Sunteți pe pagina 1din 10

Copiii indigo, nativii digitali

1.Indigo

Noțiunea, „copiii indigo”, a apărut în anii 70 ai secolului trecut și explica pe atunci capacitățile înalte
mintale ale generației noi, tinere. Legat de creșterea vibrației pământului, fenomenul dat se explica
ca rezultat al vibrației înalte a glandei pineale (aflată în cap, după frunte, între cele două emisfere ale
creierului). De la acel moment divizarea copiilor cu diferit număr de oscilații ale glandei pineale, mai
mult de 20-30 Herti, tratati ca înclinați spre schizofrenie, și normali, 8 Herti, a încetat. Dacă, în acea
perioadă, numai un singur copil din 10 avea vibrații cu mult mai înalte ca la alții, astăzi, situația s-a
inversat: 9 din 10 copii au glande pineale cu vibrații ridicate peste normele medicinii de pe atunci.
Creșterea vibrațiilor pământului de la 8 la 12 Hț, și-a făcut treaba. Trăim într-o perioadă de zi și
noapte mai scurtă, de numai 16 ore în loc din cele 24 ore, clasice.

Dar, odată cu creșterea vibrațiilor pământului s-a schimbat nu numai omul, dar și tehnologia
comunicării care a adus explozia informațională. Prin internet, astăzi suntem legați cu diferite spații
terestre, putem urmări on-line nu numai jocurile sportive, dar și oricare fenomen nou apărut în
viziunea aparatului de filmat, telefonic. Chiar și războiul.

2.Nativii

Nativul digital, este un termen folosit în discursurile publice pentru a descrie generaţiile de tineri
înconjuraţi de tehnologie digitală. Eșecul de a oferi tinerilor un set complet de competențe într-o
manieră oficială conduce la un nou decalaj digital între competențele digitale în stilul de viaţă
individual şi competențele digitale sociale de la locul de muncă. Lipsa de eficacitate, în ceea ce
priveşte instrumentele necesare forţei de muncă de astăzi, contribuie la formarea unei generații din
ce în ce mai pierdute care nu este în măsură să îşi atingă pe deplin potențialul ca şi angajați,
antreprenori sau cetățeni, cu ajutorul tehnologiilor digitale.

La început se credea (vezi, la Marc Prensky), că un mediu digital schimbă dramatic felul în care
oamenii gândesc şi procesează informaţia – este posibil chiar să le modifice structura cerebrală.
Copiii, ar trebui protejați de folosirea abuzivă a internetului. Apoi, Prensky a revizuit abordarea sa
referitoare la nativii digitali. El a adăugat un nou concept, “înţelepciune digitală”.

O persoană înţeleaptă digital nu numai că ştie cum să folosească tehnologia digital, dar are şi
capacitatea de a o evalua critic, de a face alegeri etice şi de a lua decizii mai pragmatice. Astfel, prin
schimbarea de discurs referitor la nativii digitali, Prensky a confirmat faptul că pentru a utiliza
tehnologia în mod real şi eficient, totuși, copiii trebuie să deţină competenţe digitale obținute
individual, liber.

Însă, prin inerție, toată lumea încă mai definește nativii digitali în termeni a doi factori: vârsta şi
expunerea la noile tehnologii. De-a lungul anilor, această sintagmă a traversat discursul public şi a
devenit larg folosita de către părinţi, profesori şi politici, pentru ai descrie pe tinerii care au fost
expuşi la tehnologia IP de la vârste fragede.

3.Știința
După cum am văzut și la Prensky, știința e în dezvoltare, dar relativă în timp. „La început” se credea
că nativii digitali sunt un pericol pentru civilizație, “apoi”, lumea s-a deprins cu existența lor. Oricum,
problema rămâne. Totul e încă relativ, local, iar procesul dat se generalizează prin nativii digitali în o
stare deosebită a omului. Informația îl schimbă pe om. Un răspuns absolut al acestui fenomen e în
căutare. Relația de producere și consum cere autoritate. Asta, e o ierarhie specială pe care se ține
toată coloana vertebrală a societății, dar, încrederea în persoanele digitale e slabă. Umanitatea
degradează. La nivel global avem conflicte cu hackerii și jocurile electronice, iar jocul „Balena
albastră” a înspăimântat părinții și cadrele didactice din școli peste tot în lume.

Poate oare deveni digitală și știința? E în pericol? Încă nu! Oricum, nativii digitali iau locul celor non-
digitali. Generația nouă are nevoie de o abordare științifică la fel de nouă ca ei, nativii digitali.
Abordarea trebuie să fie absolută și fără precedent. Cine suntem noi și unde ne ducem?

