Universitatea din Bucuresti Facultatea de Administratie si Afaceri Specializarea Administratie Publica

Etica si coruptie in administratia publica

-referat-

Realizator: Togu Elena-Roxana Anul III, grupa 306

Cuprins
I.
II.

Introducere: definirea coruptiei Cauzele coruptiei si formele acesteia Principii si mecanisme ale coruptiei Efectele coruptiei Prevenirea si combaterea fenomenului de coruptie Concluzii

III. IV. V. VI.

VII. Bibliografie

Abstract
In lucrarea de fata o sa incerc sa prezint o definire a coruptiei privita din mai multe puncte de vedere(sociologic, economic, juridic) pentru a putea intelege mai bine acest fenomen care este foarte mediatizat in momentul de fata, in mare parte si datorita crizei economice pe care o traversam, o sa enumar cauzele si mecanismele care conduc la aparitia si accentuarea acesteia. De asemenea o sa amintesc si efectele pe care coruptia le are asupra societatii si metodele prin care putem incerca sa o diminuam, daca eliminarea ei completa nu este posibila. I. Introducere. Definirea coruptiei Veche de cand lumea, prezenta in toate timpurile si spatiile, coruptia a fost, este si va fi o boala a omenirii care macina incet, dar sigur orice organizare statala. In opinia filozofilor, moralistilor sau a clericilor, cauza cauzelor coruptiei o constituie lacomia manifestata de societatea umana. Cert este faptul ca acest fenomen constituie o amenintare reala pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitei, erodand principiile unei administratii eficiente, subminand economia de piata si punand in pericol stabilitatea institutiilor statului. Definirea conceptuala a coruptiei poate fi dificila deoarece este mai usor sa recunosti coruptia decat sa o definesti1. Totusi, aceasta este absolut necesara, deoarece fara intelegerea potrivita sau cat mai corecta a acestui concept, nu pot fi clarificate nici celelalte laturi si probleme ale coruptiei. Termenul de coruptie vine din latinescul corrumpere, coruptio, prin care romanii defineau ceea ce reprezenta in bogata lor viata social-economica si politica a distruge, a nimici, a strica, a vicia. In DEX, coruptia reprezinta: 1. o stare de abatere de la moralitate, cinste, corectitudine si datorie; 2. pervertire si depravare.2 Din punct de vedere sociologic, fenomenul de coruptie include ansamblul de activitati imorale,ilicite si ilegale, reliefate de diverse grupuri si organizatii si de diversi indivizi cu gunctii de conducere sau care exercita un rol public, in scopul obtinerii unor
1 2

Flora Lewis, Un phenomene mondial. La corruption , The UNESCO courier, 1996, p.15 , p.201

avantaje materiale sau a unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrangere, santaj, inselaciune, mituire, cumparare, influenta, intimidare. Din punct de vedere economic, coruptia poate fi definita ca deturnare, in interesul serviciului privat, a unei influente legale sau abuzul unei puteri publice in scopuri private. Din punct de vedere juridic, coruptia reprezinta starea de infractionalitate care aduce atingere valorilor fundamentale ale societatii noastre. Una dintre cele mai sintetice, concise, concrete si exacte definitii ale coruptiei a fost data de R. Klitgaard, care a lansat celebra formula a coruptiei: C= M + Pd - R3 unde: C= coruptie M= monopol Pd= puterea discretionara R= responsabilitate In Romania, prin H.G. nr. 231/2005 se defineste astfel coruptia: devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice si care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal si substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor. Actele de coruptie sunt acele demersuri care lezeaza aceasta aceasta distributie universala si echitabila cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri. Ce presupune deci coruptia? Aceasta presupune: ilicite; 3

abuzul de putere in exercitarea atributiilor de serviciu; frauda si prejudicierea unei alte persoane sau inselaciunea; utilizarea fondurilor ilicite in finantarea partidelor politice si a campaniilor favoritismul; lipsa de transparenta si ascunderea informatiilor publice in vederea actiunilor conflictul de interese; abdicarea de la regulile deontologiei profesionale.

electorale;

R. Klitgaard, Orase corupte. Ghid practic de tratament si prevenire, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 16

II. Cauzele coruptiei si formele acesteia

1. Cauzele coruptiei Doctrina juridico-sociologica identifica intre cauzele coruptiei, in domeniul functiei publice, doua mari categorii: Cauze generale: incoerenta legislatiei monopolul si renta

