CATECOLAMINE

Catecolamine – Adrenalina, Noradrenalina, Dopamina

• 2 roluri mari:
-neurotransmițători
- hormoni
Sinteza are loc in principal în glanda medulosuprarenala (MSR) - extensie a
SN vegetativ simpatic
• MSR – celule cromafine/feocromocite (se colorează în brun cu acidul
cromic).
• Secreția MSR reprezentată de: 80% adrenalină și 20% noradrenlină
 Biosinteza catecolaminelor

• Are loc in celulele cromafine (feocromocite)

• Precursorul catecolaminelor este tirozina:
- obținută din dietă / degradarea proteinelor proprii
- derivată din fenilalanină (prin hidroxilare sub acțiunea Phe-hidroxilazei)
Biosinteza catecolaminelor

Hidroxilarea tirozinei la DOPA

(dihidroxifenilalanină)
- Catalizată de tirozin hidroxilază - o oxidază cu
funcții mixte: utilizează O2 și
tetrahidrobiopterină (BH4) în calitate de
cofactor donor de echivalenți reducători

Decarboxilarea DOPA la dopamină

- DOPA decarboxilaza utilizează piridoxal-fosfat
(forma activă a vitaminei B6) în calitate de
coenzimă.
Biosinteza catecolaminelor

Hidroxilarea dopaminei, cu formare de

noradrenalină
Dopamin β-hidroxilaza catalizează hidroxilarea
dopaminei la catena laterală
•Enzima conține cupru în centrul activ și
utilizează acidul ascorbic ca donor de echivalenți
reducători

Transformarea noradrenalinei în adrenalină

•Feniletanolamin-N-metil transferaza (PNMT)
catalizează metilarea noradrenalinei la gruparea
amino, utilizând S-adenozil-metionina (SAM) ca
donor de grupare metil.
Reglarea biosintezei catecolaminelor:
• Tirozin hidroxilaza catalizează etapa limitantă de viteză – este inhibată
feed-back de către adrenalină și noradrenalină
• Reglare la nivelul feniletanolamin-N-metil transferaza – sinteza sa este
indusă de către cortizol, hormon produs de glandele corticosuprarenale

Eliberarea catecolaminelor în sânge:

• Catecolaminele sintetizate sunt stocate în granulele cromafine
• Activarea sistemului nervos simpatic în condiții de stres → stimularea
celulelor cromafine prin fibrele preganglionare simpatice → creșterea
[Ca2+] citosolic → eliberarea prin exocitoză a catecolaminelor din granulele
cromafine
 Degradarea catecolaminelor

• După ce își exercită efectele la nivel

celular, catecolaminele sunt captate în
diverse țesuturi (ficat, rinichi) și
degradate sub acțiunea a două enzime:

1. Catecol-O-metil transferaza (COMT) –

adauga o grupare metil la oxigenul din
poziția 3 a nucleului aromatic - cedată
de către S-adenozil-metionină

2. Monoaminoxidaza (MAO) – catalizează

dezaminarea oxidativă a monoaminelor
(adrenalina, noradrenalina, serotonina,
etc.)
• Produsul final este acidul vanilmandelic
(VMA) → se elimină prin urină
 Calea de semnalizare la nivel celular

• Calea de semnalizare cuprinde trei componente esențiale:

1. Receptorul hormonal
2. O proteină G (care leagă guanin-nucleotide)
3. O enzimă membranară efectoare, generatoare de mesageri secunzi
 Receptorul pentru catecolamine

• Receptori adrenergici – receptori cuplati cu proteinele G-

tipuri: α1, α2, β1, β2
• Proteine integral membranare cu mai multe domenii:
a. Domeniul amino-terminal – extracelular, are atașate
lanțuri oligozaharidice
b. Domeniul de traversare a membranei – 7 segmente α-
helicoidale hidrofobe, conectate prin bucle conținând
aminoacizi hidrofili
- unele bucle extracelulare formează situsul de legare a
hormonului
- unele bucle intracelulare formează situsul de interacțiune
cu proteina G
c. Domeniul carboxi-terminal – intracelular
- conține mai multe resturi de serină și treonină, care
reprezintă situsuri de fosforilare ce reglează activitatea
receptorului
 Calea de semnalizare

