Capitolul 4

Tehnici de
4 Modulaţie Digitală

1. Considerente generale
Scopul sistemelor de comunicaţii, în general, şi al sistemelor de comunicaţii digitale, în particular,
este ca datele emise de un emiţător să ajungă la receptor, propagându-se printr-un mediu de comunicaţie. În
condiţiile în care contextul social şi tehnologic impune o creştere continuă a volumului de informaţie
transmisă, se accentuează necesitatea reprezentării acestei informaţii cât mai eficient. De asemenea,
dezideratul realizării unei comunicaţii eficiente este relativ şi la lăţimea de bandă utilizată, puterea emisă,
complexitatea implementării sistemului sau costul transmisiei. Ca urmare, prelucrarea semnalului de date
înaintea transmisiei prin canal, şi implicit şi după recepţie, este obligatorie. Prelucrarea semnalului transmis
implică o serie de etape tipice:
Codare de sursă, care se referă de obicei la conversia A/D a semnalelor analogice şi la eliminarea
redundanţei sursei de date.
Criptare sau cifrare pentru secretizarea informaţiei.
Compresie pentru a micşora volumul de date transmis.
Modulare şi codare de canal, pentru a adapta semnalul la canalul de comunicaţie.
Există categorii de canale de comunicaţie care nu permit transmisia frecvenţelor joase şi a
componentei de curent continuu dc, fie datorită principiului lor de funcţionare (de exemplu CD, floppy disk,
hard disk), fie datorită modalităţii de implementare (de exemplu cazul liniilor cuplate prin transformatoare)
sau ca o consecinţă tocmai a naturii canalului respectiv (exemplul canalului radio). Adaptarea semnalului de
date la canale de acest tip poate fi realizată prin codare, denumită şi codare de linie, sau prin modulare, cel
mai adesea acompaniată de codare de canal. Aceste soluţii, ilustrate în Figura 1, asigură o redistribuire a
energiei semnalului, deplasând-o din regiunea aflată în jurul lui 0Hz (curent continuu) spre frecvenţe mult
mai ridicate, realizând o transformare a semnalului din banda de bază în semnal trece bandă.

X(f ) X '( f ) X(f ) X '( f )

Codare Modulaţie

0 1 f 0 1 f 0 1 1 1 f
f0 − f0 f0 +
T T T T T

Figura 1. Modelare spectrală a semnalului de date

Aşadar, modulaţia este procedeul de mapare a mesajelor unei surse de informaţie într-o formă
potrivită transmisiei sau, altfel spus, de adaptare a datelor la canalul de transmisie şi implică în general
translaţia semnalului de date din banda de bază într-un semnal trece bandă, centrat pe o frecvenţă purtătoare
mult mai mare decât frecvenţa semnalului din banda de bază. Semnalul trece bandă se numeşte semnal
modulat, iar semnalul din banda de bază se numeşte semnal modulator. Modulaţia se poate realiza prin
varierea amplitudinii, fazei sau frecvenţei unui semnal purtător de frecvenţă mare în concordanţă cu
amplitudinea semnalului de date modulat. Demodularea este procesul de extracţie a semnalului modulator
din semnalul modulat în vederea procesării şi interpretării acestuia de către utilizatorul receptor.
Progresele realizate în domeniul tehnologiilor VLSI (very large-scale integration) şi DSP (digital
signal processing) au determinat scăderea costurilor utilizării modulaţiilor digitale în defavoarea celor
analogice. Modulaţiile digitale oferă mai multe avantaje, între care:
Pagina 56
 Tehnici de Modulaţie Digitală
Multiplexarea în frecvenţă a mai multor semnale în scopul utilizării eficiente a unui canal comun.
Acces multiplu al unor utilizatori la sisteme de comunicaţie.
Realizarea unei radioemisii eficiente, cu antene de dimensiuni rezonabile şi dispozitive
semiconductoare de putere cu un cost rezonabil.
Efectuarea procesării semnalului la frecvenţe adecvate, astfel încât costurile operaţiilor de
procesare să fie minime.
Asigurarea protecţiei transmisiei la interferenţe, bruiaj, fading şi alte fenomene perturbatoare.
Posibilitatea implementărilor software cu ajutorul DSP-urilor programabile, ceea ce presupune
posibilitatea reprogramării, comparativ cu implementările hardware, care odată realizate nu mai pot fi
modificate.
Alegerea unei anume scheme de modulaţie digitală este influenţată de o serie de factori. Tipul de
modulaţie ales trebuie  să ofere rate mici ale erorilor de bit (BER) pentru valori mici ale raportului semnal
zgomot ( S / N ) măsurat la recepţie,  să se comporte bine în condiţii de fading şi propagare multipath
(comportament judecat în principal tot în termeni de BER),  să ocupe o bandă de frecvenţe cât mai mică şi,
 mai ales când sistemul are foarte mulţi utilizatori, să implice costuri atât de implementare cât şi de
utilizare minime.  Un alt considerent important în alegerea tipului de modulaţie este şi senzitivitatea la
desincronizări (timing jitter) cauzate de canalele variabile în timp. În practică nu pot fi satisfăcute toate
aceste necesităţi simultan, ci se realizează un compromis între acestea în funcţie de aplicaţia căreia îi este
destinat sistemul de comunicaţie cu modulaţie proiectat.
Performanţele unei scheme de modulaţie anume se măsoară în principal în termeni de eficienţă de
putere şi eficienţă de bandă.  Prima se referă al nivelul puterii de semnal ce trebuie emis pentru ca
transmisie să se realizeze cu anumită fidelitate (exprimată de regulă în probabilitate de eroare de bit
acceptabilă). Ca atare, eficienţa de putere (sau energie) este exprimată cel mai adesea prin raportul dintre
energia de bit a semnalului şi densitatea spectrală de putere a zgomotului ( Eb N 0 ) cerut la intrarea în
receptor pentru o anumită valoare a probabilităţii de eroare (de exemplu BER = 10−5 ).  Eficienţa de
bandă, în schimb, descrie cât de eficient este utilizată banda alocată, fiind exprimată prin relaţia (1), în care
B este banda ocupată de semnalul modulat, iar R este rata de transmisie a datelor, exprimată în biţi pe
secundă. O limită maximă a eficienţei de bandă este dată de teorema lui Shannon, valabilă pentru canale de
transmisie afectate de zgomot Gaussian aditiv alb (AWGN) şi neafectate de fading. Aceasta este exprimată
prin relaţia (2), în care C denotă capacitatea canalului (în bps ), iar S N raportul semnal-zgomot.
R
η B = bps Hz (1)
B
C  S
η BMax= = log 2 1 +  (2)
B  N
În proiectarea unui sistem de comunicaţii digitale se realizează un compromis între eficienţa de
putere şi eficienţa de bandă. De exemplu adăugarea unor biţi de control al erorilor (codare de canal)
determină lărgirea benzii de frecvenţe ocupată (deci scăderea eficienţei de bandă), în schimb, reduce nivelul
de putere necesar a fi recepţionat pentru o aceeaşi probabilitate de eroare de bit. Un alt caz este acela al
folosirii unei tehnici de modulaţie pe un număr M de nivele mai mare, care are ca efect scăderea benzii
ocupate, dar ridicarea nivelului energetic necesar a fi recepţionat (şi deci şi emis) pentru a se păstra o
anumită valoare a ratei erorilor de bit.
În concluzie, în general, la proiectarea unui sistem de comunicaţii digitale, tehnica de modulaţie,
interferenţele şi implementarea efectelor canalului variabil în timp ca şi performanţele demodulatorului
respectiv se analizează ca un sistem complet unitar, făcând uz de instrumentele de simulare avute la
dispoziţie pentru determinarea relativă a performanţelor şi a configuraţiei finale a sistemului.
În cazul cel mai general, semnalul modulator în banda de bază, cu două sau mai multe nivele, cu
impulsul modulator întinzându-se pe durata a unuia sau a mai multor intervale de simbol, acţionează asupra
uneia sau mai multor purtătoare sinusoidale variindu-i amplitudinea, frecvenţa sau faza, obţinându-se o
modulaţie tip CW (Continuous Wave). În alte cazuri semnalul modulator acţionează asupra unui tren de
impulsuri, modulându-l în amplitudine, lăţime, frecvenţă sau poziţie, rezultând o modulaţie în impulsuri.
Dintre tehnicile de modulaţie digitală cele mai des întâlnite şi care sunt sumar prezentate în această
secţiune, o parte figurate în Figura 2, se amintesc: ASK – Amplitude Shift Keying (sau OOK – On-Off
Keying), BPSK – Binary Phase Shift Keying, FSK – Frequency Shift Keying, sau QAM – Quadrature
Amplitude Modulation. Toate aceste tehnici de semnalizare trece bandă constau în modularea unui semnal de
date (digital) în banda de bază pe o frecvenţă purtătoare p ( t ) . Tipul dorit de semnal modulat s ( t ) se obţine