Probabil, de la conținutul zilnic a celor analizate din viața omului contemporan, ar trebui de trecut la
forme. Forma de viață într-adevăr devine insuportabilă când vorbim de cei prea deștepți, indigo..
Când vorbim, de cei care se izolează de societate deoarece mereu sunt în căutare, confundați în
lumea lor digitală. Când vorbim, de cei care mor, ca protest, explodându-se în locuri publice.

Iar, analiza poate fi făcută numai științific. Și atunci, va trebui să analizăm forma Științei. S-o resetăm!
Anume, forma (forma!) ne prezintă conținutul științific actual. Ea, este acea coloana vertebrală a
civilizației noastre care se numește viață. Știința este acea platformă, care e folosită oriunde ca
progres, modă tradițională. Dar, fenomenul progresului dat e fragil pentru existența noastră, admite
războiul ca normă. Existența omului „modern” e dotată cu confuzie, depresie și stres, cu poluare de
ape, pământuri și păduri, cu războaie fără de precedent. Această formă a cunoașterii limitate,
promovată de filozofia modernă ca dialectică democratică, crapă, trece apocaliptic în forma
inexistenței, în procesele modificărilor de forme ale naturii vergine în care viață oricum continuă, dar
în organisme mai primitive, în alt spațiu, 3D. Actuala gândire consecventă, în linie și plan, 2D, numai
accelerează procesele negative. Viitorul omului poate fi prezis, doar, ca apocaliptic.

Știința explică lumea relativ și practic. Iar acest Adevăr e numai o constatare a faptelor. Forma
adevărului se ascunde după vocabularul folosit. Partea opusă a relativului e absolutul, dar absolutul
este tratat ca non-cunoaștere, abstracție de la concret. Din acest motiv, se exclude și structura
cunoașterii care este nu numai unitară, concretă, punct, ci și trinitară, absolut spațială, 3D.

Lucrurile reale sunt foarte simple, dacă le privim integrat. Fiecare om se află la frontiera cunoștinței,
între Știință și non-Știință. Aici, e adevărata luptă. Iar folosirea noțiunilor unitare (numai, știință) nu
este acel procedeu care îi poate da omului stabilitate, siguranță și echilibru. Cunoașterea (informația)
e fondată pe sistemul binar, digital, format din două cifre, 0-1.

De aceea, nu este nimic mai simplu de a accepta noțiunea celulei cunoașterii, a echilibrelor: da-0-nu;
știu-0-cred, lumină-0-întuneric; activ-0-pasiv; bun-0-rău, ordinar-0-extraordinar; etc. Poziția oricărui
intelect e aici, în centru, 0, în umbră.

Prin acel intelect, care dorește armonia și fericirea (Or, nu se dorește!), iubire față de natură și om, va
trebui de acceptat triadele-echilibre: Știință-0-non-Știință; Știință-0-Religie; Știință ordinară-0-Știință
extraordinară (1-0-0). Dacă non-știința e religie sau ceva ce e necunoscut, sau iluzie, apoi Știința
extraordinară, se auto promovează ca știință axiomatică, dogmă, 0, Sursă a cunoașterii. Conținutul ei
poate fi definit numai în timp, dacă se respectă structura triadei, 1-0-1. De la un echilibru la altul,
știința axiomatică fluctuează din dreapta spre centru și invers, devine sursă intelectuală a cunoașterii,
garantează integritatea echilibrului format.

Prima axiomă a Științei extraordinare e celula cunoașterii, 1-0-1, atom al construcției în gândire
adecvat naturii, reflecție a atomului material (electron-0-proton). Poziția neutră, 0, rece în gândire, e
acel loc intim de unde și se începe acțiunea sigură, de stânga sau dreapta, în care modificarea
formelor de gândire, pe parcurs, nu va trece de limitele sistemului integrat, viu (naștere-0-moarte).

Deci știința relativă actuală, 1, ar putea fi gândită și digital (0,1), prin prezența alături de ea a perechii
sale, o altă știință, 0, una axiomatică, complementară, independentă.

Echilibrul cu natura vergină (pasiv-0-activ; 0-0-1), natură-0-om, ar putea fi înțeles ca dialog continuu,
etern. Și atunci, noțiunea de intelect obține spiritualitate, legământ, cunoaștere transmisă din
generație în generație. Ea, nu mai poate fi ucisă în numele vre-o unei idei mai noi.

