Sunteți pe pagina 1din 55

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

Facultatea de management turistic si comercial

PROCEDURA PREALABILA DE CONCILIERE IN MATERIE COMERCIALA

CONTINUT: 1. 2. 3. NOTIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA PROCEDURA

PREALABILA DE CONCILIERE IN MATERIE COMERCIALA CONCILIEREA IN DREPTUL COMPARAT CONCILIEREA DIRECTA PROCEDURA PREALABILA SI

OBLIGATORIE 4. LOCUL DESFASURARII PROCEDURII PREALABILE A CONCILIERII DIRECTE 5. CONTINUTUL CONVOCARII 6. CONCILIEREA ARE LOC INTRE ORGANELE DE CONDUCERE 7. TERMENELE PREVAZUTE DE ART. 7201 8. CONSEMNAREA REZULTATULUI CONCILIERII 9. EFECTUL CONCILIERII ASUPRA CURSULUI PRESCRIPTIEI 10. PROCEDURA CONCILIERII PREALABILE. CEREREA RECONVENTIONALA Procedura concilierii prealabile. Cererea reconventionala. Speta 11. PROCEDURA PREALABILA A CONCILIERII SI SOMATIA DE PLATA 12. PROCEDURA PREALABILA DE CONCILIERE SI ARBITRAJUL 13. SANCTIUNILE APLICABILE IN CAZUL NEREPECTARII PROCEDURII PREALABILEA CONCIRIERII 14. PROPUNRI DE LEGE FERENDA 15. PUNCTE DE VEDERE AL CURTII CONSTITUTIONALE ASUPRA ART. 7201 Cod procedura civila 16. SPETE 17. BIBLIOGRAFIE

1.

NOTIUNI

INTRODUCTIVE

REFERITOARE

LA

PROCEDURA

PREALABILA DE CONCILIERE IN MATERIE COMERCIALA Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000 a introdus art. 7201. Articolul face parte din Capitolul XIV, intitulat Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala. Modificarea Codului de Procedura Civila prin intermediul unui act administrativ normativ cu putere de lege nu este unul dintre cele mai fericite mijloace alese, insa acest demers se inscrie in amplul proces de deturnare a functiei legislative a Parlamentului de catre puterea executiva, manifestat in ultimii ani din ce in ce mai pregnant in sistemul nostru de drept. Prin introducerea procedurii prealabile de conciliere in materie comerciala intentia legiuitorului a fost aceea de a permite solutionarea urgenta a litigiilor comerciale, fiind cunoscuta rapiditatea cu care se desfasoara acest gen de relatii. Astfel s-a incercat adaptarea Codului de Procedura Civila unor realitati sociale evidente. De asemenea, un alt aspect avut in vedere a fost acela de a degreva rolul instantelor de judecata. Alineatul 1 prevede ca in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigului prin conciliere directa cu cealalta parte. Conform unor pareri din doctrina aceasta procedura este una speciala. Potrivit unei definitii doctrinare, sintagma procedura speciala defineste un complex de norme procedurale, complementare sau derogatorii de la procedura de drept comun, dupa care se solutioneaza numai anumite pricini civile expres determinate prin lege. ______________________________________________________________
Consideratii referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala - Claudia Rosu, Adrian Fanu-Moca, Revista de Drept Comercial, nr. 7-8/2001, Editura Lumina Lex Mircea N. Costin, Ion Les, Mircea St. Minea, Dumitru Rada, Dictionar de Drept Procesual Civil, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, pg. 401

Sustinerea conform careia ne aflam in fata unei proceduri speciale se datoreaza pe de o parte tehnicii de redactare a textelor legale, precum si faptului ca legiuitorul a introdus Capitolul XIV, Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala in Cartea a-VI-a Codului de Procedura Civila. Cartea a VI-a cuprinde norme cu caracter special si derogatoriu de la procedura de drept comun reglementand printre altele: ordonanta presedintiala art. 581-582), refacerea inscrisurilor si hotararilor disparute (art. 583-585), despre oferte de plata si consemnatii (art. 583-585), masurile asiguratorii (art. 591-601), divortul (art. 607-619), procedura impartelii judiciare (art. 6731-67314), cereri privitoare la posesiune (art. 674-676), precum si altele. Toate capitolele din Cartea a VI-a cuprind o serie de norme care deroga de la dreptul comun si au un caracter imperativ, acestor dispozitii aplicandu-se cu precadere principiului lex specialia generalibus derogant. Evident aceste dispozitii, daca este necesar, se completeaza cu procedura dreptului comun. Anterior anului 1989, a existat o procedura asemanatoare in privinta solutionarii litigiilor dintre unitatile socialiste de stat, dispozitiile fiind introduse in Codul din 1985 prin art. II pct.3 din Decretul nr. 81/1985 cu privire la unele masuri referitoare la imbunatatirea activitatii de solutionare a litigiilor dintre unitatile socialiste care au fost abrogate prin Legea 59/1993. Prevederile au fost abrogate in anul 1993, prin art. VI din Legea nr. 59/1993. Introducerea acestei proceduri prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000 a transpuns in plan legislativ, realitatea existenta, in sensul ca partile, comerciantii cu precadere, se intalneau recurgand la conciliere in incercarea de a ajunge la o intelegere amiabila si de a evita un eventual litigiu. Nu mai putin adevarat este totusi faptul ca, aceasta procedura este controversata, existand numeroase opinii in doctrina, conform carora reglementarea actuala are numeroase carente si uneori, nu face decat sa intarzie solutionarea litigiilor. modalitatea de reglementare a acestei proceduri, ce a dat nastere la o serie de controverse in literatura de specialitate, lasa loc profilarii tezei formalismului concilierii, ce ignora faptul ca raporturile comerciale se 4 Proceduri Speciale ale

caracterizeaza printr-o o sfera mai ampla de mijloace de probatiune decat cele admise in materia civila, in conformitate cu prevederile art. 46 din Codul Comercial. Pe de alta parte, de vreme ce caracterul oneros este cu atat mai pregnant in raporturile comerciale, pus in fata pasivitatii debitorului de a-si executa obligatia, creditorul va fi tentat, ca alaturi de promovarea unei actiuni in pretentii (de drept comun) sa apeleze si la masurile asiguratorii ( sechestrul asigurator si poprirea asiguratorie reglementate in art. 591-597 C.proc.civ. si art. 907-908 C.com.) care sunt de natura a elimina eventualele posibilitati de sustragere de la executare a debitorului, fiind menite sa asigure eficacitatea pana la capat a actiunii judiciare. Or, pentru ca aceste masuri sa fie eficiente, este necesar ca debitorul sa nu fie avizat cu privire la posibilitatea instituirii lor (de altfel, art. 592 alin. 2 C.proc.civ. prevede ca instanta va decide de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor). Evident ca, prin convocarea la concilierea directa, debitorul va percepe intentia creditorului de a declansa procedurile judiciare, moment de la care exista posibilitatea ca debitorul de rea-credinta sa procedeze la vanzarea bunurilor sale mobile si la golirea conturilor sale bancare, ceea ce ar lipsi de orice eficacitate deopotriva eventualele masuri asiguratorii ce vor fi fost infiintate de instanta si executarea hotararii care ar urma sa fie pronuntata in solutionarea actiunii principale. In literatura de specialitate, s-a invocat inclusiv necesitatea abrogarii prevederilor cuprinse in art. 7201 Cod Procedura Civila, considerandu-se ca obligativitatea acestei proceduri contravine art. 43 si 44 Cod Comercial, motivandu-se ca in loc sa se simplifice mecanismul economic financiar, il formalizeaza in mod excesiv, aducandu-se o contributie directa la blocarea acestuia. Intr-o alta opinie se considera ca aceasta procedura este inutila si neinspirata, fara niciun suport in argumente ca celeritatea, degrevarea instantelor, s.a.m.d. ______________________________________________________________ Consideratii critice si clasificari pe marginea procedurii concilierii directe in litigiile
comerciale patrimoniale - Bogdan Papandopol, Revista Dreptul, Anul XIV, seria a III-a, nr. 8/2003, pg. 103

Avand in vedere, ceea ce s-a scris de la momentul introducerii acestei proceduri si pana in prezent, precum si avand in vedere motive practice, consideram ca aceasta procedura nu face decat sa impuna un formalism excesiv, sa impiedice celeritatea de solutionare a litigiilor care a fost initial avuta in vedere (atat prin fixarea datei convocarii care nu poate fi mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate, cat si prin fixarea termenului de 30 de zile in cazul in care paratul nu a dat curs convocarii prevazute la alin. (2). Mai mult decat atat, in cazul in care partile considera ca pot ajunge la o tranzactie se pot intalni si negocia acest lucru, inainte de a inainta o cerere de chemare in judecata, si fara sa existe o obligativitate legala in acest sens. 2. CONCILIEREA IN DREPTUL COMPARAT In dreptul comparat concilierea este inteleasa ca un proces in care intervine un tert care, prin expertiza si sfaturile date, poate oferi solutii viabile partilor, solutii care pot fi chiar obligatorii daca partile sau legea prevad aceasta. Spre deosebire de conciliere, medierea se caracterizeaza prin aceea ca partile sunt puse fata in fata, iar terta persoana nu se implica decat in facilitarea unei comunicari mai bune, fara a propune solutii. In Franta, concilierea e privita ca o negociere a partilor, ca o obligatie de mijloace, iar partile trebuie sa dovedeasca respectarea acesteia nu atat prin faptul ca au avut un schimb de adrese/pretentii, dar mai ales prin propunerea de solutii si schimb de oferte si contraoferte. Articolele 830-835 ale Codului de procedura civila francez cuprind capitolul Tentativa prealabila de conciliere. Aceste dispozitii legale prevad ca tentativa de conciliere poate fi condusa de catre un judecator sau de un conciliator cu un mandat limitat la o luna. Conciliatorul convoaca partile, asculta pozitia acestora sau chiar alte persoane, face propuneri partilor in vederea ajungerii la un acord si informeaza instanta cu privire la reusita sau esecul tentativei de conciliere. Articolele 1311-13115 ale Codului de procedura civila francez cuprind regulile procedurale ale concilierii, precum si conditiile legale impuse mediatorilor: sa aiba calificarea corespunzatoare naturii litigiului, sa nu aiba 6

cazier, sa nu fi savarsit fapte contrare onoarei, probitatii si bunelor moravuri s.a. In dreptul italian, printre alternativele la justitia civila sunt: arbitrajul, concilierea, tranzactia si rezolvarea disputelor civile si comerciale in forma privata prin intermediul societatii de A.D.R. (Alternative Dispute Resolution). Primele trei modalitati nu sunt straine dreptului procesual civil roman. Concilierea este privita in dreptul italian ca un acord prin care partile decid sa puna capat unei controverse. In acest acord intervine, de obicei, un intermediar, un tert. Concilierea poate fi judiciara sau extrajudiciara. Concilierea judiciara presupune existenta unui proces pe rol si se realizeaza prin interventia judecatorului, potrivit art. 183 alin. (1), 320 alin. (1) si 420 alin. (1) din Codul de procedura civila italian. Insa, de aceasta data, nu suntem in prezenta unui instrument de justitie alternativa. In cel de-al doilea caz, concilierea intervine inainte de declansarea actiunii civile, caz in care ne aflam in prezenta unui mijloc nejurisdictional de rezolvare a unui litigiu, potrivit art. 322, 410 si 411 din Codul de procedura civila italian. In privinta art. 7201 din Codul de procedura civila roman, in lipsa unei reglementari exprese cu privire la medierea efectuata de un tert, nu credem ca aceasta a fost vointa legiuitorului roman. Pe de alta parte, nimic nu opreste partile sa fie asistate de profesionisti, art. 7202 C.proc.civ. prevazand expres ca in procesele si cererile in materie comerciala, partile sau reprezentantii lor pot fi asistati de experti ori de alti specialisti. Guvernul Romaniei, in punctul sau de vedere nr. 1059/11.03.2001 formulat la propunerea legislativa numita Lege privind solutionarea conflictelor prin mediere, la pct.12 parag. 7 prevede ca prin modificarile si completarile aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost introdus Capitolul XIV Dispozitii privind solutionarea unor litigii in materie comerciala, al Cartii a VI-a Proceduri speciale, care instituie o procedura de conciliere a litigiilor comerciale. Aceasta noua reglementare, care este obligatorie conform art. 7201 C.proc.civ., in cazul litigiilor comerciale, are ca scop tocmai solutionarea pe cale amiabila a litigiilor si evitarea recursului la procesul in instanta. Acest argument sustine ca exista prevederi actuale privind medierea. Intr-adevar, exista unele reglementari interne care 7