Pagina 57
Comunicaţii Digitale

în funcţie de funcţia de modulaţie (mapare) selectată g  m ( t )  , unde m ( t ) este semnalul digital în banda de
bază.
1 0 1 0 1 0
m(t) 1
Tb =
unipolar R t

m(t) t
polar
-1
Ac
p (t ) t

− Ac

ASK t

FSK t

BPSK t

Figura 2. Semnale digitale modulate

Semnalul modulat (trece bandă) poate fi modelat prin relaţia (3), unde ωc = 2π f c şi f c este
frecvenţa purtătoare. Spectrul acestui semnal este dat de relaţia (4), iar densitatea spectrală de putere DSP de
relaţia (5), unde G ( f ) =F  g ( t )  , respectiv P g ( f ) sunt transformata Fourier, respectiv DSP a anvelopei
complexe g ( t ) .
= s ( t ) Re  g ( t ) ⋅ e jωct  (3)
1
S=
(f) G ( f − f c ) + G* (− f − f c )  (4)
2
1
Ps (t ) = ⋅ P g ( f − f c ) + P g ( − f − f c )  (5)
4 
Scopurile acestei secţiuni sunt:
• Prezentarea unor consideraţii generale asupra tehnicilor de modulaţie digitală.
• studiul lui g ( t ) şi s ( t ) pentru diferite tehnici de modulaţie.
• evaluarea spectrului pentru diferite tehnici de modulaţie.
• studiul unor scheme de modulatoare şi demodulatoare.
Dar înainte de aceasta, să aruncăm o privire asupra modalităţilor de categorisire a modulaţiilor
digitale. Un punct de vedere ar fi acela al liniarităţii, conform căruia există două categorii mari de modulaţie:
liniare şi neliniare. În cazul  modulaţiilor liniare, amplitudinea semnalului modulat s ( t ) variază liniar cu
semnalul semnalului digital modulator m ( t ) . Celălalt caz însă poate fi împărţit în două subcategorii: tehnici
de  modulaţie cu anvelopă constantă şi  tehnici rezultate prin combinarea celor liniare cu cele cu
anvelopă constantă.

Pagina 58
 Tehnici de Modulaţie Digitală
O altă împărţire care se poate realiza este în  tehnici de modulaţie binare, cum este cazul
modulaţiilor ASK, BPSK, QPSK, OQPSK, FSK, MSK, GMSK şi  tehnici de modulaţie multinivel, ca de
exemplu MASK, MPSK, QAM, MQAM, MFSK.
 Tehnicile de modulaţie liniară sunt eficiente din punctul de vedere al benzii de transmisie şi se
pretează foarte bine transmisiilor radio cu spectru limitat.

2. Banda şi DSP a semnalelor digitale

Definiţia benzii semnalului variază în funcţie de context, neexistând o definiţie care să fie potrivită
tuturor aplicaţiilor. Oricum, toate definiţiile se bazează pe anumite măsurători asupra densităţii spectrale de
putere (DSP) a semnalului. DSP a unui semnal aleator este definită prin relaţia (6), în ( ) denotă medierea
statistică, iar WT ( f ) este transformata Fourier semnalului wT ( t ) , care este versiunea truncată a semnalului
w ( t ) , definită de relaţia (7).
 2 
 WT ( f ) 
PW ( f ) = lim  
(6)
T →∞
 T 
 
 T T
w (t ) − < t <
wT ( t ) =  2 2 (7)
 0 în rest
Densitatea spectrală de putere a semnalului modulat (trece bandă) depinde de DSP a anvelopei sale
complexe în banda de bază. Dacă semnalul trece bandă s ( t ) este modelat ca în relaţia (3), atunci acesta are
DSP exprimată de relaţia (5). Adesea însă pentru calculul DSP se foloseşte legătura acesteia cu funcţia de
autocorelaţie a semnalului exprimată de teorema Wiener-Hincin (a se vedea relaţia (22)).
Banda absolută a semnalului ca fiind domeniul de frecvenţe în care semnalul are DSP nenulă. Pentru
simboluri reprezentate prin pulsuri rectangulare în banda de bază, DSP acestora are un profil ( sin f f ) ,
2

care se întinde pe un domeniu infinit de frecvenţe şi au deci banda absolută infinită. O măsură mai simplă şi
larg acceptată a benzii este banda null-to-null, egală cu banda primului lob spectral.
O altă măsură a benzii de frecvenţă a semnalului este banda la 3dB, care se mai numeşte şi banda
half-power şi reprezintă intervalul între frecvenţele la care DSP a semnalului este jumătate din valoarea sa
maximă.
Comisia Federală pentru Comunicaţii (FCC) din SUA defineşte banda ocupată de semnal ca fiind
banda care lasă exact 0.5% din puterea semnalului deasupra şi exact 0.5% din puterea semnalului dedesubtul
său. Cu alte cuvinte 99% din puterea semnalului este conţinută de semnal în interiorul benzii ocupate.
O altă metodă utilizată pentru a specifica banda este aceea ca oriunde în afara benzii specificate,
DSP să se situeze sub o limită stabilită (de exemplu o atenuare de 45dB, sau 60dB).

3. Coduri de linie
Semnalele digitale în banda de bază utilizează adesea coduri de linie pentru a oferi anumite
caracteristici unui tren de impulsuri. Cele mai comune coduri de linie sunt RZ (return-to-zero), NRZ (non-
return-to-zero) şi Manchester (vezi Figura 3). Toate acestea pot fi atât unipolare (cu nivel de tensiune 0 sau
V ), cât şi bipolare (cu nivel de tensiune −V sau V ). RZ implică întoarcerea formei de undă la valoarea 0
pe parcursul fiecărei perioade de bit. Aceasta duce la o lărgire a spectrului, dar şi la o mai bună sincronizare.
Prin contrast, codul NRZ implică menţinerea nivelului de tensiune constant pe toată durata unui bit, ocupând
o bandă mai mică, dar cu preţul unei sincronizări mai dificile a secvenţei de date la recepţie.

Pagina 59
Comunicaţii Digitale
PNRZunipolar
1
⋅ δ ( 0)
2
V

0
0.5 ⋅ Tb t
NRZ unipolar
Tb

1 Rb f
⋅ Rb
2

PRZbipolar

0.5 ⋅ Tb 0
t

−V
1 Rb f RZ bipolar
⋅ Rb
2
PManchester V
0.5 ⋅ Tb
0
t

1 f −V
⋅ Rb Rb
2 Manchester NRZ
Figura 3. Coduri de linie: DSP şi forme de undă.
Codul Manchester este un cod NRZ special, potrivit pentru semnalizările care trebuie să treacă pe
canale de transmisie ce conţin circuite care blochează transmisia componentei dc, deoarece acest cod asigură
eliminarea acestei componente de curent continuu. În fiecare durată de bit este garantată traversarea nivelului
0 , astfel încât refacerea tactului (sincronizarea) se realizează la recepţie destul de uşor.
Densitatea spectrală de putere a acestor coduri de linie ca şi formele de undă sunt date în Figura 3.

