Sunteți pe pagina 1din 6

Geografie Umana Generala

Geografia reprezinta descrierea pamantului si a partilor sale. Aceasta descriere se face prin intermediul a 3 modalitati complementare: prin cuvinte, harti, limbaj matematic (amplificat dupa 1950, in contextual revolutiei cantitative). Dat fiind campul extreme de vast de cercetare, geofrafia nu se mai individualizeaza prin obiectul sau de studio sau prin metodele sale, ci prin punctul sau de vedere (spatial). De aceea, orice fenomen sau obieect ce are raspandire in spatiu, poate si trebuie sa fie studiat de catre geografi. Aceasta noua viziune a condos la expansiunea puternica a geografiei umane in ultimele decenii. Se studiaza teme precum comportamentele, inegalitatile, mentalitatile, perceptia sociala, teme care anterior fusesera omise; aceasta pentru ca pana atunci, directia pricipala a antropogeografiei se indreptase catre cercetarea relatiilor om mediu (adaptarea active la mediu sau influentelor acestuia). Geografia umana priveste realitatea, lumea, prin intermediul a 3 lentile: locul, spatiul, scara. a) locul ofera suprotul subiectivitatii realitatii ex: 3 geografi (unul local, unul din Bucuresti si altul din Liverpool) vor reprezenta in 3 moduri diferite orasul Brasov. b) spatiul ofera posibilitatea analizei si corelarii diversilor factori geografici, dar si surprinderea personalitatii acelui spatiu. c) scara ofera posibilitatea detalierii sau a esentializarii Geografia umana, ca o componenta a cunoasterii umane, cauta raspunsuri la 3 intrebari fundamentale: unde?, cum?, de ce ?. Aceste realitati teritoriale poarta un nume foarte important in comunicarea interumana. Acestea se numesc toponime; nu exista geografie fara toponimie. Geografia a avut de la inceputurile sale un caracter utilitar, astfel ca s-a dezvoltat in latura ei antropogeografica inca din antichitate. Pe antici nu ii interesa decat oicumena (lumea locuita). Pentru a desemna studiul geografic al omului, se folosesc urmatorii termini: - antropogeografia propus de Friedrich Ratzel (1882) cel mai mare geograf al tuturor timpurilor - geografia sociala propus de Elisee Reclus (1884) - geografia umana propus de Paul Vidal de la Blache (1903) In perioada comunista, in Romania s-a folosit ca un substitut al geografie umane, termenul de geografie economica. In ultima jumatate de secol, GU a abordat noi teme anterior considerate negeografice si in puls a parasit paradigma regionala specifica pana la mijlocul secolului XX. Printre noile directii, amintim: 1) geografia radicala studiul inegalitatilor existente in lumea contemporana, dublat de oferirea de solutii de indreptare a acestora). 2) geografia umanista, prin care spatiile si locurile de pe Terra sunt abordate de o maniera subiectiva, intr-o formula binara: - locuri/spatii atractive - locuri/spatii neatractive Aceste locuri poarta un nume care provoaca prin el insusi reactiile respective. Geografia umanista pune pe primul plan perceptia grupurilor Yfutuan. 3) geografia feminista este practicata de geografe si evidentiaza conduita inferioara a femeii in lumea de astazi, cautand explicatii si solutii pentru remedierea lucrurilor. - femeia in Occident - femeia in restul lumii Prin toate aceste directii noi si prin abordarea conjugata cu geografii fizicieni a problemelor de mediu, GU se dovedeste a fi utila. Geografia isi pastreaza tonusul si in zilele noastre, chiar la niveluri inalte (Ex: printul William are masterat in geografie). 1