În secolul informațional exploziv, eliminarea fizică a omului nu mai are sens. Informația, odată
apărută în spațiu, nu mai poate fi ștearsă. Alegoric spus, informația ștearsă trece pe suprafața
buretelui, rămâne, stagnează construcția veche a cunoașterii, o evidențiază tuturor modificând-o
(fascismul, comunismul și alte isme).

4.Natura și omul

Natura a fost totdeauna digitală: da-0-nu; lumină-0-întuneric; activ-0-pasiv; bun-0-rău. Numai că


noțiunile de bun și rău sunt o născocire a omului. Natura nu are climă urâtă.

Oricum, fiind cea mai dezvoltată ființă a planetei, omul încă nu și-a ales sistemul armonios ca mod
de viață. Creația omului se mărginește cu o copiere stângace din natură. Legile „descoperite” de
om sunt folosite abuziv, unilateral: „Darul nu se așteaptă de la natură!” Astfel, alături de armonia
naturii, omul se manifestă ca ființă hrăpăreață care ia de la natură orice fără a ține cont de
capacitatea ei de a se regenera. Dar, totul e limitat. Nivelul dezvoltării economice arată că acea
gândire pe care o folosim zilnic nu mai este valabilă, viabilă și pentru omul viitorului. Secolul XXI va
fi un secol ecologist sau deloc.

Educația omului modern e ineficientă. Viața e divizată în evidentă și tainică. Violența e dotată de
dorința de a trăi liber, iar libertatea se confundă cu anarhia. „Eu, vreau!” Oricât nu se va pronunța în
comun cuvântul dulce, în gură dulce nu se va face. Ceea ce e local, e numai local, temporar, o iluzie
în trecere. Pentru a anihila oricare iluzie sau a o testa la adevăr, e nevoie de sincronizarea omului
cu legile de raționament ale naturii: da-0-nu; lumină-0-întuneric; activ-0-pasiv; bun-0-rău. Dar, pare-
mi-se că umbră nu ajunge la toți (soare-umbră-copac). Atitudinea față de centrul echilibrului 0, de la
care și se începe fericirea, se ignoră. (Copaci ai cunoașterii reale se construiesc puțini).

(Întrebare: „Dar, Dumneata de la cine ai învățat? Dar, pe Cutare l-ai citit?” Răspuns: „Eu, nu sunt om
în copie. Sunt om de origine. Învăț independent de la natură.”)

Astăzi, frica de a sta singur în fața luminii sau întunericului (trăi în razele arzătoare ale soarelui sau în
copac), pentru a înfrunta independent viața, e mult mai mare ca pe timpurile vechi când credința în
om și Dumnezeu se respecta. Acum, locul confortabil și plăcut, la umbră, este așteptat de la un Om
mai mare, o Putere mai mare, neînțelegând faptul că relația corectă cu acel om sau putere poate fi
creată numai prin o gândire comună universală lipsită de umbre artificiale. La vedere! Asta, ar da
identitate și originalitate fiecărui. Originea gândirii e Una și are un sigur început, 0.

Asta, nu însemnă a gândi la fel, ci de a avea a sa origine proprie, cea de Om. Originea dată se începe
de la granița celor două lumi: lumea naturii și lumea omului: natural-0-artificial. Astăzi, „umbra”
creată de om, 0, Lumea omului, încă nu este sincronizată cu umbra reală (lumină-0-întuneric), Lume a
universului. Legile de raționament ale naturii sunt ocolite.

Legile de raționament (naturale) și cele faptice (folosite de om) pot fi promovate numai în perechi,
două câte două, prin Știința extraordinară. Abordarea digitală, 0-1, raționament-faptă, o explică.
Rămâne numai de introdus intelectul trezit, 0, între ele: 0-0-1. Acesta, ar fi Salul cunoștinței, ultima
treaptă necesară omului modern, pentru a se împlini visul intuit: Saltul Conștiinței (Deșteptarea!).

5.Instrumentul cunoașterii

Să expunem, la vedere, instrumentul cunoașterii noastre. Acest lucru poate fi înțeles numai în caz,
dacă, din cele observate în natură se va alege armonia. Astfel, lumea artificială pe care o construim ar
fi una armonioasă și deci, fericită. Da! În natură există și cataclisme puternice, și cutremur de
pământ, și inundații, și foc, dar, omul înțelept construind viața sa artificială alege numai ceea ce îi
convine, echilibrul. Îl vor toți.

