Analizoare de spectru

1
 CONŢINUT

1 Analizorul de spectru. Noţiuni fundamentale ................................................................. 3

1.1 Atenuatorul RF .................................................................................................................................. 4

1.2 Filtrul trece jos sau preselectorul ....................................................................................................... 5
1.3 Acordul analizorului .......................................................................................................................... 5
1.4 Rezoluţia de frecvenţă ....................................................................................................................... 7
1.5 Timpul de baleiaj ............................................................................................................................... 9
1.6 Tipuri de detectoare ........................................................................................................................... 11
1.7 Filtrarea video ................................................................................................................................... 19
1.8 Medierea trasei .................................................................................................................................. 23

2 Zgomotul ............................................................................................................................ 24
2.1 Determinare Noise factor .......................................................................................... 29

3 Nelinearităţi........................................................................................................................ 31
3.1 Distorsiuni pentru un semnal unic la intrare ............................................................... 33
3.2 Distorsiuni pentru 2 sau mai multe semnale la intrare ........................................................... 29
3.3 Exemple practice ...................................................................................................... 36

4 Preamplificatoare / Atenuatoare .................................................................................... 37

4.1 Exemplu de calcul ....................................................................................................... 37

5 Identificarea produselor de intermodulaţie ................................................................... 38

6 Punctul de compresie de 1 dB ......................................................................................... 41
7 Gama dinamică .................................................................................................................. 42
8 Aplicaţii practice ............................................................................................................... 43
8.1 Monitorizarea frecvenţelor din spectrul radiodifuziune FM ............................................ 43
8.2 Monitorizarea frecvenţelor din spectrul radiodifuziune TV .............................................. 45
8.3 Metodă de măsură a deviaţiei de frecvenţă ................................................................ 47
8.4 Construcţia măştii spectrale de măsură a benzii FM ocupate ....................................... 49
8.5 Construcţia şi aplicarea măştii de măsură pentru analizorul Agilent E4402 B ................... 50
8.6 Construcţia şi aplicarea măştii de măsură pentru analizorul R&S FSL6 .......................... 56

9 Măsurarea câmpului electromagnetic ............................................................................ 57

10 Incertitudinea de măsură ............................................................................................... 60

2
 1. Analizorul de spectru. Noţiuni fundamentale

Tehnologia modernă de azi face posibilă implementarea circuitelor analogice

cu circuite digitale. Este foarte utilă înţelegerea arhitecturii şi a funcţionării
analizoarelor de spectru clasice, constituind un punct de plecare pentru clarificarea
capabilităţilor şi avantajelor analizoarelor moderne.

Fig.1 Schema bloc a unui analizor de spectru clasic – superheterodină.

În fig.1 este prezentată schema bloc a unui analizor tip superheterodină. Semnalul
de intrare va trece printr-un atenuator, urmat de un filtru trece jos (se va vedea
în continuare utilitatea acestui filtru), urmat de etajul mixer. Semnalul sinusoidal al
oscilatorului local (OL) se va mixa cu semnalul de intrare. Mixer-ul fiind prin
excelenţă un etaj nelinear, la ieşire vor apare semnalele originale, armonicele
acestora, sumele şi diferenţele armonicelor. Datorită prezenţei filtrelor de frecvenţă
intermediară, vor fi selectate şi amplificate (eventual pe o scară logaritmică), toate
semnalele din banda de trecere a F.I. Semnalul de la ieşirea detectorului de
anvelopă, împreună cu un semnal rampă (care sincronizează şi OL), se aplică
simultan display-ului. Semnalul rampă creează ”mişcarea orizontală ” a spot-ului pe
ecran, de la stânga la dreapta. Afişarea semnalelor se face într-un display graticular,
X – Y. Axa orizontală este calibrată linear cu frecvenţa analizată. Setarea frecvenţei
de analiză se face în două etape. Pentru început se setează frecvenţa grilei centrale,
apoi se setează gama frecvenţelor de analiză (span). Aceste reglaje sunt
independente, astfel încât, dacă se modifică frecventă centrală, span-ul nu se
modifica. Alternativ, se pot seta direct frecvenţele de start şi stop.
Axa verticală este calibrată în amplitudine. Se poate selecta între o scală lineară sau
logaritmică, în dB. Scala logaritmică permite vizualizarea simultană a unei dinamici de
70 ..100 dB (raporturi de 3200 … 100.000 în tensiune, sau 10.000 000 … 10 000 000
000 în putere). Scala lineară este utilizată pentru o dinamică de 20 .. 30 dB (raporturi
de 10 .. 32 în tensiune). Nivelul de referinţă, grid-ul superior, reprezintă valoarea
absolută generată de circuitele de calibrare. Astfel se pot face măsurări absolute ale
nivelului sau măsurări relative ale diferenţei între două semnale.

3
 Fig.2 Display-ul unui analizor tipic.

1.1 Atenuatorul RF

Prima parte a unui analizor de spectru o reprezintă atenuatorul de intrare. Rolul lui
constă în asigurarea la intrarea mixerului a unui nivel optim pentru prevenirea
supraîncărcării, compresului câştigului şi apariţia distorsiunilor. Datorită faptului că
atenuarea la intrare este şi un circuit protectiv al analizorului, setarea lui se poate
face şi automat, având ca element de comparaţie nivelul de referinţă.
Selecţia manuală a atenuării se poate face în step de 10, 5, 2 dB sau 1 dB. În
fig.3 este un exemplu de atenuator cu valoarea maximă a atenuării = 70 dB şi
increment de 1 dB. Condensatorul serie are rolul de a bloca componenta CC sau
prezenta unui offset CC în semnalul RF. Prezenţa condensatorului de separare este
benefică, dar limitează frecvenţele joase, în anumite cazuri la 9 kHz. Pentru
analizoarele performante, există posibilitatea conectării unui semnal referinţă de
amplitudine, utilizat de către analizor pentru calibrare automată.

Fig.3 Atenuatorul RF intrare.

4
1.2 Filtrul trece jos sau preselectorul

Prezenţa la intrare a unui FTJ sau preselector are rolul de evita saturarea mixerului
cu semnal din afara benzii de analiză şi reducerea riscului de a interpreta produsele
de intermodulaţie proprii ca semnale reale. Preselectorul ete constituit dintr-un filtru
acordabil şi se utilizează de obicei peste 1 GHz.

1.3 Acordul analizorului

Acordul analizorului pe frecvenţa centrală de interes reprezinta de fapt o funcţie a

frecvenţei centrale a filtrelor de frecvenţă intermediară, implicit acordul OL. Având în
vedere necesităţile de rejecţie a frecvenţei imagine, se preferă selecţia semnalului
sumă dintre OL şi semnalul analizat, semnal care este egal cu frecvenţa centrală a
filtrului IF.
Să presupunem că dorim realizarea unui SA (Spectrum analyser) cu o bandă a
semnalelor de intrare 0 – 3 GHz. Stabilim frecvenţa intermediara, IF = 1 GHz.
Observăm că valoarea IF se regăseşte şi în gama frecvenţelor de intrare. Din acest
motiv, dacă la intrare se aplică 1 GHz, acesta se va regăsi şi la ieşirea din mixer, va
trece prin filtrul IF, generând un semnal constant pe display, indiferent de reglajul
OL. Dacă valoarea IF este sub cea mai înaltă frecvenţă din spectrul de intrare, ca
rezultat imediat, putem trage concluzia că valoare IF = 1 GHz nu este recomandată
pentru IF. Evident, frecvenţa intermediară va trebui să fie în afara benzii de analiză.
Ecuaţia de acord a analizorului se poate scrie:

Fsemnal  FOL  FIF

FOL  Fsemnal  FIF

La analizoarele Agilent pâna la 3 GHz, frecvenţa intermediară = 3.9 GHz. Pentru a

determina frecvenţa oscilatorului local, necesară pentru acordul analizorului pe
frecvenţa minimă, medie şi maximă (de.ex: 1 kHz, 1,5 GHz şi 3 GHz), se pot rescrie
ecuaţiile de acord:

FLO =1kHz + 3.9 GHz = 3.900001 GHz

FLO =1.5GHz + 3,9GHz = 5.4GHz
FLO = 3GHz + 3,9GHz = 6.9GHz

Fig.4 ilustrează acordul analizorului. FOL nu este atât de mare pentru ca produsele
de mixaj FOL - Fsemnal să intre în banda de trecere a frecvenţei intermediare, deci nu
va avea loc un răspuns pe display. Dacă se ajustează generatorul de rampă astfel
încât să se acorde mai sus, produsele de mixaj vor intra în banda de trecere a IF în
acelaşi punct al rampei (sweep-ului), şi va fi afişat pe display.

5
 Fig.4 Oscilatorul local va fi acordat pe fIF + fsemnal pentru a produce un răspuns pe display.

Deoarece generatorul de rampă controlează atât poziţia orizontală a trasei cît şi

frecvenţa OL, se poatre calibra aza orizontală a display-ului în frecvenţa semnalului
de intrare.
Ce se va întâmpla dacă frecvenţa semnalului de intrare = 8.2 GHz ? Oscilatorul local
se poate acorda între 3.9 – 7 GHz. La FOL = 4.3 GHz există un produs de mixaj
(8.2 - 4.3 =3.9 GHz), care va intra în IF, creând astfel un răspuns pe display. Ecuaţia
de acord va deveni Fsemnal = FOL +FIF . Această ecuaţie denotă faptul că arhitectura
prezentată în fig.1 este valabilă şi în domeniul de acord între 7.8 – 10.9 GHz, numai
în condiţia prezenţei la intrarea mixerului a acestei benzi a semnalului de intrarea.
Apare evident în acest caz utilitatea instalării filtrului trece jos la intrarea de semnal a
analizorului.
Concluzii: pentru un analizor de spectru, frecvenţa intermediară va fi superioară celei
mai mari frecvenţe de intrare; de asemenea flitrul trece jos va trebui să fie eficient şi
cu suficientă atenuare a frecvenţei intermediare pentru a preveni răspunsuri false în
domeniul frecvenţelor imagine.
Pentru separarea semnalelor foarte apropiate, unele tipuri de analizoare sunt dotate
cu filtre IF având valori de 1 kHz, 100, 10 sau chiar 1 Hz. Astfel de filtre sunt greu de
realizat practic la o valoare a frecvenţei intermediare = 3,9 GHz. Rezolvarea
problemei constă în instalarea a 2 .. 4 etaje suplimentare de mixare şi IF. În fig.5 se
prezintă arhitectura unui SA modern. În acest caz, ecuaţia de acord se scrie:
Fsemnal  FOL1  (FOL 2  FOL3  FfinalIF ) deci:
FOL 2  FOL3  FfinalIF  3.6GHz  300MHz  21.4MHz  3.9214GHz =
valoarea primei frecvenţe intermediare

6
 Fig.5 Utilizare etaje suplimentare de mixare şi IF.

1.4 Rezoluţia de frecvenţă ( Frequency resolution)

Rezoluţia de frecvenţă reprezintă abilitatea analizorului de a separa două semnale de

intrare în răspunsuri distincte. După Fourier, un semnal pur sinusoidal este
monocromatic şi energia lui va fi distribuită pe o singură frecvenţă. Două semnale
aplicate la intrare vor fi redate ca două linii separate pe display. Problema care se
pune este cât de apropiate pot fi frecvenţele de intrare astfel ca răspunsul pe diplay
să fie redat tot ca două linii spectrale lizibile.
Datorită faptului că semnalul de intrare este fix iar oscilatorul local este de tip rampă
(baleiaj), produsul de mixaj va fi distribut peste semnalul rampă. Pe ecran trasa va
urmări de fapt forma caractersisticii (filter shape) a filtrului IF.
Evident, rezoluţia de frecvenţă va fi determinată de cel mai îngust filtru IF.

Fig.6 Produsul de mixaj este baleiat peste filtrul IF; de fapt pe display va apărea forma
caracteristicii filtrului IF (filter shape).

Un alt parametru din specificaţiile analizorului, strâns legat de rezoluţia filtrelor este,
selectivitatea în bandă (bandwidth selectivity) sau factorul de formă al filtrului (shape

7
factor). Pentru analizoarele de tip Agilent, selectivitatea este în general specificată
ca raport între lărgimea de bandă a filtrului IF la 60 dB şi 3 dB. Filtrele analogice
utilizate au în general 4 poli şi o caracteristică aproximativ Gaussiană.

