Coşbuc

, din locuinţa
, ieşi zâmbind,
i stai mirată
ră dorinţa
mea cu lumină!
âns ţi-e plină;
re soare cată
hi mai vii s-aprind.

cât e de rece
t nu vezi nimic -
ntoarce-acasă!
m te voi petrece
şi cu poveţe,
ta frumseţe!
a ta, o lasă,
ă, eu voinic!

e-aici, iubită!
să nu cazi
ele din cale!
e fericită
de viaţă;
ăsare-n faţă -
fugind la vale
itorii brazi.

se-mbracă dealul
i pe-unde treci!
ă sosirea
espart Ardealul,
i şi plini de noapte,
mii de şoapte.
hot la privirea
Buceci?

cât eşti de mare,

moasă eşti!
o-ntre fete,
cum în zare,
ă fii cuminte!
ăt la cuvinte,
e-ţi flori în plete,
să te găteşti.

i părul bine;
locelul tău,
ca să-ţi răsară!
căi la tine,
erele:
frumos cu ele,
oată vorbă-n ţară
rescută rău!

E Azuga.
um întâi
de vioară -
, haidí cu fuga,
i noi chindia!
inde veselia
tu de uşoară,
tot rămâi!

ă-n lume dorul

mea! Şi tu fugi
visând cu gândul.
lădii trupşorul
ui flori de viţă,
ng pui în cosiţă
l tău visându-l
ăi, cu blânde rugi.

plin pământul
e! Pe loc
ât un munte
ca vântul
e picioare -
uierătoare,
hi de foc în frunte
l varsă foc!

valnic sare,
easta ce-i.
mân răzleţe,
de spaimă-i are
ul gol s-aruncă
ta luncă -
nt valuri creţe,
ă-i pieptul ei!

at, frumoasă fată,

te-ai făcut!
n-a fost balaur!
m şi, ruşinată,
, vădita taină,
sub larga haină
ui de aur
ul pierdut.

urând! Şi iară
edele lunci,
repetate,
cale-afară,
de-a latul,
zi deoparte satul
me şi pe spate
aş ţi-l arunci.

b râpi înalte,
te adânci
ă-i urmărită;
ptul să nu-i salte
stânci dispare -
eparte-n zare,
bosită,
după stânci.

mânioasă,
d la cotituri,
uind la vale -
i mai frumoasă!
ţi-i întuneci;
aluneci;
uiet gem în cale
păduri.

mţi un tremur rece!

, până-n nori,
d în cap să-ţi cadă
acă vei trece!
-l mişcă vântul!
Domnul sfântul!
să nu ne vadă -
dar ce fiori!
 i astâmperi pasul?
e ce te miri?
îţi moare mintea
eşte glasul -
ăzleţe
turnuleţe!
i pe dinaintea
mânăstiri.

ul în lumină;
ţi pe dânsul cad.
u, visătoare,
nduri o regină
Carmen Sylva!
pomeni-l-va
ci, c-a fost sub soare
drilor de brad.

frumoasă fată,
că zăbovim!
viţa-n vale,
alintată,
u doru-i volnic!
na pe colnic,
ţi iese-n cale -
ălătorim.

nul când mai vine

Cu el în pas
, salţi nebună,
şi el de tine!
u uşoară -
ră, zboară, zboară,
departe sună
u-i glas.

rumoasă fată,
e pieptul des?
upă movilă
e-opreşti mirată
ii? Colo-n zare
umos răsare,
ul, copilă,
te-al tău ales.
 u mâna-ţi face;
âzând mereu,
e-neacă plânsul.
las în pace!
a mea-nsoţire,
s până la mire:
nă tu cu dânsul
cu Dumnezeu!