Și atunci, instrument al cunoașterii noastre e limbajul folosit. Dorim pace și


armonie? Deci, e nevoie de a folosi limbile (Nu una. Mai multe!) adecvat naturii armonioase. Toate
limbile lumii se divid în limbi digitale, armonioase, adecvate naturii și alte limbi, unilaterale,
polarizate, progresiste. Abordarea digitală e simplă: stânga-0-dreapta. Altă formă a echilibrului,
digital-0-polarizat, 0-0-1, se umple ușor:

1.Ebraică-arameică-greacă-arabă-ROMÂNĂ-turcă-japoneză-chineză-…-rusă-maghiară, etc. O altă


construcție ar fi:

2.Ebraică-arameică-greacă-arabă-ROMÂNĂ-limbile europene latine, etc.

Vorbind de unitatea lumii nu trebuie de uitat că lumea e binară (împerecheată). Noțiunile, unitatea și
integritatea coincid din punct de vedere a echilibrului, sunt identice. De aceea, cele două echilibre
(de mai sus) ale limbilor cu centrul, ROMÂNA, nu se contrazic. Ele prezintă un sistem integrat binar
care ar trebui să garanteze civilizației stabilitatea.

Primul echilibrul, reprezintă limbile contradictorii, cele, care admit ruinarea echilibrelor sociale
create prin ele, respingerea dintre popoare, războiul. Al doilea echilibru, prezintă limbile
complementare, atracția. Ele nu admit dezintegrarea, caută un mod de viață în comun, generalizat,
planetar.

Conținutul echilibrelor formate mai sus se obține începând cu „Cartea Creației” a lui Avraam. Avraam
a format alfabetul ebraic din 22 de litere. Raportul 22/7=3,14. Astfel constanta universală Pi=3,14
devine indice al tuturor limbilor prin care e posibil de a explica, programa și prezice viitorul. Profețiile
Biblice se împlinesc. Limbile digitale sunt construite pe cuvinte perechi. Poporul israelian și-a
reconstruit țara sa promisă de Dumnezeu, Israel, în timpul prezis, conform profețiilor Biblice.
Limbile religioase (arameică, greacă și arabă) prin care au fost primite alte cărți sfinte, prin profeți,
se supun aceleiași reguli. Toate ele sunt co-legate cu Pi. Atâta doar, că la trecere de la o limbă la alta
în raportul dintre lungimea alfabetelor și diametru, diametrul crește corespunzător în salt: de la 7, la
8 și 9. Limba română închide ciclul limbilor digitale, structurate binar. Raportul 31/10 este un număr
apropiat de Constanta Pi=3,14.

Această observație, bizară în prim plan, are continuitate. Este evident că Știința a fost creată, anume
prin limbile polarizate. Anume, războaiele au stat la baza dezvoltării abundente a lumii omului. La
început lupta dintre triburi, apoi migrația popoarelor, apoi… Popoarele dotate cu limbi digitale au
participat pasiv. Ele, au fost folosite abuziv de celelalte popoare mai active. Poporul român, ca nici
unul.

Conținutul ambelor echilibre prezentate mai sus poate fi modificat, perfecționat (Specialiștii în limbi
o pot aduce la perfecțiune. Fiecare din ei are cunoștințe mai multe, dar nu cantitatea determină
forma spațială, ci calitatea.). Oricum, dacă se dorește de „a vedea” mai multe, apoi, forma abordată,
1-0-1, e acel instrument al cunoașterii care e axiomă în absolut. Aduce interes.

Celelalte limbi, din partea dreaptă a echilibrelor (vezi mai sus), au alfabete cu un număr mai mare de
31 de litere. Pentru a forma un număr apropiat de constanta Pi e nevoie de un diametru mai mare ca
10. Dar, în spațiul tridimensional există numai 10 cifre: trei vibrații, 1-0-1, pe axele XYZ, 1-2-3; 4-5-6;
7-8-9. Deci, limbile polarizate „ies” afară din spațiul tridimensional, aduc confuzie, depresie și stres,
supunere oarbă forțelor oculte venite din alte spații (non-trinitare).

În acest mod, constatăm că limbile prospere, polarizate, au în sine o construcție non-digitală, deci,
non adecvată naturii și tehnologiei informaționale (Diametrele folosite la obținerea constantei Pi
pentru limbile latine nu au mărimea discretă (număr întreg)). Din acest motiv nativii digitali cu greu
își găsesc locul în viața socială unde mentalitatea e alta, unilaterală, confuză pentru ei din lipsa
cuvintelor perechi, dar, efectivă pentru „copiii indigo”. Limbile polarizate, anume ele, prin politica
țărilor dezvoltate, reprezintă acel impuls motric care mișcă civilizația. Încotro?