Fig.7 Selectivitatea, raportul dintre lărgimea de bandă la 60 dB şi 3 dB.

Exemplu: Ce bandă de rezoluţie (resolution bandwidth - RBW) vom selecta, pentru a

putea vizualiza un semnal care diferă cu 4 kHz şi 30 dB, faţă de frecvenţa centrală,
asumând o selectivitate în bandă a analizorului de 12.7:1(filter shape) ?
Pentru a calcula rejecţia semnalelor mari, când analizorul este acordat pe un semnal
lateral, de amplitudine mai mică, va trebui să luăm în consideraţie nu banda întreagă
ci diferenţa dintre frecvenţa centrală a filtrului până la punctul considerat de pe
palierul caracteristicii. Pentru a determina cât de ”departe” este este un punct de pe
caracteristică, pentru un anumit offset de frecvenţă, se utilizează relaţia:

H( F )  10  ( N)  log10 [(f / f 0 )  1]

2

Unde : H( F ) = rejecţia datorată caracteristicii filtrului, dB;

N = numărul de poli ai filtrului;

f = diferenta dintre punctul de pe caracteristică şi frecvenţa centrala, Hz;

RBW
f0  ;
1/ N
2 2 1
Daca N=4 şi f =4000 Hz, pentru un RBW=3000 Hz vom obţine:
3000
f0   3448, 44
1/ 4
2 2 1

8
Rejecţia filtrului selectat la 4 kHz va fi:

H( 4000 )  10(4)  log10 [( 4000 / 3448.44)  1]  14.8dB

2

Valoarea obţinută este suficientă pentru a discerne semnalul mai mic pe display:

Fig.8 Utilizând un filtru cu RBW=3kHz, semnalul mai mic aflat la 4 kHz nu este lizibil; cu
un filtru cu RBW=1 kHz, semnalul este lizibil..

Dacă utilizăm un filtru IF cu RBW=1 kHz, obţinem:

1000
f0   1149, 49
1/ 4
2 2 1

H( 4000 )  10(4)  log10 [( 4000 / 1149.49)  1]  44.7dB

2

9
1.5 Timpul de baleiaj ( Sweep time)

Rezoluţia de frecvenţă afectează timpul de baleiaj datorită faptului că filtrele IF sunt

circuite cu bandă limitată, care necesită un timp finit pentru încărcare – descărcare.
Dacă produsele de mixaj sunt ”baleiate” prea rapid, va avea loc o anumită pierdere
de amplitudine a semnalului pe display.

Fig.9 Un sweep time prea rapid poate cauza o pierdere de amplitudine şi o modificare a
frecvenţei indicate.

Timpul de staţionare a produsului de mixaj în banda de trecere a filtrului analog este

dat de relaţia:

RBW RBW  ST
Timpul _ in _ banda _ de _ trecere  
Span / ST Span
Unde : RBW = banda de rezolutie;
ST = sweep time;

Pe de altă parte, timpul de creştere (rise time) a filtrului este invers proporţional cu
lărgimea de bandă şi, dacă includem o constantă de proporţionalitate, k, atunci:
k
Rise _ time 
RBW

k RBW  ST k  Span
de unde:  deci: ST 
RBW Span RBW 2
De obicei, valoarea lui k = 2..3 pentru analizoarele dotate cu filtre cu acord
sincronizat.
Mesajul transmis de relaţiile de mai sus este destul de important, şi anume: o
modificare a rezoluţiei induce un efect dramatic asupra sweep time. Majoritatea

10
analizoarelor au secvenţe de tipul 1, 3, 10 sau ca raport, egal cu cca. 10 . Ca o
consecinţă imediată, timpul de baleiaj (sweep time) este afectat cu un factor de 10
pentru fiecare schimbare cu un pas (step) a rezoluţiei.
Analizoarele moderne schimbă automat sweep time cu modificările span-ul şi a
benzii de rezoluţie, având ca motivaţie menţinerea calibrării display-ului. Dacă sweep
time este mai mare decât maximul disponibil, pe display va apărea în partea dreaptă
a ecranului mesajul “Meas Uncal” .
Filtrele digitale de rezolutie au un efect diferit asupra sweep time decît filtrele
analogice, prezentate mai sus. S-a constatat o creştere a vitezei de analiză de 2 – 4
ori mai mare. Mai mult, pentru filtrele bazate pe FFT (fast Fourier transform),
semnalul de analiză este procesat în blocuri de frecvenţă. De exemplu, dacă blocurile
de frecvenţă au 1 kHz şi selectând RBW = 10 Hz, ca efect, analizorul va procesa în
timp real datele din fiecare bloc de 1 kHz printr-o serie continuă de 100 filtrări de 10
Hz. Presupunând că procesarea digitală este instantanee, ne aşteptăm la un factor
de reducere de 100 ori a sweep time -ului. Practic, factorul de reducere este mai mic,
dar rămâne totuşi semnificativ.

1.6 Tipuri de detectoare

Display-urile moderne ale analizoarelor de spectru sunt digitale. Ce semnale se vor

trimite pentru activarea fiecărui “data point” al ecranului? Fiecare punct va trebui să
reprezinte rezultatul digitizării unei benzi de frecvenţă într-un anumit interval de
timp.

Fig.10 Când se digitalizează un semnal analogic, ce valori vom afişa pe display?

Ca principiu, datele sunt decupate în intervale (bucket), cărora li se aplică anumite

procese matematice pentru a extrage bit-ul de informaţie de interes din semnalul de
intrare. Aceste date sunt memorate şi trimise către display, cea ce permite o mare
flexibilitate în prelucrarea datelor. În continuare se prezintă 6 tipuri de detectoare
utilizate la analiza spectrală.

11
 Fig.11 Fiecare din cele 101 puncte ale trasei acoperă un span de 100 MHz şi 0.1 mS din
timpul de baleiaj.

Conform figurei de mai sus, fiecare interval conţine date din frame-ul de baleiaj,
determinate astfel:

Frecvenţa: lărgime interval = span / (nr. ne puncte din trasă – 1)

Timp: lărgime interval = sweep time / (nr. puncte din trasă – 1)

Durata de eşantionare a semnalului difera de la instrument la instrument, dar o

acurateţe bună se obţine micşorând span-ul şi/sau crescând timpul de baleiaj,
inclusiv la analizoarele cu IF digitalizat cu algoritm special de interpolare, proiectat să
echivaleze cu procesarea continuă a semnalului.
Noţiunea de interval (bucket – găleată, cupă, interval) este importantă şi pot fi
diferenţiate 6 tipuri de detectoare:

 Sample;
 Positive peak (sau simplu peak);
 Negative peak;
 Normal;
 Average;
 Quasi peak;

Funcţionarea primelor 3 tipuri de detectoare, sample, peak şi negative este simplu de

înţeles şi sunt reprezentate vizual în fig.12.

12
 Fig.12 Punctele de pe trasă salvate în memorie conform tipului detectorului selectat.

Pentru claritate, revenim la întrebarea “cum reprezentăm un semnal analog utilizînd

tehnica digitală” şi să analizăm situaţia din fig.10, un display care conţine doar
zgomot şi o singură purtătoare.

Sample detection

Presupunem că selecăm valoarea instantanee a unui punct din centrul fiecărui

interval (fig.12). Aceasta reprezintă modul sample detection. Pentru ca trasa de pe
ecran să pară continuă, se proiectează un sistem care desenează vectori între aceste
puncte.

Fig.13 Modul sample detection utilizînd 10 Fig.14 Mai multe puncte utilizate produc
puncte pentru a afişa semnalul din fig.10 o imagine mai apropiată de cea analogică.

Cu cât vom avea mai multe puncte în trasă, cu atit mai mult replica pe display a
semnalului analogic de intrare va fi mai bună. Numărul de puncte din display variază
funcţie de tipul analizorului. La analizoarele Agilent – ESA & PSA numărul minim de
puncte = 101, maxim = 8192 puncte.
Modul sample detection este bun pentru afişarea zgomotului aleator, dar nu este
indicat pentru analiza semnalelor sinusoidale. Modul sample detection nu “prinde”
toate semnalele şi nu va reflecta valoarea peak-ului adevărat a semnalului afişat.
Dacă RBW selectat este mai mic decît intervalul utilizat pentru sample, modul de
detecţie sample poate afişa rezultate eronate.

13
 Fig.15 Modul sample

Peak (positive) detection

Soluţia pentru afişarea tuturor vârfurilor din semnal este raportarea la amplitudinea
adevărată a semnalului aplicat, respectiv afişarea valorii maxime relevată în fiecare
interval de eşantionare. Acesta este modul de detecţie positive peak (Fig.16).

Fig.16 Modul de detecţie peak

14
Negative peak detection

Acest mod afişează valorile minime relevate din fiecare interval de eşantionare.
Pentru testele EMC este foarte util acest mod, în special la aplicaţiile care necesită
separarea valorii CW de semnalele impulsive.

Normal detection

Pentru o bună vizualizare a semnalelor de tip random noise, fără problemele de

afişare a modului peak şi sample , modul normal de detecţie echipează majoritatea
analizoarelor de spectru (menţionăm că acest mod este denumit şi rosenfell – de fapt
este descrierea unui algoritm care testează dacă semnalul rose and fell - se ridică şi
coboară, în intervalul de eşantionare).
Dacă un semnal, va avea vârfuri pozitive şi negative, un număr par de puncte vor
afişa vârfurile pozitive iar un număr impar de puncte – vârfurile negative din
intervalul de eşantionare (Fig.17).

Fig.17 Modul de detecţie normal şi sample

Ce se va întâmpla dacă se aplică la intrare un semnal sinusoidal?

Produsele de mixaj trec prin filtrele IF iar analizorul va afişa practic forma
caracteristicii acestor filtre. Dacă caracteristica filtrelor (filter shape) este repartizată
(spread) în anumite puncte ale display-ului, va apare situaţia în care semnalul afişat
ori numai va creşte iar produsele de mixaj vor aproxima frecvenţa centrală a filtrelor,
şi în alte puncte ale display-ului numai vor scădea, iar produsele de mixaj se vor
deplasa spre dreapta faţă de frecvenţa centrală a filtrelor. În alte cazuri, vârfurile
pozitive şi negative se vor schimba în aceeaşi direcţie; conform algoritmului de
detecţie normală, va fi afişată valoarea maximă în fiecare interval de eşantionare
(Fig.18).
Ce se va întâmpla dacă banda de rezoluţie a filtrelor este îngustă, relativ la intervalul
de esantionare?
Normal, semnalul va avea creşteri şi scăderi pe durata semnalului de eşantionare.
Dacă pe durata de eşantionare vor fi acumulate un număr impar de puncte, este OK.
Maxim-ul înregistrat pe eşantion este pur şi simplu afişat ca punct următor. Dacă
numărul înregistrat este par, va fi afişat minim-ul. Funcţie de raportul dintre RBW şi
durata de eşantionare, valoarea minimă poate diferi de valoarea minimă adevărată.

15
Fig.18 Modul de detecţie normal va afişa valorile maxime din intervalul de eşantionare, atunci
când semnalul de intrare ori numai creşte sau numai scade.

La extreme, când intervalul de eşantionare este mult mai larg decât RBW, diferenţa
dintre valoare maximă şi minimă din interval va fi chiar diferenţa dintre positive peak
al semnalului şi noise (Fig.19)

Fig.19 Punctele din trasă selectate pentru detecţia normală.

În intervalul nr.6 din fig.19, valoarea peak-ului precedent este comparată cu peak-ul
curent. Valoarea mai mare, rezultată în urma compaţiei va fi afişata în intervalul 7,
dacă numărul curent este impar.

16
Algoritmul detecţiei normale:

 În intervalele pare se afişează minimele (negative peak); maximele sunt

memorate;
 În intervalele impare se afişează maximele (positive peak) – valori
determinate prin comparaţia peak-ului curent cu cel precedent(memorat);
 Dacă semnalul numai creşte sau scade în intervalul curent, se afişează
valoarea peak-ului;

Procesul menţionat poate cauza un offset al valorii maxime spre dreapta, dar
procentul este foarte mic, acceptabil.
O eroare previzibilă este aceea în care sunt afişate două vârfuri, când de fapt există
una singură. Acest tip de eroare apare când se setează un RBW prea mare (fig.20).

