Lucrarea practica 1

1.Etiologia edentaţiei parţiale, caracteristica generală.

1) Cauze dobandite:

– caria dentara si complicatiile ei

– parodontopatiile

– disfunctia ocluzala/ uzura dentara

– supuratiile maxilarelor

- iatrogeniile

- lipsa resurselor financiare (social-economice)

– traumatismele care provoaca fracturi dentare

– traumatismele care provoaca fracturi ale maxilarelor necesita extractia dintilor din zona de fractura

– tumorile benigne si maligne.

2) Cauze congenitale:

– anodontia partiala;

– dintii inclusi.

2.Patogeneza edentaţiei parţiale, date generale.

• Odată cu evoluția patologică a edentația parțială, apar semne de supraîncărcare
funcțională
1) abraziune patologică a dinților rămași;
2) mobilitatea patologică a dinților rămași;
3) deficiență funcțională;
4) Dereglări la nivelul articulației temporo-mandibulară;
5) tulburări musculare;
6) Modificări ale altor organe și țesuturi.

3.Tabloul clinic al edentaţiei parţiale întinse.

• Tabloul clinic in acest caz de edentatie partiala !a fi indi!idual si se !a gasi in dependenta
de numarul dintilor lipsa,de localizare a bresei si rolul dintililor pe care l-au indeplinit in
arcada dentara ,starea tesuturilor dure si a paradontului dintilor restanti.

-numărul dinților absenți -topografia defectului și funcției dinților lipsă;

-starea țesuturilor dure și a țesuturilor parodontale ale dinților rămași;

-tipul de ocluzie;

-timpul scurs după apariția edentației parțiale;

-etiologia edentației parțiale;

-vârsta și starea corpului pacientului ;

Exobucal

*In dependenta de localizarea breselor si nr. de dinti absenti simptomele pot lipsi !!! inatimea treimii
inferioare a fetei va ramane nescimbata si tesuturile peribucale isi vor pastra pozitia obisuita.

*Lipsa unui nr. mare de dinti :

A) Lipsa dintilor frontali superiori- prabusirea buzei superioare

B) Lipsa dintilor laterali- prabusirea obrajilor OBRAJI SUPTI (lispa acestui grup unilateral – simetria fetei

C) Pierderea DVO => micsorarea treimii inferioare a fetei, pronuntarea plicilor nazolabiale si mentoniera,
comisurile bucale coborate.

Endobucal

 Dereglari de integritate a uneia/ambelor arcade dentare

 Afectarea grupelor de dinti(functionale/nefunctionale)

 Brese dentare (numar, localizare)

 Dintii restanti:

 Abraziunea patologica (a dintilor functionali)

 Migrarea (verticala/ orizontala)

 Dereglari de functie (incizie,masticatie,fonatie)

 Dereglari de functie musculara

 Dereglari a ocluziei dentare

 Atrofia apofizelor alveolare – depinde de timpul scurs de la edentare si de la traumatismul produs la

nivelul peretilor alv. in momentul extractiei

4.Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy, Costa, Kennedy-Applegate,

Gavrilov.
După Kennedy:

 Clasa I - Edentație bilaterală terminală (breșele edentate sunt mărginite bilateral)

 Clasa II - Edentație unilaterală terminală (edentația este limitată doar mezial de dinți, pe o
singură hemiarcadă)
 Clasa III - Edentație intercalată posterioară (breșele sunt limitate atât mezial, cât și distal de
dinți)
 Clasa IV - Edentație intercalată anterioară
După E. Costa: (ia în considerare criteriul topografic)

 Edentația frontală (lipsesc dinții incisivi și/sau caninii)

 Edentația laterală sau intercalată (lipsesc dinții din zona PM și/sau M)
 Edentația terminală (lipsesc dinții din zona PM și/sau M)
 Edentația mixtă (edentații la care pot coexista breșe frontale, terminale, laterale)
 Întinsă
 Subtotală
După Kennedy- Applegate:

 Clasa I- edentaţie distală bilaterală, termino-terminală, echivalentă clasei I Kennedy;

 Clasa II- edentaţie distală unilaterală, terminală unilaterală, echivalentă clasei II Kennedy;
 Clasa III- edentaţie laterală intercalată marginită mezial şi distal de dinţi care nu pot suporta
o proteză parţială fixă şi necesită un tratament cu proteză parţial mobilizabilă;
 Clasa IV- edentaţie frontală, echivalentă clasei IV Kennedy;
 Clasa V- breşă edentată fronto-laterală mărginită mezial şi distal de dinţi, dintele mezial de
breşă nefiind indicat a fi folosit ca stâlp protetic (de exemplu, incisivul lateral);
 Clasa VI- breşă edentată în cazul căreia dinţii vecini breşei pot suporta o proteză parţială
fixă.
Dupa Gavrilov: (Bresele arcadelor dentare autorul le grupeaza in 4 clase:)
 Brese ale arcadelor dentare delimitate de dinti restanti numai medial;
 Brese ale arcadelor dentare delimitate de dinti restanti nu numai medial, dar si
distal;
 Brese ale arcadelor dentare mixte ;

 Edentatie partial cu prezenta numai a unui dinte.

5.Caracteristica suportului dento-parodontal, importanța practică.
Suportul dento-parodontal este compus din totalitatea dinţilor restanţi pe arcadă împreună cu
ţesuturile paradontale. Unitatea morfofuncţionala dentoparodontala are capacitatea de
adaptare de amortizare şi reducere pe cale reflexă a presiunilor exagerate.Această unitate
morfofuncţională reprezintă pentru protezele parţiale un element valoros de sprijin şi de
ancorare, asigurându-se stabilitatea şi eficienţa funcţională. Pe acest element morfofuncţional
se ancoreaza proteza şi se stabilizeaza în contact intim cu tot câmpul protetic.