De exemplu, în limba rusă și maghiară cuvintele românești, respect-0-stimă, iubire-0-dragoste, se


traduc prin un singur cuvânt, unitar, al lor. Asta vorbește de faptul că mentalitatea (intelectul lor,
0,) acestor popoare e problematică, e lipsită de echilibru (un dialog serios continuă la un bar sau în
saună, unde confuzia e încălzită tradițional cu băuturi alcoolice. Aici, se găsesc soluțiile.).

Și într-adevăr, ambele popoare (rus-maghiar) se văd pe sine însușii ca dotate cu particularități


deosebite, alese, de luptă, de dominare intelectuală și chiar spirituală (popor „spiritual”!) în
prezența unui număr deosebit de mare de persoane ateiste.

Dacă rușii se simt mereu agresați, nerespectați, dușmăniți, apoi, ungurii duc doliul trecutului său
„glorios”: în evul mediu ei controlau Roma și Bruxelles. În componența Ungariei de pe atunci, era
numai o treime de unguri. Așa, trebuie să ne închipuim bine ce putere are limba maghiară datorită
polarității sale, prezenței cuvintelor unitare (clare!), cauză a vibrațiilor înalte a glandei pineale, a
confuziei mentale puternice care poate fi eliminată numai prin o organizare de relații sociale stricte,
militarizate, cu o supunere oarbă în fața elitei conducătoare.

Din altă parte, statele popoarelor digitale au o istorie deosebită. Dacă poporul evreiesc și-a obținut
statalitate numai în sec.XX (fapt, care se explică prin însușirea masivă, măcar, a uneia din limbile
polarizate), apoi celelalte țări au un destin mai prost. Leagănul culturii mondiale, Grecia, se
confundă cu probleme economice fără de precedent. Statele arabe au probleme cu
fundamentalismul islamic. Iar România - cu integritatea sa, chiar de se declară Stat unitar.

În comparație cu secuii, care pretind că sunt maghiari, românii nu uită proveniența lor teritorială.
Ardelenii se declară „frunce”, promotori al culturii române, iar celelalte „etnii românești” caută să se
alinieze fiecare în parte cu ale sale motive naționale. Toate împreună, însă, sunt lipsite de dovezi
științifice că au un început singur, o istorie comună, Statul Dacic. Toate ele duc povara învinuirii în
“dacopatie” (sunteți o “adunătură”!), motiv de destabilizare sau chiar dezintegrare națională. Astfel,
poporul român are o istorie scurtă, din anul 1800 ( nu, ca ungurii!).

Totuși, poporul român, având o limbă puternică, prin cantitatea de cuvinte perechi asimilate de
prin toate colțurile lumii, și fiind un popor mereu mozolit de triburile trecătoare, a ales pasivitatea,
supunerea și inteligența. Lupta cu dușmanul (dacă vrei să mai trăiești), nu mai avea sens. Supune-te!.
„Capul plecat sabia nu-l taie”.

În inima unui popor mereu umilit, lipsit de statalitate, adus de până la contemplare cu natura
vergină, descris în sec. XIX de sociologii străini, ca „pasivi, supuși, leneși, extrem de fataliști și
superstițioși, dar inteligenți .”, lucra natura-Mamă, se năștea limba ROMÂNĂ, se forma un Centru, al
tuturor limbilor din care trebuia să apară o Teorie nouă, una axiomatică, imposibilă de a fi ignorată în
perioada exploziei informaționale moderne, de acum.

Astfel, toate fenomenele contradictorii ale omului modern obțin partea lor complementară de
frânare, de ameliorare a vitezei progresului parfumat cu frică de moarte. Prin asta, ar fi posibil de
stopat și oricare explozie sinucigașă islamică. Intuiția fundamentaliștilor islamici e lipsită de noțiunea
integrității (intuiție-0-intelect; cred-0-știu), de logica generalizată, termin introdus de filozoful român
Ștefan Lupașcu. Iar printre popoarele digitale arabe, ca și oriunde în lume, se nasc copii indigo, se
caută fericirea și prosperitatea prin “dominație”, extremism.

O altă „moarte”, însă, promovează Noua Paradigmă. Asta, e moartea intelectului unilateral, a gândirii
indigo, extremiste. Există o astfel de Paradigmă (La „Centrul românesc de Știință și Cultură”).

