinat la un moment dat sistematizarea lor, punându-se astfel bazele anatomiei descriptive sau
sistematice. Aceasta se ocupă cu descrierea analitică a organelor pe care le grupează în sisteme şi
aparate. Concomitent, necesitatea intelegerii funcţionarii părtilor componente ale corpului a dus la
desprinderea din anatomie a fiziologiei care a devenit o ştiintă de sine stătătoare.

2. SEGMENTELE CORPULUI UMAN

Corpul uman este alcătuit din patru segmente: cap, gât, trunchi, membre.
Capul cuprinde:

neurocraniul (cutia craniană) care normalzintă organe moi (encefal) şi oase (temporale, parietale,
frontal, etmoid, sphenoid, occipital)

viscerocraniul (faţa) care normalzintă oase (oasele feţei) şi muşchi (m. mimicii, m. masticatori, m.
limbii, m. extrinseci ai globilor oculari)

Capul cuprinde majoritatea organelor de simţ şi SNC. E susţinut de coloana vertebrală şi acoperit de
păr. E protejat de oasele craniului. La nivelul capului se află organele de debut ale aparatului
respirator (nas, faringe, laringe) şi ale aparatului digestive (cav. bucală, faringe). Principalele
simţuri care se regăsesc în organele aflate la nivelul capului sunt: văzul (ochi şi nervi optici), auzul
(urechile şi aparatul auditiv), gustul (papilele gustative de pe limbă), mirosul (neuronii specializaţi
din interiorul foselor nazale), simţul tactil, termic, dureros şi de normalsiune (buze, piele).

Gâtul (regiunea cervicală) leagă capul de trunchi. El normalzintă

regiunea cervicală posterioară sau nucala (ceafa) alcătuită din elementele somatice: oase (vertebre),
articulaţii şi muşchi şi

regiune cervicală anterioară (gâtul propriu-zis). Aceasta, pe lânga elemente somatice (muşchi,
fascii, osul hioid) contine şi organele gâtului renormalzentate de: laringe, trahee, esofag, tiroida etc.

Oasele gâtului sunt: - vertebrele cervicale C1-C7;

- osul hioid.

Arterele gâtului sunt: - artera carotidă (în şanţul dintre trahee şi m.

sternocleidomastoidian) – pe care se simte cel mai bine

pulsul;

- artera transversală;

- artera facială.

Venele gâtului (cele mai importante): - vena jugulară internă;

 - vena jugulară externă;

- vena facială.

Muşchii gâtului: - m. omo-hioidian;

- m. sternotirodian;

- m. digastric;

- m. serno cleido mastoidian(poziţie oblică);

- muşchii circotirodieni.

Cartilajele gâtului: - cartilajul tiroidian;

- cartilajul cricoid.

Capul şi gâtul alcătuiesc imnormaluna extremitatea cefalică a corpului.

Trunchiul este format din trei părţi suprapuse:

torace

abdomen

pelvis.

În interiorul lor se găsesc cavităţile viscerale, în care se află viscerele:

toracică sau coşul pieptului este o parte din schelet, format din coaste, stern şi o parte din coloana
vertebrală. În cavitatea toracică se află, ca organe principale, inima şi plămânii. Cavitatea toracica
este despărţită de cea abdominală prin muşchiul diafragm (muşchi respirator). Cuprinde:

cavitatea pericardică;

cavităţile pleurale situate între foiţele pleurei ce conţin lichid pleural;

mediastinul (partea centrală a cavităţii toracice). E situate între stern şi coloana v. şi între gât şi
diafragmă. Include toate viscerele toracice, cu excepţia plămânilor: inima, esofagul, timusul, vasele
sangvine mari.

abdominală (adăposteşte organele: stomac, ficat, vezică biliară, intestine subţire, cea mai mare parte
a intestinului gros);
pelviană cuprinde vezica urinară, partea terminală a intestinului gros şi organele genitale interne.

Pereţii trunchiului sunt formaţi din elemente somatice: oase, articulaţii, muşchi, vase de sânge,
nervi. Peretele posterior al toracelui şi abdomenului formează spatele. Anterior şi lateral se afla
pereţii antero-laterali ai toracelui şi abdomenului. Peretele anterior al toracelui conţine glanda
mamară. Peretele abdominal este străbătut în partea inferioară, la nivelul canalului inghinal de
funiculul spermatic la bărbat şi ligamentul rotund al uterului la femeie.

Membrele:

Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulara (clavicula şi omoplat). Partea liberă
a membrelor superioare este formată din

braţ (humerus),

antebraţ (radius si cubitus / ulna) şi

mână (carpiene, metacarpiene, falange).

Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană (oase coxale). Partea liberă a
membrelor inferioare este alcatuită din trei părţi:

coapsă (femur),

gamba (tibia şi peroneu / fibula) şi

picior (tarsiene, metatarsiene şi falange).

II. Axe şi planuri de referinţă ale corpului uman

Corpul uman, ca toate corpurile şi obiectele din natură, este un corp tridimensional şi ca atare
normalzintă trei axe şi trei planuri spaţiale principale. Axele de regulă exprimă direcţia spaţiala, iar
planurile se referă la secţiunile convenţionale sau reale ale corpului.

Axele:

axul vertical sau longitudinal străbate corpul în lungimea sa şi este perpendicular pe sol;

axul sagital sau antero-posterior corespunde grosimii corpului;

axul transversal străbate corpul de la stânga la dreapta şi exprimă obişnuit lăţimea corpului.

Din axele normalzentate, derivă ca termeni de direcţie: superior / inferior (cranial / caudal),
anterior / posterior (ventral / dorsal), sinister / dexter (stâng / drept).

Planurile - se referă la secţiunile corpului şi fiecare din ele trece prin câte doua din cele trei axe
principale:

planul frontal - este orientat paralel cu fruntea şi trece prin axul longitudinal şi transversal. Împarte
corpul intr-o parte anterioară (ventrală - faţa) si una posterioară (dorsală - spate). De exemplu: nasul
este situat anterior şi coloana vertebrală este situată posterior;

planul sagital - este perpendicular pe cel frontal, trecând prin axul longitudinal şi sagital. Trece prin
mijlocul corpului ca un plan de simetrie. De exemplu: ochii sunt aşezaţi lateral faţă de nas;

planul transversal - este perpendicular pe cel frontal şi sagital şi trece prin axul sagital şi transversal.
Împarte corpul în partea superioară (cranială - sus) şi partea inferioară (caudală - jos). De exemplu:
nasul este situat superior faţă de gura, iar genunchiul este situat inferior faţă de şold.

III. Nomenclatură anatomică

Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.

Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.

Anterior sau frontal - în fața unui plan frontal.

Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.

Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.

Distal - doar pentru membre: [mai] depărtat de trunchi.

Lateral - [mai] depărtat de planul mediosagital.

Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.

Volar - snormal fața palmară a mâinii.

Plantar - snormal talpă.

EXEMPLU TOPOGRAFIE: membrul superior se referă la regiunea situată distal de deltoid. În

limbaj formal, termenul mână se referă doar la portiunea de la încheietură în jos, incluzând degetele,
dar excluzând bratul si antebratul. Astfel, în anatomie termenii mână, brat si membru superior nu
sunt sinonime.