Fig.20 Dacă RBW este prea mare, pot apare două maxime

În concluzie:

 modul peak detection este util pentru vizualizare semnalelor CW în zgomot;

 sample detection este util pentru vizualizarea zgomotului;
 modul normal este util pentru vizualizare semnale + zgomot;

Average detection

Schemele moderne de modulaţie digitală utilizează caracteristici ale semnalului

asemănătoare distribuţiei zgomotului. Modul sample detection nu poate evidenţia
corect semnalul modulat. De exemplu, dacă măsurăm channel power pentru un
semnal WCDMA, va trebui să utilizăm integrarea rms. Măsurătoarea necesită

17
sumarea puterilor în intervalul de frecvenţe selectat. Modul sample detection nu
poate face acest lucru.
Deoarece analizorul de spectru colectează amplitudinele de mai multe ori în fiecare
interval, sample detection va reţine doar una dintre acestea, renunţând la celelalte.
Average detection utilizează toate datele colectate în intervalul de timp (şi
frecvenţă) asociat eşantionării curente. Cunoscând circumstanţele digitizării, datele
colectate se pot manipula oricum pentru a obţine ce dorim.
Anumite tipuri de analizoare se referă la average detector, ca un detector rms care
mediază puterea (media pătratică a tensiunilor). Alte tipuri (Agilent, R & S) sunt
dotate cu average detector pentru putere, tensiune şi logaritmic, avînd comenzi
separate pentru selecţia tipului de average.

Power (rms) average mediază nivelele rms prin extragerea rădăcinii pătrate din suma
pătratelor tensiunilor măsurate în intervalul considerat. Power average este
recomandată pentru măsurarea semnalelor complexe, reprezentând puterea medie
corectă.

Voltage averaging mediază linear tensiunele debitate de un detector de anvelopă

prin măsurare în intervalul considerat. Acest mod este recomandat pentru
observarea semnalelor modulate AM sau a semnalelor cu modulaţie în impulsuri,
radare sau TDMA.

EMI detectors

O aplicaţie importantă a modului average detection o reprezintă efectuarea

măsurătorile pentru depistarea interferenţelor electromagnetice (EMI). În acest caz,
voltage detection – descris mai sus, se utilizează pentru măsurarea semnalelor de
bandă îngustă mascate de zgomote impulsive de bandă largă. Acest mod utilizat în
instrumentaţia EMI va utiliza o detecţie de anvelopă urmată de un filtru trece jos cu
o largime de bandă mult mai mică decât RBW-ul utilizat. Filtrul integrează (mediază)
frecvenţele înalte, interpretându-le ca zgomot. Pentru efectuarea măsurătorii descrise
cu un analizor care nu are această facilitate, se va seta analizorul în modul linear şi
se va selecta un filtru video cu frecvenţa de tăiere inferioară celei mai mici frecvenţe
de repetiţie a semnalelor de intrare (PRF – pulse repetition frequency).
Quasi-peak detector (QPD) este utilizat în măsurătorile EMI şi reprezintă de fapt
utilizarea unui peak detector cu o anumită caracteristică de ponderare. Ponderarea
se referă la faptul că valoarea măsurată scade cu rata de repetiţie a semnalului de
intrare. Astfel, de ex., un semnal în impulsuri cu o amplitudine data şi o rata de
repetiţie = 10 Hz, va avea o valoare quasi-peak mai mică decât un semnal de aceeaşi
amplitudine dar cu o rată de repetiţie de 1 kHz. Acesta este raţionamentul.
Menţionăm că ponderarea se face cu circuite având constante de încărcare –
descărcare bine definite de CISPR (International Comittee on Radio Interference).

18
1.7 Filtrarea video (Video filtering)

Discernarea semnalelor foarte apropiate de zgomot, pe display-ul unui analizor,

având în vedere şi caracterul distribuţiei Gaussiene a puterii de zgomot, uneori este o
problemă dificilă, în special la determinările EMI.

Fig.21 Afişare semnal şi zgomot.

Pentru această procesare, analizorul dispune de un filtru video, de fapt un FTJ cu

frecvenţa de tăiere variabilă.
Frecvenţa de tăiere a filtrelor video poate fi redusă la eşantioanele ale căror lărgime
de bandă este mai mica decât RBW-ul selectat al filtrelor IF. Când acestea apar,
sistemul video nu poate urmări variaţiile rapide ale ale anvelopei semnalului. Ca
rezultat are loc o mediere, netezire a semnalului afişat.

Fig.22 Filtrare video a semnalului din fig.21

Efectul este evident la măsurarea zgomotului, în mod particular dacă se utilizează un
RBW larg. Reducerea benzii video este însoţită şi de o reducere a variaţiilor vârf la
vârf a zgomotului. În figura de mai jos, gradul de reducere este funcţie de raportul

19
dintre banda video şi banda de rezoluţie. La rapoarte < 0.01, “netezirea” este
evidentă.

Fig.23 Efectul de netezire al diferitelor rapoarte VBW vs RBW ; 3:1; 1:10 şi 1:100

Dacă se setează analizorul în modul de detecţie positive peak, se poate ca:

a. Dacă VBV > RBW, modificarea RBW nu afectează evident fluctuaţiile vârf la
vârf ale zgomotului.
b. Dacă VBW < RBW, modificarea RBW pare să afecteze nivelul de zgomot.
Fluctuaţiile nu sunt prea mari deoarece analizorul afişează valorile de peak.
Totuşi, nivelul de zgomot pare să fie influenţat de VBW deoarece se modifică
factorul de nivelare (smoothing); implicit valoarea de vârf a anvelopei
zgomotului (fig.24). dacă se setează modul de detectie average, se poate
observa că nivelul mediat de zgomot rămâne constant (fig.25)

Deoarece filtrul video are un răspuns propriu în timp, perioada de baleire creşte
aproximativ invers proportional cu banda video, şi se descrie cu ecuaţia:

k(Span)
ST =
RBW × VBW

De menţionat că analizoarele setează automat timpul de baleire (sweep time), ţinând

cont de banda video, lărgimea span-ului şi RBW – ul setat.

20
 Fig.24 Modul de detecţie peak; reducerea VBW induce o uşoară scădere a peak noise

Fig.25 Modul de detecţie average; nivelul de zgomot rămâne constant ; rapoarte VBW/RBW
de 3:1; 1;10; 1;100;

21
1.8 Medierea trasei (Trace averaging)

Display-urile digitale oferă altă opţiune pentru “netezirea” trasei pe ecran: trace
averaging. Această facilitate este un proces complet diferit decât cel obţinut cu
average detector. În acestt caz, “netezirea” se obţine prin două sau mai multe
baleieri succesive a fiecărui punct. La fiecare baleiere se face medierea cu valoarea
precedentă, astfel:
 n -1  1
A med_nou =   Amed_ant +   An
 n  n

Unde : A med _ nou = valoarea nouă mediată;

A med _ ant = valoarea mediată anterior;
A n = valoarea măsurata la baleiajul curent;
n = numărul baleiajului curent;

Display-ul va converge gradual spre o valoare corespunzătoare unui număr n de

baleieri. Se poate selecta numărul n de baleieri succesive pentru a obţine diverse
grade de smoothing.

Fig.26 Trace averaging pentru 1, 5, 20 şi 100 baleieri succesive (de sus în jos).

De notat că, în cele mai multe cazuri nu are importanţă ce tip de smoothing se
utilizează; dacă semnalul este zgomot sau un o purtătoare nemodulată cu nivel
apropiat de zgomot, se va obţine acelaşi rezultat atât cu video filtering sau trace
averaging. Totuşi există o diferenţă între aceste două tipuri. Video filtering realizează
“nivelarea” în timp real, o singură dată pentru fiecare punct. Trace averaging
necesită multiple baleieri necesare pentru completarea procesului. Ca rezultat, se
obţin imagini diferite pentru fiecare metodă. De ex., utilizând video filtering, un
semnal cu un spectru care se modifică în timp va avea spectrul diferit de la un
sweep la altul;. Utilizând trace averaging, valoarea obţinută va fi mai realistică
(Fig.27, 28).

22
Video filtering şi trace averaging pentru un semnal radiodifuziune FM:

Fig.26 Modul Video filtering

Fig.27 Modul Trace averaging

23
 2. Zgomotul termic

Zgomotul inerent al analizoarelor de spectru, trebuie înţeles în primul rând ca

zgomot termic. Din acest motiv, raportul semnal/zgomot la intrare se va reduce şi
reprezintă o măsură a sensibilităţii analizorului de spectru, de unde şi întrebarea
firească « care va fi nivelul minim al unui semnal aplicat la intrarea analizorului
pentru a putea fi detectat ».
Uzual, valoarea zgomotului termic se poate specifica ca noise factor sau noise
figure. Prin definiţie, termenul noise factor (F) este adimensional şi reprezintă măsura
degradării raportului semnal/zgomot de către device:

Sin / Nin
F  noise _ factor  (1)
Sout / N out
Unde : Sin / Nin = raportul semnal/zgomot la intrare.
Sout / Nout = raportul semnal zgomot la ieşire.
Noise figure reprezintă noise factor exprimat în dB: NF  10  log F ;

Fig.28 Reţea în cascadă

Pentru o reţea în cascadă (fig.1), factorul total de zgomot este dat de relaţia :

F2  1 F3  1 F 1
Ftotal  F1    ...  n n1 (2)
G1 G1  G 2 G i 1 i

Unde : Fi = factorul de zgomot individual al etajelor;

G i = caştigul individual al etajelor (valori numerice);
Pentru o reţea de elemente pasive (de ex. atenuatoarele adaptate de la intrarea
analizoarele de spectru), factorul de zgomot este dat de relaţia :
a

F  10 10
(3)
NF  a
Unde : F şi NF = noise factor şi noise figure al reţelei;
a = atenuarea reţelei în dB;

24
 Din cuaţia (2) rezultă faptul că la factorul de zgomot total al unei reţele în
cascadă, factorul de zgomot al primului etaj este determinant. De obicei,
atenuatorul este amplasat la intrarea analizorului de spectru. Factorul de zgomot
total al analizorului va depinde de de atenuarea introdusă şi se va calcula cu ec.3.
O creştere de 10 dB a atenuării va determina o creştere cu 10 dB a zgomotului.
Normal, sensibilitatea maximă se va obţine cu at = 0 dB la intrare.

Fig.29, 30, 31 Zgomotul afişat (DANL –

displayed average noise level) depinde
de valoarea atenuării introduse la
intrare

Uzual, sensibilitatea este specificată ca displayed average noise level (DANL), sau
minimum discernible signal (MDS), parametru care se poate citi direct pe display-
ul analizorului.
Zgomotul produs de etajele de intrare ale analizorului au o probabilitate de
distribuţie de tip Gauss. Valoarea afişată pe display este valoarea de vârf după o
detecţie de tip envelope detector.

Puterea de zgomot aferentă se poate calcula prin integrarea densităţii de putere

într-un interval egal cu lărgimea de bandă selectată a analizorului

25
Deoarece densitatea spectrală de putere a zgomotului termic este constantă în
lărgimea de bandă considerată, zgomotul mediu afişt (displayed average noise
level) poate fi calculat:
 k  T  BN,IF 
LDAN  10  log    NFSA  2.5dB (4)
 1  10 3
W 

Unde : LDAN = puterea de zgomot afişată, în dBm;

K = constanta Boltzman, k  1.38  1023 W/Hz;
T = temperatura ambiantă, în K;
BN.IF = banda de zgomot a filtrelor IF;
NF SA = factorul de zgomot al analizorului,în dB;
-2.5 dB = factor de pondere al zgomotului, datorat detecţiei şi medierii;

Pentru o temperatură ambiantă de 290 K, zgomotul mediu afişat va fi dată de:

LDAN  174dBm(1Hz)  10  log  BN . IF

Hz
 dB  NFSA
 2.5dB (5)

Valoarea -174 dBm (1Hz) corespunde unei puteri de zgomot la terminalele unui
rezistor de 1 ohm într-o bandă de 1 Hz şi o temperatură ambiantă de 290 K.
Detectorul cu eşantionare (sample detector) utilizat pentru măsurători de zgomot
la analizoarele de spectru (SA), determină valoarea medie aritmetică a
zgomotului. În cazul zgomotului termic Gaussian, va avea valoarea cu 1.05 dB
mai mică decît RMS. Datorită medierii rezultatului într-o scală logaritmică, prin
sumarea succesivă a unui număr de trace, zgomotul afişat este redus cu 1.45 dB.
Din acest motiv, în ecuatia (5) apare termenul -2.5 dB.

