Așa cum în orice domeniu este de preferat să previi în loc să tratezi, și în situația violenței în

familie există numeroase metode prin care infracțiunea poate fi prevenită. Este admis faptul
că ,,violenţa a existat, există şi va continua să existe, însă acest lucru nu înseamnă că nu mai trebuie
să căutăm neîncetat diverse forme şi strategii de prevenire şi mai ales combatere a sa”1.
S-a constatat faptul că, violența domestică și violența de gen sunt probleme cu care se
confruntă aproape toate țările Uniunii Europene, însă ,,măsurile adoptate și instrumentele introduse
pot varia în statele membre în funcție de contextul diferit și de societatea diferită”2.
Complexitatea problematicii de faţă este dată de faptul că, ,,nici un cuplu nu se comportă la
fel, aşa cum nici un individ nu va fi sută la sută identic faţă de un altul” 3, iar ,,fiecare familie în
parte are particularităţile sale care o face cu totul deosebită şi diferită de toate celelalte familii care
se confruntă cu probleme asemănătoare” 4. De aceea, se crede că nu există un șablon universal ce se
poate aplica tuturor familiilor cu probleme de violenţă5.
Cu toate acestea, se consideră că o prevenire eficientă a infracțiunilor reprezintă ,,orice
acțiune menită să conducă la o reducere a nivelului activității infracționale și a daunelor rezultate
sau a numărului de infractori și a victimelor lor”6, mai exact, fiind vorba despre o neutralizare a
factorilor favorizanți și de valorificare a celor inhibitori 7. Astfel, prevenirea vizează o abordare
axată atât pe siguranța victimei, cât și pe cea a subiectului activ și a întregii societăți în general.
Lato sensu, măsurile care se cer în cazurile de violenţă domestică ar trebui să aibă în vedere:
elaborarea și revizuirea unor strategii și planuri de acțiune mai eficiente 8 care să asigure buna
gestionare a cazurilor de violență în familie, înființarea de servicii și facilitarea accesului la acestea
pentru toți, îmbunătățirea mecanismelor de monitorizare, consolidarea metodelor care au functionat,
pentru a evita manifestarea ulterioară, formarea specialiştilor, astfel încât nivelul lor de
profesionalism și seriozitate să fie unul ridicat.
În materia prevenirii și combaterii violenței în familie, câteva dintre actele normative
incidente sunt: Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice republicată,
Declaraţia cu Privire la Eliminarea Violenţei Împotriva Femeii din 1993, care este unul dintre cele
mai importante demersuri care au scopul de prevenire şi combatere a violenţei asupra femeii 9,
1
Bonea Georgiana Virginia, op. cit., p. 148.
2
Rețeaua europeană de prevenire a criminalității, Seria de instrumente EUCPN, Gestionarea violenței domestice în UE
– politici și practici, nr. 4, p. 6, în cadrul proiectului „Către un Centru European de Expertiză în domeniul prevenirii
criminalității” – Secretariatul EUCPN, Bruxelles, 2013, p. 23.
3
Bonea Georgiana Virginia, op. cit., p. 16.
4
Ibidem, p. 223.
5
Ibidem, p. 83.
6
Asociația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale și Educaționale CATHARSIS, op. cit., p. 47.
7
Ibidem, p. 48.
8
Rețeaua europeană de prevenire a criminalității, Seria de instrumente EUCPN, Gestionarea violenței domestice în UE
– politici și practici, nr. 4, p. 6, în cadrul proiectului „Către un Centru European de Expertiză în domeniul prevenirii
criminalității” – Secretariatul EUCPN, Bruxelles, 2013, p. 19.
9
Bonea Georgiana Virginia, op. cit., p. 124.