Aparitia GU
Geografia a aparut in Grecia antica, mai prcis in coloniile de pe tarmul Vestic al Asiei mici. Primul geograf considerat ca atare de catre antici este Homer, prin lucrarea Odiseea, in care este prezentata lumea mediteranei in contextual intoarcerii lui Ulise din razboiul troian. Hessoid (poet) este important pentru geografie prin poemul Munci si zile in care este prezentata pentru prima data, relatia complexa dintre om si activitatile sale (agricultura, comert, navigatie) si conditiile de mediu. Este evidentiat rostul muncii in crearea avutiei si sunt mentionate modalitati de gospodarire. Hipocrat parintele medicilor este important pentru geografie prin lucrarea sa Despre aer, apa si locuri, in care este prezentata influenta mediului asupra oamenilor, inclusiv asupra fizicului si comportamentului. In aceste aprecieri privind influenta mediului asupra omului, gasim radacinile determinismului geografic, opinie care a insotit geografia pana in prima jumatate a secolului XX. Herodot parintele istoriei este apreciat astazi si drept parinte al geografiei, deoarece in Istorii le sale (anchete) prezinta explicativ lumea contemporana lui, cu accent pe popoare cu ocupatiile, traditiile, credintele lor. Se pot deslusi si anumite mesaje subliminare (ex: prezentarea lidienilor popor din Asia Mica; a persilor, egiptenilor si tracilor). Aristotel lucrarea Meteorologica. Din aceasta lucrare aflam: - prezentarea atmosferei - a zonelor climatice: 1 calda, 2 temperate si 2 reci - numele dat spatiului locuit - principala metoda de lucru a geografului metoda inductiva. Eratostene a dat numele stiintei: Geografia. Cu el incepe si o directie puternica cartografia. El a calculat dimensiunea pamantului si a stabilit sfragidele din impartirea lumii locuite printr-un caroiaj, dar la distante diferite. Aceste sfragide foloseau la localizarea idferitelor obiecte geografice (Ex: Atena este in sfrageda 5). Lucrarea sa, Geographia dezvolta latura matematica a geografiei, lucrare care s-a pierdut, dar fragmente din ea au ajuns pana la noi, prin alte lucrari (mai ales prin lucrarea lui Strabon). Gasim la Eratostene, uscatul inconjurat de o apa (ocean) si avand in mijloc o mare (Mediterana). Uscatul era impartit in 3: Europa, Asia si Lidia. Hiparc este cel care adanceste latura matematica a geografiei si inventeaza coordonatele geografice: latitudinea si longitudinea. Strabon este considerat cel mai mare geograf al antichitatii (geograf regionalist). Lucrarea sa Geographia, cuprinde 17 carti, dintre care primele 2 reprezinta o abordare critica a lucrarilor geografieilor de pana la el. Celelalte 15 fiind dedicate prezentarii pe regiuni a lumii cunoscute de el. Strabon este cel careaccentueaza rolul omului in relatiile sale cu mediul, aratand si adaptarea active a acestuia cu mediul. El arata ca civilizatia egipteana si cea mesopotamiana a aparut si s-a dezvoltat in conditii de mediu relativ ostil; deci Strabon se gaseste la opusul pozitiei lui Hipocrat. Din acest motiv, unii geografi il considera pe Strabon drept parintele antropogeografiei. In viziunea lui Strabon, geografia trebuie sa fie indreptata spre latura folositoare sin u spre cea placuta. De asemenea, geografia trebuie sa fie in slujba puterii politice. Ptolemeu (sec II .Hr) este apreciat drept cel mai mare geograf al antichitatii (geograf cartograf), de la el consolidandu-ste aceasta imagine asupra geografului (intocmitor/factor de harti). Acesta realizeaza etajarea Geografiei in 2 ramuri: - o parte generala numita de el Geografie, care se ocupa cu studiul Pamantului in ansamblu, inclusiv cu masuratori, calcule - o parte regionala numita Chorografie, care se ocupa cu prezentarea pe parti a Pamantului locuit. Acesta a scris Geografia in 8 carti, in care sunt prezentate: o Cartea I prezentarea Pamantului in ansamblu, date generale, proiectii si altele De la el avem conventia ca Nordul este in partea de sus, si Estul in partea dreapta. 2

o Urmatoarele 6 carti prezinta o lista de 8000 de obiecte geografice (orase, porturi, mari, lacuri), insotite de coordonatele lor matematice. o A 8-a a ridicat unele controverse: unii autori considera ca reprezinta o colectie de harti (27) un planiglob, 10 harti ale Europei, 12 ale Asiei si 4 ale Africii. Alti autori spun ca de fapt, cele 27 sunt grupari de obiecte geografice ce urmau a fi cartate/reprezentate cartografic. Totusi, coordonatele diferitelor locuri geografice nu sunt reale, deoarece fimensiunile Pamantului erau cu 30% mai mici decat cele reale. Aceasta greseala a avut o urmare nebanuita peste veacuri calatoria lui Columb in Vest, pentru a ajunge in Est. In Evul Mediu, geografia continua sa se afle intre domeniile de interes ale cunoasterii. Unul din parintii bisericii cu o contributie importanta a fost Isidor de Sevilla, sanctificat de biserica catolica si propus ca patron al internetului. El a scris Etimologii. Aceasta lucrare a fost cel mai citit text timp de 800 ani in Europa, dupa Biblie. El este cel mai important produs al Spaniei, care a creat cuvantul Spania. In lucrari avem o reprezentare simbolica a Pamantului.