Următoarele relaţii sunt derivate din (4) în cazul diverselor IF bandwidth -

BIF1  BIF2 :

BN,IF2
L DAN  10  log (6)
BN,IF1

Unde : BIF1  BIF2 = banda de zgomot a filtrelor IF înainte şi după setare, în Hz;
LDAN = variaţia zgomotului termic afişat datorită variaţiei benzii IF;

Dacă filtrele IF au shape factor identic la 3 dB lărgime de bandă, diferenţa între

DANL-uri se poate calcula cu relaţia:
BIF2
L DAN  10  log (7)
BIF1
Unde : BIF1  BIF2 = banda de zgomot a filtrelor IF înainte şi după setare, în Hz;

26
 Fig.32, 33, 34 Efectul diferitelor IF
bandwidth pentru zgomotul afişat.
Datorită diversităţilor de scheme de
implementare a filtrelor IF, factorul de
zgomot global al analizorului depinde de
banda de rezoluţie selectată.

Limita de sensibilitate a unui analizor se poate determina din valoarea DANL. Aceasta
trebuie înţeleasă ca valoarea minimă necesară a unui semnal aplicat la intrare, astfel încît
semnalul afişat să depăşească cu 3 dB zgomotul termic; această valoare se numeşte
semnalul minim detectabil (minimum discernible signal – MDS).
Deoarece S.A afişează de fapt suma dintre semnalul de intrare şi zgomotul termic (S+N),
această condiţie este îndeplinită la un semnal de intrare care corespunde cu zgomotul
termic efectiv, S-N. În acest caz, raportul semnal/zgomot este dat de relaţia:

SN SN
 2  10  log    3dB (8)
2  N 

N corespunde DANL când se utilizează detector RMS.

Specificaţiile SA (data sheet) conţin informaţii despre valorile DANL pentru

anumite setări ale resolution bandwidth şi valorile atenuatorilor de intrare.
Setările tipice sunt 0 dB atenuare RF şi cea mai mică bandă de rezoluţie

27
disponibilă. De obicei, pentru stabilizarea zgomotului pe display se utilizează un
average corespunzător pentru un număr de trase pe display (10-50).

Displayed average noise level

RF_att = 0 dB; RBW =10 Hz; VBW =1 Hz; 20 averages;
trace average; span = 0 Hz, termination = 50 ohm
Frequency Value
9 kHz -95 dBm
100 kHz -100 dBm
1 MHz =-120 dBm, typ. -128 dBm
10 MHz to 7 GHz =-138 dBm, typ. -143 dBm
Fig.35 Exemplu de specificaţii pentr DANL

Thermal noise power (dBm) Thermal noise power (dBm)

Bandwidth (Δf)
Noise factor = 0 dB Noise factor = 30 dB
1 Hz −174 -144
10 Hz −164 −134
100 Hz -154 -124
1 kHz −144 −114
10 kHz −134 −104
100 kHz −124 −94
180 kHz −121.45 −91.45
200 kHz −120.98 −90.98
1 MHz −114 −84
2 MHz −111 −81
6 MHz −106 −76
20 MHz −101 −71
Tabel1. Puterea de zgomot pentru diverse RBW şi NF = 0 dB. Pentru alte valori ale factorului de
zgomot, se va adăuga NF(dB).

Puterea de zgomot propriu pentru RBW = 200 KHz şi NF = 30 dB

28
 Nivelul de zgomot depinde de atenuarea RF setată.
Zgomotul intern al analizorului este generat după primul mixer (în primul etaj activ FI) ; normal,
valoarea atenuarii RF la intrare nu are efect asupra zgomotului intern ; are efect numai asupra
semnalului de intrare şi ca efect va scădea raportul semnal/zgomot (SNR) al analizorului. Valoarea
optima a SNR se obţine cu atenuatorul RF la valoarea minima. Etajele RF input attenuator şi IF
gain lucrează împreună şi au ca efect creşterea artificială a nivelului de zgomot la creşterea
atenuării RF. Rezultatul este faptul că semnalul afişat rămâne constant dar va creşte nivelul de
zgomot.

2.1 Determinare NF al SA pentru setările curente:

1. Conectaţi la intrarea analizorului o sarcina de 50 ohmi (sau valoarea necesară)
2. Setaţi RBW la o valoare , RBW
3. Măsuraţi zgomotul termic, utilizând Marker şi eventual Max_Hold;

val_măsurată = N dBm ;
4. NFdB  N dBm  10 log( RBWHz )  174 ;
De exemplu, dacă se măsoara N = -110 dBm la RBW=10 kHz, se obţine :

NFdB = N dBm – 10 log ( RBWHz ) – KTB (B=1 Hz) = -110 dBm - 10log(10000) – (-174) = 24

dB
Valoare de 24 dB semnifică faptul că pentru a vizualiza un semnal sinusoidal aplicat la intrare,
acesta va trebui sa fie cu 24 dB peste nivelul de zgomot propiu.

29
Concluzii:

 Sensibilitatea maximă a unui SA se obţine pentru atenuatorul de intrare

setat la 0 dB. Este important ca primul mixer să nu fie supraâncărcat de
către semnale de intrare puternice, chiar dacă sunt în afara benzii de
frecvenţe afişate.

 Pentru reducerea zgomotului afişat se impune setarea unei benzi de

rezoluţie cât mai mici. Din acest moment apare dilema, ce dorim ? afişarea
unui zgomot cât mai mic sau viteză de scanare mare ?

 Pentru afişarea semnalelor cu un raport S/N mic, va trebuie redusă banda

video şi banda de rezoluţie, sau de crescut timpul de baleiaj (sweep time)
utilizând detectorul RMS. Trasa de pe display va fi mai fină şi semnalul va
fi afişat clar.

 Dacă sensibilitatea SA nu este satisfăcătore, se poate utiliza un

preamplificator extern. Factorul de zgomot total, SA+preamplificator se
calculează cu relaţia (2); F1 şi G1 corespund factorului de zgomot şi
câştigului preamplificatorului.

 Pentru măsurarea nivelelor este esenţial de cunoscut răspunsul

amplitudine – frecvenţă al preamplificatorului. Câştigul preamplificatorului
trebuie scăzut din nivelul măsurat. Analizoarele moderne au posibilitatea
automatizării acestui proces, utilizând un tabel de corecţie.

 Sensibilitatea crescută este necesară la aplicaţii pentru care se impune o

bandă de rezoluţie prin standard. În acest caz, reducerea zgomotului afişat
prin micşorarea benzii

30
3. Nelinearităţi

O reţea ideală cu 2 porturi are caracteristica de transfer a semnalelor de intrare

spre ieşire fără distorsiuni. Funcţia de transfer a unei asemenea reţele se scrie:

vout (t )  Gv  vin (t ) (9)

Unde : vout ( t ) = valoare semnal ieşire;

vin ( t ) = valoare semnal intrare;
G v = câştigul în tensiune a reţelei;
O reţea ideală se poate construi numai din componente pasive. Atenuatorii
rezistivi pot fi asumaţi cu o reţea ideală.
Reţelele conţinând semiconductori – amplificatori sau mixere prezintă
nelinearităţi. În acest caz, funcţia de tranfer se poate aproxima cu relaţia:

vout (t )  n1 an  vinn (t )  a1  vin (t )  a2  vin2 (t )  a3  vin3 (t )  ....


(10)

Unde : vout ( t ) = valoare semnal ieşire;

vin ( t ) = valoare semnal intrare;
a n = coeficientul elementului nelinear n al câştigului în tensiune;

De cele mai multe ori este suficient să considerăm termenii de ordin 2 şi 3 în

seria de puteri (10) pentru evaluarea distorsiunilor. Pentru anumite componente
(mixere, detectoare de nivel, etc.) nelinearităţile sunt dorite. Pentru analiza
semnalelor, nelinearităţile sunt nedorite, cu atât mai mult cu cât depind de
valoarea semnalului de intrare.

3.1 Distorsiuni pentru un semnal unic la intrare :

Presupunem că la intrare se aplică un semnal sinusoidal vin (t ) :

vin (t )  U in  sin(2 fin ,1  t ) (11)

Unde : U in = valoare vârf vin (t ) ;

f in ,1 = frecvenţa vin (t ) ;

Substituind (11) în (10), datorită nelinearităţilor se produc armonici cu frecvenţele

n  f1 (fig.8). Nivelurile armonicelor depind de coeficienţii an şi de nivelul
fundamentalei. La specificaţiile analizoarelor, rar se face referire numai la
armonica 2-a, şi numai la diferenţa ak 2 faţă de fundamentală.

31
 Fig.8 Spectrul, înainte şi după un element nelinear

La compararea diferitelor tipuri de analizoare de spectru se va testa dacă

specificaţiile la armonicele de ordin 2 se referă la acelaşi nivel pentru mixer.
Există posibilitatea extrapolării şi pentru alte nivele, cunoscând nivelul SHI
(second harmonic intercept). Graficul SHI corespunde la o anumită valoare a
semnalului de intrare la care armonica 2-a a semnalului de intrare devine egală cu
fundamentala.

Fig.9 Punctul de intercepţie de ordinul 2 (SHI)

32
Acest punct este ipotetic, nu poate fi atins practic. Există, pentru nivele foarte
mici de intrare şi o oarecare compresie a semnalului de ieşire. În fig.9, punctul de
intercepţie se poate referi atât la intrare SHI in , sau la ieşire SHI out .
Punctul SHI out depinde de câştigul reţelei, iar punctul de intercepţie de la intrare
SHI in (cu parametrii selectaţii corespunzător, RF_att, etc.) există în specificaţiile
analizorului. La o anumită valoare a nivelului de intrare, Lin şi diferenţa de nivel
dintre armonica 2-a (specificată) şi fundamentală, SHI se poate calcula astfel:

SHI in  ak 2  Lin ; (11) SHI out  SHI in  g (12)

unde: g = câştigul în putere

3.2 Distorsiuni posibile pentru 2 semnale aplicate la intrarea SA :

Se aplică la intrarea SA semnalul vin (t ) constând din două semnale sinusoidale de

amplitudine egală.

vin ( t )  Uin  sin(2πfin,1  t )  Uin  sin( 2πfin.2  t ) (13)

Unde : U in = valoare vârf vin (t ) ;
fin,1, fin,2 = frecvenţele semnalelor;

Substituind (13) în ecuaţia de transfer (10) , datorită nelinearităţilor etajelor SA se

obţin produsele de mixaj:

Componenta CC: a 2  0.5( U 2

in ,1 U 2
in ,2 )

a1  U in ,1  sin(ω1 t )
Fundamentale:
a 2  U in ,2  sin(ω2 t )

a 2  0.5  U in2 ,1  cos( 2  ω1 t )

Armonici de ord.2:
a 2  0.5  U in2 ,2  cos( 2  ω2 t )

a 2  U e,1 U in ,2  cos(ω1  ω2 )t
Produse de intermodulaţii ord.2:
a 2  U e,1 U in ,2  cos(ω1  ω2 )t

a 3  0.25  U 3in ,1  sin(3  ω1 t )

Armonici de ord.3:
a 3  0.25  U 3in ,2  sin(3  ω2 t )

33
Produse de intermodulaţii ord.3:
a 3  U in2 ,1  U in ,2  0.75  sin( 2  ω1  ω2 )t
a 3  U in2 ,1  U in ,2  0.75  sin( 2  ω2  ω1 )t
a 3  U in2 ,1  U in ,2  0.75  sin( 2  ω1  ω2 )t
a 3  U in2 ,1  U in ,2  0.75  sin( 2  ω2  ω1 )t

Fig.10 Spectrul de ieşire reţea nelineară, pentru doua semnale aplicate la intrare

La ieşire, în afara armonicelor apar şi produse de intermodulaţie. Ordinul

produsului de intermodulaţie corespunde cu suma numerelor ordinale ale
componentelor – termeni. Pentru produsul IM de tipul 2  f in ,1  1  f in ,2 ordinul
produsului este 2+1=3. Produsele de intermodulaţie de ordin impar apar departe
de frecvenţele de intrare, iar cele de ordin par, în vecinătatea lor (pentru ordine
mici).
Funcţie de aplicaţie, produsele de intermodulaţie pare şi impare pot cauza
interferenţe. De exemplu, la sistemele CATV, pentru care frecvenţele de interes
acoperă mai mult de o octavă, armonicele şi produsele de IM cad în banda
semnalului util. Utilizarea unui analizor de spectru pentru astfel de măsurători
implică ca punctul SHI să aibă valori suficient de mari, ţinând cont de faptul că
spectrul util conţine un număr de semnale cu nivele mari.
Pentru armonicele de ordin superior, o variaţie de nivel a două purtătoare la
intrare cu dB cauzează o creştere a nivelului produsului de intermodulaţie cu
n  dB . Diferenţa de nivel dintre produsele de IM şi fundamentale va trebui
specificată împreună cu valoare semnalului de intrare la care s-a evaluat IM, altfel
nu se poate trage o concluzie asupra nelinearităţilor. Este avantajos să se
calculeze puncul de intercepţie şi pentru ordinul n, care va fi dat de relaţia:
aIMn
IPnin   Lin (14)
n 1

34
Unde : IPn in = punctul de intercepţie la intrare de ordin n;
a IMn = diferenţa de nivel dintre IM de ordin n şi fundamentala semnalului de intrare,
în dB;
Lin = nivelul semnalului de intrare, dBm

Fig.36 Punctele de intercepţie de ordinul 2 şi 3.