- politicile restrictive si interventia statului( in ceea ce priveste salarizarea functionarilor publici) tranzitia - fenomene specifice functiei publice (abuzul de putere, birocratie si politizarea functiei publice) lipsa transparentei decizionale controlul averilor functionarilor publici schimbarea relatiilor functionar public- cetatean lipsa controlului administrativ conflicte de interese Cauze specifice:

- existenta unei puteri discretionare prea mari a autoritatilor statului, care poate reprezinta o nuanta a monopolului politizarea functiei publice accentuarea decalajului dintre salarizarea sectorului public si acelui privat

- existenta suprapunerilor institutionale si de competente intre DNA, Garda Financiara si Politie. Prea multe institutii de control creeaza haos in control, iar haosul este mediul propice de proliferare a coruptiei. Se intampla in practica ca unii agenti economici sa fie prea mult controlati de diferite organe, iar altii, deloc.

2. Forme si dimensiuni ale coruptiei

Avand in vedere diversitatea domeniilor de activitate in care se pot stabili retele de coruptie, delictele de coruptie pot imbraca o gama si o varietate extrem de diverse. Astfel, intr-o prima varianta, exista trei forme importante ale fenomenului de coruptie: a) Coruptia profesionala, ce include majoritate delictelor de serviciu sau comise in timpul serviciului de catre functionarii publici sau alte persoane din sectorul public care incalca normele deontologiei profesionale, prin indeplinirea conditionata si preferentiala a atributiilor legale. b) Coruptia economica, care include actele si faptele ilicite si ilegale comise de indivizi sau societate in legatura cu derularea unor afaceri sau tranzactii financiare, etc. c) Coruptia politica, care include ansamblul de acte, functii si competente care deviaza moral si legal de la indatoririle oficiale ale exercitarii unui control public catre anumite persoane. In cadrul acesteia se includ si activitatile de finantare ilegala a campaniilor electorale, cumpararea voturilor, promovarea preferentiala in functii guvernamentale pe criterii politice. In literatura straina sunt identificate ma multe criterii de clasificare a coruptiei: I. In functie de initiatorul pedepsei faptei: 1. 2. 3. coruptie neagra atunci cand actul ilicit este condamnat de opinia publica coruptie cenusie atunci cand numai elitele doresc pedepsirea; coruptie alba atunci cand si opinia publica si elitele solicita pedepsirea cerand pedepsirea ei;

acesteia. II. Sub aspectul nivelului la care se poate manifesta, data fiind organizarea administratiei publice: 1. 2. 3. III. coruptie la nivel central; coruptie la nivel teritorial; coruptie la nivel local.

In functie de raportul care se face: 1. coruptia activa, atunci cand s-a savarsit cu intentie fapta de a propune, de a oferi, de a da, direct sau indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agentii sai publici pentru el

sau altcineva pentru ca acesta sa indeplineasca sau sa se abtina de la indeplinirea unui act in exercitiul functiei sale4; 2. coruptia pasiva atunci cand s-a savarsit cu intentia fapta unuia dintre agentii sai publici de a solicita sau de a primi direct sau indirect orice folos necuvenit pentru el sau atcineva, ori de a accepta oferta sau promisiunea sa indeplineasca un act in exercitarea functiei sale5. 3. Infactiuni ce tin de coruptie Intr-o abordare sociologica si respectiv pe baza Codului penal, ca infractiuni ce tin de coruptie intra luarea de mita, darea de mita, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenta si conflictul de interese. In opinia lui M. Profiroiu si E. Crai: domeniul infractiunilor de coruptie nu s-ar limita doar la cele cinci infractiuni mentionate. Acesta opinie are in vedere faptul ca o infractiune de coruptie nu trebuie sa includa in mod exclusiv doar acele raporturi juridice de drept penal in care este necesara participarea celor doua parti. Atunci cand, prin incalcarea normelor unui comportament etic, se incalca si normele de drept penal, nu mai conteaza daca in in raportul juridic penal respectiv pot sa fie sau nu identificate doua parti. Acest lucru este justificat de faptul ca, in cazul infractiunilor de coruptie nu este esentiala motivarea coruptului, ci faptul in sine de a abdica de la normele comportamentului etic.6 Legea 78/2000 imparte infractiunile de coruptie in trei categorii: a) infractiuni propriu-zise ( cele prevazute la art. 253 257, C.P. si cele din legi speciale art.5 din lg. 78/2000); b) infractiuni asimilate celor de coruptie ( art. 10 13, lg. 78/2000 ); c) infractiuni in legatura directa cu cele de coruptie ( cele de la art. 17, lg. 78/2000).

