Școala românească în context european - încotro ne îndreptăm?

prof. Cristina Mihulescu, CTIA, Craiova

Trăim într-o lume măcinată de conflicte interioare, o lume în decădere din punct
de vedere spiritual și moral, unde valorile de altădată au început să se piardă încet-încet,
lăsând loc unui gol imens pe care materalismul nu îl poate umple. Am ajuns să ne dorim
case mari și mașini luxoase în timp ce inimile noastre sunt goale și nu știm de ce. Ceva s-
a pierdut și dacă nu încercăm să facem ceva, mai ales noi, cadrele didactice, mă tem că
vom ajunge într-un adevărat “point of no return”, spre autodistrugere totală.
După părerea mea, învățământul românesc a decăzut din anumite puncte de
vedere : nu mai există acea seriozitate, acel respect față de muncă, față de meseria de
dascăl, față de sine, în dorința de a progresa pe cât mai multe planuri, mai ales pe cele
sufletesc și intelectual. Ar trebui să ne întoarcem la valorile la care poporul nostru a
aderat întotdeauna și pentru care mulți martiri (părintele Constantin Galeriu, pastorul
Richard Wurmbrandt, Petre Tutea) au plătit un preț mare : credința, iubirea de semeni și
țară, corectitudine, responsabilitate. Noi, cadrele didactice suntem semănătorii speranței
în sufletele tinerilor. Atitudinea noastră față de noile generații contează mai mult decât
putem crede- ea este cea care are puterea de a zidi, de a descoperi valoarea ascunsă în
inimă fiecăruia și de a-l ajută să și-o folosească spre binele lui și al semenilor, în general.
Augusto Cury, celebrul psihiatru, psihoterapeut, om de știință și scriitor, afirmă în cartea
sa « Părinți străluciți, profesori fascinanți» că: « Oricine face greșeli, cei mai mulți
oameni folosesc greșelile că să se distrugă, câțiva le folosesc pentru a evolua. Aceștia
sunt înțelepții».

După părerea sa, cele șapte păcate capitale ale educatorilor sunt :

1. A corectă dur în public

2. A exprimă autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic duce la obstrucționarea copilăriei celui educat
4. A pedepsi la furie și a pune limite fără a da explicații
5. A fi nerăbdător și a renunta să mai educe
6. A nu te ține de cuvânt
7. A distruge speranțele și visele

Pe de altă parte, Cury găsește următoarele soluții pentru a îmbunătăți activitatea elevilor
la clasă, pentru a-i forma ca oameni echilibrați și integri în capitolul « Școala viselor
noastre - Proiectul “Școala Vieții”:

1. Muzică ambientală în sală de curs

Obiectivele acestei metode sunt: dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniștii,
îmbunătățirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învață, educarea emoției.

1
2. Așezarea în cerc sau în formă de U

« Educația trebuie să fie participativa. Mulți elevi au ceea ce se numește SGA –

Sindromul Gândirii Accelerate – datorită faptului că sunt expuși unei multitudini de
informații oferite de mass-media. Pentru ei este foarte dificil să stea jos șase ore în fiecare
zi, imobili, și pe deasupra având ca peisaj în fată lor ceafa colegilor de clasă. Ca să nu
explodeze de anxietate, ei deranjează mediul înconjurător, poartă conversații între ei, se
provoacă în timpul orei. Ce este de făcut ? Această tehnică are următoarele obiective :
dezvoltă conștiința critică, promovează dezbaterea de idei, stimulează educația
participativa, depășirea nesiguranței, învingerea timidității, îmbunătățirea concentrării”.
Elevii trebuie așezați în formă de semiluna, de U sau în dublu cerc. Astfel, ii putem
educa privindu-i în ochi, ii putem educa prin gesturile noastre : ele vorbesc mai tare decât
cuvintele ».

3 .Expunere interogativă: artă interogației

a€œProfesorii ar trebui să învețe să chestioneze în mod creativ, cunoașterea pe care o
expun. Cuvintele: ‘Cine?’, ‘Ce?’, ‘De ce’?, ‘Cum’?, ‘Unde’?, ‘Cand’?, trebuie să facă
parte din rutina sa. Astfel formăm persoane care gândesc și nu unele care doar repetă
informații.™

4. Expunere prin dialog: arta întrebării

Această tehnică are următoarele obiective : dezvoltă conștiință critică, promovează
dezbaterea de idei, stimulează educația participative, depășirea nesiguranței, învingerea
timidității, îmbunătățirea concentrarii”.

5. A fi povestitor de istorioare : ce poveste spui

a€ A educa înseamnă a povesti istorioare. Știți care este cea mai bună metodă de a
rezolvă conflicte în sala de clasă? Nu să agresezi, să tipi sau să ții o predică. Aceste
metode se folosesc încă din epocă de piatră și nu funcționează. Dar a spune povestioare
funcționează. Acestea captează gândirea, stimulează analiza

6. Umanizarea cunoașterii
Autorul crede că 10 până la 20% din timpul fiecărei ore ar trebui consumat de profesori
cu discuții despre reabilitarea vieții savanților. Elevii vor ieși cu o diplomă în mână și cu
o pasiune în suflet, cu dorință de a semăna cu modele de persoane întreprinzătoare, cum
ar fi oameni de știință, medici, juriști, profesori, cu cei care transformă lumea, și nu cu
fotomodele și vedete care sunt lansate peste noapte de reflectoarele mass-media.
Cunoașterea fără chip și industria de imagini a divertismentului au ucis adevărații noștri
eroi.