De obicei, punctele de intercepţie de ordinul 2 şi 3 sunt specificate şi se referă la

IP2 sau SOI (second order intercept) sau TOI (third order intercept). Punctele de
intercepţie de ordinul 2 şi 3 sunt date de relaţiile:
aIM 3
IP 2in  aIM 2  Lin ; IP3in   Lin (15)
2

35
În documentaţiile analizoarelor de spectru, punctele de intercepţie se referă la
intrare. Punctele de intercepţie de la ieşire pot fi calculate, cunoscând punctele de
intercepţie la intrare şi adăugând câştigul etajului (în dB).
Produsele de intermodulaţii de ordin 2 şi apariţia armonicelor se datorează
termenilor pătratici din funcţia de transfer nelineară. Există o relaţie fixă între IP2
şi SHI:

SHI  IP2  6dB (16)

Din aceste motive, numai unul din parametrii IP2 şi SHI sunt specificaţi în data
sheet ; punctele de intercepţie sunt date în dBm. Cu cât valoarea specificată este
mai mare cu atât SA va avea o gamă dinamică mai bună.

Intermodulatii de ordin 3
nivel: 2 x -30 dBm, dev_FM=5 kHz;RBW = 10 kHz
Frecventa: Nivel:
20 MHz la 200 MHz -70 dBc; TOI = 5 dBm
200 MHz la 3 GHz -74 dBc; TOI = 7 dBm
3 GHz la 7 GHz -80 dBc; TOI = 10 dBm
Intermodulatii de ordin 2
50 MHz 25 dBm
50 MHz la 3 GHz 35 dBm
3 GHz la 7 GHz 45 dBm

Fig.37 Exemplu de specificaţii pentru caracteristica de intermodulaţie a analizoarelor de

spectru (date valide pentru input_att = 0 dB).

3.3 Exemple practice:

1. Să se calculeze IP3in şi IP 2in ale unui analizor de spectru, dacă la intrare se aplică
2 semnale de -30 dBm. Specificaţie: IP3 <= 70 dBc

70dB
Soluţie: IP3in   (30dBm)  5dBm ;
2
Dacă la intrare se aplică 2 semnale de -30 dBm, IP 2in ≤ (70-5) ≤ 65 dB decît
semnalele de intrare.
IP2in  65dB  (30dBm)  35dBm

Gama dinamică fără distorsiuni sau (Intermodulation-free dynamic range sau

Spourious free dynamic range - SFDR) de obicei este dată în specificaţiile
analizorului şi trebuie înţeleasă ca diferenţa de nivel dintre produsele de
intermodulaţii şi ale semnalului(semnalelor) de intrare. Dacă nu sunt date alte
detalii, se subânţelege că se face referire la IP3in - produse care apar în
vecinătatea semnalelor de intrare, şi mai mult, va trebui specificat nivelul de
intrare în primul mixer(OL). Pentru IP3 din fig.12 (frecvenţe 200 MHz – 3 GHz), se
poate calcula gama dinamică fără distorisiuni (SFDR), utilizînd ecuaţia (15):

aIM 3  2  ( IP3in  Lin )  2  (7dBm  (30dBm))  74dBm

36
4. Preamplificatori / Atenuatori

Dacă la intrarea SA se conectează un preamplificator sau o reţea de atenuatori

programabili pasivi, punctele de intercepţie se modifică. Pentru 2 device-uri
conectate în cascadă se aplică relaţia:
  IP3 g   IP3 
  in,1 1   in,2 
  10   10  
IP3  IP3  IP3 
 10  log 10   10 
in, total in,1 in,2  
 
 
 
(17)

Unde :
IPin,total = punctul de intercepţie de ordin 3 al cascadei;

IP3in,1, IP3in,2 = punctele de interceptie de ord.3 individuale;

g1 = câştigul primului etaj, dB;

Presupunem că la intrare se conectează un atenuator rezistiv, pasiv, = 10 dB. În

ecuaţia (17), g1=-10 dB şi va determina o creştere a punctului de intercepţie cu
aceeaşi valoare. În acelaşi timp, noise figure se va degrada cu 10 dB. Astfel, o
creştere a atenuării la intrare nu va determina o creştere a gamei dinamice; gama
dinamică se va rescala.

4.1 Exemplu practic:

În documentaţia unui SA este specificat punctul de intercepţie = 7 dBm. Pentru a

creşte sensibilitatea, se va conecta un preamplificator cu g = 20 dB şi cu punctul
de intercepţie = -10 dBm. Punctul de interceptie total de ord.3 va fi dat de:

  10dBm  20   7dBm  
    
 10dBm  7dBm  10  log 10   10 10    14,8dBm
10
IP3
in, total  
 
 

37
5. Identificarea produselor de intermodulaţie :

O aplicaţie tipica pentru analizoarele de spectru este măsurarea distorsiunilor

amplificatoarelor, mixerelor, etajelor de putere RF ale emiţătoarelor, etc., în
special distorsiuni sub forma armonicelor sau produselor de intermodulaţie. De
menţionat că armonicele şi produsele de intermodulaţie pot apare nu numai în
dispozitivele testate ci chiar în analizorul de spectru, în special pentru nivele mari
de intrare, generând rezultate incorecte ale măsurătorilor.

Fig.38 Identificarea produselor de intermodulaţie

Sus: produs de intermodulaţie – măsurătoare corectă
Jos: produs de intermodulaţie generat de analizor – măsurătoare incorectă.

38
Pentru prevenirea apariţiei semnalelor de intermodulaţie la intrarea
analizorului şi interpretarea acestora ca semnale, respectaţi gama
dinamică fără distorsiuni a aparatului (Spurious Free Dynamic Range 3-
th order, SFDR3).
Pentru Agilent E4402 B:

RBW=10 KHz, At_in = 0 dB: SFDR3 = 71 dB, Nivel_max fără preamp = 88.5 dB;
RBW=100 KHz, At_in = 0 dB: SFDR3 = 64 dB, Nivel_max fără preamp = 92.3 dB;
RBW=10 KHz, At_in= 0 dB: SFDR3 = 71 dB, Nivel_max cu preamp= 102 dB;
RBW=100 KHz, At_in = 0 dB: SFDR3 = 64.3 dB, Nivel_max cu preamp = 106 dB;

Prin introducerea atenuării la intrare, nivelele maxime permise fără

intermodulaţii sunt cele fără preamplificator la care se adaugă valoarea
atenuării. De exemplu, cu 20 dB la intrare, valorile permise sunt:

RBW=10 KHz, At_in = 20 dB: SFDR3 = 71 dB, Nivel_max fără preamp = 108.5 dB;
RBW=100 KHz, At_in=20 dB: SFDR3=64.3 dB, Nivel_max fără preamp = 112.3dB;

Interpretarea produselor de intermodulaţie ca semnale reale este o greşeală

frecventă şi insistăm să respectaţi cele spuse mai spus. Pentru convingere, s-a
făcut o simulare a acestei probleme. Astfel s-a aplicat la intrarea analizorului 2
semnale FM, 100 şi 101 MHz cu nivel de -10 dBm (97 dBµV). Produsele de
intermodulaţie de ordinul 3 sunt de forma:

fi  2 f1  f 2  99MHz
fi  2 f 2  f1  102MHz

39
Se observă clar 2 produse de intermodulaţie, 99 şi 102 MHz. Pentru a verifica
faptul că un semnal este sau nu produs de intermodulaţie, introduceţi o
atenuare la intrare. Dacă semnalul bănuit scade proporţional cu atenuarea, nu
este produs de intermodulaţie. Dacă scade neproporţional, este produs de
intermodulaţie.

Introducînd 10 dB la intrare, analizorul de spectru intră in gama dinamică fără

distorsiuni. Se observă clar dispariţia produselor de intermodulaţie.

40
6. Punctul de compresie de 1 dB şi nivelul maxim de intrare :

Prin definiţie, punctul de compresie de 1 dB, reprezintă punctul din gama dinamică
pentru care câştigul se reduce cu 1 dB datorită saturării etajului de intrare. Similar cu
punctul de intercepţie, puncul de compresie de 1 dB se poate referi la intrare sau ieşire.
Pentru amplificatoare de putere RF, puncul de compresie de 1 dB se referă la ieşire, iar
pentru analizoare de spectru, la intrare.

Fig.39 Punctul de compresie de 1 dB.

Fig.40 Exemplu de specificaţii ale punctului de compresie de 1 dB.

Punctul de compresie de 1 dB este determinat de primul mixer şi la atenuare de

intrare = 0 dB. Suplimentar se poate specifica nivelul de intrare cât şi nivelul
mixer-ului. Crescând atenuarea, punctul de compresie va creşte cu aceeaşi
valoare. Pentru evitarea PIM produse în analizor, nivelul maxim de intrare
(reference level) va fi setat sub valoarea punctului de compresie de 1 dB.

41
7. Gama dinamică :

Gama dinamică indică capabilitatea unui SA de a prelucra simultan semnale cu

nivele diferite, fără apariţia produselor de intermodulaţii. Limitele gamei dinamice
depind de tipul măsurătorii efectuate. Limita minimă este determinată de de
zgomotul inerent propriu analizorului. Limita superioară este determinată de
punctul de compresie de 1 dB.

Fig.41 Comparaţie între display range, maximum dynamic range şi intermodulation free
range

Fig.42 Gama fără intermodulaţii şi supresia maximă a armonicelor este funcţie de nivelul
mixerului (NF=24.5 dB, IP3in=7dBm, SHI=40 dBm)

Pentru o bandă de zgomot dată a filtrului IF şi noise figure a analizorului, puterea

de zgomot relativ la nivelul mixerului se poate calcula astfel:

42
 LN ,ref  LR  Lmix  174dBm  10  log( BN ,IF )  NF  Lmix

Unde :
L N,rel = nivelul de zgomot relativ la mixer level, dB;
L mix = nivel mixer, dBm;
LN = nivel zgomot, dBm;
BN,IF = banda de zgomot a filtrelor de rezoluţie, Hz;
NF = noise figure a analizorului, dB;

În graficul din fig.42 este reprezentat nivelul relativ de zgomot pentru diverse
filtre de rezoluţie vs. nivel mixer, pentru NF_analizor = 24.5 dB. Nivelul de
zgomot relativ descreşte cu creşterea nivelului la mixer.

43
8. Aplicaţii paractice :

8.1 Monitorizarea frecvenţelor din spectrul FM (87 – 108 MHz) :

8.1.1. Înainte de cuplarea antenei la analizorul de spectru, setaţi:

 Amplitude/Attenuation/30/dB
 BW/Res BW/200/kHz (Rec.ITU-R SM.1708)
 Amplitude/Ref Level/120/dBµV
 Amplitude/More/Y Axis Units/ dBµV
 FREQUENCY, Start Freq, 87, MHz, Stop Freq, 109, MHz.
 Detector, Linear(or log), average (Rec.ITU-R SM.1708)

8.1.2. Conectaţi antena la analizor şi încadraţi nivelul maxim din spectru la

cca. 2/3 din partea superioară a ecranului, prin modificarea atenuării sau a
nivelului de referinţă

8.1.3. Pentru a uşura identificarea frecvenţelor din spectru radio, setaţi:

BW/Video
BW/100/Hz. Astfel nivelul de zgomot se va aplatiza şi citirea va fi lejeră.