4 5

Conventia penala privind coruptia de la Strasbourg in ianuarie 1999( aprobata prin lg.27/2002),art. 2 Conventia penala privind coruptia de la Strasbourg in ianuarie 1999( aprobata prin lg.27/2002),art.3 6 A. Parlagi, M. Profiroiu, E. Crai, Etica si coruptie in administratia publica, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 30

III. Principii si mecanisme ale coruptiei

1. pregatirea terenului si a echipei de atac ; 2. creearea deliberata a starii de confuzie 3. aruncarea in costurile serviciului public si a riscurilor 4. creearea de servicii fantoma 5. plasarea de cartite in sistemul institutiilor statului

IV. Efectele si manifestarile coruptiei

1. Efectele coruptiei: a) Afectarea demnitatii, prohibitatii profesionale si a credibilitatii functionarilor publice; b) Fondurile destinate realizarii obiectivelor de interes public sunt deturnate pentru realizarea unor interese private; c) Coruptia contribuie la agravarea saraciei si la slabirea sistemului de servicii catre cetetean; d) Coruptia reprezinta atentat la siguranta nationala a statului; e) Coruptia afecteaza procesul legislativ si altereaza reglementarea conform anumitor interese private; f) economice. 2. Formele de manifestare ale coruptiei Principala forma de manifestare a coruptiei o reprezinta modalitatea de desemnare si numire a unui functionar public, din perspectiva examinarii functiei publice si a deontologiei functionarilor publici. Din perspectiva politizarii administratiei publice este usor de dedus care sunt consecintele sub aspectul numirii functionarilor publici pe criterii politice si clientelare, sub aparenta concursurilor organizate pentru ocuparea unei functii publice. De asemenea, o alta forma de manifestare o reprezinta punerea in aplicare a unei dispozitii sau ordin al functionarului public ierarhic superior sau conducator de autoritate, numit sau desemnat sub aceleasi criterii politice. Coruptia poate constitui un factor major de provocare a crizei

V. Prevenirea si combaterea fenomenelor de coruptie

Strategiile anticoruptie cuprind in mod traditional masuri de reducere a coruptiei functiei si a demnitatii publice prin reformarea administratiei si finantelor publice. Solutiile eficiente de prevenire si combatere a coruptiei trebuie sa conduca atat la inlaturarea cauzelor si conditiilor care genereaza acte de coruptie in diferite sectoare, la diversificarea sistemului de sanctiuni si pedepse aplicate individual , cat si la modelarea deontologica a persoanelor care exercita functii si demnitati publice coruptibile. Pentru a fi eficienta si a se bucura de succes, lupta anticoruptie trebuie sa se duca pe cel putin patru planuri: social-cultural, juridic, politic si moral. Atata timp cat vor exista contrariile din societatea stat cetatean, domeniul public domeniul privat, interes public interes privat, etc. , coruptia va continua si ea sa existe, bineinteles sub forme si proportii diferite. Ori contrariile enumerate, la fel ca si altele, reprezinta de fapt izvorul dezvoltarii sociale, componentele inerente si absolut obligatorii ale existentei sociale. Prin urmare coruptia va exista atata timp cat va exista societatea sub forma celei cunoscute de noi astazi. Acest lucru nu trebuie sa duca la resemnare, la un comportament fatalist fata de flagelul coruptiei. Statul poate sa actioneze in scopul identificarii coruptiei si comportamentelor corupte, prevenirii si diminuarii coruptiei, educarii si eliminarii persoanelor legate de acest fenomen. Statul poate si trebuie sa tina sub control coruptia, pe corupatori si pe corupti. El trebuie de asemenea sa sanctioneze dur pe corupti, printr-o legislatie adecvata. Ideea este de a mentine coruptia sub controlul societatii si in limitele cele mai scazute posibil. Prevenirea si diminuarea coruptiei contribuie la cresterea veniturilor, la imbunatatirea serviciilor sociale, la stimularea increderii si participarii populatiei la viata politica si la cresterea calitatii vietii. Efortul propriu trebuie conjugat in Romania cu experienta internationala in domeniul combaterii coruptiei. Astfel, au fost propuse diverse politici de prevenire a coruptiei,cum ar fi: A. Selectarea agentilor (functionarilor publici): Eliminarea prin triere a celor necinstiti, pe baza de CV, teste, etc. Incurajarea angajarilor pe merit si impiedicarea nepotismului