5. Reprezentarea geometrică a semnalelor modulate

Modulaţia digitală implică alegerea unei forme de undă anume si ( t ) , dintr-o mulţime finită de
semnale posibile, pe baza biţilor aplicaţi la intrarea modulatorului. Dacă numărul total de semnale posibile
este M , atunci mulţimea formelor de undă ale modulaţiei are reprezentarea (8).
S = {s1 ( t ) , s2 ( t ) , ..., sM ( t )} (8)
În cazul schemelor de modulaţie binară, un bit de informaţie este mapat direct într-un semnal, iar S
va conţine doar două semnale. Pentru tehnici de modulaţie cu mai multe nivele, S va conţine mai multe
semnale şi fiecare semnal (sau simbol) va reprezenta mai mult decât un bit de informaţie. Cu o mulţime S de
dimensiune M , se pot transmite maxim log 2 M biţi de informaţie pe simbol.
Este mai intuitiv să privim elementele mulţimii S ca puncte ale unui spaţiu vectorial. Acest concept
este foarte general şi se poate aplica oricărui tip de modulaţie şi totodată este foarte util în evaluarea
performanţelor unei tehnici anume de comunicaţie.
În abordarea vectorială este esenţial faptul că orice formă de undă din spaţiul vectorial poate fi
exprimată ca o combinaţie liniară a N forme de undă ortogonale, care formează o bază a acelui spaţiu
{ }
vectorial – relaţia (9). Pentru aceasta, trebuie găsite semnalele φ j ( t ) , j = 1, 2, ..., N care formează o bază
a spaţiului vectorial respectiv.
N
i (t )
s= ∑ sij ⋅ φ j ( t ) (9)
j =1

Pagina 60
 Tehnici de Modulaţie Digitală
Semnalele care formează baza sunt ortogonale între ele dacă este îndeplinită condiţia (10). Fiecare
din semnalele bazei pot fi normalizate pentru a avea energie unitară, ca în expresia (11).
∞

∫ φi ( t ) ⋅ φ j ( t ) ⋅ dt =
0 , pentru i ≠ j (10)
−∞
∞
= ∫ φi ( t )=
⋅ dt
2
E 1 (11)
−∞
Semnalele bazei pot fi gândite ca formând un sistem de coordonate pentru spaţiul vectorial.
Procedeul Gram-Schmidt oferă o modalitate sistematică de obţinere a semnalelor bazei pentru o mulţime S
de semnale date.
Să considerăm mulţimea semnalelor BPSK s1 ( t ) şi s2 ( t ) , exprimate de relaţia (12), în care
amplitudinea Ac este dată de relaţia (13), pentru ca semnalele să aibă energia unitară, Eb este energia de bit,
iar Tb perioada de bit, şi s-a presupus că forma de undă de semnalizare de bit este cea rectangulară (adică
semnalizare rectangulară unipolară – NRZ), de forma (14).
s1 ( t ) = Ac ⋅ cos 2π f c t pentru 0 ≤ t ≤ Tb
(12)
s2 ( t ) =− Ac ⋅ cos 2π f c t pentru 0 ≤ t ≤ Tb
2 Eb
Ac = (13)
Tb
 Tb 
t− 2 
Π  (14)
 Tb 
 
Pentru această mulţime a semnalelor, baza este formată dintr-un singur semnal φ1 ( t ) din relaţia (15)
, iar semnalul BPSK se poate scrie sub forma (16).
2
(t )
φ1= ⋅ cos 2π f c t , pentru 0 ≤ t ≤ Tb (15)
Tb
S BPSK = { Eb ⋅ φ1 ( t ) , − Eb ⋅ φ1 ( t ) } (16)
Mulţimea semnalelor BPSK poate fi reprezentată grafic precum în Figura 4. O astfel de reprezentare
se numeşte constelaţie de semnal, fiind o reprezentare grafică a anvelopei complexe a fiecărui simbol posibil.
Într-o astfel de reprezentare, pe axa absciselor se aşează componenta în fază a anvelopei complexe, pe când
pe axa ordonatelor se reprezintă componenta în cuadratură a anvelopei complexe. Distanţa dintre punctele
constelaţiei oferă informaţii asupra deosibirii între formele de undă reprezentate şi tot odată este o măsură a
capacităţii receptorului de a detecta care semnal a fost transmis atunci când semnalul recepţionat este înecat
în zgomot.
De remarcat faptul că numărul de semnale ale unei baze se numeşte dimensiunea spaţiului vectorial
şi este mai mic sau egal cu numărul de semnale ale mulţimii de semnale modulate S . În caz de egalitate,
toate semnalele mulţimii de semnale modulate trebuie să fie ortogonale între ele.
Q
dij

− Eb Eb I

Figura 4. Constelaţia de semnal BPSK

O parte din proprietăţile tehnicilor de modulaţie pot fi sesizate din diagrama constelaţiei de semnal.
De exemplu, banda ocupată scade la creşterea numărului de puncte ale constelaţiei din aceeaşi suprafaţă. De
asemenea, probabilitatea erorii de bit este proporţională cu distanţa dintre punctele constelaţiei, adică o
schemă de modulaţie cu o constelaţie de semnal mai densă are o eficienţă energetică mai mică decât una cu
o constelaţie mai rarefiată.
Pagina 61
Comunicaţii Digitale
O limită superioară a probabilităţii erorii de bit pentru o constelaţie oarecare în cazul când canalul
este afectat de zgomot AWGN cu densitatea spectrală N 0 este aşa numita „union bound”, dată de relaţia (17),
care oferă o estimare reprezentativă a probabilităţii de eroare medie PS ( ε | si ) a unui semnal si . În relaţia
(17) se înţelege prin dij distanţa euclidiană între punctele (semnalele) cu numerele de ordine i şi j ale
constelaţiei de semnal, iar Q ( x ) este cunoscuta funcţie Q, dată de relaţia (18) şi a cărei valori se găsesc
tabelate.
 dij 
PS ( ε | si ) ≤ ∑ Q   (17)
 
j =1  2 N 0 
j ≠i

∞ λ2
1 −
Q ( x )= ∫ ⋅e 2 ⋅ dλ (18)
x 2π
1 M
PS ( ε | si ) ⋅ P ( si ) = ⋅ ∑ PS ( ε | si )
PS ( ε ) = (19)
M i =1
Dacă toate cele M forme de undă modulate posibile sunt echiprobabile la emisie, atunci
probabilitatea medie totală de recepţie eronată caracteristică unei anumite tehnici de modulaţie este cea din
relaţia (19).

6. Semnale modulate binar

6.1. Modulaţia ASK
Semnalul modulat digital ASK (ilustrat în Figura 2) este definit prin relaţia (20), în timp ce anvelopa
complexă a semnalului modulat este cea din relaţia (21).
s ( t ) = Re  Ac ⋅ m ( t ) ⋅ e jωct  = Ac ⋅ m ( t ) ⋅ cos (ωc t ) = Ac ⋅ m ( t ) ⋅ cos ( 2π f c t ) (20)
 
g ( t=
) Ac ⋅ m ( t ) (21)
Se consideră în continuare cazul semnalizării (în banda de bază) binare unipolare (cod de linie NRZ),
pentru semnalul modulat (de date) m ( t ) . Pornind de la faptul că DSP a unui semnal digital
∞   t
x ( t=
) ∑ an ⋅ f ( t − nTb ) , unde f ( t ) = Π  T
 este funcţia de semnalizare de bit (impuls rectangular în
n = −∞  b
sin π fTb
cazul NRZ), se poate scrie sub forma (22), în care F ( f =
) Tb ⋅ este transformata Fourier a formei
π fTb
de undă f ( t ) , iar R ( k ) reprezintă funcţia de autocorelaţie a semnalului de date, DSP a anvelopei complexe
g ( t ) ia în urma calculelor forma (24). De menţionat faptul că relaţia (22) reprezintă abordarea stocastică a
DSP iar în relaţia (23) an şi an + k reprezintă nivelele de semnal ale simbolurilor (un simbol cuprinde un
singur bit în cazul semnalelor binare, adică durata unui simbol este Tb ) de la poziţiile n şi respectiv n + k ,
pe când Pi este probabilitatea de apariţie a termenului an ⋅ an + k .
F( f )
2
∞
Px ( f ) = ⋅ ∑ R ( k ) ⋅ e j 2π kfTb (22)
Tb k = −∞
l
R(k ) = ∑ ( an ⋅ an+ k )i ⋅ Pi (23)
i =1

Ac 2   sin π fTb  
2
P g ( f ) = ⋅ δ ( f ) + Tb    (24)
2   π fTb  
 

Pagina 62
 Tehnici de Modulaţie Digitală
Combinând rezultatul obţinut cu relaţia (5), rezultă că DSP a semnalului unipolar modulat ASK este
cea din Figura 5 şi relaţia (25), în care R reprezintă rata de transmisie a datelor, fiind inversa duratei de bit
1
R= .
Tb
  π ( f − fc )  
2
  sin  
A2
P s ( f ) = c ⋅ δ ( fc ) + 1 ⋅  R   (25)
8 R  π ( f − fc )  
   
  R  

P s ( f ) ASK Ac2
8
π ( f − fc ) 
2

 sin
Ac2 
⋅ R 
8R  π ( f − fc ) 
 