se refera la conciliere, cum ar fi legea sindicatelor, statutul profesiei de avocat, metodologia de solutionare a neintelegerilor precontractuale privind furnizarea/prestarea serviciilor publice de gospodarie comunala din 12 februarie 2003 si procedura din 8 februarie 2000 de solutionare a neintelegerilor aparute la incheierea contractelor in sectorul energiei electrice si termice, ordonanta privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare nr. 79/1999 s.a. De asemenea, legea nr. 92/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, prevede la art. 15 lit. d) ca exercitarea profesiei de avocat este compatibila cu functia de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier de proprietate intelectuala, consilier in proprietate industriala, traducator autorizat, administrator sau lichidator in cadrul procedurii de reorganizare si lichidare judiciara, in conditiile legii. Potrivit O.U.G. nr. 86/2006, art. 28 alin. (2), exercitarea profesiei de practician in insolventa este compatibila, printre altele, cu cea de avocat, consilier juridic, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, conciliator sau expert financiar. In toate aceste acte normative, concilierea este o procedura care implica participarea unui tert, fie ca este vorba de o institutie, de o comisie de conciliere sau de o persoana fizica. In conformitate cu rezolutia nr. 57/18 a Comisiei O.N.U. de Comert International, ce a fost adoptata la data de 24.01.2003 si care contine textul legii uniforme privind concilierea in dreptul comercial international, concilierea reprezinta un proces fie el denumit prin termeni cum ar fi conciliere, mediere ori expresii asemanatoare prin care partile cer uneia sau mai multor terte persoane (conciliatori) sa le asiste in incercarea lor de a ajunge la o intelegere amiabila a diferendului legat de sau rezultat din executarea unui contract sau a altui tip de raport juridic. Conciliatorul nu are autoritatea de a impune partilor o solutie a diferendului. Expresii similare legii uniforme exista in Codul belgian de procedura civila (art. 731), dar si in procedurile spaniola, portugheza, italiana, greaca sau franceza.

Toate aceste proceduri interpreteaza concilierea in sensul unei medieri in care o terta persoana, fara autoritate de a impune o anumita solutie, incearca sa aduca partile fata in fata pentru a rezolva diferendul. In dreptul nostru procesual, sensul dat concilierii este diferit. Concilierea e privita ca o invitatie a unei parti adresata celeilalte, in vederea negocierii diferendului: o discutie intre parti, o procedura formala, in care partea nemultumita comunica practic punctul sau de vedere celeilalte parti, fara ca o terta persoana sa intervina. Etimologic, cuvantul conciliere provine din latinescul conciliatio, derivand din conciliere si inseamna a aduce partile impreuna, a impaca, a concilia. 3. CONCILIEREA DIRECTA PROCEDURA PREALABILA SI OBLIGATORIE Art. 7201 prevede faptul ca procedura concilierii este o procedura prealabila introducerii cereii de chemare in judecata si este obligatorie in cazul proceselor si cererilor in materie comerciala evaluabile in bani. Din formularea textului reiese si larga aplicabilitate a acestuia, in contextul in care majoritatea litigiilor comerciale au un obiect evaluabil in bani. Partea are posibilitatea sa se adreseze direct instantei de judecata, in cazul in care litigiul comercial nu are un obiect evaluabil in bani. Prin procedura prealabila se releva un ansamblu de norme si reguli in baza carora partile unui conflict procedeaza la solutionarea conflictului dintre ele, avand un obiect patrimonial, pe calea intelegerii si care se poate concretiza in doua modalitati principale, dupa cum partile se afla sau nu in aceeasi localitate: forma directa si forma mediata a procedurii prealabile.
Propuneri de modificare a unor prevedei ale Codului de procedura civila - A. Fuduli, Revista de drept comercial nr. 1/2003, pg. 107 Unele observatii depre institutia concilierii in procesele si cererile in materie comerciala Lucian Chiriac, Revista de Drept Comercial nr. 1/2003, pg. 166 M.N. Costin, A. Miff, Aspecte de ordin procedural privind solutionarea litigiilor comerciale, Revista de Drept Comercial, 2001, nr. 12, pg. 15 Procedura de solutionare a litigiilor comerciale Laura Cetean-Voliclescu, Editura C.H. Beck, pg.269-272

Forma directa a procedurii prealabile presupune intrunirea la sediul uneia din parti, comunicarea apararilor si pretentiilor reciproce, prezentarea actelor care stau la baza solicitarilor respective, negocierea in vederea gasirii unei solutii care sa multumeasca partile, transpunerea desfasurarii intalnirii si al rezultatului intr-un proces verbal de conciliere. Forma mediata a acestei proceduri intervine in momentul in care cele doua parti litigante nu se afla in aceeasi localitate. Partile isi comunica in scris pretentiile pe care de au, apararile pe care se bazeaza, precum si punctul de vedere reciproc pe care il au in privinta pretentiilor. In cazul formei directe de conciliere, faptul ca partile sunt situate in localitati diferite, nu constituie un impediment in vederea realizarii procedurii, insa poate duce la o serie de cheltuieli suplimentare ocazionate de deplasarea unui mandatar legal care este imputernicit sa reprezinte interesele societatii. De asemenea, exista riscul ca mandatarul sa nu aiba mandat sa negocieze toate aspectele care pot aparea. Texul cosacra forma directa a concilierii si scrisa. Convocarea, insa, nu echivaleaza cu punerea in intarziere din dreptul obligational civil (art. 1079 Cod Civil), care are loc fie prin notificare, fie prin introducerea cererii de chemare in judecata, fie de drept, deoarece simpla expirare a termenului nu il pune pe debitor in intarziere si nici nu produce, drept efect, posiblitatea de a cere daune-interese moratorii, compensatorii sau transferul riscului in cazul unui bun individual determinat asupra debitorului. Spre deosebire, in obligatiile comerciale, potrivit art. 43 Cod Comercial numai atunci cand creanta este certa, lichida si exigibila (dreptul nascut si actual) va produce dobanzi. Pe de alta parte, convocarea se face in scris, nu obligatoriu prin executor judecatoresc, si este urmata de asa numita conciliere directa ceea ce nu caracterizeaza si punerea in intarziere. ______________________________________________________________
Unele observatii depre institutia concilierii in procesele si cererile in materie comerciala Lucian Chiriac, Revista de Drept Comercial nr. 1/2003, pg. 166

10

Alin. (2) din Codul de procedura civila prevede: In scopul aratat la alin.(1), reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acesta. Convocarea se face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire. Comunicarea se face pe cheltuiala reclamantului. Textul legal enumera mijloacele de comunicare pe care le poate folosi reclamantul pentru a trimite convocarea. Enumerarea nu este limitativa, astfel fiind permisa si folosirea altor mijloace de comuncarea care asigura transmiterea texului si confirmarea primirii acestuia. Printre acestea se numara si posta electronica (e-mail). Deoarece asigura transportul electronic al corespondentei pana la cutia postala a destinatarului, iar eventuala pierdere sau adresare gresita este imediat comunicata expeditorului, exista certitudinea ca scrisoarea si-a atins destinatia. Chiar daca destinatarul nu se gaseste la domiciliu, el poate sa-si verifice cutia postala si din alta localitate sau tara. Avantajul acestei comunicari este ca intr-un interval extrem de scurt, aproximativ doua minute, corespondenta poate ajunge in orice loc de pe globul pamantesc, inclusiv Alaska. De asemenea, transmiterea electronica a unor astfel de date se bucura de o siguranta mult mai mare decat transmiterea postala obisnuita, casutele postale ale abonatilor serviciilor de e-mail bucurand-se de asigurarea secretului, accesarea serviciului realizandu-se numai dupa ce abonatul isi dezvaluie numele si parola stiuta doar de el. Acest aspect nu este deloc de neglijat intr-o lume in care cu destul de mare frecventa se utilizeaza practici de spionaj economic, ori, ajungerea unei corespondente comerciale in mana unei persoane direct sau indirect interesate in cunoasterea acesteia ar putea produce grave prejudicii comerciantilor onesti.

Consideratii referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala - Claudia Rosu, Adrian Fanu-Moca, Revista de Drept Comercial, nr. 7-8/2001, Ed. Lumina Lex

11

In cazul in care adversarul este o persoana juridica, comunicarea facuta prin inmanarea directa a actelor este valabila daca semnatura apartine functionarului sau persoanei insarcinate cu primire corespondentei. O alta problema care se ridica este aceea a momentului cunoasterii de catre destinatar a continutului actelor ce i-au fost expediate. Majoritatea autorilor considera ca se poate aplica prin analogie, prezumtia relativa, instituita in cazul incheierii contractelor comerciale. Codul Comercial a consacrat la art. 35 teoria informatiunii. Astfel contractul se considera incheiat in momentul cunoasterii de catre ofertant a acceptarii ofertei. Practic se aplica teoria receptiunii conform careia se considera ca la primirea de catre ofertant a acceptarii corespondentei acesta a luat cunostinta de acceptare. Asa cum am precizat este vorba de o prezumtie relativa, in sesul ca poate fi rasturnata prin proba contrarie, facandu-se dovada ca, fara a fi in culpa, ofertantul nu a luat la cunostinta de acceptarea ofertei la primirea corespondentei. Tinand cont de prevederile alineatului ultim al art. 7201 Cod Procedura Civila, este foarte importanta dovada primirii actelor de cealalta parte, mai ales in cazul in care comunicarea actelor s-a facut prin telegrama sau scrisoare recomandata cu confirmare de primire, existand posibilitatea intarzierii confirmarii, posibilitatea pierderii comunicarii. In cazul mijloacelor de comunicare moderne( e-mail) aceasta dovada a primirii actelor este mai usor de facut, deoarece confirmarea primirii sau neprimirii se receptioneaza intr-un timp scurt. Referitor la obligativitatea acestei proceduri in literatura de specialitate au existat doua opinii.
Drept procesual civil - Mihaela Tabarca, Ed. Universul Juridic Consideratii referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala- Claudia Rosu, Adrian Fanu- Moca, Revista de Drept Comercial, nr.7-8/2001, Editura Lumina Lex Dreptul comercial roman. Teoria generala a obligatiilor. Probe, contractul de vanzare-cumparare comerciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994

12

Prima opinie, de altfel cea mai importanta, considera ca procedura concilierii este obligatorie si prealabila introducerii cererii de chemare in judecata, sanctiunea nerespectarii acestei proceduri fiind respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila. Argumentul folosit in acest caz se gaseste in dispozitiile art. 109 alin. 2 Cod Procedura Civila conform caruia in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata. In lipsa concilierii, cererea este considerata ca prematura si in consecinta instanta trebuie sa o respinga, pe cale de exceptie. In cazul in care se accepta aceasta opine , cererea de chemare in judecata fiind respinsa ca inadmisibila, deoarece este prematura, nimic nu impiedica partea ca dupa ce indeplineste procedura prealabila a concilerii sa introduca o noua cerere de chemare in judecata. A doua opinie sustinuta in doctrina este aceea conform careia concilierea nu este obligatorie, si deci nerespectarea ei nu atrage nulitatea cererii de chemare in judecata. Solutiile date, in lipsa efectuarii procedurii prealabile, de catre instantele judecatoresti au fost diferite. Cererile in unele cazuri au fost respinse ca inadmisibile, deoarece erau premature. In alte cazuri, instantele au dat dovada de flexibilitate si au amanat judecarea cauzei, acordand un nou termen pentru a se indeplinii procedura prealabila a concilierii. In aceste cazuri cererile de chemare in judecata nu au mai fost respinse ca premature.