Exploatarea garantiilor externe de onestitate, folosind retelele de depistare a agentilor de incredere si asigurand mentinerea onestitatii lor B. Stabilirea recompenselor si penalizarilor pentru agenti:

1. Modificare recompenselor: Cresterea salariilor pentru reducerea nevoii de venituri ilicite Recompensarea actiunilor specifice si a agentilor care contribuie la scaderea coruptiei Imbunatatirea perspectivelor de promovare in cariera in functie de performantele obtinute 2. Penalizarea comportamentului corupt: inasprirea penalizarilor formale inasprirea autoritatii sefilor in ce priveste aplicarea de penalizari utilizarea unei game largi de penalizari ( marginalizare, pierderea statutului profesional, a gratuitatilor si deplasarilor) C. Obtinerea de informatii cu privire la eforturi si rezultate: 1. Imbunatatirea auditului si a sistemelor informationale de management: - Colectarea dovezilor despre posibile acte de coruptie, prin analiza unor esantioane aleatorii de lucrari si al inspectiilor Efectuarea de evaluari ale vulnerabilitatii Intarirea personalului de specialitate ( auditori, investigatori, etc.) Creearea unui climat in care agentii sa fie incurajati sa raporteze neregulile 2. Intarirea agentilor de informatii:

3. Colectarea informatiilor de la terti (presa, banci) 4. Colectarea informatiilor de la clienti si de la publicul larg 5. Schimbarea subiectului obligatoriu de a proba astfel incat persoanele potential corupte sa trebuiasca sa-si demonstreze nevinovatia. D. Restructurarea relatiei sef agent client pentru a slabi monopolul de putere, a limita puterea discretionara si a spori responsabilitatea: 1. Limitarea puterii discretionare a agentilor: acestora Definirea mai clara a obiectivelor, regulilor, procedurilor si constientizarea

Impartirea deciziilor mari in sarcini mai mici Clarificarea si delimitarea influentei exercitate de agenti in decizii importante E. Cresterea costurilor morale ale coruptiei:

2. Rotirea agentilor in functii si deplasarea lor geografica 1. Recurgerea la instruire, programe educative si exemplu personal 2. Promulgarea unui cod etic ( Codul de Conduita functionarilor publici)

VI. Concluzii
Pe plan mondial, lupta impotriva coruptiei s-a materializat in numeroase institutii de drept international, adoptate de state in cadrul ONU, ODCE, FMI, Consiliului Europei, etc. Ca expresie a internationalizarii actelor de coruptie asistam astazi la o ingemanare a coruptiei cu infractiuni antisociale: droguri, trafic de masini furate, femei si copii, terorism, spalare de bani, s.a.m.d. Constituirea de retele formale si informale de organizatii comportamentale corupte si care corup demonstreaza ca acest flagel deosebit de nociv a capatat un caracter organizat, specializat, profesionalizat si generalizat. Combaterea coruptiei se bazeaza atat pe cunoasterea multidisciplinara a acestui glagel, cat si prin adoptarea unor masuri ferme pe plan national si international. Ca opinie personala, consider ca fenomenul de coruptie exista la toate nivelele societatii, devenind , cum am reliefat la inceputul acestui referat, o boala care macina incet orice administratie si stat. Totusi reducerea acestui flagel depinde in mare parte si de noi cetatenii, deoarece trebuie sa constientizam faptul ca nu trebuie sa mai toleram toate micile cadouri si atentii pentru a diminua coruptia mica, cu scopul de a da un exemplu pentru reducerea celei la scara mult mai mare. De asemenea, trebuie semnalate actele de coruptie la care asistam daca intradevar dorim ca acest fenomen sa nu ia o amploare mai mare decat cea pe care o are deja.

VIII. Bibliografie
1. Parlagi A., Profiroiu M., Crai E., Etica si coruptie in administratia publica, Ed. Economica, Bucuresti, 1999 2. Ivanoff I.V., Deontologia functiei publice, Ed. Bibliotheca, Targoviste, 2008 3. Popescu E., Deontologia functiei publice, Ed. Universitara Lucian Blaga, Sibiu, 2007 4. Miulescu N., Deontologia functiei publice si afunctionarului public in dreptul romanesc si comunitar, Ed. Universitaria, Craiova, 2008 5. Conventia penala privind coruptia de la Strasbourg in ianuarie 1999( aprobata prin lg.27/2002) 6. R. Klitgaard, Orase corupte. Ghid practic de tratament si prevenire, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006 7. Flora Lewis, Un phenomene mondial. La corruption , The UNESCO courier, 1996 8. Academia Romana, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2009