6.Caracteristica suportului muco-osos, importanța practică.

Acest suport este constituit din următoarele structuri morfologice :fibromucoasaoasele maxilare
(superioare şi inferioare)FIBROMUCOASA acoperă câmpul protetic la nivelul crestelor alveolare şi a
bolţii palatine.Crestele alveolare sunt acoperite de o fibromucoasă a carei grosime este diferită ( la
maxilar este mai groasă decat la mandibulă).Fibromucoasa câmpului protetic posedă mai puţini
proprioreceptori decat paradonţiul ceea ce îi scade din rolul de autoapărare. Fibromucoasa nu este
structurată morfologic să suporte presiuni, dar are capacitatea de a comprima sub acţiunea unei
presiuni şi de a reveni la forma iniţiala ; ,,rezilienţa mucozală’’.
7.Clasificarea fibromucoasei după Supple, Liund.
Supple
 Clasa I Fibromucoasa sanatoasa cu grosime si rezilienta moderata, amortizeaza socurile
care rezulta in timpul masticatiei si reduce tendintele de deplasare a protezelor.

 Clasa a II-a. Fibromucoasa atrofiata, subtire, cu un grad de rezilienta redus, inapta sa

suporte presiuni ce influenteaza nefavorabil realizarea actului de masticatie.

 Clasa a III a. Fibromucoasa groasa friabila, cu un grad mare de rezilienta care va favoriza
deplasarea protezelor.

 Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta clasa face parte si
fibromucoasa flotanta sau in creasta de cocos, care trebuie indepartata chirurgical pentru
a putea asigura stabilitatea si eficienta protezelor.
Liund

 —zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de rezilienta

scazut;

 —zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este subtire si
aderenta, sensibila la presiuni;

 —zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale, acoperita de

o mucoasa cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut adipos subiacent;

 —zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele parti a
liniei mediane cu un grad mare de rezilienta (zonele Schroder).

8.Clasificarea suportului osos după Lejoyeux la maxilă și la mandibulă.

Maxila

• I— apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si linguale extinse, paralele intre ele,
fara exostoze;
• II—apofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin pierderea de substanta
osoasa si resorbtie centripeta;
• III—apofize cu valoare protetica slaba, afectate prin resorbtie accentuata, determinata
in special de proteze necorespunzatoare;
• IV— apofize cu valoare protetica negativa, denivelate, disparute partial sau total prin
purtarea unor proteze vechi, cu suprafata mucozala redusa si incongruente.
Mandibula
 • I. apofize ALVEOLARE CU VALOARE PROTETICA FOARTE INALTA;
• II.apofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin pierderea de substanta si
resorbtie centripeta.
• III.apofize cu valoare protetica slaba, afectate prin resorbtie accentuata, determinata in
special de proteze necorespunzatoare.
• VI.apofize cu valoare protetica negativa, denivelate, disparute partial sau total prin
purtarea unor proteze vechi, cu suprafata mucozala redusa si incongruente.

9.Diagnosticul dereglărilor articulare în cazul edentației parțiale întinse.

• Inspectia statica: deformari
culoare
asimetrii
integritate
• Inspectia dinamica: excursiile condiliene
excursiile mentoniere
amplitudinea deschiderii
• Palparea: sensibilitatea
pozitia condililor
excursiile condiliene
denivelari pretragiene

10.Diagnosticul dereglărilor musculare în cazul edentației parțiale

întinse.
Acestea apar ca urmare a prezentei unor dizarmonii ocluzale care directioneaza
mandibular in pozitii noi, care solicita in mod neobisnuit muschii. Se produce o
solicitare inegala, asimetrica, urmata de hipertrofie, spasme si dureri musc, care
pot determina alte modificari ocluzale. Musculatura se poate adapta in timp la
noile pozitii ale mandibulei, si se ajunge la o ocluzie de obisnuinta. O
repozitionare a mandibulei prin tratament protetic va solicita in mod nefavorabil
musculature, in acest moment putand sa apara un sindrom disfunctional
(parafunctii). Parafunctii: bruxism, presarea arcadelor, presiuni pe dinti cu limba
sau cu buzele – pot afecta parodontiul dintilor restanti.

11.Scopul și obiectivele examenului pacienților cu edentații parțiale

întinse.
• Scopul – determinarea diagnosticului si a planului de tratament.
• Stabilirea Diagnosticului are loc în baza examenului clinic și examenului
paraclinic;
 • Stabilirea corectă a Diagnozei va duce la eficacitatea planului de
tratament și respectiv însănătoșirea pacientului;

12.Particularitățile examenului clinic al pacienţilor cu edentaţii

parţiale întinse.
• Anamneza (Examenul subiectiv)
1)Acuzele pacientului (motivația)
2)Istoria actualei maladii
3)Istoria vieții
• Examenul obicetiv
1) Examenul exobucal
2) Examenul endobucal

13.Particularitățile examenului paraclinic al pacienţilor cu edentaţii

parţiale întinse.
14.Oformarea diagnosticului, caracteristica părţilor componente.
• Diagnosticul – este o concluzie referitor la nivelul si starea de functionalitate a sistrmului
stomatognat si a organismului in general.
• Este compus din:
- Maladia de baza; ( forma nozologica, patogeneza, forma clinica, topografia )
- Complicatiile maladiei de baza; ( locale, locoregionale, generale )
- Maladiile associate si concomitente.