Receptorii adrenergici sunt de mai multe tipuri și au mai multe căi de

semnalizare:
- β1 și β2 cuplati cu proteina Gs → ↑ [AMPc] → (+) PKA → fosforilarea unor
enzime cheie
- α2 cuplati cu proteina Gi – inhibă adenilat ciclaza → ↓ [AMPc]
- α1 cuplati proteina Gq - stimulează fosfolipaza C → DAG și IP3 ca mesageri
secunzi
 Efectele catecolaminelor

• Catecolaminele intervin în adaptarea

organismului la situații de stres acut
(răspunsul de ”luptă sau fugă”) și cronic

• Răspunsul la stres implică o ajustare

integrată a unor procese complexe în
organele cu rol esențial în acest fenomen
(creier, ficat, mușchi, sistem
cardiovascular și respirator), pe
”cheltuiala” altor organe care nu sunt
implicate în acest răspuns (piele, tract
gastro-intestinal)
 Efectele catecolaminelor

Efecte fiziologice:

• Stimularea forței și a frecvenței de contracție a cordului (R β1)

• Vasodilatație în țesuturile implicate în răspunsul la stres (R β2) și

vasoconstricție în celelalte teritorii (R α1 și α2) → se promovează transportul
oxigenului și al combustibililor metabolici spre țesuturile implicate în răspunsul
la stres

• Relaxarea musculaturii netede bronșice, gastro-intestinale și genito-urinare (R

β2 )
 Efectele catecolaminelor

Efecte biochimice:
• Țesuturi țintă: ficatul, mușchiul, țesutul adipos

- Stimularea glicogenolizei hepatice (R β2 și α1) și musculare (R β2)

- Stimularea gluconeogenezei hepatice (R β2)
→ efect hiperglicemiant: glucoza plasmatică va fi utilizată ca sursă de energie de
către organele implicate în răspunsul la stres

- Inhibiția glicolizei hepatice → glucoza este economisită pentru creier și mușchi

- Stimularea lipolizei în țesutul adipos (R β1)

→ acizii grași rezultați vor fi folosiți drept combustibil în țesuturile non-gluco-
dependente
- Creșterea secreției glucagonului (R β2)
- Scăderea secreției insulinei (R α2)
 Corelatii clinice

Catecolaminele: adrenalina, noradrenalina, dopamina – terapie intensiva , ca

medicamente utilizate in resuscitarea stopului cardio-respirator
Blocanti ai receptorilor catecolaminelor (ex. beta –blocante – tratamentul unor boli
cardiologice).
Corelații clinice (cale de sinteza a catecolaminelor):
-Boala Parkinson – exista un nivel scăzut de dopamină în creier → tratată cu L-Dopa
(dopamina nu poate traversa BHE)
-α-Metildopa – inhibitor competitiv al DOPA-decarboxilazei → inhibă sinteza
catecolaminelor → utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale
Corelații clinice (cale de degradare a catecolaminelor)
-Feocromocitom – tumoră a celulelor cromafine din MSR → producere în exces de
noradrenalină și adrenalină (NA > A) → vasoconstricție intensă, cu HTA severă

- Inhibitori de MAO – se utilizează pentru terapia unor forme de depresie, asociate cu

un nivel scăzut de serotonină în creier
Hormonii hipotalamo - hipofizari
 Hipofiza

• Hipofiza - glanda endocrina formata din 3 lobi:

-lobul anterior (adenohipofiza) -2/3 din glanda
- lobul intermediar la om nu e dezvoltat
- lobul posterior - 1/3 din glanda

• asigura (prin legaturile nervoase si vasculare cu hipotalamusul) controlul

neuro-endocrin al metabolismelor, cresterii si reproducerii

• conexiunea hipotalamusului cu hipofiza anterioară se realizeaza in

maniera neuro-sanguină (sistem port) iar conexiunea cu hipofiza
posterioară se realizeaza pe cale nervoasă (tract hipotalamo-hipofizar)
Conexiunea dintre hipotalamus si hipofiza
Neurohormonii hipofiziotropi

Hormonii activatori:

-TRH (tiroliberina)- stimulează eliberarea TSH (tirotropina)

-Gn-RH (LH-RH, gonadoliberina)- stimulează secreția FSH și LH

- CRH (corticoliberina) – stimulează secreția ACTH și beta-LPH (hormon lipotrop)

-GH-RH (GRH, somatoliberina)- stimulează secreția GH (STH).