Să sperăm că, în confirmarea practică a acestei paradigme și, în integrarea istoriei românilor, vizita
Papei de la Roma în România (planificată pentru anul, 2018) va deschide noi adevăruri din istoria
poporului român (dacic).

6.Trianon-100

Trianon e o noțiune a semioticii perfecte. E unitatea celor trei. Triadă-Trinitate. Ea, confirmă
spațialitatea, plinitatea și deci, armonia. Cifra 100, la fel. Extremiștii maghiari anume pe această
noțiune au luat-o în calitate de nume al protestului necesar pentru a îndreptăți trecutului „glorios” ai
strămoșilor lor. Se vede, că și ei vor armonie pentru sine și pentru toată lumea (sic!). Dar, Unirea
Ardealului cu Patria românilor e plata pentru activitatea abuzivă a „strămoșilor” noștri maghiari. (Ne
sunt comuni! Ne-au format psihologic pe toți). Armonia firească sa împlinit o sută de ani în urmă.
Iată, desăvârșirea! De ce acum, peste 100 de ani, această desăvârșire e tratată ca nedemnă,
înjositoare? Oare copiii răspund cumva pentru trecutul strămoșilor lor?
În zilele mari ale Statului român secuii sunt în doliu. Ei ancorează pe balcoane steaguri maghiare și
negre. “Durerea” secuilor, ațâțată de liderii lor din UDMR, se materializează. “Suntem sub români în a
patra generație!” – prin aceste cuvinte se generalizează logica comportamentului minorității
naționale maghiare.

Problema dată trebuie rezolvată. Dar cum? Statul român a îndeplinit toate cerințele formulate de
legislația Comunității Europene pentru minorități. Ba chiar mai mult, într-atât că spaniolii se uită
indignați la conducerea României. Exemplul României, ca lider în „bonificarea” relațiilor cu etniile
naționale, nu mai poate fi urmat. Iar plata pentru docilitatea elitei române crește. Limba maghiară în
instituții? Poftim! Declararea cimitirelor secuiești ca istorice? Poftim! (Pe banii românilor se cumpără
chiar și tricolorul maghiar care se anină pe morminte)

Puțin! Secuii vor mai mult. În schimb, românii locali primesc disprețul. „Eu nu vorbesc românește!” -
trăsnesc tinerii. Ce vor secuii? Oare nu vor ei cetățenia română?

Lumea se schimbă. La conducere cu România partidele politice se mai schimbă cu locurile, se


rânduiesc. Iată, numai partidul naționalist unguresc, UDMR, e mereu prezent. E lider! Legitim!!!
Încearcă să le refuzi…

Politic, aceste lucruri nu le poate explica nimeni. Rezolvarea lor pare că poate fi formulată numai pe
calea legii dure, prin înfricoșare, prin contradicția dusă de până la extremism. N-o dorește nimeni.
Dar, mai este o cale. Cea a complementarității, atracției, iubirii.

Asta e educația complementară. Prin paradigma nouă devine clar că nativii digitali (în primul rând cei
români) sunt izolați între ei din punct de vedre al logicii. Ei nu se văd integrați, dependenți de un
singur gând, ca comunitate internațională specială. Iar, limba română digitală, 0-1, ai căror robi (unul
se stăruie s-o dezvolte, vorbește mai franțuzit, altul, mai englezit sau în stil american) sânt românii
sau se cred a fi, nu este numai o limbă națională, ci, și una universală, a tuturora, cu însemnătate
globală (Ca sfântă!). Structura ei însă nu este comparată cu structura limbilor polarizate. Lucrează
numai intuiția. Ca și la evrei, greci sau arabi.

Și, dacă evreii au putut să-și obțină din nou statalitatea pierdută numai în timp de secole, după ce
majoritate covârșitoare din ei au însușit cel puțin două limbi: digitală ( a sa) și polarizată (a altora),
apoi grecii încântați de trecutul lor istoric și arabii - de matematica lor folosită cu efect anume de
occidentalii, se simt blocați. Prin limbajul lor oficial, (“copii indigo”) polarizat, occidentalii fac lucrurile
mai bine. Și grecii și arabii sunt popoare monolingve, se află la punctul, 0.

Ambele aceste popoare sunt la acel început de cale, necesar oricărui om, pentru a însuși Sura
cunoașterii, 0. Lumea omului se poate dezvolta numai integrat, în comun. Iar, globalizarea și
multiculturismul nu pot fi forțate în lipsa pregătirii interne, intelectuale.