 R 

f
fc+2R
fc–2R

fc–R

fc+R
fc

2R
Figura 5. DSP a unui semnal ASK (pentru frecvenţe pozitive)
Banda de transmisie a unui semnal ASK (înţeleasă ca banda între primele două nuluri spectrale –
null-to-null) BT este dată de relaţia (26), în care prin B se înţelege banda semnalului modulator în banda de
bază.
2
B=
T 2=
R = 2B (26)
Tb
Deoarece banda semnalului modulat (şi a celui modulator) este destul de largă în cazul folosirii
pentru semnalizarea de bit a formei de undă impuls rectangular, adesea se realizează o filtrare a semnalului în
banda de bază, de obicei cu un filtru de tip cosinus ridicat – rised cosine-rolloff. În acest fel se realizează şi o
limitare a spectrului semnalului, banda de transmisie căpătând forma (27), dar se reduc şi interferenţele, mai
ales cele provenite din reflexia frecvenţelor pozitive pe axa verticală (fenomenul de fold-over). Se remarcă
faptul că prin această filtrare (formatare a funcţiei de semnalizare) practic semnalul digital din banda de bază
se transformă în semnal analogic, modulaţia ASK fiind astfel o modulaţie în amplitudine (MA) clasică.
BT = (1 + r )R (27)
La recepţie, semnalul ASK poate fi detectat fie necoerent (folosind un detector de anvelopă), fie
coerent (folosind un mixer), după cum se poate observa şi din Figura 6. În cazul detecţiei coerente este
necesară o referinţă de frecvenţă, care se obţine de obicei prin calarea unui circuit PLL pe componenta
discretă (la frecvenţa purtătoare) existentă în spectrul semnalului ASK, după cum se poate remarca şi din
Figura 5.
Detector de  (t )
m
ASK (Detecţia necoerentă)
(OOK) anvelopă

 (t )
m
ASK
FTJ (Detecţia coerentă)
(OOK)

cos 2πf c t
Figura 6. Detecţia semnalului ASK

Pagina 63
Comunicaţii Digitale
Pentru detecţia optimă a semnalului ASK – adică obţinerea unei rate de erori de bit (BER) minime
când semnalul recepţionat este afectat de zgomot aditiv alb Gaussian (AWGN) – în cazul detecţiei coerente,
se utilizează un filtru adaptat, ca în Figura 7.
A
B C Sample D E
ASK Integrator and +
(OOK) 0 − Tb Hold
−
Reset
cos(ω c t ) Comparator
(de la PLL) VT
Filtru
Adaptat Clock
(de la circuitul de
sincronizare de bit)

Figura 7. Detecţia coerentă a semnalului ASK cu filtru adaptat

Pentru a înţelege mai bine funcţionarea detectorului coerent cu filtru adaptat (FA), se propune
urmărirea formelor de undă în diverse puncte ale circuitului – A, B, C, D, E – pentru un semnal modulator
m ( t ) = 11 01 , în Figura 8. În punctul A s-a figurat semnalul ASK recepţionat, făcând abstracţie de zgomotul
ce afectează semnalul. În punctul B al detectorului semnalul obţinut este dat de relaţia (28).
r ( t ) ⋅ cos (ωc t ) = Ac m ( t ) cos (ωc t ) ⋅ cos (ωc t ) =
Ac ⋅ m ( t ) ⋅ cos 2 (ωc t )
A (28)
= c ⋅ m ( t ) ⋅ (1 + cos 2ωc t )
2
În punctul C, după integrator, în cazul transmisiei unui bit „0” rezultatul este aproximativ „0”, iar
dacă s-a transmis un bit de „1”, se obţine relaţia (29), în Figura 8 ţinându-se cont şi de zgomotul ce afectează
semnalul ASK.
Tb Tb Tb
Ac Ac ⋅ t Ac
∫ ( ) ⋅ d=t ∫ ⋅ (1 + cos 2ωc t ) ⋅ d=
t + ⋅ sin 4π f c t (29)
0
2 2 0 8π f c 0

1 1 0 1 m(t ) unipolar

A ASK t
(OOK)

C
t

D VT
t
1 1 1
 (t )
m
E
0 t

Tb
Figura 8. Forme de undă în cazul detecţiei coerente cu filtru adaptat

Pagina 64
 Tehnici de Modulaţie Digitală
După cum se remarcă şi din Figura 9, cel de-al doilea termen al sumei din relaţia (29) este neglijabil
faţă de primul.
Semnalul obţinut în punctul D este cel ieşit din circuitul de eşantionare cu reţinere (S&H – Sample
and Hold), care trecut apoi printr-un comparator conduce la obţinerea semnalului modulator estimat m  (t ) .
Pragul comparatorului se alege în funcţie de proiectarea filtrului adaptat; în cazul semnalului ASK cu m ( t )
Ac ⋅ Tb
semnal binar unipolar, pentru detecţie optimă se poate arata că valoarea cea mai adecvată este vT = .
4
Trebuie remarcat faptul că în Figura 7 prin multiplicarea semnalului recepţionat cu cos (ωc ⋅ t ) se
înjumătăţeşte mai departe amplitudinea semnalului, după cum se vede din relaţia (28), ceea ce impune ca
multiplicarea să se facă de fapt cu 2 ⋅ cos (ωc ⋅ t ) . Acest fapt are repercusiuni şi asupra valorii pragului de
decizie vT .

Ac A ⋅T
<< c b
8 ⋅ π ⋅ fc 2

AcTb
2
1
0 Tc =
fc
Tb
Figura 9. Integrarea semnalului ASK în detectorul cu FA
Se remarcă faptul că filtrul adaptat necesită de asemenea un semnal de clock pentru sincronizare,
deci este sincron (detecţie coerentă).
Implementarea detectorului sincron este mai scumpă (bucla PLL în primul rând) decât aceea a
detectorului asincron (necoerent). Din acest motiv, dacă zgomotul care însoţeşte semnalul este foarte
puternic, atunci se preferă soluţia detectorului necoerent.

6.2. Modulaţii binare PSK (BPSK)

Semnalul BPSK este dat de expresia (30), unde m(t ) este semnalul de date.
) Ac ⋅ cos[ωc t + ∆ p ⋅ m(t )]
s (t= (30)
Deci faza semnalului modulat este proporţională cu semnalul de date (modulator) m ( t ) , care este
polar ( ±1) , iar ∆ p este o constantă a modulatorului de fază. Se defineşte indicele de modulaţie prin relaţia
(31), unde 2 ⋅ ∆θ este variaţia maximă de fază pe durata corespunzătoare transmiterii unui simbol de date.
2 ⋅ ∆θ
h= (31)
π
Pentru semnalizarea binară durata unui simbol este aceeaşi cu durata de bit: Ts = Tb .
π
Pentru a maximiza eficienţa sau a minimiza probabilitatea de eroare se alege ∆θ =∆ p = şi deci
2
 π
h = 1 . Pentru acest caz optim  h = 1, ∆θ =  expresia semnalului BPSK devine cea din relaţia (32).
 2
 π   π
s (t ) =Ac ⋅ cos ωc t + ⋅ m(t )  = Ac ⋅ cos ωc t ±  =⋅
 Ac sin ωc t =
 2   2 (32)
=− Ac ⋅ m ( t ) ⋅ sin ωc t
Dacă se compară cu expresia generală a semnalului modulat din relaţia (3), = s (t ) Re  g ( t ) ⋅ e jωct  ,
atunci anvelopa complexă se poate scrie g ( t ) =j ⋅ Ac ⋅ m ( t ) . Densitatea spectrală de putere a anvelopei

Pagina 65
Comunicaţii Digitale
Pragul comparatorului se alege în funcţie de proiectarea filtrului adaptat; în cazul semnalului ASK cu m  t 
Ac  Tb
semnal binar unipolar, pentru detecţie optimă se poate arata că valoarea cea mai adecvată este vT  .
4
Trebuie remarcat faptul că în Figura 7 prin multiplicarea semnalului recepţionat cu cos c  t  se
înjumătăţeşte mai departe amplitudinea semnalului, după cum se vede din relaţia (29), ceea ce impune ca
multiplicarea să se facă de fapt cu 2  cos c  t  . Acest fapt are repercusiuni şi asupra valorii pragului de
decizie vT .

Ac A T
 c b
8  fc 2

AcTb
2
0 1
Tc 
fc
Tb
Figura 9. Integrarea semnalului ASK în detectorul cu FA
Se remarcă faptul că filtrul adaptat necesită de asemenea un semnal de clock pentru sincronizare,
deci este sincron (detecţie coerentă).
Implementarea detectorului sincron este mai scumpă (bucla PLL în primul rând) decât aceea a
detectorului asincron (necoerent). Din acest motiv, dacă zgomotul care însoţeşte semnalul este foarte
puternic, atunci se preferă soluţia detectorului necoerent.

