Circuite de Telecomunicaţii 2012

Lucrarea nr.8
Oscilatoare armonice

1. Introducere

Circuitul care furnizează la ieşire un semnal sinusoidal cu frecvenţa şi amplitudine strict

controlate fără să primească un semnal de intrare poartă numele de oscilator armonic.
Frecvenţa şi amplitudine trebuie să aibă o bună stabilitate în timp, să nu depindă de factori
externi, ca temperatura mediului sau tensiunea de alimentare, ci să depindă numai de „valorile”
componentelor din circuit.

Schema ce mai generală a unui oscilator armonic are în componenta sa un amplificator A şi

o reţea de reacţie  care să asigure un semnal de reacţie pozitivă de la ieşirea amplificatorului la
intrarea acestuia.

Figura 8.1 Structura unui sistem cu reacţie

Factorul de amplificare are expresia:

A (1)
Ar 
1  A
Din punct de vedere fizic, pentru ca relaţia precedentă să aibă sens este necesar ca produsul  A
să fie subunitar. Dacă această condiţie este îndeplinită, factorul de amplificare al amplificatorului
în prezenţa reacţiei pozitive va fi mai mare decât factorul de amplificare în absenţa ei, Ar  A .

Cazul în care produsul  A se apropie de unitate sau devine chiar egal cu ea,  A  1 , factorul de
amplificare cu reacţie devine infinit, ceea ce înseamnă că poate exista un semnal la ieşirea
Universitatea “Politehnica” Timişoara 1
 Circuite de Telecomunicaţii 2012

amplificatorului cu reacţie pozitivă chiar şi atunci când la intrarea nu se aplică nici un semnal din
exterior. Cu alte cuvinte amplificatorul poate deveni el însuşi generator de semnal, intrând într-
un regim de autooscilaţie.
În concluzie, un amplificator ca să devină oscilator trebuie să îndeplinească două condiţii:

1. să aibă reacţie pozitivă

2. produsul dintre factorul de amplificare şi factorul de reacţie să fie unitar.

Aceste condiţii pot fi deduse şi pornind de la faptul că factorul de amplificare şi factorul de

reacţie sunt mărimi complexe, punând condiţia generală de autooscilaţie:
 A 1 (2)
Condiţia (2) se mai numeşte şi condiţia de oscilaţie a lui Barkhausen şi este echivalentă
cu două ecuaţii scalare:
A   1 (3)

arg  A  arg    2k (4)

Condiţia (3) reprezintă necesitatea ca atenuarea introdusă de reţeaua de reacţie să fie

compensată de amplificator (condiţia de amplitudine) iar relaţia (4) arată că suma defazajelor
introduse de amplificator şi reţeaua de reacţie trebuie să fie un multiplu întreg de 2π, adică semnalul
de reacţie trebuie să fie în fază cu semnalul de intrare (condiţia de fază).
Evident, proprietatea enunţată se aplică numai semnalului cu o anumită formă, frecvenţă
şi amplitudine. În cazul oscilatoarelor armonice, forma semnalului este sinusoidală.

2. Oscilatoare LC

Oscilatoarele LC de radiofrecvenţă conţin ca reţea de reacţie selectivă un circuit paralel LC

cu frecvenţa de rezonanţă în domeniul considerat. Se ştie că dacă un condensator cu capacitatea
C , încărcat cu o anumită cantitate de energie electrică, este conectat la bornele unei bobine cu
inductanţa L şi rezistenţa de pierderi r , în circuitul format (circuit oscilant) pot lua naştere
oscilaţii sinusoidale amortizate. Dacă bobina este de bună calitate  L  r , frecvenţa acestora
va fi determinată doar de inductanţa bobinei şi capacitatea condensatorului:

Universitatea “Politehnica” Timişoara 2

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

1 (5)
f0 
2 LC
În cazul oscilatoarelor de radiofrecvenţă energia pierdută în elementele de circuit disipative
este compensată cu energie absorbită de elementul activ de la sursa de alimentare şi transmisă
circuitului oscilant. Există mai multe tipuri de oscilatoare de radiofrecvenţă LC:

 oscilatoare cu cuplarea reacţiei prin transformator;

 oscilatoare în trei puncte şi derivate;
 oscilatoare cu rezonator piezoelectric.

Stabilitatea frecvenţei de oscilaţie a oscilatorului cu TEC-J este mai bună decât în cazul
utilizării tranzistoarelor bipolare, deoarece capacităţile din schema echivalentă nu depind de
valoarea curentului din circuit (care este afectat de temperatura).

Oscilatorul Colpitts

Schema unui oscilator de tip Colpitts este utilizată frecvent datorită simplităţii mai ales în
circuitele care nu sunt diferenţiale realizate cu componente discrete. Schema unui oscilator
Colpitts este prezentată din figura 8.2.