1
Convenția Europeană de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței
domestice, Memorandumul privind înființarea Comitetului Interministerial pentru Prevenirea și
Combaterea Violenței în Familie (aprobat de către Guvernul României la data de 05.10.2016)10,
Hotărârea nr. 365 din 24 mai 2018 pentru aprobarea Strategiei naționale privind promovarea
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței
domestice pentru perioada 2018-2021 și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei
naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea
și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-202111.
Elaborarea diverselor cadre legislative de prevenire şi combatere a acestei probleme sociale
se va afla mereu într-un proces dinamic, având în vedere faptul că acestea trebuie să facă faţă de
fiecare dată noilor schimbări și provocări. Legislaţia aflată în vigoare trebuie să fie permanent
îmbunătățită, eficientă, ajustată și să respecte și să se ridice la standardele cerințelor internaționale
în ceea ce priveşte prevenirea și combaterea violenței în familie12.
Prevederea unor sancţiuni mai aprige pentru agresori ar putea, în același timp, reprezenta un
pas important în domeniul prevenirii și combaterii acestei problematici, însă, considerăm că un
cadru legislativ favorabil nu este suficient. De cele mai multe ori, este irelevantă incriminarea și
sancționarea severă a unei conduite, atâta timp cât aceasta nu va ajunge niciodată la urechile
organelor abilitate.
Așadar, deosebit de importante sunt și următoarele: conștientizarea amplorii și gravității
fenomenului, având în vedere consecințele negative care pot lua ființă în urma unei astfel de
infracțiuni, obligația de a nu tolera un comportament violent, de a descuraja utilizarea violenţei și
încuraja victimele de a lua atitudine şi de a se apără împotriva abuzurilor partenerului 13. De
asemenea, e nevoie de o conștientizare mai mare asupra faptului că interesul superior al copilului
trebuie să primeze în toate acțiunile și deciziile care îl privesc, întruât noi, toți, suntem responsabili
faţă de formarea copiilor și a viitorilor adulţi. Astfel că, prevenirea violenţei nu este exclusiv o
responsabilitate a serviciilor comunitare, cât şi a membrilor comunităţii.
Se consideră că, ,,opinia publică poate avea un rol esenţial în educarea, informarea şi mai
ales în sensibilizarea”14 comunității în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
Implementarea unor campanii de informare, educare, comunicare privind violența în familie poate fi
utilă în măsura în care se asigură și o accesibilitate universală a acestor campanii. Totodată, pentru a

10
Asociația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale și Educaționale CATHARSIS, op. cit., p. 24.
11
Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 465 din 6 iunie 2018.
12
Bonea Georgiana Virginia, op. cit., p. 101.
13
Ibidem, p. 107.
14
Ibidem, p. 142.

2
avea eficiență maximă, aceste acțiuni de informare trebuie completate cu acțiuni care să ofere
alternative la acest tip de comportament15.
Suntem de acord cu faptul că ,,prevenirea timpurie prin intervenții în cadrul școlii ar putea
contribui la modificarea comportamentului și a atitudinilor tolerante față de violență prin
combaterea acestora la o vârstă fragedă” 16, în scopul stopării perpetuarii violenţei de la o generație
la alta. S-a constatat faptul că ,,intervenția timpurie poate reduce costurile potențiale viitoare în ceea
ce privește sănătatea, politica socială și resursele profesionale și poate produce efecte pozitive pe
termen lung pentru comunitate”17.
Deosebit de importantă este și <<depăşirea acelor „tradiţii” specifice anumitor culturi
patriarhale care încurajează marginalizarea şi abuzul asupra femeii>>18, prin crearea unor măsuri
pentru eliminarea stereotipurilor discriminatorii privind rolul femeilor și bărbaților în viața privată
și în viața publică19. De asemenea, considerăm că este ideală eliminarea preconcepției care prevede
faptul că violența domestică este o problemă privată și nimeni nu ar trebui să se amestece. Violența
nu este o chestiune privată, ci una de interes public, astfel că, deși, de cele mai multe ori, este foarte
dificil de depistat și de rezolvat, violența în sfera privată nu trebuie tratată ca fiind mai puțin gravă
decât alte forme de violență. Multe cazuri rămân necunoscute, despre altele aflăm din mass-media,
când deja este prea târziu, iar unele abuzuri sunt identificate accidental în consultările medicale sau
constatate de către specialişti în urma semnalării abuzului fizic. Astfel, informarea ar trebui să
conțină implicit și încurajarea victimelor, dar și a martorilor și chiar a autorilor, să raporteze
organelor abilitate faptele de violență.
S-a constatat, însă, că principala problemă identificată de Comitet este lipsa de încredere a
victimelor în sistemul judiciar. Cazurile de violență în familie trebuie să poată fi raportate cu
ușurință și să li se asigure o intervenţie rapidă. În anumite state membre, există legi specializate care
acordă poliției posibilitatea de a oferi o protecție victimelor în mod direct, ca reacție imediată la
actul de violență domestică, economisind astfel timp și asigurând siguranța victimei. O problemă
frecventă în cazurile de violență domestică este aceea că instrumentarea cauzelor este abandonată
pe parcursul procedurii. Aceasta se poate cauza victimei 20, modului în care plângerea este tratată de

