Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Partea Generală II
13/1/2020
Unitatea de infracțiune
Infracțiunea simplă
Presupune realizarea unui act sau a mai multor acte materiale în același moment în
timp, în aceiași împrejurare și de obicei față de o singură persoană ca subiect pasiv.
Infracțiunea continuă
Def.: Reprezintă o infracțiune continuă acea formă a infracțiunii care începe într-un
moment al consumării și continuă în mod natural până într-un moment al epuizării când fie
infractorul renunță, fie un factor exterior va pune capăt activității infracționale. Ex.: evadarea,
lipsirea de libertate.
1
Infracțiunea continuă permanentă - apare în situațiile în care infractorul începe
activitatea infracțională într-un moment și până când acesta se decide să renunțe la acea
activitate, el nu mai intervine absolut deloc.
Ex.: furtul de curent electric, impulsuri de cablu telefonice sau orice altă energie cu
valoare patrimonială; lipsirea de libertate - Art.205
Infracțiunea deviată
Poate fi întâlnită cel mai adesea împotriva vieții, sănătății, integrității personale.
Error in personam - atunci când există eroare cu privire la persoana care a vrut
să o despăgubească, în orice mod.
Infracțiunea continuată
2
Def.: Este reglementată de Art.35-37 și reprezintă acea categorie de infracțiuni în
care o persoană săvârșește la diferite intervale de timp acte materiale ce intră în conținutul
constitutiv al aceleiași infracțiuni având la bază aceiași rezoluție infracțională.
Condiții de existență:
1) Aceiași persoană să participe la realizarea a cel puțin două acte materiale ce intră
în componența infracțiunii continuate;
3
Condiția unității de subiect pasiv prevăzută de textul Art.35 a fost înlăturată prin
Decizia CCR nr. 368/2017 care a declarat această sintagmă ca fiind neconstituțională.
Reguli:
În cazul în care instanța ar aplica pedeapsa închisorii poate majora maximul special cu cel
mult 3 ani. În acest caz, sporul aplicat nu este fix, ci variabil.
2. Dacă instanța ar aplica infractorului pedeapsa amenzii va putea majora maximul special
cu cel mult o treime din acel maxim.
Dacă un minor având vârsta la limita momentului de 14 comite o parte din actele
materiale înainte de 14 ani, atunci acesta nu vor fi luate în considerație, iar dacă comite și alte
acte materiale după ce a împlinit 14, atunci doar pentru acestea va putea fi sancționat ca
minor; dacă va comite un singur act material după ce a împlinit vârsta de 14 ani atunci vom
mai avea o infracțiune continuată.
4
Dacă un minor aflat la limita vârstei de 18 ani comite o infracțiune din cele prevăzute
mai sus care se epuizează după ce a împlinit 18 ani va fi sancționat în calitate de major; la
stabilirea pedepsei, instanța va ține seama, potrivit Art.74, de acte materiale comise cât a fost
major.
20/01/2020
Infracțiunea complexă
Infracțiunea complexă în formă tip este acea infracțiune care cuprinde în conținut ei
constitutiv ca parte componentă a acesteia una sau mai multe infracțiunii care au o
reglementare distinctă în legea penală.
Ex.: Art. 199 alin.(1); Art.218 alin.(1); Art.233 [Tâlhăria= Furt+ Lovire și alte violențe];
Art.257 alin.(1)
Are un obiect juridic special complex. Acesta este alcătuit dintr-un obiect juridic
principal - în funcție de acesta, infracțiunea este încadrată într-un anumit capitol și titlu
din CP (furtul- obiect juridic special- încadrat la Titlul II - Infracțiuni contra
5
patrimoniului)- și un obiect juridic secundar (loviri și alte violențe + amenințări) - sunt
acele infracțiunii care completează reglementarea infracțiunii complexe.
Art.199 -violența în familie- este o infracțiune complexă pentru că are un obiect juridic
complex. Obiectul juridic principal îl reprezintă fie viața dacă fapta se comite prin omor sau
are ca rezultat moartea victimei, fie vizează apărarea integrității corporale și a sănătății
persoanei, atunci când fapta se comite prin lovire sau vătămare corporală. Obiectul juridic
secundar vizează desfășurarea armonioasă a relațiilor de familie (=în general sunt protejate
prin infracțiunile incriminate în cadrul Titlului VII, Cap. II)
Ex.: Art.192 alin.(3) - uciderea din culpă; Art.205 alin.(4) - lipsirea de libertate; Art.218 alin.