8.1.4. Dacă se doreşte creşterea sensibilităţii (vizualizarea unor semnale

slabe) se poate seta atenuarea internă la 0 dB şi se poate conecta
amplificatorul intern cu: AMPLITUDE, More, 1 of 3, Attenuation Man, 0,
dB şi AMPLITUDE, More, 2 of 3, Int Preamp On. Se poate utiliza această
setare ( atenuare 0 şi preamplificatorul intern conectat) numai dacă nu există
în bandă semnale de nivel mare care ar putea produce intermodulaţii.
În acest caz se verifică dacă există intermodulaţii produse intern (în mixerul
analizorului) prin modificarea valorii atenuatorului şi urmărirea vârfului
semnalelor afişate. Se mai poate reduce zgomotul (pentru evidenţierea celor
mai slabe semnale) reducând banda de analiză ( Res BW) şi banda video
(banda video se poate lua mult mai mică decât Res BW). Se poate mări şi
mai mult sensibilitatea prin utilizarea medierii mai multor măsurători, cu:
BW/AVG, Average Type, (Video Avg), Average (On), 10, Enter.
Numărul de sweepuri mediate nu se recomandă să treacă de 100, deoarece
timpul de analiză creşte exagerat, fără o îmbunătăţire substanţială; de obicei
un număr de 10 – 30 este suficient. Aceste metode sunt utile pentru
identificarea existenţei unor semnale în bandă, dar nu se pot utiliza aceste
setări pentru măsurarea exactă a frecvenţei.

8.1.5. Pentru măsurarea aproximativă a frecvenţei este suficientă citirea

indicaţiei de pe ecran (valoarea de sub Marker din stânga mijloc). Citirea
exactă a frecvenţei necesită utilizarea funcţiei FREQUENCY COUNT. Se
apasă FREQ COUNT, Marker Count On, Resolution, 1, Hz. Citirea
frecvenţei (Dreapta sus, Cntr1)se face cu rezoluţie de 1 Hz.

8.1.6 Conform bazei de date, identificaţi şi notaţi frecvenţele din spectrul FM şi

valoarea intensităţii câmpului electromagnetic măsurat. Frecvenţele care nu se
regăsesc în baza date vor fi menţionate special în raportul final, pentru
investigaţii suplimentare. Valoarea câmpului EM se calculează cu formula:

44
 E U  Antenna _ Factor , unde:
( dBV / m) ( analizor ,dBV ) ( dB / m)
U : valoarea citita la analizorul de spectru, Y scale =dBµV;
( analizor ,dBV )
Antenna _ Factor : Factorul antenei din tabelul de calibrare pentru
( dB / m)
h_măsura corespunzător;

8.2 Monitorizarea frecvenţelor din spectrul TV I-III (48 – 230 MHz) şi

TV IV – V (470 – 862 MHz).

8.2.1. Canalizare TV în România

Canalizare TV
TV B I - III (Norma D)
Canal Im(MHz) S(MHz)
RI 49.75 56.25
R II 59.25 65.75
R III 77.25 83.75
R VI 175.25 181.75
R VII 183.25 189.75
R VIII 191.25 197.75
R IX 199.25 205.75
RX 207.25 213.75
R XI 215.25 221.75
TV B IV - V (Norma B)
Canal Im(MHz) S(MHz)
21 471.25 476.75
22 479.25 484.75
23 487.25 492.75
24 495.25 500.75
25 503.25 508.75
26 511.25 516.75
27 519.25 524.75
28 527.25 532.75
29 535.25 540.75
30 543.25 548.75
31 551.25 556.75
32 559.25 564.75
33 567.25 572.75
34 575.25 580.75
35 583.25 588.75
36 591.25 596.75
37 599.25 604.75
38 607.25 612.75
39 615.25 620.75
40 623.25 628.75
41 631.25 636.75
42 639.25 644.75
43 647.25 652.75
44 655.25 660.75
45 663.25 668.75

45
 46 671.25 676.75
47 679.25 684.75
48 687.25 692.75
49 695.25 700.75
50 703.25 708.75
51 711.25 716.75
52 719.25 724.75
53 727.25 732.75
54 735.25 740.75
55 743.25 748.75
56 751.25 756.75
57 759.25 764.75
58 767.25 772.75
59 775.25 780.75
60 783.25 788.75
61 791.25 796.75
62 799.25 804.75
63 807.25 812.75
64 815.25 820.75
65 823.25 828.75
66 831.25 836.75
67 839.25 844.75
68 847.25 852.75
69 855.25 860.75

8.2.2. Setaţi: FREQUENCY, Start Freq, canal_n - 0.25 MHz, MHz, Stop
Freq, canal_n+3+0.25 MHz. În tabelul de mai sus, canalele au fost grupate
câte3, separate de culoarea alb şi gri. De exemplu, pentru a monitoriza
spectrul canalelor 63, 64, 65 setaţi:
Start Freq = 807 MHz, Stop Freq = 823,5 MHz

8.2.3. Înainte de cuplarea antenei la analizorul de spectru, setaţi:

 Amplitude/Attenuation/30/dB
 BW/Res BW/200/kHz (Rec.ITU-R SM.1708)
 Amplitude/Ref Level/120/dBµV
 Amplitude/More/Y Axis Units/ dBµV
 Detector, Peak (Rec.ITU-R SM.1708)

8.2.4 Conectaţi antena la analizor şi încadraţi nivelul maxim din spectru la cca.
2/3 din partea superioară a ecranului, prin modificarea atenuării sau a
nivelului de referinţă

8.2.5 Dacă se doreşte creşterea sensibilităţii (vizualizarea unor semnale slabe)

se poate seta atenuarea internă la 0 dB şi se poate conecta amplificatorul
intern cu: AMPLITUDE, More, 1 of 3, Attenuation Man, 0, dB şi
AMPLITUDE, More, 2 of 3, Int Preamp On. Se poate utiliza această setare
( atenuare 0 şi preamplificatorul intern conectat) numai dacă nu există în
bandă semnale de nivel mare care ar putea produce intermodulaţii. În
acest caz se verifică dacă există intermodulaţii produse intern (în mixerul

46
 analizorului) prin modificarea valorii atenuatorului şi urmărirea vârfului
semnalelor afişate. Se mai poate reduce zgomotul (pentru evidenţierea celor
mai slabe semnale) reducând banda de analiză ( Res BW) şi banda video
(banda video se poate lua mult mai mică decât Res BW). Se poate mări şi
mai mult sensibilitatea prin utilizarea medierii mai multor măsurători, cu:
BW/AVG, Average Type, (Video Avg), Average (On), 10, Enter.
Numărul de sweepuri mediate nu se recomandă să treacă de 100, deoarece
timpul de analiză creşte exagerat, fără o îmbunătăţire substanţială; de obicei
un număr de 10 – 30 este suficient. Aceste metode sunt utile pentru
identificarea existenţei unor semnale în bandă, dar nu se pot utiliza aceste
setări pentru măsurarea exactă a frecvenţei.

8.2.6 Pentru măsurarea aproximativă a frecvenţelor de imagine şi sunet este

suficientă citirea indicaţiei de pe ecran (valoarea de sub Marker din stânga
mijloc). Citirea exactă a frecvenţei necesită utilizarea funcţiei FREQUENCY
COUNT. Se apasă FREQ COUNT, Marker Count On, Resolution, 1, Hz.
Citirea frecvenţei (Dreapta sus, Cntr1)se face cu rezoluţie de 1 Hz.

8.2.7 Conform bazei de date, identificaţi şi notaţi frecvenţele din spectrul TV şi

valoarea intensităţii câmpului electromagnetic măsurat. Frecvenţele care nu se
regăsesc în baza date vor fi menţionate special în raportul final, pentru
investigaţii suplimentare.

8.3. Metodă de măsură a deviaţiei maxime de frecvenţă şi benzii

ocupate pentru emiţătoarele de radio FM

Având în vedere că:

a. frecvenţele din banda VHF cuprinse între 87.5 – 108 MHz sunt atribuite unui
număr tot mai mare de staţii de emisie FM;
b. marja de protecţie luată în calcul la alocarea frecvenţelor de emisie în banda
de radiodifuziune FM se bazează pe o deviaţie de frecvenţă maximă de ± 75
kHz ( sau ± 50 kHz) si o putere maximă a semnalului modulator care nu
depăşeşte puterea unui semnal sinusoidal ce determină o deviaţie de
frecvenţă de ± 19 kHz;
c. există unele transmisii in banda de radiodifuziune FM care depăşesc deviaţia
maximă de frecvenţă din cauza diferitelor tipuri de programe şi a
componentelor suplimentare emise ( ca de exemplu RDS sau FMeXtra);

47
d. este necesară o limitare la vârf a deviaţiei de frecvenţă din cauza protecţiei
reciproce a planificatorilor benzii de radiodifuziune;
e. monitorizarea benzii de radiodifuziune este necesară pentru a preveni
transmisii care depaşesc deviaţia maximă de frecvenţă;
f. metode uzuale de măsură sunt necesare in vederea ajungerii la o acceptare a
rezultatelor masurătorilor de către părţile implicate;
g. numărul staţiilor de radiodifuziune care transmit semnale adiţionale, ca de
exemplu RDS ( Radio Data System), este în creştere şi sunt foarte sensibile la
interferenţele provenite de la canalele adiacente.

Ştiind că:

a) metoda descrisă mai jos este un simplu test de tipul “trece – nu trece” bazat
pe o mască de frecvenţe ce nu poate înlocui măsurători precise ale deviaţiei
de frecvenţă;
b) metoda descrisă mai jos nu poate fi aplicată in cazul emisiunilor care au ca
deviaţie de frecvenţă 50 kHz datorită faptului că nu există o mască de
frecvenţe corespunzătoare.

Recomandare: conform rec. ITU-R SM.1268

Metoda de măsură descrisă mai jos poate fi folosită ca verificare în

timpul funcţionării unui emiţător FM cu modulaţie normală, pentru a
controla dacă o staţie de emisie fm depăşeşte sau nu deviaţia de
frecvenţă impusă de standard, ± 75 kHz.

a. Necesar:

- pentru această metodă de măsură se utilizează un analizor de spectru;

b. Conexiunea dintre emiţător şi analizorul de spectru:

48
- se realizează direct printr-un cablu si atenuator adecvat sau se utilizează o
antenă de măsură;

c. Condiţii de măsură:

- pe durata a trei măsurători a câte 5 minute fiecare, emiţătorul analizat

trebuie să emită programele sale uzuale. Măsurători adiţionale pot avea loc
pentru a ne asigura ca postul de radio emite programe reprezentative;
- nu trebuie să apară interferenţe de tip impuls (ca cele provenite de la
motoare cu scânteie);
- nivelul semnalui analizat trebuie să fie ≥ 50 dB decât zgomotul
analizorului;

d. Reglajele analizorului de spectru:

- frecvenţa centrală (CF)=f0 (frecvenţa purtătoare a emiţătorului FM);

- RBW 10 kHz;
- VBW 10 kHz;
- span 340 kHz;
- sweeptime 340 ms (1ms / kHz);
- maxim hold;
- atenuare in funcţie de nivelul semnalului măsurat.

e. Instrucţiuni de măsură:

- se măsoară semnalul postului de radio pe o perioadă de 5 minute;

- se urmăreşte analizorul in vederea observării interferenţelor impuls ce pot
compromite măsurătoarea;
- se suprapune masca din fig. 1 peste graficul rezultat in urma celor 5 minute
de măsură;
- centrul axei x a măştii trebuie să corespundă cu frecvenţa purtătoarei
postului de radio analizat;
- se ajustează nivelul de referinţă astfel încât amplitudinea maximă măsurată
să corespundă cu 0 dB;
- se observă dacă graficul depăşeşte sau nu limita măştii.

f. Rezultat:

- dacă graficul depăşeşte masca putem concluziona că deviaţia maximă de

frecvenţă a emiţătorului analizat depăşeşte valoarea de ± 75 kHz.