15
Asociația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale și Educaționale CATHARSIS, op. cit., p. 48.
16
Rețeaua europeană de prevenire a criminalității, Seria de instrumente EUCPN, Gestionarea violenței domestice în UE
– politici și practici, nr. 4, p. 6, în cadrul proiectului „Către un Centru European de Expertiză în domeniul prevenirii
criminalității” – Secretariatul EUCPN, Bruxelles, 2013, p. 18.
17
Ibidem, p. 28.
18
Bonea Georgiana Virginia, op. cit., p. 124.
19
Asociația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale și Educaționale CATHARSIS, op. cit., p. 60.
20
În cazul în care își retrage plângerea sau se împacă cu agresorul

3
poliție sau de alte organe juridice 21, hotărârilor luate de organele de urmărire penală sau de instanțe,
probelor insuficiente, prescripției etc.
Un rol important în prevenirea fenomenului îl are martorul, deoarece, în funcție de modul în
care el reacționează, poate contribui la problemă sau la soluție. Unii spectatori instigă agresorul să
abuzeze victima, încurajându-l să continue sau nu fac nimic pentru a opri astfel de situații,
înrăutățind astfel lucrurile. În definitiv, neintervenţionismul, tendinţa celorlalţi de a trece sub tăcere
astfel de manifestări reprezintă un impediment în prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Situația se poate complica în momentul în care membrii familiei, vecinii, prietenii care află de
eveniment se tem să intervină din varii motive.
Creșterea numărului de cazuri de violență în familie poate indica, astfel, inclusiv o
modificare a percepţiei societății cu privire la această infracțiune, o creștere a ratei de sesizare a
cazurilor de violență domestică, dar şi o tendinţă de diminuare a caracterului secret acordat acestui
fenomen22. Cu toate acestea, trebuie ca măsurile întreprinse să aibă ca finalitate reducerea riscului
de recidivă.
Sprijinul oferit victimelor violenței domestice după incident presupune întotdeauna o
abordare multidisciplinară. Astfel că, intervenția eficace în cazurile de violență domestică necesită
implicarea întregului sistem multidisciplinar. Cooperarea între toți partenerii este esențială pentru a
pune în aplicare în mod eficient toate măsurile, iar schimbul de informații dintre instituții reprezintă
un punct important al colaborării interinstituționale. Un exemplu în acest sens este DGASPC, care
reprezintă echipa intersectorială în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, din care
fac parte reprezentanţi ai poliţiei, jandarmeriei, direcţiei de sănătate publică, compartimentului
violenţă în familie din cadrul DGASPC, unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, ONG-urilor active în domeniu şi, eventual, ai serviciilor de probaţiune, unităţilor de
medicină legală sau ai altor instituţii cu atribuţii în domeniu”.
În România, există numeroase ONG-uri, agenţii, fundaţii şi asociaţii care militează pentru
prevenirea și combaterea violenței în familie. Considerăm a fi foarte important în scopul prevenirii
și combaterii acestui fenomen și stabilirea anumitor legături cu alte organizaţii şi instituţii ale
Uniunii Europene prin care să se poată împărtăşi experienţa. În acest sens, European Crime
Prevention Network (EUCPN) joacă un rol important în ceea ce privește schimbul de informații, de
cunoștințe și de bune practici între statele membre. Membrii pot învăța, astfel, unii de la alții să
identifice modalități diferite și mai bune de prevenire și de gestionare a violenței domestice.