Figura 8.2 Oscilator Colpitts

Universitatea “Politehnica” Timişoara 3

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Se pot realiza rezistenţa negativă cu un singur tranzistor şi există posibilitatea de a fi

implementat şi în structură diferenţială. Frecvenţă de oscilaţie a oscilatorului Colpitts este:
1 (6)
f osc 
C1C2
2 L1
C1  C2
Circuitul poate realiza o valoare bună pentru zgomotul de fază, dar aparent aceasta nu este un
avantaj în raport cu oscilatorul cu rezistenţă negativă în cazul aplicaţiilor CMOS.

Oscilatorul Hartley

Schema este similară cu cea a oscilatorului Colpitts dar în locul divizorului capacitiv se
utilizează două inductanţe pentru a implementa circuitul de transformare din schemă.
Pentru implementările în circuite integrate, circuitul nu este foarte popular din cauza faptului
că capacităţile sunt mai uşor de realizat decât inductanţele. Frecvenţă de oscilaţie a oscilatorului
Hartley este dată de:
1 (7)
f osc 
2 C1  L1  L2 

Schema unui oscilator Hartley este prezentată din figura 8.3

Figura 8.3 Oscilator Hartley

Universitatea “Politehnica” Timişoara 4

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Oscilatorul Clapp

Oscilatorul Clapp este o variantă de oscilator Colpitts, la care bobina a fost înlocuită cu un
circuit rezonant serie L1  C1 . Frecvenţă de oscilaţie a oscilatorului Clapp se calculează prin:

1
f osc 
2 L1C1 (8)
Permite tensiunii pe inductanţă să atingă o amplitudine mai mare fără a depăşi însă tensiunea
maximă permisă pe drenă. Permite realizare unui zgomot de fază mai redus decât oscilatorul
Colpitts.

Figura 8.4 Oscilator Clapp

3. Desfăşurarea lucrării

A. Se calculează frecvenţa de oscilaţie pentru oscilatorul Colpitts din figura 8.2. Se

desenează în LTspice şi se simulează funcţionarea oscilatorului. Se realizează analiză în regim
tranzitoriu (Transient) pe intervalul de timp 0-500µs. Se măsoară frecvenţa de oscilaţie folosind
două cursoare şi se compară cu frecvenţa calculată. Se determină spectrul semnalului de la ieşire,
utilizând opţiunea FFT. Se determină valoarea (în dB) indicelui de distorsiuni pentru armonicile
a II-a şi a III-a. Se reprezintă grafic rezultatul obţinut.
Se studiază efectul diodei D1. În acest scop se elimină dioda D1 din circuit şi se rulează
simularea în absenţa ei. Comentaţi rezultatul obţinut.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 5

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Se proiectează un oscilator Colpitts la frecvenţa de 5MHz, modificând valorile capacităţilor sau

inductanţelor din circuit.

B. Se calculează frecvenţa de oscilaţie pentru oscilatorul Hartley din figura 8.3. Se desenează
în LTspice şi se simulează funcţionarea oscilatorului. Se realizează analiză în regim tranzitoriu
(Transient) pe intervalul de timp 0-250µs. Se măsoară frecvenţa de oscilaţie folosind două
cursoare şi se compară cu frecvenţa calculată. Se determină spectrul semnalului de la ieşire,
utilizând opţiunea FFT. Se determină valoarea (în dB) indicelui de distorsiuni pentru armonicile
a II-a şi a III-a. Se reprezintă grafic rezultatul obţinut.
Se studiază efectul diodei D1. În acest scop se elimină dioda D1 din circuit şi se rulează
simularea în absenţa ei. Comentaţi rezultatul obţinut.
Se proiectează un oscilator Hartley la frecvenţa de 7MHz, modificând valorile capacităţilor
sau inductanţelor din circuit.

C. Se calculează frecvenţa de oscilaţie pentru oscilatorul Clapp din figura 8.4. Se desenează
în LTspice şi se simulează funcţionarea oscilatorului. Se realizează analiză în regim tranzitoriu
(Transient) pe intervalul de timp 0-250µs. Se măsoară frecvenţa de oscilaţie folosind două
cursoare şi se compară cu frecvenţa calculată. Se determină spectrul semnalului de la ieşire,
utilizând opţiunea FFT. Se determină valoarea (în dB) indicelui de distorsiuni pentru armonicile
a II-a şi a III-a. Se reprezintă grafic rezultatul obţinut.
Se studiază efectul diodei D1. În acest scop se elimină dioda D1 din circuit şi se rulează
simularea în absenţa ei. Comentaţi rezultatul obţinut.
Se proiectează un oscilator Clapp la frecvenţa de 10MHz, modificând valorile capacităţilor
sau inductanţelor din circuit.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 6