6.2. Modulaţii binare PSK (BPSK)

Semnalul BPSK este dat de expresia (31), unde m(t ) este semnalul de date.
s (t )  Ac  cos[c t   p  m(t )] (31)
Deci faza semnalului modulat este proporţională cu semnalul de date (modulator) m  t  , care este
polar  1 , iar  p este o constantă a modulatorului de fază. Se defineşte indicele de modulaţie prin relaţia
(32), unde 2   este variaţia maximă de fază pe durata corespunzătoare transmiterii unui simbol de date.
2  
h (32)

Pentru semnalizarea binară durata unui simbol este aceeaşi cu durata de bit: Ts  Tb .

Pentru a maximiza eficienţa sau a minimiza probabilitatea de eroare se alege    p  şi deci
2
 
h  1 . Pentru acest caz optim  h  1,    expresia semnalului BPSK devine cea din relaţia (33).
 2
    
s (t )  Ac  cos c t   m(t )   Ac  cos c t     Ac  sin c t 
 2   2 (33)
  Ac  m  t   sin c t
Dacă se compară cu expresia generală a semnalului modulat din relaţia (3), s (t )  Re  g  t   e jct  ,
atunci anvelopa complexă se poate scrie g  t   j  Ac  m  t  . Densitatea spectrală de putere a anvelopei
complexe se poate deduce prin teorema lui Wiener-Hincin. Ţinând cont că semnalul modulator este un
semnal bipolar NRZ, m  t   1 , cu funcţia de autocorelaţie din relaţia (34), DSP a anvelopei complexe
devine de forma (35).

Pagina 10
 Tehnici de Modulaţie Digitală

 A2 pentru k  0
RNRZ polar  k    c (34)
 0 pentru k  0
2
 sin 2 fTb 
P g  t    Tb   Ac2  (35)
  fTb 
Conform relaţiei (5), DSP a semnalului modulat are expresia (36) şi este reprezentat grafic în Figura
10. Se observă că banda null-to-null a semnalului modulat BPSK este aceeaşi ca a semnalului ASK, adică
2R .
2
   f  fc  
Ac2Tb  sin R

P s, BPSK  f     (36)
4    f  fc  
 
 R 
P s  f  BPSK
2
   f  fc  
Ac2  sin R

 
4 R    f  fc  
 
 R 

fc+2R f
fc–2R

fc–R

fc+R
fc

2R
Figura 10. DSP a semnalului modulat BPSK.
Deoarece nu se poate face detecţie necoerentă a semnalului BPSK, singura posibilitate rămâne
detecţia coerentă, ca în Figura 11. După cum se vede şi din densitatea spectrală a semnalului, semnalul nu
conţine în spectrul său nici un dirac pe frecvenţa purtătoare. Altfel spus nu există o componentă discretă pe
care să se caleze circuitul PLL.
 (t )
m
BPSK
FTJ

cos  ct
Figura 11. Receptor coerent BPSK.
Prin urmare, frecvenţa purtătoare ori se transmite separat odată cu semnalul s  t  , ori se utilizează bucla
Costas sau bucla pătratică pentru a crea o componentă discretă pe f c . Dacă se procedează astfel, atunci
apare o ambiguitate de fază de  care va trebui eliminată. Soluţia este de a folosi codarea diferenţială la
emiţător şi decodarea diferenţială la receptor. O astfel de situaţie este ilustrată în Figura 12.
DPSK+zgomot
dn e n  m t   t   e
m n d n
CANAL FTJ
Tb Tb
e n 1 e n 1
Ac cos  c t cos  c t
codare BPSK demodulare decodare
diferenţială coerentă diferenţială
DPSK Demodulare necoerentă
Figura 12. Modulare / demodulare DPSK
În Figura 13 se ilustrează eliminarea ambiguităţii de fază prin codare diferenţială. Demodularea
BPSK se realizează coerent, dar prin transformarea în DPSK devine doar parţial coerentă. Se presupune

Pagina 11
Comunicaţii Digitale
secvenţa de date d n  ...1101001 şi fie la momentul anterior en 1  1 . Se ţine cont că en  d n  en 1  m  t 
şi că prin introducerea unei ambiguităţi de fază egală cu  se realizează negarea secvenţei de date.

Figura 13. Eliminarea ambiguităţii de fază la semnale DPSK

Pentru ca detecţia să se realizeze optim (cu minimizarea probabilităţii de eroare), în schema
demodulatorului filtrul trece-jos se va înlocui cu un filtru adaptat.

6.2. Semnale FSK

7. Semnale modulate digital multinivel

8. Sisteme cu spectru extins (SS)

Dat fiind faptul că banda de transmisie este în limitată, se pune mare accent la proiectarea unui
sistem de comunicaţii digitale pe eficienţa de bandă a acestuia. Sistemele cu spectru extins (spread spectrum
– SS) ocupă o bandă de frecvenţă cu câteva ordine de mărime mai mare decât celelalte sisteme. Privit astfel
un sistem cu spectru extins este ineficient, însă dacă se ţine cont că este un sistem de acces multiplu, pe care
îl pot exploata un număr mare de utilizatori simultan, atunci el este foarte eficient şi din punctul de vedere al
benzii ocupate.
Semnalele cu spectru extins, comparate cu semnalele de date digitale, au proprietăţi
pseudoaleatoare, asemănătoare cu cele ale zgomotului. Forma de undă împrăştiată (semnalul cu spectru
extins) este controlată de o secvenţă pseudoaleatoare (sau cod pseudoaleator) (PN – pseudo-noise), care este
o secvenţă binară ce are caracter aleator, dar poate fi produsă de către receptor într-o manieră deterministă.
Semnalele cu spectru extins sunt demodulate la recepţie prin corelarea cu o versiune generată local a
purtătoarei pseudoaleatoare. Corelarea cu secvenţa pseudoaleatoare corectă are ca efect refacerea din
semnalul împrăştiat a semnalului modulat în aceeaşi bandă îngustă ca şi semnalul original de date, modulat.
Corelarea unui semnal împrăştiat cu o secvenţă PN nepotrivită nu are alt rezultat decât zgomot.
Fiecărui utilizator îi corespunde un cod PN care este aproximativ ortogonal cu ale celorlalţi
utilizatori, astfel încât utilizarea în comun a întregului spectru este posibilă, fiecare putând descifra doar
mesajul ce-i este destinat (trimis cu aceeaşi secvenţă PN pe care o deţine el).

Pagina 12
 ,,. 1

osr.f; ' \- - -- - )
7'-c Gv,(w1 f --r flj f~ f

1
1
1 -n
.____ , . FiF

\ 117
1_ - - -·
Q(f) ~
. ,4c CVJ (;:kl+ &z) r· ~-
(-
f - /ij1Q:9i I:
~~ o-p~
~,;..,,.,4/e of, Ii" - W4 ~ ~~ _.,,,,· /...,,, ,,ftu, ~
 4tA(fJ "" ±I

~
- ' - - ,,I\
1
1I
-r-1
- -
0
- - - -
1
,\/ To 3T"'
7:" r__ -

- (
~
7 ! I
\-
I I ~ I

l . lb l-0
I . \

( e(f; I

.z JLlFT'°
I
I 1 I
L- - T {

(
(
o(/jf)-
(
__,.__L _ __ _
I
I

-..- . ,,z_ LJP /v -;;

F~ · :~l
 c
J,l,
=
•
1s; [
.!_,,
~ /f_(A - 't1)
- f (- 9
1-(_, ~;_ -f (4 r
IV
I{)]
i (Ir_ -i;} i (6 -f u)

-- vqt)~ G "v.flP-u-& ~ /~tAf'~i> 7·w 4 ~

.
o<LJF_
K
n ~ . ~
"" TF or 4v-Jf-f) de C7('f)" /lj0} ~ L, 1,, / ( - "'/,)
-,<>O

f~ .

