Pancreasul este un organ cu rol de glanda mixta, exocrina si endocrina.

Pancreasul exocrin
(aproximativ 98% din masa lui) secreta suc pancreatic ce ajunge in duoden si participa la
digestia alimentelor. Pancreasul endocrin (aproximativ 2% din masa lui) este format din
insulele Langherhans ce secreta patru hormoni si anume insulina, glucagonul, somatostatinul
si polipeptidul pancreatic.

Insulina sau "hormonul antidiabetic" este singurul hormon cu actiune hipoglicemianta din

organism, a carei secretie de catre celulele B beta a insulelor Langherhans este discontinua,
pulsatila si oscilatorie. Putem spune ca este secretat in paralel cu valorile glicemiei din
plasma.
Fara acest hormon, organismul se afla in imposibilitatea de a converti alimentele consumate
in energie utilizabila. Imediat dupa consumarea produselor alimentare, o parte din alimente
sunt defalcate in glucoza - principala sursa de energie a organismului. Pancreasul raspunde la
cresterea cantitatii de zahar din sange, prin secretarea de insulina.

Insulina permite celulelor din muschi, ficat si tesutul adipos sa preia glucoza si sa o utilizeze
ca sursa de energie pentru a putea functiona corect. Fara insulina, celulele nu pot utiliza
glucoza drept combustibil si vor incepe sa functioneze defectuos. Concret, fara insulina, nu
putem supravietui, iar decesele asociate diabetului zaharat erau ceva obisnuit pana cand
insulina a fost descoperita la inceputul anilor 1900 de Frederick Banting si Charles Best.

De asemenea, insulina ajuta la stocarea glucozei suplimentare in ficat, muschi si tesutul

adipos, astfel incat aceasta sa poata fi utilizata pentru a furniza energie atunci cand nivelurile
de glucoza sunt prea mici. 

Producerea insulinei de către pancreas

Insulina este un hormon peptidic, secretat de celulele beta ale insulelor Langerhans (grupuri
distincte de 3000 pana la 4000 de celule) din pancreas. Este sintetizat initial in reticulul
endoplasmatic si in aparatul Golgi sub forma de proinsulina (forma inactivata a insulinei).
Proinsulina este apoi decompusa in in doua lanturi proteice - insulina si Peptidul C (indica
gradul de producere al insulinei), care, dupa sinteza, se depoziteaza in celulele beta
pancreatice si intra ulterior in circulatie. Astfel, cand o persoana consuma alimente, aceste
celule beta “simt” zaharul din sange si elibereaza cantitatea potrivita de insulina necesara
pentru mentinerea nivelului normal de glucoza din sange.

Producerea insulinei sintetice

In ceea ce priveste producerea insulinei sintetice, aceasta a evoluat, in decurs de 90 de ani, de

la un extract brut din pancreasul animalor la un tratament semi-purificat, sintetic si non-
alergic. Mai exact, insulina umana sintetica a inlocuit insulina extrasa din pancreasul vitelor
si porcinelor la inceputul anilor 1980, iar in prezent cele mai uilizate forme de insulina sunt
analogii de insulina, care au inlocuit insulina umana sintetica.

Analogii de insulina sunt un tip de insulina umana modificata genetic, astfel incat sa imite
mai bine insulina naturala produsa de organism. Desi insulina umana sintetica are o structura
identica cu insulina produsa in mod natural, ea nu functioneaza la fel de bine si tinde sa
conduca la aglomerari atunci cand este injectata sub piele in concentratii mari, ceea ce poate
afecta absorbtia insulinei umane. In schimb, analogii de insulina au o durata de actiune mai
previzibila si o absorbtie mai fiabila decat insulina umana sintetica, care le permite sa imite
mai bine nivelurile normale de insulina.

Rolul insulinei in organism

Cel mai important rol al insulinei in organism este interactiunea sa cu glucoza pentru a
permite celulelor sa utilizeze glucoza ca energie.

In acest sens, insulina actioneaza in doua moduri: pe de o parte, stimuleaza absorbtia glucozei
si sinteza lipidelor, in timp ce pe de alta parte, inhiba descompunerea lipidelor, proteinelor si
a glicogenului, astfel incat viteza de producere a glucozei de catre ficat sa fie egala cu viteza
cu care celulele o folosesc.

Pe langa reglarea nivelului de glucoza, insulina poate fi implicata si in urmatoarele functii:

 Modificarea activitatii enzimelor si a reactiilor rezultate in organism

 Refacerea tesutului muscular prin transportul aminoacizilor, necesari pentru a repara

leziunile musculare. 

 Reglarea absorbtiei aminoacizilor, a replicarii ADN si a sintezei proteinelor

 Sinteza lipidelor prin absorbtia in celulele adipoase si transformarea lor in trigliceride

 Descompunerea proteinelor si lipidelor din cauza modificarilor de la nivelul celulelor

adipoase

 Absorbtia de aminoacizi si potasiu in celule care nu poate avea loc in absenta insulinei

 Excretia volumului de sodiu si lichide in urina

 Stimularea procesului de invatare si memorare

Secretia de insulina

Insulina este sintetizata in cantitati semnificative numai in celulele beta din pancreas. Ea este
secretata in principal ca raspuns la concentratii crescute de glucoza in sange, pentru a regla
nivelul glicemiei. 

Secretia de insulina poate fi activata si de unii stimuli, precum vederea si gustul alimentelor,
sau anumiti aminoacizi si acizii grasi. Pe de alta parte, secretia de insulina poate fi inhibata de
hipoglicemie (scaderea brusca a glicemiei), de actiunea anumitor hormoni, precum
somatostatina (hormon pancreatic), adrenalina sau nonadrenalina.

Insulina si diabetul zaharat de tip 1

Diabetul zaharat de tip 1 este considerat o tulburare autoimuna, in care organismul distruge
celulele beta din Insulele Langerhans. Deocamdata nu se stie exact ce anume determina
sistemul imunitar sa atace celulele beta. Expertii sustin ca pot fi implicati mai multi factori,
cum ar fi genetica, virusurile si alti factori de mediu.

Toate persoanele depistate cu diabet zaharat de tip 1 necesita tratament cu insulina pe tot
parcursul vietii. In plus, acestea trebuie sa adopte o alimentatie sanatoasa, sa mentina o
greutate corporala sanatoasa si sa calculeze cate dintre caloriile lor zilnice provin din
carbohidrati, grasimi sau proteine. De asemenea,  persoanele cu diabet zaharat de tip 1 sunt
sfatuite sa-si monitorizeze frecvent nivelul de zahar din sange sis a mentina o activitate fizica
regulata.