Modificari aduse Codului de procedura civila prin OUG nr. 138/2000- Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Marian Nicolae, Revista Dreptul, nr. 2/2001 M.N. Costin, A. Miff, Aspecte de ordin procedural privind solutionarea litigiilor comerciale, Revista de Drept Comercial, 2001, nr.12, pg.15 A se vedea Discutii cu privire la sesizarea instantei in litigiile comerciale, Vasile Timofte, Revista de drept comercial, nr.9/2001

13

In doctrina exista si pareri conform caroara mai simplu si mai eficient ar fi fost ca la prima zi de infatisare, in fata judecatorului sa se incerce aceasta conciliere si doar in urma nerealizarii ei, reclamantul care la introducerea cererii de chemare in judecata a platit o taxa de timbru fixa si modica sa ceara continuare judecatii, cu toate implicatiile procedurale si de taxa de timbru in litigiile comerciale. Altfel, ce rost ar mai fi avut sa se prevada in art. 7207 Cod Procedura Civila ca in cursul judecatii asupra fondului, instanta va starui pentru solutionarea procesului prin intelegerea partilor, ce va fi constatata printr-o hotarare irevocabila si executorie. Dincolo de discutia asupra legitimitatii acestei proceduri, credem ca ea, chiar daca este obligatorie, prin faptul ca este prevazuta in normele derogatorii cuprinse in procedura speciala de rezolvare a litigiilor comerciale din capitolul XIV din Codul de Procedura Civila, neindeplinirea ei, in prealabil inregistararii cererii de chemare in judecata, nu are sanctiune si in consecinta poate fi acoperita in timpul judecatii, fara ca actiunea sa fie considerata ca prematur introdusa. Trebuie luat in considerare si ce anume se intampla cu actiunea comerciala, atunci cand aceasta este prematura. Dreptul la actiune este independent de dreptul subiectiv si numai incalcarea acestuia din urma iti deschide dreptul la protectie prin cerea de chemare in judecata. In doctrina se considera ca daca dreptul subiectiv, a carui realizare se cere prin justitie, nu este actual, chiar daca termenul ar fi fost apropiat sau conditia ar fi fost pe punctul de a se implini, paratul poate invoca, pe cale de exceptie, prematuritatea cererii si in consecinta respingerea ei.
___________________________________________________________________ Unele observatii depre institutia concilierii in procesele si cererile in materie comerciala Lucian Chiriac, Revista de Drept Comercial nr.1/2003, pg.166 Comentariile codului de procedura civila Ioan Les, volumul II, Editura All, Bucuresti, 2001 Precizari privind institutia exceptiilor in dreptul procesua civil - Savelly Zilberstein, Viorel Ciobanu, Studii si cercetari juridice nr.1/1983

14

Tinand cont de cele aratate anterior se pune intrebarea ce se intampla cu dreptul la actiune comerciala exercitat in conformitate ci dispozitiile art. 7201 si urmatoarele Cod Procedura Civila in lipsa concilierii. In aceasta situatie se pot prezenta trei ipoteze: 1) Daca concilierea este prealabila si obligatorie, in temeiul art. 109 alin.2 Cod Procedura Civila - sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea procedurii prealabile, in conditiile stabilite de acea lege- cererea va fi prematura si se va respinge ca inadmisibila. Daca luam in considerare aceasta opinie actiunea comerciala poate fi respinsa doar daca paratul invoca la prima zi de infatisare prematuritatea ei, aslfel chiar afectata de terme sau conditie, o data ce a admis discutia asupra fondului, exceptia nu mai poate fi admisa de instanta. Aceasta solutie este totusi greu de acceptat deoarece ea infrange principiul constitutional garantat de art. 21 din Constitutia Romaniei, referitor la liberul acces la justitie. 2) Daca acceptam ca aceasta procedura a concilierii nu este obligatorie, asa cum s-a aratat in cuprinsul acestui studiu, deoarece sanctiunea cuprinsa in art. 109 alin. 2 Cod Procedura Civila , cuprinde regulile de drept comun, nu este aplicabila acestei proceduri speciale derogatorii, atunci actiunea nu poate fi considerata drept prematura, astfel ca cererea de chemare in judecata poate fi facuta oricand, cu respectarea termenului general de prescriprie exctintiva, chiar si in lipsa concilerii. 3) Daca acceptam ca aceasta procedura a concilierii trebuie sa aiba loc, dar nu neaparat prealabil, inseamna ca ea poate fi facuta si dupa introducerea cererii de chemare in judecata si in consecinta actiunea nu mai este considerata prematura. Aceast ipoteza, dupa parerea noastra, este singura in concordanta cu prevederile art. 21 din ______________________________________________________________
Principiile procedurii judiciare, Eugen Herovanu, vol.1, Bucuresti

15

Constitutie, accesul liber la justitie fiind asigurat conform principiului constitutional.

4. LOCUL DESFASURARII PROCEDURII PREALABILE A CONCILIERII DIRECTE Textul legal, in formularea sa actuala, nu precizeaza locul unde se va desfasura concilierea directa. Acest lucru a dus la formularea a doua opinii in doctrina. Conform unei opinii, partile se pot intalni la sediul uneia din ele, iar a doua opinie impune ca incercarea de conciliere sa se faca la sediul societatii parate. Art. 5 din Codul de Procedura Civila prevede ca cererea se face la instanta domiciliului paratului. In acest context, deplasarea reclamantului la sediul paratului pare justificata, deoarece la inceputul procesului nu se stie cine are dreptate. In acest mod s-ar limita sansele reclamantului de a face o convocarea doar ca sa poata indeplini o formalitate ceruta de lege. Nu trebuie neglijate nici costurile pe care le poate implica pentru parat deplasarea acestuia la sediul reclamantului, mai ales cand partile sunt in orase diferite. Paratul nu ar trebui sa suporte aceste costuri suplimentare, atat timp cat nu se stie care parte are dreptate. Totusi, consideram ca singurele conditii privitoare la locul concilierii sunt legate de faptul ca acesta trebuie sa fie indentificat exact, prin indicarea adresei si sa fie posibil (locatia sa nu fie absurda). ______________________________________________________________
Unele observatii depre institutia concilierii in procesele si cererile in materie comerciala Lucian Chiriac, Revista de Drept Comercial nr.1/2003 Procedurile de solutionare a litigiilor comerciale Ioan Les, Juridica, 2001, Comentariile Codului de procedura civila vol.II, Editura All Beck, Bucuresti 2001, Ioan Les Tratat de drept procesual civil , Editura All Beck, Bucuresti, 2001

16

Partile, de comun acord, pot stabili locul unde se vor intalni in vederea realizarii procedurii prealabile a concilierii, acest lucru fiind posibil deoarece acolo unde legea nu intrezice inseamna ca permite. Avand in vedere si posibilitatea realizarii procedurii in forma mediata, cand partile nu sunt in aceeasi localitate, problema locului concilierii devine irelevanta. 5. CONTINUTUL CONVOCARII Art. 7201 alin. (2) precizeaza faptul ca in convocare se vor trece pretentiile si temeiul lor legal. De asemenea, textul prevede ca se vor anexa actele doveditoare. Convocarea va cuprinde locul unde se vor intalni partie, data si ora. Orice incercare de a formaliza excesiv continutul convocarii, nu face altceva decat sa incerce sa statueze acolo unde legea nu a dispus. Atat timp, cat convocarea cuprinde cele stiplate in textul legal, orice forma a acesteia este corespunzatoare. 6. CONCILIEREA ARE LOC INTRE ORGANELE DE CONDUCERE Legea nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la nivelul organelor sau persoanelor din structura societatii comerciale intre care trebuie sa se faca aceasta conciliere, insa, din faptul ca ea se refera la necesitatea realizarii unei concilieri directe cu cealalta parte, s-a considerat ca aceasta conciliere trebuie realizata la nivelul organelor de conducere. O interpretare foarte stricta a dispozitiilor legale ar duce la numeroase probleme in cazul unor reclamanti. Este cazul marilor furnizori care au numerosi beneficiari cu sedii in toate colturile tarii. Intr-o situatie asemantoare se afla si regiile automome, companiile nationale. Ar fi o sarcina extem de dificila, daca nu imposibila, si impovaratoare ca realizarea concilierii sa se realizeze la nivelul organelor de conducere. ______________________________________________________________
Ioan Les, Tratat de drept procesual civil , Editura All Beck, Bucuresti, 2001

17

Acestia ar trebui sa se intalneasca cu paratii indiferent la valoare litigiului. Aceasta, in contextul in care, reglementarea actuala nu prevede o limita valorica de la care trebuie sa se realizeze concilierea. In doctrina se considera ca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 7201 Cod Procedura Civila si in cazul in care concilierea a fost realizata nu la nivelul organelor de conducere ale partilor, ci prin persoane avand un madat special din partea conducerii pentru efectuarea concilierii (avocat, consilier juridic, persoane din compartimentul de marketing, s.a). 7. TERMENELE PREVAZUTE DE ART. 7201 Art. 7201 alin.(3) prevede: Data convocarii pentru conciliere ne se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor communicate potrivit alin (2). In cazul in care paratul nu a dat curs convocarii prevazute de alin (2) dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare in judecata. Intrucat sunt in legatura cu o activitate premergatoare sesizarii instantei, termenele de 15 si 30 de zile nu sunt termene procedurale, si calculul lor nu se face potrivit art. 101 Cod Procedura Civila. Daca aceste termene nu sunt respectate procedura de conciliere se va considera viciata, sanctiunea fiind inadmisibilitatea cererii. Termenul de 15 zile este stabilit in favoarea paratului pentru ca acesta sa aiba timpul necear in vederea pregatirii apararii. Fixarea datei concilierii mai inainte de 15 zile de la comunicarea actelor, poate afecta valabilitatea procedurii prealabile, numai daca paratul invoca, prin intampinare, faptul ca a suferit o vatamare si face dovada vatamarii. ______________________________________________________________
Procedura prealabila de conciliere in materie comerciala, Gheorghe Buta, Revista de drept Comercial;

Drept procesual civil - Mihaela Tabarca, Ed. Universul Juridic.

18

Legea actuala nu prevede un termen minim in care dupa ce s-a realizat concilierea sau dupa care au trecut cele 30 de zile, sa se introduca cererea de chemare in judecata. Ar fi fost necerar, ca textul legal sa prevada un termen, in care sa fie introdusa cererea de chemare in judecata dupa ce s-a efectuat procedura concilierii. Daca se lasa un termen prea mare sa treaca dintre momentul efectuarii procedurii prealabile a conciliereii si introducerea cererii de chemare in judecata, este posibil ca realitatile care au stat la baza procedurii concilierii, sa nu mai fie de actualitate. In plus introducerea unui termen pentru depunerea cererii de chemare in judecata dupa efectuarea concilierii ar avea ca efect si inlaturare incertitudii din raporturile juridice. In cazul in care nerespectarea procedurii nu este invocata de catre parat, eventualul viciu al procedurii este astfel acoperit. Termenul de 15 zile este un termen minim, textul neprevazand si un terme maxim, ceea ce inseamna ca reclamantul poate sa stabileasca un termen mai mare. Inalta Curte de Csatie si Justitie in sentinta comerciala nr.348/2005 publicata in Buletinul Castiei nr.2/2005 statua: Prevederile art.720
1

Cod Procedura Civila privind efectuarea

concilierii prealabile in litigiile comerciale evaluabile in bani sunt obligatorii, in schimb termenele, conditiile locul, mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor, cat si continutul concret al inscrisurilor sunt recomandate in articolul mentionat incepand cu alin.2, dar nu reprezinta conditii cerute imperios de lege, astfel ca nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai daca partea dovedeste o vatamare. 8. CONSEMNAREA REZULTATULUI CONCILIERII Art. 7201 alin.(4) prevede: Rezultatul concilierii se va consemna intr-un inscris ca aratarea pretentiilor reciproce referitoarea la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.