~ -!:-""- /(( - ://_-)

S{1) ~ f_, [C, tl-h) -f G(-/-?f)]
~ f'~ ~ 11.r,d /W!kL F.l'K r;,u.. ~~Mt V ~ ~
,
/I< . cu. ~~ ,,.,.~(Joi/,., J~ -eJe_ ~Ua,du,-I <ti ~/"';?'
( /<d"f' • ~ c.-de-rd ~ ~ ~ ~r ~Ahl ~ :1r77
_(

;; (f) - u
A~TJ, ,(71 [ -f 41 &'J] + ,{fl) {i-< /J_,._,(!) 7+ -2 A;g (f}.f,((J 1,_(f;j
1

~{R 4 v.(-//= - .()7(,? ii - J )}J

,4{;,;,,l'ii71 (/ .
;r~ (f - tr F(.!11( - 1)) ·

1'-" 4w ({) = DJ) Flif!b -~lf6f (tttrftU-J - Cu/ 8-V<'.1.F~ Co-:JP;;-6F7j (jr-fµl-J
1-f fffi l ~ TLJ?7£) - ol Clf) G1 r;LJ/-IJjw(.ziJfTt).
/~ 6F~ o~¥;, ~/~ ~
If_--=- j_
76 .t{tj T I 4-;o 0 _f-

.
Jt.-=<o.f
;fc"'-1
fl-=o ././J,F
/1
A-= ol6P I L-= :r.f
;f_ cl A=<or'
~~~pf~
f ..f

0
 I ~ ~ /~P de <If ,_/rd,- c4 ~ 4,, · ~ • @
6'r ~"'r;1-f!J 6 , 15~ ;[ . ~ ~ ~ ,&~ ~.
~<ll. /~/uc- ~ ~ ~cu:f~ IS~ f = ~
/X r &{La.

/Jr ::: o( @F f- ,!?_ ) .

c 0o~
. ,,_. . ._ /K ,./J -~Pt/Wrl.....
W"f fF (} ,,c.WI
/2 ._
//
U'AM . /.ll . j
,d11U!Mfiw.c&Vr<- de ,,,.~ ~
/' -ov- c,a;f ct/AAA.Mr. / /

A --= oZIJ,F + · ~-f/r).£

/~M 15;t>1 ~ _, LJF ~· ~fµpAl' ~ " ~ -<"LV- ~)
1
r.rr ctt. -67 ·(

/ Jw. Fff:" UC ~k 1 "' ./ 4 ~ ..f!4 ( a-tt:t/v't.JAP)

f ~;_ ~ '
• 1-~ ~~
~;( _~4 ~
. / ' - ' (/Of,.( '
,,v--e~~
_/L

~\FrJ \
OF> CJJ! t

J't'°M//¢tF Jfo!J t/L/!'7C ,Hr/L77°'#1Vh TlftrE ~.NJ

k~ J6.c . ,,,_,.,,JA».. ~ ~ ~,,,,,~ ~~ b.f~ drdtr -

,, ~t-r' tit ~r ,
 «> d{_' ---,
\ &-~,·
~~~-~1 _,__-+-:---?rve~
:Xe
-/o
-Ir
~Jo

-Jr
)

I f
\~
 r

~AOfJ-c_ rit ~ r~~ ~

l== ~ ~ _{
.ede
~/p~

Au.~
l ~, ,L ffi!-

~~ ~0~; ~~
.fYe' -<'<r ~.Pr,U M~
C,o:~ Q-+/r ( ~
)f °:",! f rufe ,'t'-µ,_aftu/ oi_ /Ufa/4

C2f~r
-ed/A ~J &- · ,,Nr/JJF) vu (/~q Lde
//; - ) ;rco<-<t .,fu/"= ~ e4 7~
W
<~~;h,4-

-c, r,
~~h,
~~Ct ~(!) _eA-fc_ ;/M~~ ~ ~- rbfAArd dJ ~
C()r/ieu,/CAf~.4'~ ~ P< /.~~ ~ r?~/~ -b ~,P
,c-

;(f)-= /(f)¥YfJ off ~q c!YH-~ ~¥ed .

, ~ ~ c-~ ~~ /'-~1,vA/:7~ ~ ~ :
~ ~ j (r-rA.)fJ ~ (}-=- A_ --c~ A ~ ~~­
-e
.[)IXA U<M.tf'-!WA ~ ,4/~~;I/ lo/~ ~ o/e_ ~~ ) ~ .

~ -::v-r1tJ() = (f+-1-J~
e
J~ H-=.<!f ~;; _fJ'<; --t1»q- ~ ~/f'
v"(/.!! ~ L
-r~~>/o.. recfi._ rAfcr c- ~ ~~ -(1.-~d ();f~ ~re
~ ,£_ _ rL H A/;d
? <-4T - V-f k) ~.t, -tf{L
/ 'r¢ M~ ~ _,,,ifMl«l de "'~au/ <!Jti~ /!A.t ahci4 <-

lM-1~~ cdl" ,+ebUV- ~~.

Jr~ ,tlwu. ,,,,,c/~/ew ,, ~au ,(-~C,, v~ a-1€ ~

.l~~ -:;,;, ,k/li' ,lJcua v ~ ~/'"':?" ~/d,K' cM- It" .r~ ~
A,tth_ ;(!"' t1r ~ .;', f 0 0/ ~ ~£ .K,k/o/ ,m- /2a<4: ~/l( ,..,..u{ 1J<~'
k ~.r,k (/f--J) cu A ~..r~ = _, ;('= ~f ~{ ~ .J,M ,,rJ,;&/,m-.

, , vLL
)
kr ( <C' 1MMU_ ~ 4µ (N J1 .
 I

,,(_ ~-
~ Ns,r CW
ec,u, ~ ck 7 /l'V,K- e-il. ~ ~ ~ ~cq ,,., ~ ·. /-z;e
~;;,,./""' r=T ~,/=le~ . ~ ;,,,/' ~ -c
L

c Me ,eM
4
j ':1a' <t/ ~"-: h-s-r~ Q/"JK- = ~~~ Z,~a<~ dt:Ji.~
:if 0.# : /7.r k de ..z.,, ,,-.rr <dou. ~ c..u ~ h -= 1' ~ <gs-
,,,.,, ccw. ~ ~ < ~ ~ .AUtd ~cd.

/Ce 0 fl) ~ { C(l?(~l r <9t) 1

' t"
~ (f) ,_ ~ WJ ~ff~) 1r O IT /C O~oi/~
{,( {)-/ -=- ~ '

/-ui,/Au ~ <£. ~,,.g ~ .(! ~~ ~ ,~;.{,,._

/6 ~ 7b

~(t'Jf,,rf)a/ ~ (4cz.. on(w/r ~J=~f- + 14)d7~ o

~L ('?t ,{ (C1 - Vj )76 -r~ - ~)l -,,,..; <Pr ~)-f ::: L ,«.'. .({ii; -f wv7Z Y{j;;T ~)]
~ ev - w/l, -f ~ (Br f ff,)
I "" o
'ff}~ ~l'fclt ~.,!mf ~ - a;u'
I/ [ (- ~Tt/)2-J '

l
/) (/)-oc 4 Or ,_ Tt CM,_ .2 l7%/ Z-

71.z {1- (~!b/)j

1
 _J/7tfldMM,fy;,,, J(//
-----l_A~ = 1217 _ rrJr
~

I 1.f./-)

4/J(f/ ff(!/
Comunicaţii Digitale
complexe se poate deduce prin teorema lui Wiener-Hincin. Ţinând cont că semnalul modulator este un
semnal bipolar NRZ, m ( t ) = ±1 , cu funcţia de autocorelaţie din relaţia (33),
 A2 pentru k = 0
RNRZ polar ( k ) =  c (33)
 0 pentru k ≠ 0
2
 sin 2π fTb 
=Pg (t ) (=
DSP a lui g ( t ) ) Ac2Tb   (34)
 π fTb 
Conform relaţiei (3) ⇒
π ( f − fc ) 
2

2
AT  sin 
P s , BPSK ( f ) = c b  R  (35)
4  π ( f − fc ) 
 
 R 
şi care este reprezentată în figura de mai jos.

