ALFABETUL LIMBII RROMANI

,,In ciuda aparenţelor şi a prejudecaţilor, limba rromani este, din perspectiva structurii
gramaticale, una din cele mai ordonate limbi, conservând în mod miraculos - spre deosebire de
limbile-surori din grupul indic modern (denumit şi grupul limbilor neo-indiene) între care aceasta
este încadrată tipologic şi genealogic - trăsături preponderent sintetice, în raport cu cele analitice,
ceea ce îi conferă o mai mare apropiere de limbile medii indiene ( de prakrite, cum ar fi : pali şi
–śaureseni, respectiv, de apabhramśa care face trecerea de la limbile pakrite la cele
neoindiene).”1
La cel de-al patrulea Congres Internaţional al Rromilor desfăşurat în Polonia, în aprilie
1990, Comisia Lingvistică a Uniunii Internaţionale a Rromilor (,,RROMANI ÙNIA”) a
oficializat alfabetul internaţional standardizat al limbii rromani, decizia fiind semnată de 17
specialişti în domeniu, din diferite ţări, în prezenţa unui observator al UNESCO.
,Alfabetul internaţional al limbii rromani comune a fost recunoscut de către Ministerul
Educaţiei din Romania în anul 1991 şi toate manualele şi dicţionarele de limba rromani folosite
în procesul de învăţământ la clasele cu elevi rromi au la bază acest alfabet.

Anθa o alfabèto e rromane ćhibǎqo arakhas e avutne grafème:

1. E vokàle:
 a, e, i, o, u – arakhen pen anθ-e savorre śtar dialèkturǎ e rromane ćhibǎqe.
Misala/Eksèmplurǎ: daj, momeli, rroj, trin, muj th. a.
 ë, ï, ä – avile anθar e balkanikane rromane dialèkturǎ.
Misala/Eksèmplurǎ: khër(o ćaćo lav si kher), ïmpärato(o ćaćo lav si thagar) th. a.
 à, è, ì, ò, ù – arakhen pen anθ-e lava save si line anθar aver ćhibǎ.
Misala/ Eksèmplurǎ: variànta, zèbra, famìlia, fòro(s), herbùzo th. a.
2. E diftòngurǎ:
 ǎ, ě, ǐ, ǒ, ǔ drabaren pen: ia, ie, ii, io, iu.
Misala/ Eksèmplurǎ: butǐ, butǎ, děs, parnǒl, terdǔvel(aćhel) th. a.
3. E konsonànte:
 22 bazutne konsonànte: b, c, ć,d, f, g, h, x, k, l, m, n, p ,r, rr, s, ś, t, v, z, ź, thaj ʒ.

1
Sarau, Gheorghe, Limba Rromani Comuna-Lexicologie, Edirura Credis, 2000
 Misala/ Eksèmplurǎ: bal, còxa, ćaro, dand, gad, herbùzo, xer, kan, lil, mas, nakh,
papin, rovli, sap, śil, tover, vast, zor, źàmba, ʒukel th. a.
 4 phurdine konsonànte: ćh, kh, ph, th.
Misala/Eksèmplurǎ: ćhib, kham, phuro, than th. a.
4. E postpozicionàlo konsonante:
 q vaś o kèzo genitìvo thaj datìvo: lesqo, lesqe th. a.
 θ vaś o kèzo lokatìvo thaj ablatìvo: lesθe, lesθar th. a.
 ç vaś o kèzo sociativ-instrumentàlo: leça th. a.
5. E paśkonsonànte:
 w: drabarel pes sar jekh u; inkerel o than le konsonantaqo v, anθ-i agorutni pozìcia vaj
maśkar duj vokàle: anaw (i ćaći fòrma si anav), bow (i ćaci fòrma si bov), sawore (i
ćaći fòrma si savorre), thuwali (i ćaći fòrma si thuvali);
 j: drabarel pes sar i vokàla i; inkerel o than la vokalaqo i kana arakhel pes paśal aver
vokàla: daj, jekh, duj, rroj, śośoj.

Litere cu grafie şi valori fonetice comune în limbile rromani şi română:

 a: o anro (oul), o ambrol (para), avri (afară), andre (înăuntru), avel (a veni), aresel (a
ajunge, a sosi), anel (a aduce), akharel (a chema);
 b: o balo (porcul), i bali (scroafa), i bar (gardul, curtea, grădina), barvalo (bogat),
baro (mare), bikinel (a vinde), bistarel (a uita), baśavel (a cânta la intrument);
 d: o dad (tatăl), i daj (mama), o drom (drumul), o dand (dintele), o Del (Dumnezeul),
o děs (ziua), dur (departe), dilo (nebun), del (a da, a oferi), dikhel (a vedea);
 e: efta (șapte), enǎ (nouă), lel (a lua), merel (a muri), phenel (a spune);
 f: o fòros (orașul), i famìlia (familia), i fїsta (fusta), i felǎstra (fereastra);
 g: o gav (satul), o gaʒo (neromul), o grast (calul), i godǐ (mintea), i gili (cântecul),
godǎver (deștept, cuminte), gudlo (dulce), garuvel (a ascunde), gilabel (a cânta);
 h: o hotélo (hotelul), o hipopotàmo (hipopotamul), o herbùzo (pepenele verde),
hodinil pes (a se odihni);
 i: o ilo (inima), o iv (zăpada), o ivend (iarna), inkerel (a ține), izdral (a tremura);
  l: o lil (cartea), o lovo (banul), i loś (bucuria), o lon (sarea), i luludǐ (floarea), laćho
(bun), lolo (roșu), lośalo (bucuros), londo (sărat), lokho (adj. ușor), lokhes (adv.
ușor);
 m: o mas (carnea), i momeli (lumânarea), o manro (pâinea), o maćho (peștele), o
muj (gura, fața, tenul), o manuś (omul), melalo (murdar), mukhel (a lăsa), mudarel
(a omorî);
 n: o naj (degetul), nasul (rău), nasvalo (bolnav), nango (gol, despuiat), nakhel (a
trece), na (nu), naśel (a fugi);
 o: oxto (opt), opre (sus), opral (deasupra), oprutno (superior);
 p: o punro (piciorul), i papin (gâsca), i purum (ceapa), o pani (apa), i por (pana), o
poralo (polițistul), parno (alb), paśal (lângă), paśe (aproape), paruvel (a schimba),
perel (a cădea), piel (a bea);
 r: o ruv (lupul),o raklo (băiatul nerrom), o raśaj (preotul), o rikono (cățelul), i rǎt
(seara, noaptea), rodel (a căuta), rovel (a plânge), randel (a rade);
 s: o sap (șarpele), i suv (acul), o suno (visul), so (ce), savo (care), sovel (a dormi),
sikavel (a arăta), siklǎrel (a învăța pe altul), siklǒvel (a învăța pentru sine)
 t: o tover (toporul), o ternipen (tinerețea), tikno (mic), tato (cald), terno (tânăr), trin
(trei), tradel (a trimite, a conduce), tasavel (a îneca, a sufoca);
 u: o udar (ușa), o ućhar (cenușa), i ućhal (umbra), ućo (înalt), uźo (curat), ućarel (a
înălța), uźarel (a curăța), ućharavel (a acoperi);
 v: o vast (mâna), i vuśt (buza), vareso (ceva), varesavo (careva), vastdel (a ajuta),
vazdel (a ridica, a construi), vakǎrel (a vorbi);
 z: i zor (puterea), i zumi (supa), zéleno (verde), zoralo (puternic), zinzardo, (întins,
lung), zumavel (a încerca), zinzarel (a întinde).

Litere cu grafie și/sau valori fonetice asemănătoare în limbile rromani şi română:

 k: ca un c românesc: o kan (urechea), o kurko (săptămâna), kalo (negru), kerko
(amar), kon (cine), kadǎ (așa), kerel (a face), kamel (a dori, a iubi);
 Kon san tu? – Me som o Ionel/ i Ana.
 Kon si tiro dad? – Mirro dad si o Andrei.
 Kon si tiri daj? – Mirri daj si i Alina.
  ś: ca un ş românesc: o śośoj (iepurele), o śil (frigul), o śingalo (polițistul), o śax
(varza), o veś (pădurea), śudro (rece), śov (șase), śulavel (a mătura), śudrǎrel (a
răci), beśel (a sta, a locui);
So keres? – Me beśav!
 ä: ca un ă românesc, iar ca variantă fonetică (doar în cazul dialectului căldărăresc) ё
notează un e obişnuit din celelalte dialecte rrome, perceput, de asemenea, ca un ă din
limba română: päzil (a păzi), khёr (casă);
 ї: ca un î românesc: їmpäràto (împărat), kїntàri (cântar).

Litere cu grafie sau valori fonetice diferite în limbile rromani şi română:

 c: ca un ţ românesc: i ciknida (urzica), o cambàlo (țambalul), i còxa (fusta), i càxra
(cortul), cїrdel (a trage);
 rr: ca un r românesc, dar vibrat şi nazalizat: i rromni (femeia rromă), i rroj
(lingura), o arro (făina), o barr (piatra);
 x: ca un h dur, pronunţat ca ch din limba germană: o xaben / o xamos (mâncarea), i
xaning (fântâna), o xer (măgarul), i xaravli (cureaua), xurdo (mărunt), xarno (scurt),
xal (a mânca), xoxavel (a minți), xasal (a tuși);
Na maj xoxav man! – Nu mă mai minți!
 j: ca un i semivocalic (apare în diftongi): i jakh (ochiul), i phabaj (mărul), jekh
(unu), i daj (mama), duj (doi), i sasuj (soacra), o paxoj (gheața), i goj (cârnatul);
 ź: ca un j românesc: źàmba (broasca), źiràfa (girafa), źїlto (galben), aźutisarel (a
ajuta), źojne (joia);
 ć: ca grupurile ce, ci din limba româna: o ćaro (farfuria), o ćor (hoțul), o ćikat
(fruntea), o ćàso (ceasul), i ćik (noroiul), ćaćo (drept), ćućo (gol), ćorel (a fura),
ćumìdel (a săruta,a pupa);
 ʒ: ca grupurile ge, gi româneşti (în unele dialecte se pronunţă ca un j românesc): o
ʒamutro (ginerele), o ʒukel (câinele), o ʒeno (persoana), i ʒuvli (femeia), i ʒuv
(păduchele), ʒal (a merge), ʒanel (a ști), ʒivel (a trăi), prinʒanel (a cunoaște, a
recunoaște).
Me ʒav k-i śkola.
 Tu ʒas khere? –Va, me ʒav khere!
Ʒa khere! – Du-te acasă?
Ʒan khere! – Mergeći acasă!
Grupurile de litere aspirate:
 kh: k aspirat (urmat în pronunţie, fără pauză, de un h): o kham (soarele), o kher
(casa), i khangeri (biserica), i drakh (strugurele), o akhor (nuca), khelel (a juca, a
dansa), khandel (a emana un miros), arakhel (a găsi);
Mirro kher si śukar. – Casa mea este frumoasă
Mirri khangeri si bari. – Biderica mea este mare.
 ph: p aspirat (urmat în pronunţie, fără pauză, de un h): o phral (fratele), i phen
(sora), o phuro (bătrânul), o phiko (umărul), pharo (greu), phurdel (a sufla),
phandel (a lega, a închide), phabarel (a arde);
 th: t aspirat (urmat în pronunţie, fără pauză, de un h): o than (locul), o them (țara),
o thud (laptele), o thuv (fumul), o thav (ața), thulo (gras, gros), thavdel (a curge),
thovel (a spăla, a pune);
 ćh: ca grupurile ce, ci din limba română, dar aspirate (urmate de h): o ćhavo (copilul
rrom), i ćhaj (fata rromă), o ćhon (luna), i ćhib (limba), i ćhuri (cuțitul), ćhinel (a
tăia), aćhel (a râmâne, a tăcea), pućhel (a întreba).
Mirro ćhavo si tikno vi śukar.
Mirri ćhaj si śukar vi laćhi.
Laćho dies/ ges! – Bună ziua!
Te aves baxtalo! – Să fii norocos/ Să ai noroc!
Te aves baxtali!
Te aven baxtale!
Litere postpoziţionale:
 q: literă ce apare în postpoziţii şi se echivalează, la singular, prin c din limba română.
Dacă în faţa sa vedem litera -n- (deci –nq-), atunci se pronunţă ca g din limba română:
 kasqo? (al cui?), kasqi? (a cui?), kasqe? (ai cui?), kasqe? (ale cui?)
- q: -nq-  -ng-: lenqo (al lor), lenqi (a lor), lenqe (ai / ale lor);
- q: -nq-  -nk-: lesqo (al lui), lesqi (a lui), lesqe (ai / ale lui).
 kasqe? (cui?)
 - q: -nq-  -ng-: manqe (mie), amenqe (nouă), tumenqe (vouă), lenqe (lor);
- q: -nq-  -nk-: tuqe (ție), lesqe (lui), laqe (ei).

 θ: literă ce apare în postpoziţii şi se echivalează, la singular, prin t din limba română.

Dacă în faţa sa vedem litera -n- (deci -nθ-) atunci se pronunţă ca d din limba română:
 kasθe? (la cine?)
- θ: -nθ-  -nd-: manθe (la mine), amenθe (la noi), tumenθe (la voi), lenθe (la ei / ele);
- θ: -nθ-  -nt-: tuθe (la tine), lesθe (la el), laθe (la ea).
 kasθar? (de la cine?)
- θ: -nθ-  -nd-: manθar (de la mine), amenθar (de la noi), tumenθar (de la voi), lenθar (de la
ei / ele);
- θ: -nθ-  -nt-: tuθar (de la tine), lesθar (de la el), laθar (de la ea).

 ç: literă ce apare în postpoziţii şi se echivalează, la singular, prin s din limba română.

Dacă în faţa sa vedem litera -n- (deci -nç-), atunci se pronunţă ca ţ din limba română:
 kaҫa? (cu cine?)
- ҫ: -nҫ-  -nҫ-: manҫa (cu mine), amenҫa (cu noi), tumenҫa (cu voi), lenҫa (cu ei / ele);
- ҫ: -nҫ-  -ns-: tuҫa (cu tine), leҫa (cu el), laҫa (cu ea).

Vocale preiotate (diftongii):

 ǎ: e pronunţă ia: i bibi (mătușa) – e bibǎ (mătușile);
 ě: se pronunţă ie: o děs (ziua);
 ǒ: se pronunţă io: parnǒl (a se albi), ternǒl (a întineri);
 ǔ: se pronunţă iu: terdǔvel (a se opri);
 ǐ: se pronunţă ca un i lung: i luludǐ (floarea), i butǐ (munca).