19

Concilierea reuseste in momentul in care partile ajung la un acord in privinta pretentiilor reciproce si a modalitatilor de stingere ale acestora. Daca partile nu ajung la un acord sau exista puncte asupra carora nu s-au inteles inscrisul despre rezultatul concilierii se va anexa la cererea de chemare in judecata. Inscrisul care se incheie cu ocazia procedurii concilierii reprezinta pe de o parte actul pe care partile il incheie in privinta pretentiilor reciproce (negotium), iar pe de alta parte este mijlocul prin care partile fac dovada procedurii concilierii (instrumentum). Modul in care este formulat textul legal duce cu gandul la un singur inscris. In materie comerciala actele juridice bilaterale se pot incheia si in baza mai multor inscrisuri. Obligatiile comerciale se dovedesc prin mijloacele de proba prezentate in art. 46 Codul Comercial. Daca reclamantul comunica paratului convocarea la procedura concilierii impreuna cu actele doveditoare ale acesteia, iar paratul raspunde printr-un inscris separat fie recunoscand pretentiile, fie nefiind de acord cu acestea, procedura concilierii este realizata. In acest caz dovada indeplinirii procedurii concilierii o reprezinta toate actele. Este exagerata interpretarea conform carei partile trebuie sa realizeze procedura concilierii intr-un singur inscris. Ar fi indicat ca inscrisul in care sunt consemnate rezultatele concilierii sa fie semnat de ambele parti pentru ca in lipsa uneia dintre cele doua sematuri valoarea probatorie sau utila a inscrisului este mult diminuata, daca nu chiar compromisa. Examinarea practicii instantelor comeciale din raza Curtii de Apel Cluj, de la intrarea in vigoare a prevederilor art. 7201 Cod Procedura Civila si pana in prezent, a evidentiat ca in majoritatea cazurilor, pe de o parte, concilierea a fost convocata de reclamat la sediul sau (fara ca paratii sa fi invocata acest fapt), iar pe de alta parte ca nu s-a realizat o conciliere efectiva, nici macar
___________________________________________________________________ Probleme de ordin procesual pe care le ridica prevederile art.7201 din Codul de Procedura Civila referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala C. Turianu, Dreptul nr. 8/2002 Procedura prealabila de conciliere in materie comerciala Gheorghe Buta, Revista de drepr Comercial

20

prin corespondenta, ci reclamantul a anexat la cererea de chemare in judecata dovada ca au trecut 30 de zile de la data primirii de catre parat a convocarii la conciliere. O alta problema care se ridica este aceea a modificarii pretentiilor reclamantului in momentul introducerii cererii de chemare in judecata. S-a opinat ca daca inscrisul despre rezultatul concilierii nu contine puncte de vedere referitoare la toate pretentiile reclamantului cuprinse in convocarea scrisa, iar reclamantul solicita prin cererea de chemare in judecata si alte pretentii decat cele cuprinse in rezultatul concilierii, instanta trebuie sa pronunte respingerea ca inadmisibila a acelor pretentii ale reclamantului care nu au fost aratate si discutate in inscrisul privind rezultatul concilierii, chiar daca ele au fost solicitate prin cererea de chemare in judecata, fiindca nu s-a efectuat procedura concilierii in legatura cu aceasta. Contrar acestei opinii considerata mult prea restrictiva, s-au formulat pareri conform carora reclamantul isi poate intregi sau modifica cererea de chemare in judecata pana la prima zi de infatisare. Art. 132 alin (2) punctul 2 prevede ca: Cererea nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta: 2. cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii. Pornind de la acest se considera ca reclamantul poate sa isi modifice pretentiile prin cererea introductiva. In sustinerea acestei pareri se porneste de la finalitatea avuta in vedere de catre legiuitor prin introducerea acestei proceduri extrajudiciare. Finalitatea este ca partile sa ajunga la o intelegere, pentru a decongestiona rolul instantelor. In acest context reclamantul nu poate fi impiedicat sa apeleze la justitie pe motiv ca in procedura concilierii nu s-a trecut exact catimea pretentiilor sale. ________________________________________________________
Scurte consideratii in legatura cu rezultatul concilierii in materie comerciala, prevazut de art. 7201 alin.4 din Codul de procedura civila - D. Ungur, Dreptul nr.3/2003

21

9. EFECTUL CONCILIERII ASUPRA CURSULUI PRESCRIPTIEI Decretul 167/1958 prevede in art. 13 lit. c cursul prescriptiei se suspenda () pana la rezolvarea reclamatiei administrative facuta de cel indreptatit, cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel tarziu pana la expirarea unui terme de 3 luni socotit de la inregistrarea reclamatiei. Pentru identitate de ratiune - ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet se considera ca prevederile art. 13 lit. c sunt incidente si in privinta recursului gratios sau ierarhic reglementat de Legea contenciosului administrativ. Sunt de asemenea, incidente si in cazul obtinerii incuviintarii prealabile data de autoritatea tutelara pentru acceptarea unei mosteniri de catre reprezentantul legal in numele minorului. Problema care se pune este daca procedura prealabila a concilierii are ca efect suspendarea sau nu a cursului prescriptiei extinctive a dreptului la actiune. Conform unei opinii, in perioada de desfasurare a concilierii, in ipoteza in care acesta procedura este considerata obligatorie, din aceasi ratiune a legii, ne aflam in prezenta unei imosibiltati judiciare pentru titularul dreptului de a-si promova actiunea pe durata ce rezulta din cuprinsul art. 720 1 Cod Procedura Civila, dar nu mai mult de trei luni de la dat convocarii concilierii. Suspendarea opereaza incepand cu data expedierii convocarii la conciliere si inceteaza la data realizarii concilierii directe, fie la data implinirii unui terme de 30 de zile socotit de la data primirii covocarii, daca partea adversa nu a dat curs acesteia. Efectul care se produce consta in faptul ca durata suspendarii nu intra in calculul termenului de prescriptie. ______________________________________________________________
Unele observatii depre institutia concilierii in procesele si cererile in materie comerciala Lucian Chiriac, Revista de Drept Comercial nr.1/2003;

22

O alta opinie considera ca pe durata indeplinirii procedurii prealabile, cursul prescriptiei nu este suspendat. Motivarea este aceea ca Dispozitiile cuprinse in Decretul 167/1958, inclusiv art. 13 lit.c privind reclamatia administrativa sunt norme impertive de ordine publica, destinate ocrotirii unui interes general adica inlaturarea incertitudinii in raporturile juridice civile si asigurarea stabilitatii lor. Cauzele de suspendare a cursului prescriptiei sunt legale si limitative. Suspendarea opereaza doar in privinta cazurilor care sunt expres stipulate de Decretul 167/1958, iar extinderea lor prin analogie asupra altor situatii nu este posibila. Exista de altfel opinii in literatura de specialitate care sustin ca nu se poate bucura de suspendare pe durata desfasurarii procedurii prealabile a concilierii reclamantul, deoarece este la latitudinea sa momentul in care va face convocarea. Nimic nu il obliga pe reclamant nu efectueze procedura din timp si sa nu ajunga in situatia in care dreptul sau la actiune se poate prescrie. S-ar putea discuta insa situatia in care creditorul convoaca debitorul la conciliere ca exact 45 de zile anterior implinirii cursului prescriptiei, iar debitorul ar solicita o amanare a datei concilierii, ceea ce ar atrage prescrierea dreptului la actiune al creditorului. Apreciem ca intr-un asemenea caz nu ar trebui sa se faca caz la institutia suspendarii, ci la aceea a repunerii in termenul de prescriptie exctinctiva reglementat de art .19 alin.1 din Decretul 167/1958. ______________________________________________________________
Consideratii critice si clasificari pe marginea procedurii concilierii directe in litigiile comerciale patrimoniale- Bogdan Papandopol, Revista Dreptul, Anul XIV, seria a III a, nr. 8/2003; Drept civil. Partea generala- G.Boroi, Editura All Educational, Bucuresti 1998 Consideratii critice si clasificari pe marginea procedurii concilierii directe in litigiile comerciale patrimoniale - Bogdan Papandopol, Revista Dreptul, Anul XIV, seria a III-a, nr. 8/2003;

23

Acest lucru este posibil in masura in care reclamantul a depus toate diligentele pentru a realiza procedura concilierii in timp util astfel incat sa fie respectate termenele prevazute , insa depasirea termenului s-a datorat amanarilor solicitate de debitor. In acest caz ne-am afla in fata unei cauze temeinic justificate menita sa duca la repunerea in termenul de prescriprie. Caracterul temeinic justificat care a dus la depasirea termenului de prescriptie se va aprecia de catre instantele de judecata. 10. PROCEDURA CONCILIERII PREALABILE. CEREREA RECONVENTIONALA Art. 7205 Daca paratul are pretentii impotriva reclamantului derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala. In cazul litigiilor prevazut de art.720 1 nu este necesara o alta incercare de conciliere. Este posibil ca legiuitorul sa fi ales aceasta solutie avand in vedere ca actiunea reconventionala poate sa fie promovata, in cazul litigiilor comerciale evaluabile in bani, numai daca pretentiile paratului fata de reclamant deriva din acelasi raport juridic, iar o data concilierea facuta autorul actiunii introductive nu mai are niciun sens repetarea ei. Solutia nu este considerata echitabila, in baza unei opinii formulate in doctrina. Obligativitatea procedurii concilierii fiind numai in seama reclamantului nu si a paratului- reclamant. Cel putin pentru identitate de ratiune ar fi trebuit ca si paratul-reclamant sa respecte procedura. Acelasi lucru s-ar impune si pentru intervenient. Doctrina prezinta insa si o opinie contrara, conform careia procedura concilerii nu este obligatorie in cazul cererilor incidente, cu motivarea ca aceasta procedura nu este obligatorie nici in cazul cererii reconventionale.

24

Vom prezenta in continuare o speta a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa irevocabila prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie privitoare la procedura concilierii si cererea reconventionala.

Procedura concilierii prealabile. Cererea reconventionala. Speta C. proc. Civ.: art. 7201 Parata reclamanta trebuie sa urmeze procedura prealabila prevazuta de art. 7201 C. proc. civ., iar faptul ca cererea sa a avut caracter reconventional nu face sa devina incidente, in mod automat, prevederile art. 7205 alin. (1) C. proc. civ., atat timp cat pretentiile partilor nu deriva din acelasi raport juridic. (Decizia comerciala nr. 69 din 27 ianuarie 2005, Sectia a VI-a comerciala)

Prin incheierea data de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala la data de 6 mai 2003, in dosarul nr. 571/2003, s-a dispus disjungerea cererii reconventionale, prin care parata-reclamanta S.C. O. S.R.L. a solicitat obligarea reclamantului-parat F.M.V. la a-i preda documentele contabile primare intocmite in perioada 2 noiembrie 1999 23 august 2002 si la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlul de despagubiri. Pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, s-a format, astfel, dosarul nr. 8744/2003. La termenul de la 9 decembrie 2003, tribunalul a admis exceptia prematuritatii, pe capatul de cerere reconventionala, prin care reclamanta S.C. O. S.R.L. a solicitat obligarea paratului F.M.V. la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlul de despagubiri. Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca pretentiile reclamantei formulate pe calea unei cereri reconventionale in dosarul nr. 571/2003 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala nu aveau legatura cu actiunea principala si ca reclamanta nu a respectat pentru aceasta cerere evaluabila in bani procedura prealabila a concilierii directe prevazute de art. 7201 C. proc. civ. Totodata, instanta a inlaturat sustinerile reclamantei, potrivit carora in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 7205 C. proc. civ., avand in