8. Sisteme cu spectru extins (SS)

Dat fiind faptul că banda de transmisie este în limitată, se pune mare accent la proiectarea unui
sistem de comunicaţii digitale pe eficienţa de bandă a acestuia. Sistemele cu spectru extins (spread spectrum
– SS) ocupă o bandă de frecvenţă cu câteva ordine de mărime mai mare decât celelalte sisteme. Privit astfel
un sistem cu spectru extins este ineficient, însă dacă se ţine cont că este un sistem de acces multiplu, pe care
îl pot exploata un număr mare de utilizatori simultan, atunci el este foarte eficient şi din punctul de vedere al
benzii ocupate.
Semnalele cu spectru extins, comparate cu semnalele de date digitale, au proprietăţi
pseudoaleatoare, asemănătoare cu cele ale zgomotului. Forma de undă împrăştiată (semnalul cu spectru
extins) este controlată de o secvenţă pseudoaleatoare (sau cod pseudoaleator) (PN – pseudo-noise), care este
o secvenţă binară ce are caracter aleator, dar poate fi produsă de către receptor într-o manieră deterministă.
Semnalele cu spectru extins sunt demodulate la recepţie prin corelarea cu o versiune generată local a
purtătoarei pseudoaleatoare. Corelarea cu secvenţa pseudoaleatoare corectă are ca efect refacerea din
semnalul împrăştiat a semnalului modulat în aceeaşi bandă îngustă ca şi semnalul original de date, modulat.
Corelarea unui semnal împrăştiat cu o secvenţă PN nepotrivită nu are alt rezultat decât zgomot.
Fiecărui utilizator îi corespunde un cod PN care este aproximativ ortogonal cu ale celorlalţi
utilizatori, astfel încât utilizarea în comun a întregului spectru este posibilă, fiecare putând descifra doar
mesajul ce-i este destinat (trimis cu aceeaşi secvenţă PN pe care o deţine el).
Un astfel de sistem, pe lângă faptul că permite unui anumit număr de utilizatori să folosească aceeaşi
bandă (largă) simultan, este şi aproape imun la zgomote de bandă îngustă, dat fiind faptul că eliminarea unei
porţiuni înguste (de exemplu cu un filtru notch) din semnalul împrăştiat nu-i afectează prea mult conţinutul
informaţional. Un alt avantaj (faţă de alte sisteme de comunicaţie mobile) este acela că se elimină
planificarea alocării frecvenţelor, de vreme într-o celulă se folosesc toate canalele (întreg spectrul).
Un alt aspect care pune într-o lumină favorabilă sistemele cu spectru extins este rezistenţa la fading
datorat propagării multipath, motivaţia stând tot în lărgimea benzii în care semnalul împrăştiat are energie
uniformă. Rezistenţa la efectele propagării multipath se datorează faptului că două secvenţe PN diferite au o
corelaţie mică, astfel încât o versiune întârziată a semnalului este interpretată ca un alt utilizator şi trece
neobservată, datorită corelaţiei mici cu secvenţa PN proprie (dat fiind că între timp secvenţa PN proprie
receptorului s-a modificat). Mai mult, versiuni întârziate ale semnalului împrăştiat pot fi exploatate prin
anticiparea întârzierilor respective. Un astfel de caz este cel al receptorului RAKE, care este format dintr-o
serie de corelatoare, fiecare corelate pe o anumită componentă multipath a semnalului dorit. Prin ponderare
şi sumare, se obţine o versiune mai puternică a semnalului.
Un sistem SS trebuie să satisfacă două criterii:
 Banda semnalului transmis s ( t ) trebuie să fie mult mai mare decât cea a mesajului m ( t ) .
 Extinderea sau împrăştierea benzii trebuie să fie cauzată de o formă de undă c ( t ) numită semnal
de împrăştiere sau de extindere care trebuie să fie cunoscută la recepţie ca să poată să detecteze semnalul
modulator m(t ) .

Pagina 66
 Tehnici de Modulaţie Digitală
Un semnal SS este de forma (36), unde anvelopa complexă g ( t ) este dependentă de m ( t ) şi c ( t ) .
De regulă, g ( t ) este sub forma unui produs – relaţia (37) – unde g m ( t ) şi g c ( t ) sunt funcţii anvelopă
complexă ale unor tipuri de modulaţie uzuală.
{
s ( t ) Re g ( t ) ⋅ e jωct
= } (36)
g ( t ) g m ( t ) ⋅ gc ( t )
= (37)

Cele mai des întâlnite sisteme cu spectru extins sunt:

 Sistem cu secvenţă directă (Direct Sequency), caz în care g c ( t ) = c ( t ) unde c ( t ) = ±1 .
 Sistem cu salt de frecvenţă (Freqency Hopping), unde g c ( t ) este caracteristic modulaţiei în
frecvenţă şi unde există M = 2k frecvenţe de salt determinate cu cuvintele de cod de lungime k, generate de
semnalul c ( t ) .

8.1. Secvenţe pseudoaleatoare (PN)

O secvenţă pseudoaleatoare este o secvenţă binară ce are funcţia de autocorelaţie asemănătoare, pe
durata unei perioade, funcţiei de autocorelaţie a unei secvenţe aleatoare. Secvenţele PN au o serie de
proprietăţi importante, care sunt enumerate în cele ce urmează.

c(t )

1 2 3 r-1 r
N = 2 −1r

Clock Tc
Rc
Pc ( f )
c(t ) N

t f

Rc
Tc
T0= N ⋅ Tc

Figura 10. Generarea codului de împrăştiere (PN)

Secvenţele pseudoaleatoare se generează determinist, un exemplu de circuit generator fiind cel din
Figura 10, format dintr-un registru de deplasare cu reacţie cu r celule de întârziere, valorile de la ieşirea
celulelor fiind o secvenţă PN. Valorile lui c ( t ) sunt {−1, + 1} , provenite din {0,1} iar lăţimea unui impuls
este Tc , numită interval de chip. Circuitul are un număr de N= 2r − 1 stări diferite şi deci generează tot
atâtea secvenţe pseudoaleatoare diferite. De remarcat faptul că între acestea nu se numără şi starea formată
numai din zerouri, care de altfel trebuie evitată fiindcă generatorul n-ar mai ieşi din ea. Din acest motiv
generatorul trebuie iniţializat cu o stare diferită de cea formată numai din zerouri. După N secvenţe PN,
acestea încep să se repete, putând spune că generarea lor se face pseudoperiodic cu perioada T0= N ⋅ Tc .
Acest tip de generator de cod PN se numeşte generator de secvenţe cu lungime maximală (maximal length –
ML).
Proprietăţi
 Numărul de elemente de „1” este mai mare cu 1 decât numărul de elemente de „0”.
 Sumarea modulo 2 a două secvenţe PN este tot o secvenţă din cod.
 Dacă o fereastră de lungime r (unde r este numărul celulelor de deplasare) este deplasată de-a
lungul unei secvenţe de N biţi, atunci apar toate cuvintele posibile de lungime r exact odată, exceptând
cuvântul format din zerouri.

Pagina 67
Comunicaţii Digitale
 Dacă „0” şi „1” sunt reprezentate prin „+1” şi „–1”, atunci funcţia de autocorelaţie este cea dată
∆ 1 N −1
prin relaţia (38), unde Rc ( k ) = ⋅ ∑ cn ⋅ cn + k , iar cn = ±1 .
N n =0
1, k= l⋅N

Rc ( k ) =  1 (38)
− N , k=
/ l⋅N

 Funcţia de autocorelaţie a lui c ( t ) , redată prin Rc (τ ) este de forma (39), unde

Rc (τ )= c (τ ) ⋅ c ( t + τ ) , iar τ ε este definită prin τ =k ⋅ Tc + τ ε , unde 0 ≤ τ ε < Tc .
∆ τε  τε
Rc (τ ) = 1 −  Rc ( k ) + Rc ( k + 1) (39)
 Tc  Tc
Deci funcţia de autocorelaţie din relaţia (39) se reduce la forma (40), care este reprezentată grafic în
Figura 11.
 +∞  1   τ − l ⋅ N ⋅ Tc   1
Rc (τ )  ∑ 1 +  ⋅ Λ 
=  − (40)
l = −∞  N  Tc   N
Rc (τ )
1
1
N
− Tc Tc t
− N ⋅ Tc N ⋅ Tc

Figura 11. Funcţia de autocorelaţie a unei secvenţe PN.

Pc ( f )

 N + 1   sin (π ⋅ n / N ) 
2
1
 ⋅ 
N2  N2   π ⋅n/ N 

2 1 1 2 3
− −
Tc Tc Tc Tc Tc
Figura 12. DSP a unei secvenţe pseudoaleatoare.
Deoarece funcţia este periodică DSP este formată din linii spectrale. Pentru determinarea acesteia se
1
utilizează exprimarea ca serie Fourier din relaţia (41), în care f 0 = iar rn sunt coeficienţii seriei Fourier
NTc
de forma (43). Prin urmare, DSP se poate scrie sub forma (42), graficul său fiind schiţat în Figura 12.
+∞
c (τ )
R= ∑ rn ⋅ e j 2π nf t 0 (41)
n = −∞

(42)
 1
N2 , n=0

rn =  (43)
 N + 1 ⋅  sin (π ⋅ n / N )  ,
2
n=
/0
 N2  π ⋅n/ N 
  
Pagina 68
 Tehnici de Modulaţie Digitală

8.2. Sisteme cu spectru extins cu secvenţă directă (DS-SS)

Un sistem cu spectru extins cu secvenţă directă întâi modulează digital (cal mai adesea BPSK) datele
din banda de bază, iar apoi împrăştie semnalul modulat prin multiplicarea directă cu o secvenţă
pseudoaleatoare.
În continuare se presupunem semnalul modulator este reprezentat bipolar, m ( t ) = ±1 . Se consideră
cazul modulaţiei BPSK, unde g m ( t=
) Ac ⋅ m ( t ) , şi gc ( t ) = c ( t ) astfel că anvelopa complexă pentru SS
devine cea din relaţia (44).
g ( t ) =Ac ⋅ m ( t ) ⋅ c ( t ) (44)
=
Semnalul rezultat s ( t ) Re  g ( t ) ⋅ e jωct  este un semnal cu spectru extins cu secvenţă directă, de tip
BPSK (BPSK-DS-SS), iar schema bloc a unui emiţător BPSK-DS-SS (pentru un singur utilizator) este dată în
Figura 13, pe când cea a unui receptor BPSK-DS-SS este reprezentată în Figura 14. Sistemul îşi găseşte
aplicabilitate în sistemele CDMA, în care semnalele provenite de la mai mulţi utilizatori sunt pur şi simplu
sumate.
Legat de schema receptorului din Figura 14, trebuie remarcat faptul că secvenţa c ( t ) trebuie
obţinută sincron cu secvenţa de la emiţător.
Împrăştierea
m(t ) t Modulator secvenţei
BPSK directe
Tb

Pm (t ) Ac cos ω c t
s ( t ) =Ac ⋅ m ( t ) ⋅ c ( t ) ⋅ cos ωc t

fc c(t )
f

Rb
Figura 13. Emiţător BPSK-DS-SS.