Geografia in perioada medievala. Marile descoperiri geografice. Aparitia geografiei moderne


Perioada medievala se caracterizeaza prin extinderea orizontului geografic la aproape toata lumea veche (merite deosebite avand arabii) si prin preluarea in sinteza a cunostintelor geografilor antici. Aceasta din urma latura este ilustrata de Isidor de Sevilla, prin lucrarea Etimologii. Aceasta lucrare a fost cel mai citit text dupa Biblie, in Europa occidentala, timp de 8 secole. Se pastreaza peste 1000 manuscrise ale acestei lucrari, in care aflam si o reprezentare simbolica a lumii. Isidor de Sevilla este considerat cel mai important personaj al Spaniei, cel care a dat numele de Spania si in anul 2001 a fost proclamat Sfantul patron al internetului. Vikingii au avut si ei un rol important in extinderea orizontului geografic prin descoperirea si colonizarea Islandei si au ajuns in Canada de astazi. Aceste tinuturi din N Oceanului Atlantic au fost apreciate inclusiv cartografic pana mai tarziu (Atlasul lui Ortelius 1580) drept componente ale Europei. Alti europeni au fost calugarii misionari si negustorii, care au calatorit in scopuri specifice. In Asia se remarca Marco Polo, care a petrecut 17 ani la curtea imparatului Chinei. Revenit in Europa, a realizat o lucrare Il Milione, in care a descries experienta sa asiatica. Relatarile Asiei sub aspect economic, resurseerau atat de diferite de cele europene, incat multi l-au considerat mincinos. Totusi, lucrarea lui a circulat in manuscris si apoi tiparita, de ea fiind interesate curtile regale spaniola si portugheza. Portughezii sunt primii care cauta si gasesc un drum pe ape catre India, unde ajung in mai 1498 prin Vasco da Gamma (ocolind Africa). Dupa 1500, portughezii isi creaza un adevarat imperiu colonial, cuprinzand teritorii din America, Brazilia, Africa, Asia de rasarit si de apus. Ultimele teritorii eliberate de sub ocupatia portugheza au fost Macao (1999) si Timorul de Est (2002). Spaniolii, prin Cristofor Columb au ajuns primii dincolo de ocean 12 octombrie 1492. Dupa spanioli, au trecut oceanul englezii, francezii, care si-au creat in timp propriile imperii coloniale. Aceste imperii au existat pana la mijlocul secolului XX. Noile teritorii au fost colonizate si valorificate in folosul puterilor europene. Au loc profunde schimbari in mediul geografic, in sensul extinderii culturilor agricole, prin plante importate (cereale) si prin plantatii (trestia, cafeaua, bumbacul, tutunul). In aceasta agricultura noua, au fost antrenati negrii importati din Africa. Comertul cu sclavi s-a practicat pana la mijlocul sec XIX si a contribuit la mozaicul rasial si etnic specific Americii. Are loc si o raspandire in lumea veche a unor plante specifice Americii; si animalele ajung in lumea veche: australienii sunt specialisti in cresterea oilor; Argentina cresterea bovinelor; Brazilia cafeaua. Marile descoperiri geografice au condos la europenizarea lumii si la actuala configuratie politica culturala, religioasa. Pentru geografie, marile descoperiri geografice au imprimat noi directii geografiei regionale (aparitia cosmografiilor) si cartografiei (apar noi proiectii Mercator). Se consolideaza binomul geograf cartograf, geografii fiind la mare prt la curtile europene. Apar primele atlase (Ortelius, Mercator) 3