7. Umanizarea profesorului : ce poveste spui

Trebuie să vorbim de victoriile noastre, dar și de frustrările noastre. Multe sinucideri dar
și multe masacre în care elevii pun mână pe arme și trag în colegii și profesorii lor ar fi
evitate dacă am începe să pătrundem în lumea elevilor noștri agresivi, neliniștiți și
sâcâitori Noi profesorii putem face mult mai mult decât ne putem imagina.

2
 8. Educarea respectului de sine : laudă înainte de a critica
Cum să ajutăm un copil care a greșit, a agresat, a avut reacții inadmisibile ? Unul dintre
cele mai mari secrete este folosirea tehnicii laudă/critică. Mai întâi, lăudați-i anumite
caracteristici. Lauda stimulează bucuria, iar bucuria deschie ferestrele memoriei. Câteva
momente după aceea, puteți să-l criticați și să-l faceți să reflecteze asupra greșelii comise.
Critica, fără o laudă prealabilă, blochează inteligență, îl face pe tânăr să reacționeze din
instinct, că un animal amenințat. A fi educator înseamnă a fi promotor al respectului de
sine. În micul spațiu școlar sunt dezlănțuite mari traume emoționale. În loc de laude,
există critici excesive. Dacă ținerii încetează să creadă în viață, nu va mai există viitor.

9. Administrarea gândurilor și emoțiilor

Daca ținerii nu învață să-și controleze gândurile, vor fi că o barcă fără cârmă, marionete
ale propriilor probleme. Școlile din toată lumea îi învață pe elevi să conducă firme și
aparate, dar nu-i pregătesc pentru a-și controla și a-și ține în frâu gândurile. Acest lucru
se poate realiză fie povestind diverse istorioare, fie comentând anumite întâmplări din
mass-media, fie împărtășind experiențe din propria lor viață.

10. Participarea la proiecte sociale

Angajându-i pe tineri în proiecte sociale, viață lor capătă un nou sens – vor învăța
importanta faptului de a fi utili. Una din cauzele care fac milioane de tineri să consume
droguri, să cadă în depresie și să se înstrăineze este faptul că ei nu au simțul vieții, nici
angajament social. Plictiseală îi doboară. De aceea, atunci când au o atitudine
nesănătoasă, se îndreaptă spre consumul de droguri, într-o încercare de a-și calmă
neliniștea și tristețea, și nu doar pentru a-și potoli curiozitatea. Mulți tineri folosesc
droguri că antidepresive și tranchilizante. Din nefericire, această atitudine îi face să
trăiască în cea mai dramatică închisoare : "carcera emoției’’.
În ceea ce privește violență de care dau dovadă copiii, există mai multe cauze :
atât unii părinți cât și unii profesori cred că autoritatea trebuie să se impună. Limitele sunt
necesare, însă ele nu pot fi impuse. Cei care își impun autoritatea se tem de propria lor
vulnerabilitate, însă tocmai aceast vulnerabilitate generează apropiere sufletească și
supunere, nu din frică, ci din respect. Elevă fiind, am avut posibilitatea să compar stilurile
de conducere ale diverșilor profesori. În vreme ce unii încercau să domine pentru a-și
câștigă respectul – iar rezultatul era teama elevilor, supunerea forțată, alții erau extrem de
permisivi, obțînând rezultate contrar așteptărilor : haosul domnea în clasă și respectul era
aproape inexistent. Cei care s-au remarcat și care au fost un adevărat exemplu pentru
mine au fost profesorii care m-au cucerit nu numai prin inteligență lor, dar și prin
umanitatea lor : cei care au stabilit niște limite clare, dar care erau alături de noi
sprijinindu-ne să atingem acele țeluri înalte. Acei profesori au constituit adevărate modele
pentru mine și și-au pus pecetea inconfundabilă pe inima mea, reușind să mă modeleze cu
blândețe, dar și cu fermitate. Am învățat că un profesor influențează personalitatea
elevilor și dorința lor de a coopera mai mult prin ceea ce este decât prin ceea ce știe, și că
de multe ori deschiderea către o materie este direct proporțională cu afecțiunea pe care
profesorul respectivei materii știe să și-o atragă, mai ales la elevii cu vârste mici.

3
Niciun calculator nu poate să predea înțelepciunea, solidaritatea și dragostea de viață, la
fel ca un profesor, mai ales că după aderarea la UE ni s-au deschis noi perspective, noi
orizonturi, care ne pot facilita accesul pe culmi mai înalte.

Bilbiografie :

1. “Parinti străluciți, profesori fascinanti” de Augusto Cury, Editură For You,

București, 2005 ;
2. “Cele două fețe ale dragostei”, de Gary Smalley & John Trent, editura Noua
Speranța, Timișoara, 1997 ;
3. ’Comori din flacari. Principii de biruinta din inchisorile comuniste’ de Bill Desloge,
Editura Stephanus, Bucuresti, 2005 ;