8.4. Construcţia măştii:

- calibrarea măştii trebuie să corespundă cu setările analizorului;

- centrul axei x este aliniat cu f0;
- maximul axei y trebuie să corespundă 0 dB;
- coordonatele următoare sunt unite prin linii drepte:

49
 axa x (kHz) axa y (dB) axa x (kHz) axa y (dB)

f0-74 0 f0+74 0
f0-107.5 -15 f0+107.5 -15
f0-124 -30 f0+124 -30
f0-152.5 -40 f0+152.5 -40

Forma măştii dată de coordonatele din tabelul de mai sus este reprezentată in
fig. 1:

8.5 Construcţia şi aplicarea măştii în cazul analizorului de

spectru Agilent E4402B

 Construcţia măştii:

Display, Limits, Limits, Rel.

Display, Limits, Limit(1), Type, Upper.
Display, Limits, Limit(1), Type, Edit, Point, … .
Display, Limits, Limit(1), Type, Edit, Frequency, … , MHz.
Display, Limits, Limit(1), Type, Edit, Amplitude, … , dB.
Display, Limits, Limit(1), Type, Edit, Connected To Previous PT, Yes

 Aplicarea măştii:

Display, Limits, Limit(1), Type, Limit, On.

Display, Limits, Limit(1), Type, Test, On.

Anexa – Comparaţie a rezultatelor obţinute în urma măsurătorilor

pentru deviaţie de frecvenţă în banda de radiodifuziune FM.

50
 S-au analizat 4 posturi din banda de radiodifuziune 87.5 – 108 MHz utilizând 2
metode de măsură a deviaţiei de frecvenţă: metoda din recomandarea ITU-R
SM.1268, şi metoda descrisa in “Ghidul de măsurători şi programare” a
analizorului Agilent E4402B (Anexa1).

1. Post FM 92.7 MHz

a) Conform manualului de utilizare al Agilent E4402B:

∆fmăsurat = 182.1 / 2 =
92.05 kHz > 75kHz 
emiţătorul analizat nu
respectă deviaţia
maximă de frecvenţă.

b. Conform recomandării ITU-R SM.1268-1

Măsurătoarea confirmă
depăşirea deviaţiei
maxime de frecvenţă şi a
benzii ocupate.

51
 2. Post FM 96.3 MHz (emiţător SNR dotat cu circuite de control a
deviaţiei maxime!)

a) Conform manualului de utilizare al Agilent E4402B:

∆fmăsurat = 138 / 2 = 69
kHz < 75kHz 
emiţătorul analizat
respectă deviaţia
maximă de frecvenţă.

b) Conform recomandării ITU-R SM.1268-1:

Măsurătoarea confirmă
respectarea deviaţiei
maxime de frecvenţă şi a
benzii ocupate

52
 3. Post FM 99.2 MHz

a) Conform manualului de utilizare al Agilent E4402B:

∆fmăsurat = 193.7 / 2 =
96.85 kHz > 75kHz 
emiţătorul analizat nu
respectă deviaţia maximă
de frecvenţă.

b) Conform recomandării ITU-R SM.1268-1:

Măsurătoarea confirmă
depăşirea deviaţiei
maxime de frecvenţă şi
a benzii ocupate

53
 4. Post FM 101.1 MHz(emiţător SNR dotat cu circuite de control a
deviaţiei maxime!)

a) Conform manualului de utilizare al Agilent E4402B:

∆fmăsurat = 134.6 / 2 =
67.3 kHz < 75kHz 
emiţătorul analizat
respectă deviaţia
maximă de frecvenţă.

b) Conform recomandării ITU-R SM.1268-1:

Măsurătoarea confirmă
respectarea deviaţiei
maxime de frecvenţă cât
şi a benzii ocupate.

54
 Notă:

La anumite emiţătoare FM, datorită nelinearităţilor etajului de modulaţie FM,

banda inferioară nu este egală cu banda superioară. Din acest motiv este
obligatoriu să se măsoare deviaţia şi banda ocupată cu ambele metode
(metoda descrisă în manualul de utilizare al Agilent E4402B cât şi cu metoda
ITU-R SM.1268-1).
Dacă deviaţia maximă este OK dar spectrul emis depăşeşte limita din stînga
sau dreapta, emiţătorul are probleme cu liniaritatea etajului modulator.
Un emiţător trece testul dacă atât deviaţia maximă şi încadrarea în
mască sunt OK.
Dacă ţinem cont de erorile de măsură inerente (eroarea de măsură a
analizorului, cable, etc), nivelul de decizie pentru demararea unei proceduri de
corecţie (notificare, etc.) va fi de 85 KHz.

 Conform rec. ETSI – ETR132, respectarea deviaţiei maxime de frecvenţă este

absolut necesară deoarece:

 Alocarea frecventelor FM şi rapoartele de protecţie necesare pentru evitarea

inteferentelor sunt calculate pentru o bandă ocupată corepunzătoare deviaţiei
maxime;

 Rejecţia filtrelor din combinoarele FM (în cazul staţiilor co_site) sunt calculate
pentru o bandă FM normală; depăşirea deviatiei maxime poate genera apariţia
intermodulaţiilor extrem de periculoase, chiar în spectrul de aviaţie.

Determinarea deviaţiei de frecvenţă conform “Ghidului de

măsurători şi programare” a analizorului de spectru Agilent E4402B

1. Se efectuează o revenire la setările de fabrică:

Preset, Factory Preset.

2. Se cuplează o antenă de măsură la analizor;

3. Înainte de a trece la demodularea semnalului FM se face o calibrare a

analizorului:
System, Alignments, Align Now, FM demod.

4. Se introduce frecvenţa semnalului FM a cărei deviaţie de frecvenţă urmeză să

fie măsurată:
FREQUENCY Channel, Center Freq, … , MHz.

5. Se setează analizorul cu zero span în vederea analizei în domeniul timp:

55
 SPAN X Scale, Zero Span.
Sweep, Sweep Time, 4, ms.

6. Se utilizează regula lui Carson la calculul rezoluţiei lăţimii de bandă a

analizorului pentru a capta intreaga bandă a semnalului FM analizat:
RBW = 2 x [ Deviaţia maximă de frecvenţă + Frecvenţa maximă de
modulaţie];
BW/Avg, Res BW, 300, kHz. (RBW de 300 KHz se poate seta)

7. Se porneşte demodulatorul FM al analizorului:

Det/Demod, Demod, FM.

8. Se ajustează rezoluţia pe axa verticală:

AMPLITUDE Y Scale, Scale/Div, …, kHz.

9. Se calculează deviaţia de frecvenţă cu ajutorul marker’ilor şi a funcţiilor minim

si maxim hold:
View Trace, Max Hold.
Se aşteaptă până când tresa se aplatizează şi apoi:
Marker, Delta, View/Trace, Min Hold.
Valoarea afişată pe ecran se divide cu 2, rezultatul reprezentând deviaţia de
frecvenţă a semnalului FM măsurat.

8.6 Construcţia şi aplicarea măştii în cazul analizorului de

spectru R&S FSL6

1. Construcţia măştii pe analizorul de spectru Rohde & Schwarz FSL6:

>MODE, Spectrum Analyzer

56
>LINES, New

Se completează numele măştii, eventualele comentarii, se modifică poziţionarea

pe axele X şi Y de la Absolute la Relative şi se introduc punctele constituente
ale măştii cu ajutorul Insert. Se salvează după completare, masca urmând a se
regăsi in domeniul LINES.

Pentru a utiliza masca, selectăm numele acesteia din domeniul LINES şi bifăm
trasa pe care se face verificarea:

57
 >LINES, DEVIATIE FRECVENTA, Check Trace 1

2. Condiţii de măsură conform ITU-R SM.1268-1:

- nivelul semnal / interferenţă + zgomot trebuie să fie mai mare sau egal cu 50dB;
- nu trebuie să apară interferenţe de tip impuls (precum cele provenite de la motoare
cu scânteie);
- pe durata a trei măsurători a câte 5 minute fiecare, emiţătorul analizat trebuie să
emită programele sale uzuale. Măsurători adiţionale pot avea loc pentru a ne asigura
ca postul de radio emite programe reprezentative;

Exemplu:

58
3. Reglajele analizorului de spectru conform ITU-R SM.1268-1:
- frecvenţa centrală (CF)=f0 (frecvenţa purtătoare a emiţătorului FM);
- RBW 10 kHz;
- VBW 10 kHz;
- span 340 kHz;
- sweeptime 340 ms (1ms / kHz);
- maxim hold;
- atenuare in funcţie de nivelul semnalului măsurat.

4. Instrucţiuni de măsură:
- se măsoară semnalul postului de radio pe o perioadă de 5 minute;
- se urmăreşte analizorul in vederea observării interferenţelor impuls ce pot
compromite măsurătoarea;
- se suprapune masca descrisă la punctul 1 peste trasa rezultat in urma celor 5
minute de măsură;
- centrul axei x a măştii trebuie să corespundă cu frecvenţa purtătoarei postului de
radio analizat;
- se ajustează nivelul de referinţă astfel încât amplitudinea maximă măsurată să nu
intersecteze referinţa de 0 dB a măştii;
- se observă dacă trasa depăşeşte sau nu limita măştii.

5. Concluzie:
- dacă trasa depăşeşte masca putem concluziona că deviaţia de frecvenţă a
emiţătorului analizat este mai mare de ± 75 kHz.

R&S FSL6 - Exemplu de post FM cu deviaţia de frecvenţă < 75 kHz:

59
 R&S FSL6 - Exemplu de post FM cu deviaţia de frecvenţă > 75 kHz:

Notă : Acest material nu se substituie manualelor de utilizare a

echipamentelor din dotare ; este doar completare a acestora.

60
9. Măsurare câmp electromagnetic

Directivitate, câştig, arie efectivă şi factorul antenei.

Directivitatea şi câştigul unei antene caracterizează cantitatea de energie concentrată

într-o direcţie dată. Directivitatea, d, este raportul dintre densitatea de energie,
pden , în direcţia dată şi densitatea de putere care se poate produce izotrop,
pdeniso .
p den
d= (1)
p den-iso
Geometric, directivitatea se poate exprima:

4πp den
d= (2)
E
μ  E2 dΩ

unde E reprezintă câmpul EM. Menţionez că pentru directivitate se face referinţă

numai la puterea din spaţiul apropiat antenei şi nu are legătură cu puterea la bornele
antenei. Există o pierdere de putere între bornele antenei şi spaţiul liber. Câştigul, g,
include aceste pierderi; câştigul reprezintă intensitatea câmpului produsă în direcţia
dorită de puterea de intrare pin în antenă. Câştigul şi directivitatea sunt determinate
de eficienţă:
g = dε (3)

(4 πpden )
unde: g= (4)
Pin
Aria efectiva a antenei, ae , nu are legătură cu dimensiunile fizice ale antenei şi se
defineşte:
λ 2g
ae = (5)
4π
unde  este lungimea de unda în spaţiul liber. De reţinut că ae are dimensiunea
2
unei suprafeţe, m .
Pentru o antenă adaptată cu sarcina (intrarea unui receptor), puterea în sarcina
pload este dată de densitatea de putere în free-space ae :

pload = pden .ae (6)

61
Dacă pload are 50 ohm şi densitatea de energie pden , în spaţiul liber (377 ohm),
obţinem:
Vload
2
pload = şi: (7.a)
50
Vspatiu
2

pden = (7.b)
377
Rescriem ecuaţia (6) şi obţinem:

Vload
2
 Vspatiu
2

= ae × 
 377 
(8)
50  
Trebuie menţionat că unitatea de măsură pentru Vload este voltul, iar pentru Vspatiu
2
este V/m (unitate de măsură a câmpului EM). Aria efectivă exprimată în m
converteşte densitatea de putere repartizata într-o arie în putere electromagnetica
într-un circuit de o anumită impedanţă.
În acest moment se poate introduce noţiunea de antenna factor (factorul
antenei), care se defineşte:
Vspatiu
2

AF = (9)
Vload
2

Unitatea de măsură pentru AF este 1/m. Rescriind ecuaţia (8) pentru Zant = 50
ohmi, se obţine:
377  1 
AF =   (10)
50  a e 
De menţionat că ae este dependent de câştig şi frecvenţă; substituim ec.(5) în (6) :
377  4π 
AF =
50  λ 2 g 
(11)

Exprimând frecvenţa în MHz, obţinem:

377  1012  1
AF = ×4×π 2
×
(f )
×
MHz
2
(12)
50 (3 ×10 )
8
 g
1
AF =1.03 ×10-3 × fMHz × (13) numeric,
g
AF(dB) = -29.78 + 20log(fMHz-10log(g
) )
numeric (14), în dB

AF(dB) = -29.78 + 20log(fMHz-)g dBi (14.1)

De reţinut: în relaţiile de mai sus, câştigul g este câştigul antenei referitor la antena
izotropă; n dBi = n dBd+2.15 dB;

62
Model matematic

Efectuarea măsurătorilor de câmp EM implică cunoaşterea caracteristicelor tehnice ale

aparaturii de măsură utilizate. Pentru măsurarea câmpului electromagnetic se
utilizează următoarea configuraţie a sistemului de măsură:

În acest caz, câmpul EM măsurat se poate exprima :

E0 (dBV / m)  U 0 (dBV )  K (dB / m)  P(dB)  D(dB) unde:

Uo : tensiunea măsurată la bornele aparatului de măsură

K : factorul de antenă
P : pierderi pe cablul de măsură
D : incertitudinea datorată dezadaptărilor de impedanţă şi a erorilor instrumentului de măsură

Parametrii care influenţează rezultatele măsurătorilor:

Măsurătoarea este influenţată de elementele din interiorul şi din exteriorul sistemului de

măsură. Forurile internaţionale propun o listă, non – exhaustivă, a acestor parametrii:

 Semnalul ambient ;
 Calibrarea factorului de antenă ;
 Calibrarea atenuării cablului RF ;
 Specificaţiile receptorului (analizorului) utilizat ;
 Variaţia centrului de fază al antenei ;
 Interpolarea factorului de antenă ;
 Dezadaptarea impedanţelor ;

Este posibil să se definească valori ale incertitudinii de măsură pentru aproape toate
cazurile. Metoda simplă este calculul incertitudinii generale în toată banda de măsură,
luând în consideraţie valorile maxime ale incertitudinelor parţiale.