Hormoni inhibitori:

- Somatostatina – inhibă secreția GH (STH)

-PIF (PIH, dopamina)- inhibă secreția prolactinei.

Hormonii hipotalamici neurohipofizari:

- hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina)

- Oxitocina (ocitocina).
 Mecanism de reglare

• O concentratie scazuta a hormonului

glandei periferice este un semnal care
determina secretia factorului de
eliberare (releasing –hormon-RH) din
hipotalamus → secretia H. tropi din
adenohipofiza → creste sinteza si
secretia H. specific al glandei periferice.

• Reglarea prin feed-back negativ:

concentratia crescuta a H. glandei
periferice inhiba secretia de RH din
hipotalamus → scade secretia H. trop din
adenohipofiza → scade secretia H.
periferic
 Adenohipofiza

• H.A. prezintă 5 tipuri de celule, fiecare secreta un anumit hormon:

• - celule somatotrope - hormonul de crestere (somatotropina) GH
• - celule lactotrope - prolactina (PRL)
• - celule corticotrope - corticotropina (ACTH)
• - celule tireotrope - tireotropina (TSH)
• - celule gonadotrope - gonadotropinele (LH, FSH)
 Adenohipofiza

• Hormonii adenohipofizari au structura peptidica si se impart in 3 categorii:

- Hormoni derivati din pro-opio-melano-cortina (POMC) (ACTH, endorfinele,

MSH)

- Hormonii somato-mamotropi (GH, PRL)

- Hormonii cu structura glico-proteica (TSH, FSH, LH)

• POMC
– polipeptid cu 250 aminoacizi
- Se scindeaza sub actiunea unor peptidaze.
- La om , prin prelucrarea POMC în adenohipofiză se obțin: un fragment N-
terminal, un peptid de legătură, ACTH (corticotropina) și beta-LPH
(lipotropina).
 ACTH

• Hormon adreno-corticotrop (corticotropina)

- Polipeptid cu 39 aa sintetizat in celulele cotricotrope din adenohipofiza
- Secretia reglata de CRH (corticotropin releasing hormone) produs de
hipotalamus
- In conditii de stress este favorizata secretia de ACTH

- Rol:
- Stimuleaza dezvoltarea glandelor corticosuprarenale si sinteza de hormoni
steroizi (in special cortizol)
- Stimuleaza lipoliza
- Stimuleaza captarea glucozei si aminoacizilor in muschi.

- Calea de actiune a ACTH este cea a adenilat ciclazei avand mesager

secund AMPc
• ACTH
- Boala Addison
- insuficienta cortico-suprarenala cu cortizol scazut – duce la cresterea CRH si
respectiv a ACTH

- Sindromul Cushing
- cortizol crescut fie prin sinteza crescuta (tumori cortico-suprarenaliana) fie prin
sinteza crescuta de ACTH (tumori hipofizare)

MSH-hormonul melanocito-stimulator- se sintetizeaza la specii cu lobul intermediar al

hipofizei; la om, ACTH are activitate asemanatoarea MSH-ului in domeniul N-
terminal

• Endorfinele- rezultă prin prelucrarea POMC, în mod diferențiat, în diverse arii ale
creierului.
 Hormonii somato-mamotropi

• GH (growth hormon)- somatotropina- hormonul de crestere

• - sintetizat in celulele somatotrope ale adenohipofizei
• Rol:
- controlează creșterea postnatală, în mod indirect, acționand asupra
ficatului, unde stimulează producerea de IGF-1 (insulin – like growth
factor), care stimulează încorporarea sulfatului în cartilaj.
 GH (growth hormon)- somatotropina- hormonul de crestere

La nivelul metabolismelor acționează astfel:

• Metabolism proteic - stimulează sinteza proteinelor prin facilitarea transportului
aminoacizilor în celule musculare, avand efect similar insulinei.
• Metabolism glucidic – are acțiune antagonistă insulinei, diminund catabolismul
tisular al glucozei și stimuland gluconeogeneza - hiperglicemiant
• Metabolismul lipidic – stimulează lipoliza, cu mobilizarea acizilor grași din
depozite, ce ulterior vor fi oxidați de ficat (acțiune cetogenică). Utilizarea acizilor
grași ca sursă de energie previne utilizarea aminoacizilor ca material energetic,
aceștia fiind direcționați către sinteza de proteine.
• Metabolism mineral – GH stimulează retenția de calciu, magneziu și fosfor, acțiuni
legate de creșterea epifizală a oaselor lungi la copii.
 Prolactina

• hormon polipeptidic cu rol în inițierea și menținerea lactație postpartum.