La 1650 apare Geografia generalis de Varemius, prima lucrare teoretica moderna de geografie. Aici se identifica un al doilea invelis terestru hidrosfera, si sunt tratate pe larg probleme de geografie matematica si de geografie fizica. Problemele de geografie umana sunt doar amintite, ele urmand sa faca obiectul unei alte lucrari Geografia speciala pe care n-a apucat sa o scrie. Aceasta lucrare a fost utilizata timp de peste un secol, fiind un reper al geografiei ca stiinta. In sec XVIII, iau amploare expeditiile in scop stiintific, remarcandu-se cele 3 calatorii in jurul lumii ale lui James Cook. La a doua calatorie in jurul lumii a participat si un naturalist german, Geor Forster, care a avut o influenta semnificativa asupra fondatorilor geografiei moderne A.von Humboldt si Karl Riger. In a doua jumatate a sec XVIII, se remarca in geografie, contributiile lui Immanuel Kant, care a predate 40 ani geografia la Universitatea Kunisberg Kaliningrad. El a fixat locul geografiei in sistemul cunoasterii umane stiintifica, geografia studiind obiectele si fenomenele ce apartin unui anumit spatiu (geo stiinta chorological). Prelegerile sale de geografie au fost publicate tarziu, in 1802 si traduse in franceza mai tarziu (1999). In aceasta lucrare, Kant realizaza si o prima impartire tematica a domeniului geografiei; distinge mai multe geografii, dupa partea specifica a realitatii: - Geografia Fizica - G Matematica - Politica - Morala - Comerciala - Religioasa Kant a intuit evolutia geografiei: a) a prevazut aparitia revolutiei cantitative (1950) atunci cand afirma ca in geografie trebuie folosita cat de multa matematica incape. b) a prevazut aparitia hartilor mentale devenite realitate dupa 1960 c) a prevazut si aparitia ONU, cand intr-o lucrare (Spre pacea eterna) a aratat ca Pamantul are resurse indestulatoare pentru omenire si ca nu este nevoie de razboaie. Mai mult, face si o sinteza a procesului de antropizare a planetei, de extindere a civilizatiei, inclusiv in tinuturi apparent neprielnice. Ideile geografice ale lui Kant au fost continuate si amplificate de Humboldt si Ritter. Humboldt este cel care pune bazele cercetarii geografice pe teren (prin calatoria sa din America spaniola tropicala 1799 1804). A facut observatii de geografie fizica si geografie umana, materialul cules fiind apoi prelucrat si inclus intr-o lucrare de 30 volume. Gasim printer acestea si 2 monografii asupra Cubei si Mexicului de astazi, ce pot fi considerate primele monografii antropogeografice moderne. O a 3a lucrare Eseu de geografia plantelor prin care sunt puse bazele biogeografiei, contine si un consistent segment antropogeografic, in care este evidentiata actiunea societatii asupra invelisului vegetal (distrugere, defrisare). Principala lucrare a lui, este Cosmos, o sinteza unica asupra cunostintelor despre lume, existente la jumatatea secolului XIX, in 5 volume. El a introdus notinuea de pieisaj si a militat ca si Ritter pentru intelegerea relatiilor dintre obeictele si fenomenele existente la suprafata terestra, spunand ca aceasta este adevarata geografie, si nu intocmirea de harti.

GU de la Humboldt la revolutia cantitativa (1950)


Ritter al doilea fondator, care s-a format si el, in parte, sub influenta lui Georg Forster, profesor la universitatea din Halle. Prima lucrare a fost despre Europa (1804 1807) in care evidentiaza adevarata menire a geografiei studiul conexiunilor, a interrelatiilor dintre obiectele si fenomenele existente la suprafata terestra intr-un anumit spatiu marginit de limite naturale. Aceste spatii au individualitatea lor, deosebindu-se de alte spatii. 4