25

vedere ca pretentiile reclamantei nu derivau din acelasi raport juridic cu pretentiile paratului (pretentii ce formau obiectul dosarului 571/2003), iar in aceasta situatie, ar fi trebuit urmata procedura prealabila prevazuta de art. 7201 C. proc. civ. Prin sentinta comerciala nr. 6506 din 18 mai 2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, a fost respins capatul de cerere privind predarea documentelor contabile, ca nefondat, iar capatul de cerere privind daunele-interese a fost respins, ca prematur. Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca paratul F.M.V. a fost asociat si administrator al S.C. O. S.R.L., pana la data de 23 august 2002, data autentificarii de catre B.N.P. E.G. a contractului de cesiune nr. 3824/2002. Instanta de fond a mai constatat ca societatea reclamanta pretinde ca paratul a refuzat predarea documentelor contabile ale societatii intocmite in perioada 2 noiembrie 1999 23 august 2002, motiv pentru care a fost amendata de cate organele fiscale de control cu suma de 10.000.000 lei, pentru deficiente constatate in evidenta contabila. Totodata, prima instanta a mai retinut, din declaratiile martorilor S.S. si N.D., ca paratul a predat la plecarea din societate o parte dintre documente (acte, facturi, extrase bancare) si ca restul documentelor contabile au fost predate contabilului, pe baza de proces-verbal, de catre fostul contabil. Pe de alta parte, instanta de fond a mai constatat ca reclamanta a refuzat sa raspunda la intrebarile propuse de parat, refuzul fiind apreciat ca nejustificat, in raport de continutul intrebarilor. In aceste conditii, tribunalul a apreciat ca reclamanta nu a facut dovada pretentiilor sale, in conformitate cu prevederile art. 1169 C. proc. civ. Cat priveste cel de-al doilea capat de cerere, instanta de fond l-a respins, ca prematur, ca o consecinta a admiterii exceptiei prematuritatii, prin incheierea de la termenul din 9 decembrie 2003. Impotriva acestei sentinte, S.C. O. S.R.L. a declarat apel, solicitand schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata. In motivare, apelanta a aratat ca prima instanta a interpretat in mod eronat probele testimoniale administrate in cauza, deoarece martora S.S. a declarat ca la data la care aceasta a preluat contabilitatea societatii nu a primit o parte a documentelor nici de la parat, nici de la fosta contabila 26

(martora N.D.). Pe de alta parte, apelanta a aratat ca instanta a retinut, de asemenea in mod eronat, ca societatea a refuzat sa raspunda la interogatoriul paratului, deoarece apelanta doar a solicitat instantei sa cenzureze anumite intrebari. Pe de alta parte, apelanta a sustinut ca in mod gresit a fost admisa exceptia prematuritatii, in ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, deoarece raportul juridic dedus judecatii nu are caracter comercial, astfel incat dispozitiile art. 7201 C. proc. civ. Nu sunt aplicabile. In justificarea acestei sustineri, apelanta a precizat ca a fost amendata in baza Legii nr. 82/1991, cu suma de 10.000.000 lei, pentru deficiente constatate in evidenta contabila. In aceasta ordine de idei, apelanta a aratat ca, in temeiul art. 11 din Legea 82/1991, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului care are obligatia gestionarii unitatii respective. Invocand si prevederile art. 35 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, apelanta a precizat ca cel de-al doilea capat de cerere din actiune reprezinta o actiune in regres impotriva administratorului, actiune ce are un caracter civil, iar nu comercial, doar prevederile art. 17 C. proc. civ. impunand judecata acestui capat de cerere de sectia comerciala a Tribunalului Bucuresti. La data de 17 ianuarie 2005, intimatul a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat. Analizand actele dosarului, prin prisma criticilor aduse de apelanta sentintei primei instante, curtea a retinut urmatoarele: Intimatul a fost asociat si administrator al S.C. I. S.R.L. (actuala S.C. O. S.R.L.), pana la data de 23 august 2002. Pentru a putea fi admis primul capat de cerere, ar fi fost nevoie ca apelanta-reclamanta sa fi indicat, pe de o parte, care sunt documentele contabile primare a caror predare o solicita si, pe de alta parte, sa fi dovedit ca acestea se afla la intimatul-parat. Or, niciuna din aceste conditii nu a fost indeplinita. Astfel, in mod corect a interpretat tribunalul probele administrate in cauza, deoarec obligatia care i-a venit intimatului (de tinere legala a evidentei contabile), pana la incetarea calitatii sale de administrator, nu echivaleaza cu obligatia de detinere a actelor contabile, la domiciliul administratorului, materializata fizic. In acest sens, din declaratiile martorilor M.D., N.D. si S.S. 27

rezulta ca documentele primare contabile se aflau la biroul contabil, la punctul de lucru hotarat de societate, respectiv la firma. Pe de alta parte, martorele N.D. si S.S. au afirmat ca a avut loc predarea anumitor acte contabile. Cat priveste refuzul apelantei de a raspunde la anumite intrebari din interogatoriul propus de intimat, acesta a fost, intr-adevar, nejustificat, deoarece, atat timp cat instanta nu a respins respectivele intrebari chiar la data depunerii la dosar a interogatoriului, nicio parte nu este indrituita sa refuze raspunsul. In aceste conditii, curtea a constatat ca apelanta nu a dovedit care sunt documentele contabile primare a caror predare o solicita si nici ca acestea se afla la intimat, astfel incat in mod legal primul capat de cerere a fost respins, ca nefondat. Apelanta sustine ca cel de-al doilea capat de cerere nu are caracter comercial, astfel incat nu ar fi trebuit urmata procedura prealabila prevazuta de art. 7201 C. proc.civ. O asemenea sustinere este, insa, lipsita de suport legal; indiferent de raportul juridic care a determinat nasterea pretentiilor apelantei, prezumtia de comercialitate instituita de art. 4 C. com. Si neinlaturata de parte confera acestora caracter comercial. Mai mult decat atat, apelanta nu poate sustine ca actiunea in raspundere a administratorului unei societati comerciale nu are caracter comercial. In aceste conditii, apelanta ar fi trebuit sa urmeze procedura prealabila prevazuta de art. 7201 C. proc. civ., iar faptul ca cererea sa a avut un caracter reconventional in dosarul 571/2003 nu face sa devina incidente, in mod automat, prevederile art. 7205 alin. (1) C. proc. civ., caci pretentiile partilor nu deriva din acelasi raport juridic (in dosarul 571/2003 reclamantul F.M.V. solicitase radierea sediului S.C. O. S.R.L.). Asa fiind, cum apelanta nu a indeplinit cerinta nasterii dreptului la actiune (procedura prealabila prevazuta de art. 7201 C. proc. civ.), in mod legal, prima instanta a admis exceptia prematuritatii pe cel de-al doilea capat de cerere, ca prematur formulat, prin sentinta apelata. Avand in vedere considerentele expuse mai sus, curtea a apreciat ca apelul este nefondat, motiv pentru care, in baza art. 296 C. proc. civ., l-a respins, ca atare. 28

A luat act ca intimatul nu solicita cheltuieli de judecata. NOTA: Decizia comerciala nr. 69 din 27 ianuarie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala a devenit irevocabila prin respingerea recursului, ca nefondat, prin decizia nr. 5146 din 1 noiembrie 2005 a I.C.C.J., Sectia comerciala.

11. PROCEDURA PREALABILA A CONCILIERII SI SOMATIA DE PLATA Ordonanta 5/2001 prevede in articolul 1 : Procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, reguament sau altui inscris, insusit de pati prin semnatura ori alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. Procedura somatiei de plata reglementata de O.G. 5/2001 constituie o procedura speciala a carei aplicabilitate nu este conditionata de parcurgerea concilierii directe prevazuta de art.720 319/2002, Curierul Judiciar nr. 6/2002 Procedura speciala a somatiei de plata, reglementata de Ordonata Guvernului 5/2001, este derogatorie de la dreptul comun. Altfel fiind, in cadrul acestei proceduri speciale nu sunt incidente dispozitiile art. 720 1 Cod Procedura Civila nefiind necesara efectuarea concilierii directe prealabile, datorita caratcerului necontencios al acesteia. Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala, decizia nr. 1744/2002, Practica judiciara comerciala pe anul 2002, pg. 323-324.
1

Cod Procedura Civila.- Curtea de

Apel Galati, sectia comerciala si de contencios administrativ, dec. nr.

29

12. PROCEDURA PREALABILA DE CONCILIERE SI ARBITRAJUL Concilierea nu este obligatorie in materie de arbitraj . Dispozitiile art.7201 Cod Procedura Civila nu sunt aplicabile in litigiul de fata, acesta fiind supus reglementarii Cartii a IV-a Despre arbitraj din Codul de Procedura Civila. Cele doua dispozitii legale - art. 341 alin. 2 Cod Procedura Civila, care prevede printre altele, ca partile stabilesc procedura unei eventuale concilieri prealabile si art. 7201 Cod Procedura Civila referitor la concilierea directa au caracter de dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun al procesului civil si ca atare sunt de stricta interpretare. Asa fiind, chiar daca au unele trasaturi comune si urmaresc aceeasi finalitate, ele se aplica strict in contenciosul pentru care au fost edictate, prima in litigiul arbitral, iar secunda in procesul comercial judiciar, fara ca, in lipsa unei intelegeri a partilor sau a unei dispozitii legale, sa se aplice una in locul celeilalte. Imprejurarea ca o dispozitie speciala - cum este art. 7201 Cod Procedura Civila- are caracter imperativ nu justifica ipso facto aplicabilitatea ei dincolo de contenciosul pentru care a fost edictata. - Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, incheierea din 9 octombrie 2001, Pandectele romane nr. 1/2002, pg. 171. 13. SANCTIUNILE APLICABILE IN CAZUL NEREPECTARII PROCEDURII PREALABILEA CONCIRIERII Codul de Procedura Civila nu reglementeaza sanctiunea aplicabila in cazul nerespectarii procedurii prealabile a concilerii. In cazul in care reclamantul nu a efectuat procedura prealabila s-a considerat in doctrina ca neefectuarea ei constituie un fine de neprimire a cererii de chemare in judecata introdusa de reclamant si ca, in temeiul art. 109 alin 2 Cod procedura Civila, presedintele instantei nu va primi cererea, ci va indruma pe reclamant sa realizeze procedura prealabila impusa de lege.

30

Daca cererea de chemare in judecata este inregistrat de instanta, actiunea reclamantului va fi respinsa, pe cale de exceptie ca inadmisibila. Cererea se va respinge ca inadmisibila si atunci cand reclamatul va face dovada ca s-a realizat concilierea directa dupa inregistrarea ei. Un alt punct de vedere, considera ca nerespectarea procedurii pralabile obligatorii a concilerii, atrage solutia respingerii actiunii ca prematur introdusa. 14. PROPUNRI DE LEGE FERENDA Textul legal care reglementeaza procedura prealabila a concilierii este deturnat de la intentia legiuitorului si anume aceea de a asigura celeritate in raporturile comerciale si de a degreva rolul instantelor. In cazul in care partile doresc sa ajunga la o intelegere amiabila in privinta unui anumit litigiu acestea se pot intalni si discuta in ce masura pot ajunge la un acord. Nu este necesar ca un text legal sa impuna obligativitatea concilierii. Se poate ajunge in situatia in care, reclamantul pagubit, sa piarda si mai mult timp efectuand aceasta procedura - intre 15-30 de zile. Ar fi fost necesar ca textul legal sa prevada un termen in care sa fie introdusa cererea de chemare in judecata dupa ce s-a efectuat procedura concilierii. Daca se lasa un termen prea mare sa treaca, dintre momentul efectuarii procedurii prealabile a conciliereii si introducerea cererii de chemare in judecat, este posibil ca realitatile care au stat la baza procedurii concilierii sa nu mai fie de actualitate. In plus, introducerea unui termen pentru depunerea cererii de chemare in judecata dupa efectuarea concilierii, ar avea ca efect si inlaturare incertitudii din raporturile juridice. Ar trebui sa se stabileasca anumite valori de la care sa se efectueze procedura concilierii. Actuala reglementare nu stabileste nicio o limita valorica. Oricat de mica ar fi suma solicitata de catre reclamant, acesta trebuie sa efectueze procedura prealabila. Un alt aspect care ar trebui lamaurit este cel privitor la sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta procedura prealabila a conicierii. Considream, ca ar fi firesc sa se stabileasca ca sanctiune, prematuritatea cererii de chemare in judecata.