21
În sensul că trebuie să asigure o intervenție sigură, adecvată, eficientă și nediscriminatorie pentru victimă și să evite
orice formă de blamare sau atitudine acuzatoare faţă de femeia victimă a violenței, respectându-se în același timp
dreptul la confidențialitate;
22
Sursa roz

4
 Ținem să precizăm faptul că, din moment ce violența în familie este un subiect abordat
multidisciplinar, victimele se pot adresa pentru ajutor mai multor organe sau servicii de specialitate.
Astfel, victima poate să se adreseze pentru consiliere și suport, pentru consiliere psihologică și
pentru informații, la direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului care se găsesc în
fiecare reședință de județ, la direcțiile de asistență socială de pe lângă primării sau la sistemul public
de asistență socială23.
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice republicată prevede
la art. 6, lit. a)-e) faptul că ,,victima violenței domestice are dreptul: a) la respectarea personalității,
demnității și a vieții sale private; b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale; c) la
protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale; d) la servicii de consiliere, reabilitare,
reintegrare socială, precum și la asistență medicală gratuită, în condițiile prezentei legi; e) la
consiliere și asistență juridică gratuită, în condițiile legii.
Victimele pot beneficia de servicii sociale de adăpost de tipul centrelor destinate special
pentru astfel de victime. Potrivit art. 16, alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice republicată, aceste servicii ,,pot fi organizate în regim rezidențial, în
regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de interes local sau
județean”.
Centrele de adăpost pentru victime ale violenței domestice furnizează servicii de bază de
hrană și adăpost pe termen scurt și mediu și intervenții eficiente pentru femeile și copiii ce caută
soluții pentru părăsirea unei relații de cuplu caracterizată de violență, cum ar fi: terapie individuală
și de grup, formare profesională, consiliere legală și asistență juridică, servicii de mediere între
agresor şi victima sa, consiliere psihologică, îngrijire medicală etc.
Furnizorii de servicii medicale joacă un rol semnificativ atât în reducerea şi prevenirea
violenţei în familie, cât şi în intervenţia pentru protejarea victimelor, cu condiția să nu dea dovadă
de reticență cu privire la întâmpinarea victimelor și de lipsă de interes pentru cunoaşterea cauzelor
rănilor pe care le îngrijesc.
În România există și servicii de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice
de tip linie telefonică de urgență - help-line. Potrivit art. 16, alin. (4), lit. a) din Legea nr. 217/2003
pentru prevenirea și combaterea violenței domestice republicată, acestea fac parte din categoria
serviciilor sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice cu program continuu. Un
exemplu în acest sens este numărul 0800 500 333 la care pot apela victimele violenței domestice în

23
În conformitate cu art. 89, alin. (2) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
republicată?, ,,orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistență socială și
protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror
forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de
exploatare, de abandon sau neglijență”.

5
mod gratuit și la care operatorii răspund non-stop și redirecționează victimele către 42 echipe de
intervenție, interinstituționale și multidisciplinare, înființate la nivelul celor 41 de județe și al
municipiului București.
Un instrument legal foarte important care vine în sprijinul victimei violenţei domestice îl
reprezintă ordinul de protecţie. Acesta poate fi emis de instanță, la solicitarea, ,,persoana a cărei
viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din
partea unui membru al familiei”, în scopul înlăturării stării de pericol, potrivit art. 38, alin. (1) din
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice republicată sau poate fi
emis de către polițiști atunci când aceștia, ,,în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există
un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-
un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc”. În acest din urmă caz, este vorba
despre un ordin de protecție provizoriu, în sensul art. 28, alin. (1) din legea sus-menționată.
Conform art. 38, alin. (1), lit. a)-j) din aceeași lege, atunci când instanța emite ordinul de
protecție, aceasta poate dispune, ,,cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele
măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune
atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de
asistență dintre cele prevăzute la art. 19;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față
de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de
reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe
care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod,
cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași art. prevede următoarele: ,,(3) Prin aceeași hotărâre,
instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința

6
temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască
din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.”
În conformitate cu art. 28, alin. (6) din legea sus-amintită, emiterea unui ordin de protecție
provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor Codului de procedură
penală. Astfel că, prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice
republicată trebuie coroborate cu prevederile Codului de procedură penală.
Dificultatea dispunerii sau propunerii de luare a măsurilor preventive în cauzele având ca
obiect infracțiunile de violență în familie constă în imprevizibilitatea evoluției acestor cauze. De
pildă, conform art. 218 alin. (3) Cod procedură penală, măsura arestului la domiciliu nu poate fi
dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune
împotriva unui membru de familie.
Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor este marcată, anual, la
data de 25 noiembrie, fiind stabilită de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2000,
prin Rezoluția nr. A/RES/54/134, iar pe 5 iunie este consacrată Ziua antiviolență asupra copiilor în
România, stabilită prin Legea nr. 497/2006 pentru consacrarea zilei de 5 iunie ca Ziua împotriva
violenţei asupra copilului în România24 cu scopul prevenirii și combaterii violenței împotriva
copilului și pe 30 aprilie, încă din anul 1998, Ziua Internațională împotriva pedepselor corporale
asupra copiilor25.
Cum o intervenție ar trebui să se bazeze pe o bună analiză a situației și pe identificarea unei
soluții adecvate pentru ambele părți aflate în conflict, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice republicată prevede la art. 55, lit. h) faptul că, unul dintre
obiectivele programelor de interes național reglementate la art. 54, alin. (1) din aceeași lege are în
vedere ca agresorul să nu fie ignorat din problematică, mai exact ca acesta să fie asistat prin
tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice și psihiatrice26. În acest sens, există, astfel,
bineînțeles, și centre de asistenţă destinate agresorilor, și nu doar victimelor. Este evident faptul că o
persoană violentă trebuie să primească asistență pentru a-și ameliora comportamentul inclusiv în
relațiile interpersonale viitoare. De asemenea, izolarea victimă-agresor, chiar dacă temporar rezolvă
situaţia conflictuală, aduce încă un om în stradă care poate nu are posibilitatea achiziţionării unei

24
Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 16 din 10 ianuarie 2007.
25
https://vedemjust.ro/pedepse-corporale/, ultima accesare: 08.06.2021.
26
Inclusiv prin emiterea unui ordin de protecție, potrivit art. 38, alin. (4) din Legea 217/2003 pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice republicată, ,,pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate
dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară
sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu
tulburări psihice nr. 487/2002, republicată”, iar ,,în cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive,
instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare
de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

7
locuinţe şi pe care îl obligă la găsirea unor noi forme de agresiune pentru a supravieţui: sparge uşa
locuinţei şi îşi omoară soţia, tâlhăreşte sau ucide alți indivizi, în afara familiei etc.
În scopul prevenirii și combaterii acestui fenomen se pot lua față de persoana care a săvârșit
infracțiunea de violență în familie inclusiv anumite măsuri de siguranță care au ca scop, potrivit art.
107, alin. (1) Cod penal, ,,înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor
prevăzute de legea penală”. Incidente în acest caz pot fi: obligarea la tratament medical [art. 108, lit.
a) Cod penal], internarea medicală [art. 108, lit. b) Cod penal], confiscarea specială [art. 108, lit. d)
Cod penal] și confiscarea extinsă [art. 108, lit. e) Cod penal].
În urma celor expuse în acest capitol, dorim să menționăm faptul că, în pofida eforturilor
considerabile depuse în vederea gestionării violenței domestice, există în continuare multe
provocări de înfruntat. Având în vedere cadrul social fluctuant, precum și influențele acestuia
asupra membrilor comunității, activitatea de prevenire trebuie să aibă continuitate, adaptându-se în
permanență la problemele și cerințele societății. Combaterea acestui fenomen presupune un un efort
constant și susținut și un proces îndelungat şi anevoios în care este necesar să fie angrenate toate
măsurile existente, pentru a fi găsite cele mai bune soluţii și pentru a diminua apariția și propagarea
efectelor pe termen lung asupra individului și societății. O problemă tratată superficial sau mai rău,
ignorată, va încuraja indirect fenomenul.
Consider că, avem cu toții datoria de a contribui la prevenirea și combaterea violenței în
familie, prin evitarea de a deveni complici, prin ieșirea din zona de pasivitate, prin sesizarea unui
organ competent și prin informarea victimelor și încurajarea acestora de a lua orice măsuri pentru a
se proteja.