• Produsa de celulele lactotrope
• PRH stimuleaza secretia de prolactina
• Dopamina inhiba secretia de prolactina
 Hormonii cu structura glico-proteica (TSH, FSH, LH)

• TSH – tireotropina – hormon

glicoproteic ce se leagă pe
receptori localizați la nivelul
celulelor tiroidiene și stimulează
sinteza și secreția de hormoni
tiroidieni. TSH intervine în toate
fazele de sinteză a hormonilor
tiroidieni. Secreția de TSH este
stimulată de peptidul
hipotalamic TRH (tiroliberina) și
inhibată de concentrațiile
sanguine de hormoni tiroidieni
(mecanism de feed-back).
 TSH (tireotropina)

• Produs de celulele tireotrope

• Alcatuit din doua lanturi polipeptidice (alfa si beta) ce au atasate lanturi
glucidice.
• - lantul alfa este identic la hormonii glico-proteici TSH, FSH si LH
• -lantul beta diferit la fiecare hormon
 Gonadotropinele (FSH și LH)

-hormoni responsabili de funcțiile gonadelor, fiind secretați de celulele gonadotrope

hipofizare, fiind stimulate de Gn-RH hipotalamic
• FSH (hormon foliculo-stimulant)
– acționează prin intermediul unui receptor specific cuplat cu adenilat ciclaza, avand
drept mesager secund AMPc.
La femei – acționează în faza proliferativă a ciclului menstrual fiind responsabil de
sinteza și eliberarea de estradiol. Preovulator FSH acționează asupra ovarului
pregătindu-l pentru acțiunea LH care va determina ruperea foliculului, deci
ovulația, cu formarea corpului galben, care sub influența LH va produce
progesteron.
La bărbați – stimulează expresia receptorilor LH de pe suprafața celulelor Leydig, iar
la nivelul celulelor Sertoli stimulează sinteza unei glicoproteine transportoare de
androgeni.
 Gonadotropinele (FSH și LH)

• LH (hormon luteinizant)
• - la femei stimuleaza sinteza de progesteron
• - la bărbați stimulează celule Leydig prin fixarea pe un receptor cuplat
cu adenilat ciclaza, determinand creșterea concentrației de AMPc, avand
ca efect final stimularea secreției de testosteron.
 Hormonii neurohipofizari

• Hipofiza posterioara este conectata cu hipotalamusul prin fibre nervoase

ce constituie tractul hipotalamo-hipofizar - neurohipofiza
• cei doi hormoni secretați sunt vasopresina (ADH- hormon antidiuretic) și
oxitocina.
• Structural sunt nonapeptide (9 aa) fiind sintetizați în corpii neuronali ai
nucleilor hipotalamici ca prohormoni. Prin prelucrarea precursorilor la
nivelul hipotalamusului rezulta ADH si oxitocina ce ajung prin tractul HH in
lobul posterior al hipofizei unde sunt stocate.
 ADH (vasopresina)
- Secretia in sange este stimulata de cresterea presiuuii osmotice a sangelui, sesizata
de osmoreceptorii din hipotalamus
- principalul rol în condiții fiziologice este cel de intervenție în retenția apei –
stimuleaza reabsorbtia apei din tubii contorti distali si colectori cu scaderea
diurezei.
• Reducerea pierderilor de apă prin transpirație
• Creșterea presiunii arteriale prin vasoconstricție
• Corelații clinice
- deficit de ADH- diabet insipid – ce presupune excreția unei cantități mari de urină
(diabet), hipotonică, diluată.
- Hipersecreție – hiperhidratarea organismului cu hiponatremie (sdr. Parhon).

Oxitocina
Receptorii pentru oxitocină se găsesc la nivel uterin și la nivelul glandei mamare.
Stimuleaza contractia uterina-declansarea nasterii
Stimuleaza lactatia – ejectia laptelui din glanda mamara.