Lucrarea a fost insotita de 6 harti tematice, primele de acest fel. Prin aceste harti, el il devanseaza pe Humbold (1817 hartile cu izoterme). Desi este creatorul hartilor tematice, Ritter s-a ridicat impotriva tiraniei hartilor, spunand ca geografia inseamna mult mai mult decat intocmirea de harti. El a atras atentia si asupra corectitudinii hartilor, spunand ca ele nu trebuie sa fie o caricature a realitatii, sau o greseala intr-o harta este mai grava decat o greseala intr-un text. Se degaja in aceasta lucrare ideea unei geografii pure, prin care Ritter intelegea analiza conexiunilor dintre componentele realitatii terestre. Lucrarea care l-a consacrat a fost Erd Kunde (1817 1818), o prezentare regionala a Africii si Asiei, lucrarea avand un impact deosebit: s-a infiintat special pentru el o catedra de geografie la universitatea din Berlin; s-a spus despre el ca prin aceasta lucrare a transformat un domeniu al cunoasterii intr-o stiinta. La Berlin a fost profesor si la Academia Militara, unde a avut printer studenti, doua personalitati: Carol de Hohenzoler, viitorul rege al Romaniei, si Otto von Bismarck, fauritorul statului german modern (cancelarul de fier) La universitate a avut mai multe celebritati: Elisee Reclus (continuatorul viziunii regionaliste a profesorului), Arnold Guyot (primul profesor de geografie din America), Karl Marxx, Felix Mendhelson. Editia a II-a a lucrarii lui Ritter insumeaza 19 volume (~ 20.000 pg) si trateaza aspecte regionale ale acelorasi doua continente: Africa si Asia. Din aceasta editie, aflam originile unei ramuri distincte a geografiei umane geografia asezarilor. Prelegerile sale au vizat atat aspecte de geografie comparata, cat si aspecte specifice ale Eruopei. Pentru aceste prelegeri, Ritter a facut numeroase calatorii, ajungand sip e meleaguri romanesti (1837 1838). Aceste documentary in Europa, amendeaza imaginea create in timp a unui geograf de cabinet, opus unui geograf de teren. Prelegerile consacrate Europei au fost publicate postum de unii dintre studentii sai. Contributia lui Ritter poate fi structurata pe 5 directii: a) cea a unitatii in diversitate in spatele acestei diverstiati se ascund unitati (granzait) b) directia inductiva principala metoda de lucru a geografiei trebuie sa fie cea inductiva ( de la particular la general => aflarea legilor) c) directia geografiei pure d) directia geografiei regionale algoritmul analizei unui teritoriu a fost creat de catre Ritter e) directia teleological divinitatea a creat Pamantul spre a fi casa de educatie a omului. In 1859 parasesc aceasta lume Humboldt (in mai), iar in septembrie, Ritter. In octombrie apare Originea Speciilor, care va influenta decisiv mersul stiintei in general si al geografiei in particular. La fel ca alti specialisti, geografii s-au indreptat spre analiza evolutiei; se pun bazele astfel unor ramuri distincte (ex: geomorfologia ciclul de eroziune propusa de W.M.Davis). Omul a fost lasat in seama altor discipline (antropologie sociologie). E de remarcat ca omul nu a fost complet abandonat de catre geografie, el fiind prezent in lucrarile de goegrafie umana (Noua geografie universala de Elisee Reclus). Cele care aplica ideile evolutioniste in studiul geografic al omului este Frederich Ratzel. El a avut ca pregatire stiintele naturii (doctor in zoologie), dar a devenit geograf ca urmare a calatoriilor sale prin Europa (inclusiv in Transilvania) si in lumea noua (Mexic si SUA), in cursul carora a putut urmari evolutia procesului de antropizare a Terrei. Pentru Ratzel, studiul acesta al Pamantului, teritoriului, in relatie cu elementele dianamice modificatoare (grupurile umane), formeaza obiectul unei geografii aparte pe care el a numit-o Antropogeografie. Publica o lucrare cu acest titlu in doua volume (1882 si 1891), in care relatia om-mediu este privita sub aspectul impactului mediului asupra omului, adesea determinant. El spunea ca influenta mediului asupra omului este cu atat mai mare, cu cat acea comunitate se afla pe o treapta inferioara a evolutiei. Renaste astfel determinismul geografic environmentarism. A doua lucrare a lui Ratzel este Geografia politica. Ea a avut o influenta dincolo de marginile geografiei, ducand la aparitia geopoliticii. Profesorul Ion Conea a realizat o comparative intre geografie si geopolitica, spunand ca prima este asemenea unei fotografii, iar geopolitica se aseamana cu o pelicula. In 5

zilele noastre, dupa o perioada de cateva decenii in care geografia politica a fost neglijata de geografi, s-a ajuns la o suprapunere a acesteia cu geopolitica la folosirea termenului geopolitica. In tara noastra, profesorul Silviu Negru de la ASE a creat un masterat in geopolitica, care a ridicat prestigiul geografiei, masterat frecventat de diferiti absolventi. Doua notiuni sunt importante in geografia politica ratzeliana: - statul este un organism apare, se dezvolta si dispare - ideea spatiului vital orice grup uman care ocupa un teritoriu, tinde sa si-l extinda, pe masura cresterii demografice A 3a lucrare, Vokerkulaer, il consacra pe Ratzel intre fondatorii economiei moderne. Pentru el, etnografia era doar un studiu antropogeografic la scara locala (sat). Al II-lea fondator al GU a fost Paul Vidal de la Blache, care a fost profesor la Nancy si la Paris (Sorbona); a promovat notiunea mod de viata Geure de vie, care exprima legatura foarte complexa dintre om si mediu, faurita timp de generatii. Aceasta notiune este prezenta in textile de limba engleza. Analiza acestui mod de viata, l-a condos catre identificarea teritoriilor cu presonalitate diferita unele de altele. Astfel, in tabloul geografic al Frantei, propune tementul de Geografie Umana, desemnat acelei parti din geografie care identifica teritorii cu personalitate. In lucrarile sale si ale discipolilor, s-a pus accent pe grupurile umane a caror rol in modificarea mediului este cu atat mai mare cu cat este mai civilizat. S-a ajuns astfel la un current opus determinismului posibilism (natura ofera si omul alege).