31

Desi legea nu prevede in prezent nimic cu privire la acest aspect, trebuie sa se stabileasca si influenta pe care o are asupra prescriptiei extinctive aceasta procedura. 15. PUNCTE DE VEDERE AL CURTII CONSTITUTIONALE ASUPRA ART. 7201 Cod procedura civila Prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 Cod de Procedura Civila. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul a aratat ca, intrucat textul nu se refera la procesele si cererile adresate instantelor comerciale, ci la procesele si cererile in materie comerciala, rezulta ca justitiabilul este lipsit de accesul la justitie. Astfel, daca, prin ipoteza, reclamantul considera in mod eronat ca actiunea sa are natura juridica civila, cu deplina buna-credinta, el se va adresa direct instantei, fara indeplinirea procedurii prealabile de conciliere. Instanta, constatand ca in realitate actiunea are un caracter comercial, isi va declina competenta in favoarea instantei comerciale, care va respinge respectiva actiune, ca prematura, ceea ce este de natura a aduce atingere accesului liber la justitie. Pe de alta parte, autorul a apreciat ca textul normei procedurale criticat nu satisface doua dintre criteriile impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind reglementarile legale, respectiv precizia si previzibilitatea acestora. Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile privind solutionarea litigiilor in materie comerciala, cuprinse in Capitolul XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedura civila, instituie o procedura speciala de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directa prealabila intre parti si o procedura de judecata derogatorie de la dreptul comun. Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel in toate cazurile in care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa in cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmarit restrangerea accesului liber la justitie, de care, in mod evident, cel interesat beneficiaza in conditiile 32

legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurandu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti. Asa fiind, textul de lege criticat este in deplin acord cu dispozitiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila. Mai trebuie mentionat ca, din ansamblul reglementarii, rezulta ca, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna in practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti mai pregnant in materie comerciala si sa degreveze activitatea instantelor de judecata. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se intelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente. Fata de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica nu poate fi calificata ca o ingradire a accesului liber la justitie, in acceptiunea prohibita de prevederile constitutionale de referinta, atata vreme cat partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare in judecata. Pe de alta parte, autorul exceptiei deduce neconstitutionalitatea reglementarii legale criticate, constand in ingradirea accesului liber la justitie, si din interpretarea si aplicarea textului de lege dedus controlului, in situatia in care reclamantul, considerand ca litigiul are natura juridica civila, sesizeaza direct instanta, care, analizand situatia de fapt, califica actiunea drept litigiu comercial si o respinge ca fiind prematur introdusa, intrucat nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere. Cu privire la aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca sfera litigiilor comerciale este reglementata, avand la baza criteriile stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comert. Sub incidenta procedurii de solutionare a litigiilor comerciale intra nu numai litigiile comerciale propriu-zise, ci si cele asimilate lor prin dispozitiile art. 72010 din Codul de procedura civila. Curtea a apreciat ca stabilirea naturii juridice a cererii de chemare in judecata are la baza criteriile stabilite prin dispozitiile legale mentionate mai sus, acestea furnizand premisa intrinseca la care face trimitere art. 7201 din 33

Codul de procedura civila, o eventuala imprecizie sau lipsa de rigoare a lor, de natura sa antreneze erori de calificare a naturii juridice a cauzei, neoferind temei criticii de neconstitutionalitate a reglementarii legale deduse controlului. De altfel, o eventuala calificare eronata a naturii juridice a cauzei deduse judecatii constituie un risc a carui transpunere in realitate este in exclusivitate imputabila reclamantului, care nu a inteles sa-si asigure o asistenta juridica de calitate, desi, potrivit art. 7202 din Codul de procedura civila, in procesele si cererile in materie comerciala partile sau reprezentantii lor pot fi asistati de experti ori de alti specialisti. Asa fiind, imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca dipozitiile legale referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala, ca si consecintele juridice ale nerespectarii lor, nu s-a conformat exigentei legale, invocand, de fapt, propria sa culpa, lipseste de indreptatire critica reglementarii in cauza, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Fata de cele aratate, Curtea a constatat ca dispozitiile art 720 indice 1alin(1) Cod procedura Civila sunt in concordanta cu prevederile constitutionale privind accesul liber la justitie, precum si cu reglementarile internationale cuprinse in art.6 par.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptujl persoanei la un proces echitabil, judecat intr-un termen rezonabil. In acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr.361 din 2 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.461 din 29 mai 2006 si Decizia nr.441 din 15 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.931 din 19 octombrie 2005. Astfel prin Decizia nr.361 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civila. Autorii exceptiei au solicitat admiterea criticii de neconstitutionalitate, ntruct, prin aplicarea dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civila, att n cauzele comerciale, ct si n cele civile, se aduce atingere n mod nejustificat drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor. Curtea avnd n vedere actele si lucrarile dosarelor a retinut urmatoarele:

34

n motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au aratat ca textul de lege criticat ncalca dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, dreptul la aparare si la un proces echitabil, ntruct imprecizia textului de lege criticat da posibilitatea instantei de a-l aplica si n litigiile dintre persoane fizice, necomercianti, si persoane juridice, comercianti. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii, specifica solutionarii litigiilor n materie comerciala, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se ncalca principiul egalitatii cetatenilor n fata legii si se ngradeste dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului ntr-un termen rezonabil, suficient pentru pregatirea apararii. Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila si Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, instantele in fata carora s-a ridicat aceasta exceptie, au apreciat exceptia de neconstitutionalitate ca fiind nentemeiata, aplicarea legii comerciale n litigiile dintre un comerciant si un necomerciant fiind expres reglementata de art. 56 din Codul comercial. S-a mai arata ca, pe de o parte, principiul celeritatii solutionarii litigiilor comerciale nu vine n conflict cu normele de procedura civila care au caracterul unor garantii procesuale, iar, pe de alta parte, judecatorul are obligatia de a pune n vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin si de a starui, n toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei. Curtea examinnd ncheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele ntocmite de judecatorulraportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, a retinut urmatoarele: Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l constituie dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila, dispozitii care au urmatorul continut: "n procesele si cererile n materie comerciala evaluabile n bani, nainte de introducerea cererii de chemare n judecata, reclamantul va ncerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. n scopul aratat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversa, comunicndu-i n scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau 35

orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin nmnarea nscrisurilor sub semnatura de primire. Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2. Rezultatul concilierii se va consemna ntr-un nscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti. nscrisul despre rezultatul concilierii ori, n cazul n care prtul nu a dat curs convocarii prevazute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare n judecata." Autorii exceptiei au sustinut ca dispozitiile legale criticate ncalca prevederile constitutionale ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertatilor si ndatoririlor fundamentale, ale art. 16 care consacra egalitatea n fata legii, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privitoare la accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la aparare si ale art. 53 privind restrngerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Examinnd exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna n practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti - mai pregnant n materie comerciala - si sa degreveze activitatea instantelor de judecata. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se ntelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente. Fata de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica nu poate fi calificata ca o ngradire a accesului liber la justitie, n acceptiunea prohibita de prevederile constitutionale de referinta, atta vreme ct partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare n judecata.

36

Pe de alta parte, autorii exceptiei deduc neconstitutionalitatea reglementarii legale criticate, constnd n ngradirea accesului liber la justitie, si din interpretarea si aplicarea textului de lege supus controlului, n situatia n care reclamantul, considernd ca litigiul are natura juridica civila, sesizeaza direct instanta, care, analiznd situatia de fapt, califica actiunea drept litigiu comercial si o respinge ca fiind prematur introdusa, ntruct nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere. Cu privire la aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca sfera litigiilor comerciale este reglementata potrivit criteriilor stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comert. Acestea sunt fie obiective, datorita naturii lor juridice sau pentru motive de ordine publica, fiind calificate ca atare prin lege, fie subiective, n considerarea calitatii de comerciant a persoanei care le savrseste. Curtea a apreciat ca stabilirea naturii juridice a cererii de chemare n judecata are la baza criteriile stabilite prin dispozitiile legale mentionate mai sus, acestea furniznd premisa intrinseca la care face trimitere art. 7201 din Codul de procedura civila, o eventuala imprecizie sau lipsa de rigoare a lor, de natura sa antreneze erori de calificare a naturii juridice a cauzei, neoferind temei criticii de neconstitutionalitate a reglementarii legale deduse controlului. Or, este evident ca actele juridice ncheiate ntre persoane fizice si Casa de Economii si Consemnatiuni, respectiv contractele de depozit, reprezinta, potrivit art. 3 pct. 11 din Codul comercial, att fapte de comert obiective, data fiind natura juridica a operatiunilor bancare, ct si subiective, potrivit art. 4 din acelasi cod, datorita calitatii de comerciant a persoanei juridice ce desfasoara astfel de operatiuni. Asa fiind, mprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca dispozitiile legale referitoare la solutionarea litigiilor n materie comerciala, ca si consecintele juridice ale nerespectarii lor, nu s-a conformat exigentei legale, invocnd, de fapt, propria sa culpa, lipseste de ndreptatire critica reglementarii n cauza, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Fata de cele aratate, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila sunt n concordanta cu prevederile constitutionale privind egalitatea cetatenilor n fata legii, accesul liber la justitie, dreptul la 37

aparare sau cele referitoare la restrngerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si cu reglementarile internationale cuprinse n art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat ntr-un termen rezonabil. Pentru aceste considerente Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civila. Prin Decizia nr.441 din 15 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.931 din 19 octombrie 2005 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 alin. 1 si art. 7205 alin. 3 din Codul de procedura civila. Curtea avnd n vedere actele si lucrarile dosarului a constatat urmatoarele: n motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia a precizat ca exceptia are ca obiect dispozitiile "art. 7201 alin. 1 si art. 7205 alin. 3 din Codul de procedura civila pentru ipoteza n care actiunea reclamantului este modificata la prima zi de nfatisare ca urmare a cererii reconventionale a prtului". Autorul exceptiei a invocat n sustinerea acesteia dispozitiile art. 109 alin. 1, art. 112 si art. 132 alin. 3 din Codul de procedura civila, precum si dispozitiile art. 21 alin. (3), art. 41 alin. (1), (3), (4), (5), (6) si (7) [devenit, dupa republicarea Constitutiei, art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) si (8)], art. 41 1 [devenit art. 45], art. 123 alin. (11) [devenit art. 124 alin. (2)] si art. 135 din Constitutia Romniei, astfel cum a fost modificata prin legea de revizuire a Constitutiei. Autorul exceptiei a sustinut ca actiunea initiala introdusa la instanta nu necesita concilierea directa prevazuta de art. 7201 din Codul de procedura civila. De asemenea, a aratat ca, n baza art. 7205 alin. 1 teza a doua din cod, nici pentru capatul principal din cererea reconventionala (evacuare) nu era necesara concilierea directa. Avnd n vedere cererea reconventionala, autorul exceptiei a considerat ca a fost nevoit sa solicite instantei ca, n eventualitatea n care se va dispune evacuarea, sa "se recunoasca investitiile facute n spatiul nchiriat si sa fie obligat Spitalul clinic Filantropia sa achite contravaloarea acestor investitii; de asemenea [s-a invocat si] dreptul de 38

retentie asupra spatiului". n aceasta situatie, se arata n continuare, "avnd n vedere existenta unui proces pe rol si nvestirea instantei cu o cauza litigioasa, cu probele existente la dosar, apare si necesitatea de a solutiona pricina dedusa judecatii n cel mai scurt timp, adica ntr-un termen rezonabil, astfel cum dispune [art. 21 alin. (3) din Constitutie], att pentru a reglementa litigiul si a stinge starea conflictuala, ct si pentru a degreva rolul instantelor. Apare cu totul disproportionata si ncarcata de un formalism excesiv, fata de situatia concreta din dosar, efectuarea unei concilieri prealabile distincte, att timp ct exista deja un proces pe rol, iar partile si cunosc atitudinea fata de problema litigioasa". n sprijinul acestor argumente autorul exceptiei a invocat si art. 7201 din Codul de procedura civila, "care impune procedura concilierii directe nainte de a introduce cererea de chemare n judecata doar n acele procese comerciale care sunt evaluabile n bani". Or, se arata n finalul sustinerii, "cererea introductiva nu a fost o cerere n pretentii, ci o cerere neevaluabila pecuniar [...] si nu este necesara procedura concilierii n acest caz". n legatura cu ncalcarea dispozitiilor art. 41 din Constitutie, autorul exceptiei a apreciat ca, n cazul unei evacuari din spatiul n care a investit importante sume fara a avea posibilitatea de a-si recupera investitia, ar fi "expropriat n mod abuziv". Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nentemeiata. Se arata ca autorul exceptiei "a formulat, dupa depunerea de catre prt a ntmpinarii, cerere modificatoare, n conditiile art. 132 alin. 3 din Codul de procedura civila, potrivit caruia nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece n ncheierea de sedinta declaratiile verbale facute n instanta, cnd se cere valoarea obiectului pierdut sau pierit. Este adevarat ca cererea reclamantei a fost respinsa n considerarea caracterului obligatoriu al procedurii de conciliere, care nu a fost efectuata n cauza pentru pretentiile din cererea modificatoare. Aceasta, nsa, reprezinta interpretarea data de instanta de fond dispozitiilor legale ce reglementeaza posibilitatea partilor de a formula cereri noi, ntr-un proces deja nceput prin coroborare cu prevederile legale ce impun ndeplinirea unor proceduri prealabile [...]."