Extragerea
secvenţei c(t ) Demodulator BPSK

| H ( f )|
r (t ) = s(t ) + n j (t ) ν 1 (t ) ν 2 (t )
1 (t ) m
ν 3=  (t ) + n (t )
3

− Rb Rb f
2 ⋅ cos ωc t FTJ
c(t ) fc

Figura 14. Receptor BPSK-DS-SS.

În cele ce urmează se demonstrează că banda semnalului BPSK-DS-SS este într-adevăr largă în
comparaţie cu Rb şi că ea este determinată de secvenţa pseudoaleatoare.
2
 sin x 
Se remarcă atât faptul că m ( t ) şi c ( t ) au DSP în formă de sinus atenuat,   , iar banda
 x 
semnalului de chip c ( t ) este mult mai largă decât a lui m ( t ) , dat fiind că rata de chip este mult mai mare
decât rata de bit a datelor – relaţia (45).
1 1
Tc << Tb ⇒ >> ⇒ Rc > Rb (45)
Tc Tb

Pagina 69
Comunicaţii Digitale
Pentru simplificarea calculelor se aproximează spectrele Pm ( f ) şi Pc ( f ) prin dreptunghiuri cu
arie unitară, iar rezultatul este ilustrat în Figura 15.
Pm ( f )
g (t ) = g m (t )g c (t )
1
2 Rb f
− Rb Rb

Pc ( f )
1
2 Rc
f
− Rc Rc

2
Pg ( f ) =
Ac2 ⋅ P m ( f ) ∗ P c ( f )
Ac
2 Rc Rb
f
− Rc Rc
Figura 15. DSP aproximativă a anvelopei complexe a semnalului BPSK-DS-SS.
În continuare se va studia efectul perturbator asupra semnalului SS. Se consideră la intrarea
receptorului semnalul SS afectat de un semnal perturbator sinusoidal (Jammer signal) de bandă îngustă,
adică cel din relaţia , şi se consideră de asemenea cazul cel mai defavorabil când semnalul perturbator are
frecvenţa f c , relaţia .
r (t ) = s (t ) + n j (t ) = Ac ⋅ m ( t ) ⋅ c ( t ) ⋅ cos ωc t + n j ( t ) (46)
n j ( t=
) A j ⋅ cos ωc t (47)
Puterea semnalui perturbator la intrarea în receptor este proporţională cu A2j iar purtătoarea are
puterea proporţională cu Ac2 . DSP a semnalului SS recepţionat este proporţională cu Ac2 ( 2 ⋅ Rc ) .
Deoarece c ( t ) = ±1 şi deci c 2 ( t ) = 1 , după multiplicarea cu c ( t ) a semnalului recepţionat acesta
devine cel din relaţia (48), adică un simplu semnal BPSK.
= ν 1 ( t ) Ac m ( t ) cos ωc t + A j cos ωc t c(t) (48)
Deci la intrarea receptorului este un semnal care vine cu banda 2 ⋅ Rc , iar semnalul ν 2 ( t ) din relaţia
(49) este un semnal BPSK cu banda 2 ⋅ Rb afectat de perturbaţia n2 ( t ) cu DSP proporţională cu
A2j ( 2 ⋅ Rc ) , care este luat în consideraţie şi care trece prin demodulatorul BPSK.
ν 2 ( t ) = 2 ⋅ Ac ⋅ m ( t ) ⋅ cos 2 ωc t + 2 ⋅ A j ⋅ cos 2 ωc t c(t) (49)
Prin demodulatorul BPSK va trece componenta perturbatoare n2 ( t ) filtrată, adică n3 ( t=
) Aj ⋅ c (t ) ,
a cărei putere este exprimată de relaţia (50).
Rb Rb 2
1 Aj
Pn=
3 ∫ P n2 ⋅ ( f ) ⋅ d=f ∫ A2j ⋅
2 Rc
⋅ d=
f
Rc Rb
(50)
− Rb − Rb
Deci puterea semnalului perturbator este redusă faţă de valoarea sa la intrarea în receptor prin
Rc Rb care mai este denumit câştig de procesare. Acest fapt este ilustrată şi în Figura 16.
,

Pagina 70
 Tehnici de Modulaţie Digitală
P (f) P (f) P BPSK ( f )
Pn ( f )
Câştig de
procesare
PSS ( f ) Pn ( f )

f f
Bn 2 ⋅ Rb
2 ⋅ Rc Bn
Figura 16. Spectrul semnalului recepţionat afectat de zgomot de bandă îngustă.

8.3. Sisteme cu spectru extins cu salt de frecvenţă (FH-SS)

Un sistem cu spectru extins cu salturi de frecvenţă utilizează o anvelopă complexă care este de tipul
modulaţie în frecvenţă (MF) unde M = 2k salturi de frecvenţă. Convertorul S/P citeşte k chip-uri, dă un cod
şi se emite o frecvenţă ωi , ω1 ≤ ω2 ≤ ... ≤ ωi ≤ ... ≤ ωM pe baza acestui cod. Schema bloc a unui emiţător FH-
SS este prezentată în Figura 17.

m(t ) Modulator FTB centrat s (t )

FSK (sau pe frecvenţa
BPSK) Ac ⋅ cos ωi t sumă FSK (sau BPSK)
FH-SS
Sintetizator de
frecvenţă

k chips
Circuit de
împrăştiere a
Generator de c(t ) spectrului
secvenţe Convertor S/P
FH-SS
pseudoaleatoare

Figura 17. Emiţător FH-SS.

Semnalul FH-SS este decodat printr-o schemă precum cea din Figura 18. Şi de această dată
receptorul trebuie să cunoască c ( t ) , astfel încât circuitul sintetizator de frecvenţe din receptor să genereze
frecvenţele de salt în sincronism cu cel din emiţător. De menţionat faptul că într-un sistem FH-SS pot apare
coliziuni, atunci când unul dintre canale este afectat de un semnal perturbator.
FTB
r (t ) = s (t ) + n(t ) centrat pe
demodulator m(t )
FSK (sau
frecvenţa BPSK)
2 ⋅ cos ωi t diferenţă
Sintetizator de
frecvenţă
semnal BPSK
k chips (sau FSK)

Generator c(t )
secvenţe Convertor S/P
pseudoaleatoare

Figura 18. Receptor FH-SS.

Pagina 71
Comunicaţii Digitale

9. Cuprins

TEHNICI DE .................................................................................................................................................................. 56
MODULAŢIE DIGITALĂ ............................................................................................................................................ 56
1. CONSIDERENTE GENERALE ........................................................................................................................................ 56
2. BANDA ŞI DSP A SEMNALELOR DIGITALE.................................................................................................................. 59
3. CODURI DE LINIE ....................................................................................................................................................... 59
5. REPREZENTAREA GEOMETRICĂ A SEMNALELOR MODULATE ..................................................................................... 60
6. SEMNALE MODULATE BINAR ..................................................................................................................................... 62
6.1. Modulaţia ASK .................................................................................................................................................. 62
6.2. Modulaţii binare PSK (BPSK) .......................................................................................................................... 65
8. SISTEME CU SPECTRU EXTINS (SS) ............................................................................................................................ 66
8.1. Secvenţe pseudoaleatoare (PN) ........................................................................................................................ 67
8.2. Sisteme cu spectru extins cu secvenţă directă (DS-SS) ..................................................................................... 69
8.3. Sisteme cu spectru extins cu salt de frecvenţă (FH-SS) .................................................................................... 71
9. CUPRINS .................................................................................................................................................................... 72

Pagina 72