63
Banda de măsură necesară şi tipul detectorului utilizat:

Banda de rezolutie a analizorului (RBW - resolution bandwith) va avea o lărgime

suficientă astfel încât să includă părţile esenţiale a spectrului de modulaţie. De
asemenea tipul detectorului utilizat va trebui selectat corespunzător caracteristicilor
modulaţiei. In ERC RECOMMENDATION (00)08 sunt prezentate următoarele
informaţii :

Tip semnal Banda minima (kHz) Functie detector

AM double side band 9 or 10 linear average
AM single side band 2.4 peak
FM broadcast 120 or greater linear (or log) average
TV carrier 200 linear (or log) average
GSM signal 300 peak
DAB signal 1500 r.m.s
TETRA 30 peak
Radiotelefon 12.5 kHz 7.5 linear (or log) average

10. Incertitudine – concepte de bază.

Standardele EMC includ specificaţii ale valorii ce trebuiesc măsurate – măsurandul, şi

definesc metodele de măsură. Concret, tensiunea RF va fi măsurată cu un receptor
de test sau analizor de spectru, conectat la bornele unei antene calibrate. Procesul
de măsură este imperfect si va include erori de măsură în rezultate. În consecinţă,
rezultatul măsurătorii va aproxima valoarea reală a măsurandului şi va fi complet
numai dacă se specifică incertitudinea aproximării. Fiecare metodă de măsură
conţine citeva surse importante de incertitudine. Va trebui analizată fiecare sursă si
se vor atribui valori, astfel incit prin sumarea lor adecvată să se obţină incertitudinea
totală. În general, sursa erorilor poate fi întâmplătoare (random) sau
sistematică. Erorile de măsură apar direct datorită efectului de împrăstiere şi a
erorilor sistematice. Niciodată o măsurătoare nu poate fi efectuată în condiţii identice
şi vor exista totdeauna valori diferite. În consecinţă, crescind numărul valorilor
măsurate, se poate calcula o valoare medie rezonabilă a incertitudinii totale.

Efectul valorilor intimplătoare (random) si sistematice

64
Erorile sistematice apar atunci cind un anumit parametru rămine neschimbat la
repetarea măsurătorilor si influenţează rezultatul (de ex., eroarea de calibrare).
Eroarea sistematică introduce un offset intre valoarea reală a măsurandului si
valoarea medie obţinută. Este posibilă diminuarea acestui
efect, dacă erorile maxime asteptate sunt cunoscute, prin aplicarea unui factor de
corecţie a datelor obţinute - dacă nu, eroarea va fi inclusă in bugetul total al erorilor.

Bugetul incertitudinilor reprezintă un listing al surselor erorilor, estimează limitele

individuale si distribuţia probabilităţii de apariţie. La stabilirea acestei liste este
necesară conoaşterea metodei de măsură si a parametrilor instrumentelor utilizate.
Este indicat ca lista să fie mai mult inclusivă decât exclusivă – chiar dacă contribuţiile
individuale sunt neglijabile sau chiar zero, pentru a inţelege corect semnificaţia
incertitudinii. Fiecare componentă va fi analizată si valorile vor fi sumate pentru a
obţine rezultatul final. La analiză, sursele de incertitudine sunt grupate astfel:

Tip A: efectul împrăstierii (random effects)

Evaluarea de Tip A reprezintă rezultatul calculelor efectuate asupra unor serii de

măsurători repetate utilizind metode statistice, rezultind o distribuţie a probabilităţilor
asumată ca normală. Pentru fiecare metodă de măsură este necesară evaluarea de
acest tip pentru a ne asigura că influenţa efectelor necontrolabile asupra rezultatelor
este in limite acceptabile. Uneori, pentru a discerne corect sursa efectelor
necontrolabile, sunt necesare teste prin comparaţie (emitătoare de test etalon).
Incertitudinea datorată contribuţiei random este dată de deviaţia standard s(qk ) , a
unei serii de n măsurători:
n
1
s(q k )   (q
k 1
k
 Q) 2 
n 1
Unde Q reprezintă valoarea medie a măsurătorilor. Valoarea s(qk ) este utilizată
direct pentru incertitudinea datorită contribuţiilor random. Incertitudinea este redusă
proporţional cu rădăcina pătrată a numărului de măsurători:

s(qk )
s(Q) 
n

Tip B: erori sistematice (systemic effects)

Reprezintă alte efecte decit tipul A, de exemplu, valorile din certificatele de calibrare,
specificaţiile livrate de fabricantul echipamentelor, rezultatele măsurătorilor
anterioare, sau alte informaţii relevante. Toate acestea reprezintă efectele
sistematice si se adună constant in perioada măsurătorilor. Evident, dacă se schimbă
echipamentele de măsură, condiţiile de măsură sau se efectuează recalibrări, aceste
erori pot fi eliminate. Exemplul tipic in acest caz este următorul:
În certificatul de calibrare al unui instrument sunt date corecţii ale incertitudinii
funcţie de banda de măsură, etc. Uzual, la măsurand se vor aduna aceste corecţii
individual. Practic, se face greşeala de a aduna incertitudinea globală maximă livrată
de fabricant (evident mai mare decit cea pe game, subbenzi, etc).

65
 Aplicare factor corecţie(FC) pentru reducerea incertitudinii

Alte contribuţii la Tipul B (care nu sunt generate de calibrări, etc), vor fi calculate
din interpretarea corectă a tipului măsuratorii. De exemplu, valori diferite ale
câmpului EM, datorate nerespectării separării antenelor in distanţă, vor urma firesc o
lege de tipul 1/r şi se poate calcula exact contribuţia la incertitudine a acestor
influenţe.

Sumarea contribuţiilor

Tipul A reprezintă de fapt incertitudinea standard si nu necesită alte prelucrări sau

interpretări. Pentru a fi sumate, contributiile de Tipul B, vor fi prelucrate in sensul
distribuţiei probabilităţi de apariţie. La măsurarea intensitătii campului
electromagnetic, probabilitaţile relevante de distribuţie ale incertitudinii sunt:

• Normală: incertitudini derivate din contribuţii multiple, de exemplu,

incertitudini calibrare, etc.

• Rectangulară: probabilităti egale intre 2 limite, de exemplu, specificaţiile de

fabricatie;

• În formă de U: aplicabile in cazul dezadaptărilor (valoarea corectă este in

domeniul VSWR acceptat);

• Triangulară: valoarea corectă se află la un punct situat intre 2 limite si creste

uniform de la 0 la punctul maxim; incertitudinea se va alege din majoritatea
valorilor aflate intre 2 limite din jurul punctului central.

66
 Distribuţia probabilităţilor

În figura de mai sus sunt prezentate variaţiile valorilor corecte ale valorii măsurate,
funcţie de rezultatele măsurării si ale celor 4 tipuri de distribuţie de probabilitate.
Pentru claritate, se înţelege că valoarea adevărată nu este cunoscută, dar putem să
asumăm că aceasta se află intre anumite limite restrânse, conform tipului de
distribuţie. Se poate calcula incertitudinea standard u ( xi ) , conform tipurilor de
distribuţie prezentate mai sus. Dacă o contribuţie particulară de incertitudine nu este
exprimată in aceleaşi unitaţi de măsură (de exemplu – incertitudinea unei distanţe
poate crea incertitudinea campului EM măsurat), practic vorbind, această contribuţie
poate fi interpretată ca un ”coeficient de sensibilitate’’, ci . Normal, acest lucru induce
apariţia unor serii de contribuţii de iesire ui ( y ) . Este mai simplu de exprimat
coeficienţii de sensibilitate în aceleasi unităţi de măsură; astfel sumarea coeficienţilor
devine simplă. După ce fiecare contribuţie a fost convertită în incertitudine standard,
incertitudinea combinată uc ( y ) se obtine din m contribuţii, astfel:

n
uc ( y )  u
i 1
2
i
( y)

În final se va calcula incertitudinea expandată, U. Aceasta defineşte rezultatul

măsurătorii ca fiind inclus intr-un interval, cu un anumit nivel de incredere. Acest
interval este mai mare decit incertitudinea standard si va fi interpretat ca si
probabilitate mai mare de obţinere a valorii reale.
Incertitudinea expandată se obţine prin multiplicare cu un factor k a incertitudinii
standard combinate. Factorul k va avea valoarea 2 pentru un interval de incredere de
95%. Evident, k poate lua diverse valori pentru obţinerea altor intervale de
încredere. Valoarea 2 este acceptată pentru aceste tipuri de măsurători (EMC, etc).
Se utilizează k = 2 pentru un interval de incredere de 95%; acest lucru va fi
interpretat astfel : se asumă faptul că distribuţiile individuale ale probabilităţilor de
apariţie nu sunt corelate, cantităţile de intrare sunt independente intre ele pentru
astfel de măsurători, datorită prelucrării matematice de tip sume din rădăcina pătrată
a valorilor independente.

67
Incertitudine expandată

Rezultatul măsurătorilor, împreună cu incertitudinea expandată asociată, poate fi

raportată astfel:

R = x(dB μV/m)
± y(dB)

Unde:

Valoare măsurată : x (dBμV/m)

Incertitudine asociată: y  dB

Incertitudinea expandată raportată este bazată pe incertitudinea standard

multiplicată cu cu factor de acoperire de k = 2 şi include un nivel de încredere de
95%. Este absolut rezonabil de a împărţi gama de măsură în subgame şi de a calcula
şi reporta incertitudinea separat. De exemplu, măsurătorile de radiaţie utilizează
antene diferite pentru frecvenţe joase si inalte, avind contribuţii diferite la calculul
incertitudinii; rezultatul final va fi împărţit in subgame de frecvenţe pentru a reflecta
corect incertitudinea expandată.

Valoarea lui k defineşte gradul de încredere (confidenţă) a măsurătorii. Pentru o distribuţie

normală (Gaussiana), valoarea k = 2 defineşte o confidenţă de 95% ( 95% din măsurători
sunt in intervalul  k a valorii medii). Pentru k = 3 se defineste o confidenţă de 99%.

Verificare respectare standard (complianţă)

Rezultatele măsurătorilor stabilesc dacă valorile se încadrează in limitele standardului

impus. Ideal ar fi dacă specificaţiile sunt îndeplinite de un echipament supus testelor,
adăugind la rezultate incertitudinea expandată pentru un anumit interval de
incredere, şi observind dacă se incadrează clar in limitele specificate. Evaluarea
incertitudinii de măsură in apropierea limitei de complianţă se face conform figurii de
mai jos:

68
 Încadrare rezultat măsurători

Florin Ciubotaru
florin.d.ciubotaru@gmail.com

69