În ce privește românii, având ultima limbă din lista limbilor digitale, apoi, ei au povara lor locală,
proprie. E explicația Paradigmei noi secuilor. Unitatea actuală, agresivă a etniei secuiești, se explică
prin limba maghiară polarizată (fascie). Ea generează idei oculte, ieșite afară din spațiul
tridimensional (Vezi, mai sus). Numărul 15, în calitate de diametru al cercului format din literele
alfabetului maghiar, e acel număr care formează constanta Pi =3,14 de legământ al limbii maghiare
cu spațiul tridimensional. Dar, constanta Pi se obține adecvat naturii numai prin primele 10 cifre.
Deci, mentalitatea maghiarilor ar putea fi ieșită afară din spațiul tridimensional. E utopică prin
limbajul folosit. Legământul cu natura vergine e iluzoriu.

Oricum, fiecare popor vrea să trăiască anume aici, în acest spațiu tridimensional, în această lume pe
care o construim. Deci, iluzia doliului național maghiar ar trebui uitată. Ea nu aparține viitorului. Să
ne bucurăm împreună! Viața se dă numai pentru o singură dată. Are oare sens să feștelești destinul
său individual, dar sfânt, în contradicții de extremă? Oare e posibil de continuat existența sa proprie
ca copie, un detaliu al mașinăriei naționaliste, UDMR?

Iată cum se descrie trecutul ungurilor: „Niște barbari păgâni invadează Europa….” „Timp de o
jumătate de secol, între 898 și 955, maghiarii au fost considerați un flagel al Europei”. „…au pustiit tot
ce le-a apărut în cale. Prădând, arzând și ucigând, cetele de călăreți au atacat landurile germane, dar
și Italia de sud și regiuni întinse din Franța”. „Astfel, sa format imaginea generală a unui „neam
groaznic, înfiorător”, și a unor „monștri din Sciția, băutori de sânge și mâncători de oameni” (vezi, la
Paul Lendval, cartea „Ungurii” Ed. a 3-a.-Bucuresti Humanitas, 2013, pag.13.)

Iată cum se descrie trecutul românilor: „Un neam de supuși, modești, resemnați până la lașitate,
deloc harnici, dar foarte inteligenți.” „Ce le pasă lor care este numele stăpânului lor? Ceea ce știu ei
este că trebuie să muncească, să plătească, să sufere și să tacă.” „În bordeie veghează niște ființe în
așa hal degradate din pricina mizeriei că nici nu par a mai aparține umanității.” (Vezi, la Elisabeth
Bouleanu)

Acesta e trecutul „rușinos” al ungurilor și românilor. E comun. Unii depindeau de alții. Care dintre ei
era mai nobil? Genul biologic ugro-fin e un amestec de sânge finlandez, slav, evreiesc, român, etc. Ca
și genul fino-tatar (rus) amestecat cu sângele diferitor popoare. Prin care cultură sau individualitate
deosebită, doresc secuii „contemporani” să se dividă de români pe acest pământ unde sau născut și
care îi hrănește?

E evident, că oameni se deosebesc unul de altul numai prin limbi. În rest, toți suntem la fel, frați de
aceiași origine, de Om. Odată cu ieșirea omului din natură el devine copiator al tuturor proceselor
care îl înconjoară. Al semenilor săi, de asemenea. Se formează un grup, un colectiv, un popor care
învață regulile unui limbaj unic, comun. Odată cu dezvoltarea culturii și științei, omul se dezvoltă se
individualizează. La granița a două limbi se formează contacte noi. Însușirea altei limbi îl îmbogățește
spiritual pe fiecare om. Dar, limbi sunt multe. Alegerea limbilor pentru studiu e individuală. Spiritual,
omul-copiator devine fărâmițat, individualizat, rupt din mentalitatea poporului său monolingv,
personalitate. Dar, încă nu toți știm cum să conviețuim perfect cu natura și unii cu alții. Avem de
învățat unii de la alții. Iar perfecțiunea e mereu aici, în acest spațiu tridimensional de care limba
maghiară e atașată egocentric. În fond, nu oamenii provoacă antagonismul, ci structura limbajului
folosit. Probabil, structura limbilor e formată reieșind din condițiile climaterice și teritoriale în care sa
format un popor.