39

n conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ncheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. Guvernul a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate este nentemeiata. n argumentarea acestei sustineri, Guvernul a facut referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 335 din 16 septembrie 2004, n care se arata ca, "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel n toate cazurile n care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa n cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmarit restrngerea accesului liber la justitie, de care, n mod evident, cel interesat beneficiaza n conditiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, n vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurndu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti". Totodata, se mentioneaza n continuarea argumentarii punctului de vedere prezentat de Guvern, "Curtea Constitutionala a statuat n mod constant ca reglementarea de catre legiuitor, n limitele competentei ce ia fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrngere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva, n detrimentul altor titulari de drepturi, n egala masura ocrotiti". Pe de alta parte, se apreciaza ca argumentele autorului exceptiei se bazeaza pe interpretarea corelativa a unor texte legale de catre instanta, fara a sustine elemente de neconstitutionalitate, aspectele invocate constituind mai curnd o problema de aplicare a legii. Avocatul Poporului a considerat ca exceptia este nentemeiata. Se arata, n sustinerea acestui punct de vedere, ca dispozitiile criticate nu ncalca prevederile art. 21 din Constitutie deoarece, "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere nu s-a urmarit restrngerea accesului liber la justitie, de care cel interesat beneficiaza n conditiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, n vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurndu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti. 40

Mai mult, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna n practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti - mai pregnant n materie comerciala - si sa degreveze activitatea instantelor de judecata". Este mentionata, n acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 335 din 16 septembrie 2004. S-a apreciat ca dispozitiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie. Totodata, s-a aratat ca art. 7201 alin. 1 si art. 7205 alin. 3 din Codul de procedura civila "reprezinta norme de procedura a caror reglementare este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, n considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie". n opinia Avocatului Poporului, celelalte dispozitii constitutionale invocate n sustinerea exceptiei - art. 44 si 136 - nu au relevanta n cauza de fata. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Curtea examinnd ncheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul ntocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l constituie dispozitiile art. 7201 alin. 1 si art. 7205 alin. 3 din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins: - Art. 7201 alin. 1: "n procesele si cererile n materie comerciala evaluabile n bani, nainte de introducerea cererii de chemare n judecata, reclamantul va ncerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte."; - Art. 7205 alin. 3: "n cazul n care prtul a introdus cerere reconventionala, reclamantul va depune ntmpinare pna la prima zi de nfatisare. La cererea partii interesate, 41 instanta, tinnd seama de

complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea ntmpinarii, precum si pentru studierea acesteia de catre prt." Autorul exceptiei a sustinut ca dispozitiile legale criticate ncalca prevederile constitutionale cuprinse n art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) si (8), art. 45, art. 124 alin. (2) si art. 135. Dispozitiile constitutionale invocate n sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins: - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor ntr-un termen rezonabil."; - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...] (3) Nimeni nu poate fi expropriat dect pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...] (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. (6) Despagubirile prevazute n alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, n caz de divergenta, prin justitie. (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobndita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobndirii se prezuma. [...]"; - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora n conditiile legii sunt garantate."; - Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti."; - Art. 135: "(1) Economia Romniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; b) protejarea intereselor nationale n activitatea economica, financiara si valutara; 42

c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, n concordanta cu interesul national; e) refacerea si ocrotirea mediului nconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic; f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii; g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala n concordanta cu obiectivele Uniunii Europene." Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, n esenta, ca textul de lege criticat este contrar dispozitiilor constitutionale mentionate, n ipoteza n care actiunea a fost pornita printr-o cerere neevaluabila n bani, situatie n care procedura concilierii directe nu este obligatorie, dar a continuat prin formularea unei cereri accesorii (cerere reconventionala) evaluabile n bani, caz n care "apare, cu totul disproportionata si ncarcata de un formalism excesiv, [...] efectuarea unei concilieri prealabile distincte, atta timp ct exista deja un proces pe rol". Analiznd exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca aceasta este nentemeiata, ntre textele legale criticate si textele constitutionale invocate n sustinerea exceptiei neexistnd incompatibilitate. Curtea a retinut, totodata, ca autorul exceptiei nu critica, n realitate, neconstitutionalitatea celor doua texte ale Codului de procedura civila, ci sustine ca ele nu erau aplicabile (prevederile referitoare la conciliere) cauzei n care a ridicat exceptia, problema care nu intra n sfera controlului de constitutionalitate, ci n aceea a aplicarii legii de catre instanta de judecata. De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 7201 alin. 1 din Codul de procedura civila. Prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, Curtea a constatat ca "dispozitiile privind solutionarea litigiilor n materie comerciala, cuprinse n cap. XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedura civila, instituie o procedura speciala de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directa prealabila ntre parti si o procedura de judecata derogatorie de la dreptul comun". Totodata, Curtea a retinut ca, "potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, stabilirea regulilor de desfasurare a 43

procesului n fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, n considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea nengradita a celor interesati de a le utiliza, n formele si n modalitatile prevazute de lege. Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel n toate cazurile n care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa n cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmarit restrngerea accesului liber la justitie, de care, n mod evident, cel interesat beneficiaza n conditiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, n vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurndu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti. Asa fiind, textul de lege criticat este n deplin acord cu dispozitiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora, n cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa ndeplinirea unei proceduri prealabile, n conditiile stabilite de acea lege [...]." Prin decizia mentionata se arata, de asemenea, ca, "din ansamblul reglementarii, rezulta ca, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna n practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti - mai pregnant n materie comerciala - si sa degreveze activitatea instantelor de judecata. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se ntelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente". Solutia Curtii Constitutionale n cauza respectiva, precum si considerentele care au stat la baza sa si pastreaza valabilitatea si n cauza de fata, ntruct nu se invoca elemente noi de natura a schimba aceasta jurisprudenta. n ceea ce priveste dispozitiile art. 7205 alin. 3 din Codul de procedura civila, criticate, de asemenea, de catre autorul exceptiei, Curtea observa ca dispozitiile respective, care se refera la ipoteza introducerii de catre prt a unei cereri reconventionale si a depunerii ntmpinarii de catre reclamant, nu sunt de natura a ncalca, prin continutul lor, dispozitiile constitutionale ale art.

44

21 alin. (3), fiind asigurate att dreptul la un proces echitabil, ct si solutionarea cauzei ntr-un termen rezonabil. Referitor la celelalte dispozitii constitutionale invocate n sustinerea exceptiei, si anume art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) si (8), privind dreptul de proprietate, cele ale art. 45 privind accesul liber la o activitate economica, precum si cele ale art. 124 alin. (2) privind nfaptuirea justitiei si ale art. 135 privind economia, Curtea retine, asa cum sustine si Avocatul Poporului n punctul sau de vedere, ca acestea nu au, n mod evident, incidenta n cauza de fata, neavnd legatura cu textele criticate ale Codului de procedura civila. n ceea ce priveste sustinerea ca textele criticate ncalca alte prevederi din Codul de procedura civila, aceasta nu poate fi primita, deoarece, chiar daca ar fi reala, s-ar pune problema existentei unei deficiente de coordonare legislativa, de resortul exclusiv al autoritatii legiuitoare, iar nu de competenta Curtii Constitutionale. Potrivit considerentelor expuse, n temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 alin. 1 si art. 7205 alin. 3 din Codul de procedura civila.

16. SPETE Conciliere directa prealabila. Caracterul imperativ al prevederilor art. 7201 din Codul de procedura civila. Prematuritatea cererii de chemare in judecata ca urmare a nerespectarii, in mod integral, a prevederilor legale mentionate. Codul de procedura civila: art. 7201 Potrivit dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civila, in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii, reclamantul trebuie sa incerce solutionarea 45

litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. Pe langa cele aratate, dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila au caracter imperativ si in ceea ce priveste respectarea modului de efectuare a procedurii. In cazul in care nu s-au respectat integral si intocmai prevederile legale la care s-a facut referire, instanta trebuie sa retina ca cererea de chemare in judecata este prematura. (Decizia nr. 66 din 21 ianuarie 2003 Sectia a VI-a comerciala) Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a comerciala la data de 17.05.2002, reclamanta S.C. N. S.R.L. a chemat in judecata pe parata S.C. M. S.R.L., solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 81.000.000 lei, reprezentand contravaloarea publicatiilor livrate, potrivit facturilor emise. Prin Sentinta civila nr. 13593 din 7.11.2002, pronuntata in Dosarul nr. 9780/2002, Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a comerciala a admis exceptia prematuritatii, exceptie invocata din oficiu, si, pe cale de consecinta, a respins actiunea reclamantei ca prematur introdusa. Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, ca prima convocare la conciliere efectuata de reclamanta nu precizeaza timpul si locul cand va avea loc concilierea, iar cea de-a doua convocare stabileste un termen de 10 zile, mai mic decat cel prevazut imperativ de art. 720 1 alin. 3 din Codul de procedura civila. Impotriva acestei sentinte, reclamanta S.C. N. S.R.L. a declarat recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 3041 din Codul de procedura civila, solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii de fond si rejudecarea cauzei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu obligarea intimateiparate la cheltuieli de judecata. In motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca procedura de conciliere a fost efectuata, intimata-parata fiind notificata de doua ori la conciliere prin notificarile aflate la dosar. S-a mai aratat ca prin respingerea actiunii creditoarea este prejudiciata in mod ireparabil, pentru ca suma datorata dateaza din perioada iulie 1999 octombrie 1999, nemaiputand fi reluata procedura concilierii deoarece opereaza prescriptia. 46

Prin cererea completatoare depusa la dosar la data de 15.01.2003, recurenta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa. Examinand recursul declarat de recurenta in raport cu actele si lucrarile cauzei si in raport cu dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata. Astfel, art. 7201 alin. 1 din Codul de procedura civila prevede ca In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. In aliniatele urmatoare ale art. 7201 din Codul de procedura civila se stabileste in mod imperativ modalitatea in care trebuie sa fie realizata procedura concilierii directe, reclamantul avand obligatia sa convoace partea adversa si sa-I comunice in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare, care sa asigure transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, data convocarii pentru conciliere neputand sa fie fixata mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. Mai mult decat atat, rezultatul concilierii trebuie consemnat intr-un inscris, cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti. In cauza, recurenta nu a probat ca ar fi incercat solutionarea litigiului prin conciliere directa cu intimata, in conditiile prevazute in mod imperativ de art. 7201 alin. 1 si urmatoarele din Codul de procedura civila, notificarile communicate intimatei neintrunind crintele textului de lege invocat. In considerarea celor aratate, Curtea a constatat ca sentinta civila atacata este legala si temeinica, situatie in care, in baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, recursul declarat impotriva acesteia a fost respins, ca nefondat. (A.A.)