Triburile ungurești n-au putut conviețui cu popoarele slave, iar migrația lor din Asia și albia râului
Volga, le-a dat putința de a domina popoarele sedentare, cu limbi digitale (sau apropiate de cele
digitale) (digital-0-polarizat), formând echilibre noi. (Istoria a arătat că la distanțe mari, rușii și ungurii
au unul și același scop: pot colabora perfect contra popoarelor digitale.).
Ce viitor ne dorm acum în condiția exploziei informaționale? Totul ce a fost tainic, iese la suprafață. E
lumină! Anume structura limbii române e adecvată naturii. Faptul, că în comunitățile româno-
ungurești, din biserici, slujbele merg în română iar acasă oriunde, în familii, se vorbește și în
ungurește nu înseamnă că românii „docili” vor deveni unguri. Pur și simplu, între cele două limbi
(maghiara-0-româna) se naște Omul nou, un om mai dezvoltat din punct de vedere al siguranței
sufletești și fericirii. Acum, acest proces merge intuitiv, divin. Dar, el poate fi stimulat și prin intelect.
Oare nu se vede că bilingvismul individual apropie oamenii?

În aceiași situație se află și evreii “maghiarizați, rusificați sau germanizați”. Fenomenul se explică prin
credință. Poporul evreiesc „conduce cu lumea”. Dar, un așa vis nu poate fi lung și pentru etnia
„maghiară” românească. Oricum, România este condusă mereu, de UDMR. Încă!

„Darul divin” al evreilor are explicații logice. El se găsește în structura limbilor: ebraica-0-maghiara;
ebraica-0-rusa; ebraica-0-engleza. Însușirea celor două limbi, una religioasă (digitală) și alta laică
(polarizată) (care deschide vederea asupra limbajului ales: divin sau satanic), ar da continuitate și
secuilor: ebraica-0-maghiara; araba-0-maghiara; româna-0-maghiara. Oricare secui de pe teritoriul
României are de ales. Aici sau acolo? Terțul, 0, ar putea fi inclus. Altfel, cum?

Dar, numai 5% din cititorii paginii, „Conștiința planetară e în criză”, acceptă armonia, fericirea pentru
toată lumea. Pare că umbră (soare-umbră-întuneric; 1-0-1) nu ajunge la toți. Textul dat, nu poate fi
depășit de peste 90% din cititori. Oamenii se adaptează ușor logicii oamenilor unilaterali (indigo),
deștepți, iar înțelepciunea nu are fundament materialist, nu le aduce lor „foloase”. Apocaliptic!

În Apocalipsa Biblică se spune că numai 144 000 de persoane vor „da cântare” Domnului Dumnezeu.
„Cântecul Nou” va fi însușit de numai 5% din creștini (3 mlrd.). Verificați! Corespunde. Secuii sunt
creștini. Sper!

E greu de aplicat iubirea, armonia, 1-0-1, față de natură și om. E greu să dai. Construim o lumea
artificială, unilaterală, pentru ziua de astăzi. Mâne … Trianon-100 e numai o parte, o jumătate, din
triada: Trinitate-0-Triada; dogmă-0-axiomă, 50-0-50. Problema secuilor: Cine va fi mâne primul, n.1?

“Eu sunt primul de la început!”- a zis Iisus. Până la numărul, 1, mai avem o cifră, 0, Sursa cunoașterii,
funcția lui Iisus, Cristosul.

„Ridică o piatră (1), acolo (0), mă vei găsi (1)! (1-0-1)” – a mai zis Iisus. Legea atracției universale (1)
dintre oameni ar putea fi folosită paralel cu Legea respingerii, contradicției, luptei (1).

Apocalipsa maghiară, 100 de mii de secui adunați la manifestații, e o forță foarte mare pentru a o
neglija nepăsător. Conștiința românilor e în criză! Acest fenomen nu este înțeles de Comunitatea
Europeană, dar, poate fi depășit numai de noi, oameni digitali, bilingvi, polilingvi, uniți prin intelectul
comun, 0, Sursă universală a cunoașterii. Ea e aici, 1-0-1.

„O persoană înţeleaptă digital nu numai că ştie cum să folosească tehnologia digital, dar are şi
capacitatea de a o evalua critic, de a face alegeri etice şi de a lua decizii mai pragmatice.”- susține
savantul american, Marc Prensky. Românii sunt digitali prin istoria lor dacică. Prin structura limbii lor
această „tehnologie” (istorie digitală) nu poate fi evitată. Românii sunt bilingvi, iar cu asta e spus tot:
ei au capacitatea de a evalua tehnologia digitală critic, de a lua decizii pragmatice. Românii nu vor
mai fi niciodată doar pasivi, leneși și numai răbdători, „inteligenți” ca pe timpuri. Deșteptarea
românilor continuă.

S-ar putea să vă placă și