47

Concilierea directa prealabila. Conditii

Codul de procedura civila: art. 7201 Dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila prevad obligativitatea incercarii solutionarii amiabile a proceselor si cererilor in materie comerciala evaluabile in bani, pe calea concilierii directe, iar natura imperativa a acestui text de lege nu poate fi infranta numai prin caracterul notoriu al imprejurarii care a dat nastere litigiului. (Decizia nr. 372/R din 18 mai 2004 Sectia aVI-a comerciala) Prin Sentinta civila nr. 7278 din 29.05.2003, pronuntata in Dosarul nr. 7387/2003, Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a comerciala a respins, ca prematur introdusa, actiunea prin care T.G.I. a solicitat obligarea in solidar a paratelor Casa de Eonomii si Consemnatiuni, Fondul National de Investitii si S.C. S. S.A. sa restituie reclamantului suma de 36.957.000 lei, reprezentand contravaloarea a 187 unitati de fond si devalorizarea monedei nationale in perioada mai 2000 februarie 2003. Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca obiectul actiunii este evaluabil in bani, iar reclamantul nu a dovedit indeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, prevazuta de art. 7201 din Codul de procedura civila. Impotriva sentintei, in termen legal, a declarat recurs reclamantul T.G.I., care a aratat in esenta ca se impune solutionarea favorabila a cererii deduse judecatii, intrucat a comunicat paratelor, conform Borderoului postal nr. 6 din Craiova, recomandatele cu numerele 5530, 5531, 5532 si 5533, cuprinzand extrase din actiune si copii de pe carnetele de investitor F.N.I. Recurentul a mentionat si ca problema prabusirii F.N.I. este arhicunoscuta la nivel national si peste granita. In dovedirea sustinerilor a fost depus, in copie, inscrisul denumit tichet recomandate, emis in data de 24.06.2003, de Oficiul Postal Craiova 6, in 48

continutul caruia sunt indicate numele expeditorului si al destinatarilor recomandatelor transmise prin intermediul organelor postale, respectiv numele si prenumele recurentului-reclamant si al intimatelor-parate, chemate in judecata. Prin intampinarile atasate in calea de atac, intimatele Casa de Economii si Consemnatiuni si S.C. S. S.A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, detaliind considerentele care impun pastrarea sentintei pronuntate de instanta fondului. Examinand hotararea prin prisma motivelor de recurs, Curtea a constatat netemeinicia criticilor formulate. Potrivit dispozitiilor art. 7201 alin. 1 din Codul de procedura civila, in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. Prin aliniatele 2-5 ale aceluiasi text de lege, sunt reglementate continutul convocarii la conciliere, modalitatea transmiterii invitatiei la conciliere, termenul maxim care trebuie respectat in fixarea convocarii la conciliere, consemnarea rezultatului acesteia. Scopul urmarit de legiuitor, prin instituirea acestei obligatii, este al incercarii de rezolvare a litigiului prin concilierea directa a partilor intre care au luat nastere raporturile comerciale. Un atare scop nu poate fi considerat a fi implinit decat daca convocarea la conciliere avea loc inaintea sesizarii instantei de judecata. Normele procedurale mai sus evocate au caracter imperativ, instanta avand obligatia sa verifice indeplinirea cerintelor acestora, nerespectarea lor avand drept consecinta respingerea ca inadmisibila, respectiv prematur formulata, a cererii de chemare in judecata. In speta, s-a constatat ca reclamantul nu a incercat, inaintea investirii primei instante, concilierea directa cu paratele chemate in judecata, neintelegand sa respecte obligatiile instituite in sarcina sa, prin art. 7201 din Codul de procedura civila. Inscrisul anexat de reclamant cererii de recurs, pe care a inteles sa o formuleze, intitulat tichet recomandate, emis de Oficiul Postal Craiova, nu

49

suplineste indeplinirea obligatiilor reglementate prin norma procedurala civila mai sus evocata. S-a retinut ca inscrisul respectiv a fost intocmit la data de 24.06.2004, la peste 3 luni de zile dupa inregistrarea actiunii la prima instanta (21.04.2003) si la aproape o luna de zile dupa pronuntarea sentintei atacate (29.05.2003), nefiind astfel respectate prevederile alin. 1 al art. 720 1 din Codul de procedura civila. Prin acest act se confirma de organele postei numai comunicarea catre destinatarele C.E.C., S.C. S. S.A., F.N.I. si AVAB a unor recomandate, purtand numerele indicate, fara ca recurentul sa dovedeasca continutul corespondentei transmise, fiind astfel nerespectate si dispozitiile alin. 2-5 ale art. 7201 din Codul de procedura civila. Natura imperativa, obligatorie, a incercarii de solutionare a pretentiilor deduse judecatii, prin conciliere directa si prealabila, nu poate fi infranta numai prin caracterul notoriu al faptului cunoasterii prabusirii F.N.I., sub acest aspect sustinerea recurentului, chiar daca este reala, neavand relevanta juridica. In considerarea celor aratate, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, recursul declarat a fost respins ca nefondat.

Concilierea directa prealabila. Inaplicabilitatea art. 7201 din Codul de procedura civila actiunilor in constatarea nulitatii unui act juridic Codul de procedura civila: art. 7201 Codul Comercial: art. 7 Cum obiectul cauzei il reprezinta constatarea nulitatii absolute a unui document(factura), nefiind o actiune evaluabila in bani, nu se circumscrie dispozitiilor imperative cuprinse in art. 7201 din Codul de procedura civila ( Decizia nr. 152 din 31 ianuarie 2003 - Sectia a V-a comerciala)

50

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 17.06.2002 (Dosar nr. 1821/2002) reclamantul M.E., in calitate de lichidator judiciar al S.C. R. S.R.L., a chemat in judecata pe parata B.M., solicitand anularea facurii nr. 1646569 din 27.07.2000 emisa de S.C. P S.R.L. in favoarea paratei. Prin Sentinta civila nr. 805 din 17.06.2002, pronuntata de Tribunalul Calarasi, instanta a admis actiunea, a anulat Factura. 1646569 din 27.07.2000 si a repus partile in situatia anterioara. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, faptul ca factura initiala dintre debitoarea S.C. R. S.R.L. si S.C. P S.R.L. a fost anulata, astfel ca aceasta din urma nu mai putea efectua o noua vanzare valabila. Impotriva acestei sentinte civile parata B.M. in termenul legal prevazut de art. 301 din Codul de procedura civila, a declarat recurs, pentru solutionarea caruia la Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V a comerciala sa constituit Dosarul nr.1415/2002. In motivele de recurs, recurenta-parata critica sentinta civila atacata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, conform art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila. Recurenta a invocat urmatoarele: 1. Exceptia inadmisibilitatii actiunii, deoarece nu s-a efectuat de catre reclamanta procedura prealabila prevazuta de art. 7201 procedura civila. 2. Calificarea naturii juridice a obiectului cauzei: civil sau comercial. Inmimatul legal cita, la data de 21.10.2002, a depus prin serviciul registratura, potrivit dispozitiile art. 308 alin. 2 Codul de Procedura Civila, intampinare prin care solicita respingerea recursului, ca nefondat. Nu s-au depus inscrisuri noi, in sensul dispozitiilor art.305 din Codul de procedura civila, iar Curtea, verificand legalitatea lucrarilor dosarului de fond atat sub aspectul motivelor de recurs invocate, cat si potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila, a constatat ca recursul este nefondat. din Codul de

51

1. Procedura concilierii prealabile prevazute de art. 7201 materie comerciala evaluabile in bani.

din Codul de

procedura civila este necesara a se efectua numai in procesele si cererile in Obiectul cauzei il reprezinta constatarea nulitatii absolute a unui document (factura) care nefiind evaluabil in bani, nu se circumscrie dispozitiile imperative prevazute de 7201 din Codul de procedura civila. 2. Obiectul cauzei este de natura comerciala, potrivit dispozitiilor art. 7 din Codul Comercial, art.1 alin.(2) din Legeanr. 26/1990, republicata, si art.2 din Legea nr. 64/1995, republicata. Fata de aceste aspecte, Curtea a considerat ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 304 pct. din Codul de procedura civila si, in consecinta, in baza dispozitiilor art.312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat, mentinand dispozitiile instantei de fond ca fiind legale si temeinice. (D.M.)

52

BIBLIOGRAFIE REVISTA DE DREPT COMERCIAL Consideratii referitoare la solutionarea litigiilor in materie comercialaClaudia Rosu, Adrian Fanu-Moca, Revista de Drept Comercial, nr. 7-8/2001, Editura Lumina Lex; Consideratii critice si clasificari pe marginea procedurii concilierii directe in litigiile comerciale patrimoniale - Bogdan Papandopol, Revista Dreptul, Anul XIV, seria a III-a, nr. 8/2003; Propuneri de modificare a unor prevedei ale Codului de procedura civila - A. Fuduli, Revista de Drept Comercial nr. 1/2003; Unele observatii depre institutia concilierii in procesele si cererile in materie comerciala Lucian Chiriac, Revista de Drept Comercial nr. 1/2003; M.N. Costin, A. Miff, Aspecte de ordin procedural privind solutionarea litigiilor comerciale, Revista de Drept Comercial, 2001, nr. 12; Discutii cu privire la sesizarea instantei in litigiile comerciale Vasile Timofte, Revista de Drept Comercial, nr. 9/2001; Procedura prealabila de conciliere in materie comerciala, Gheorghe Buta, Revista de Drept Comercial. REVISTA DREPTUL Modificari aduse Codului de procedura civila prin OUG nr. 138/2000- Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Marian Nicolae, Revista Dreptul, nr. 2/2001;

53

Probleme de ordin procesual pe care le ridica prevederile art.720 indice 1 din Codul de Procedura Civila referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala, C. Turianu, Dreptul nr. 8/2002; Scurte consideratii in legatura cu rezultatul concilierii in materie comerciala, prevazut de art. 7201 alin. 4 din Codul de procedura civila - D. Ungur, Dreptul nr. 3/2003

REVISTA JURIDICA Procedurile de solutionare a litigiilor comerciale Ioan Les, Juridica, 2001;

CURSURI, TRATATE, STUDII Mircea N. Costin, Ion Les, Mircea St. Minea, Dumitru Rada, Dictionar de Drept Procesual Civil, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983; Drept procesual civil - Mihaela Tabarca, Ed. Universul Juridic; Comentariile codului de procedura civila Ioan Les, volumul II, Editura All, Bucuresti, 2001; Dreptul comercial roman. Teoria generala a obligatiilor. Probe, contractul de vanzare-cumparare comerciala, I.L. Georgescu, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994; Precizari privind institutia exceptiilor in dreptul procesual civil- Savelly Zilberstein, Viorel Ciobanu, Studii si cercetari juridice nr. 1/1983; Principiile procedurii judiciare, Eugen Herovanu, vol.1, Bucuresti Comentariile Codului de procedura civila- Ioan Les, vol.II, Editura All Beck, Bucuresti 2001;

54

Tratat de drept procesual civil , Ioan Les, Editura All Beck, Bucuresti, 2001; Drept civil. Partea generala - G. Boroi, Editura All Educational, Bucuresti, 1998 Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, incheierea din 9 octombrie 2001, Pandectele romane nr. 1/2002, pg. 171 Curtea de Apel Galati, sec. com. si de cont. adm, dec. nr. 319/2002, Curierul Judiciar nr. 6/2002 Curtea de Apel Bucuresti, sec. a V-a comerciala, dec. nr. 1744/2002, Practica judiciara comerciala pe anul 2002, pg. 323-324 Practica Judiciara Comerciala 2003-2004, Curtea de Apel Bucuresti, Brilliance, Colectia Lex Expert, pg. 436-439 Procedura de solutionare a litigiilor comerciale Laura Cetean-Voliclescu, Editura C.H. Beck, pg.269-272. DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004 Decizia nr.361 din 2 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.461 din 29 mai 2006 Decizia nr.441 din 15 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.931 din 19 octombrie 2005

55