(3) lit.e - violul; Art.218 alin.(4); Art.234
Potrivit Art.36 alin.(3), infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a
produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată - Art.33 alin.(2).
Ex.: comiterea tentativei de omor care are ca urmare moartea victimei se va sancționa cu
pedeapsa prevăzută la Art.218 alin.(4) cu 7-18 ani ori a se înjumătății limitele de pedeapsă
potrivit regulilor de la tentativă.
Infracțiunea progresivă
Def.: Este acel tip de infracțiune în care urmarea imediată se agravează în timp fără
intervenția făptuitorului.
6
Agravarea rezultatului sau a urmării imediate se poate datora unor factori externi atât
victimei, cât și făptuitorului (de ex.: condiții precare de îngrijire, lipsa banilor pentru a
cumpăra medicamentele necesare); unor factori interni victimei (de ex.: existența mai multor
boli pe care victima le are și care agravează rezultatul și care n-au legătură cu făptuitorul);
chiar neglijența victimei (victima nu ia tratamentul la timp, refuză consultarea medicală).
Cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care a produs ultimul rezultat( se va avea
în vedere ultima încadrare juridică dată faptei raportat la ultima urmare imediată produsă).
1. Dacă am un act de clemență = intervine după ce infracțiunea s-a consumat, dar înainte de
epuizarea ei, atunci acesta se va aplica (= amnistia, grațierea colectivă).
3. Dacă un minor săvârșește fapta în perioada minorității, dar rezultatul mai grav se produce
când acesta devine major, atunci acesta va fi sancționat potrivit regulilor de la minoritate.
Infracțiunea de obicei
7
Nu are o reglementare legală, însă este menționată în Art. 154 alin.(2) CP când se face referire
la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al răspunderii penale.
Def.: Este acea formă de infracțiune în care pentru existența ei este necesară repetarea
aceleiași acțiuni de mai multe ori din care să rezulte obișnuința.
Prin urmare spre deosebire de infracțiunea continuată unde fiecare act material putea fi
considerat o acțiune de sine stătătoare, spre deosebire de infracțiunea continuă- succesivă
unde realizarea a diferitelor acte materiale intră în natura infracțiunii, în acest caz infracțiunea
există doar prin repetarea sistematică de mai multe ori a aceluiași tip de activitate sau ceva
similar. Dacă actele acestea se repetă nu va exista infracțiunea de obicei, dacă se comite un
singur act material nu va fi infracțiune.
Ex.: Art.208 - hărțuirea; Art.214 - exploatarea cerșetoriei; Art. 215 - folosirea unui minor în
scop de cerșetorie.
24/2/2020
Pluritatea de infracțiuni
Formele plurității:
1. Concursul de infracțiuni;
2. Recidiva;
3. Pluritatea intermediară.
Concursul de infracțiuni
Def.: Este acea formă de pluralitate de infracțiuni, în care o persoană comite 2 sau
mai multe infracțiuni mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
9
Dacă acestea au aceeași natură și același conținut, se va aplica cea mai grea dintre
ele;
În concret, potrivit art. 39 din NCP, pentru persoana fizică sistemul de sancționare în
caz de concurs de infracțiuni este următorul:
a. când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiunea pe viață și una sau mai multe pedepse
cu închisoare ori cu amenda, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață – este aplicabil în acest
caz sistemul absorbției, întrucât pedeapsa detențiunii pe viață, fiind absolut determinată și
nemaiputând fi majorată, le absoarbe pe toate celelalte;
b. dacă instanța a stabilit numai pedepse cu închisoare, atunci o va aplica pe cea mai
grea, pe care o va spori cu 1/3 din suma celorlalte pedepse. În acest caz, dacă aplicând sporul
de 1/3 se va ajunge la o pedeapsă cu închisoarea de 40 de ani sau mai mult și dacă pentru cel
puțin una dintre infracțiunile comise, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de cel puțin
20 de ani, atunci, instanța poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață – este aplicabil în acest
caz sistemul cumului juridic;
c. dacă instanța a aplicat numai pedepse cu amenda, o va aplica pe cea mai mare, la
care va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite – este aplicabil în acest
caz sistemul cumului juridic;
e. dacă instanța a aplicat mai multe pedepse cu închisoarea și mai multe pedepse cu
amenda se va aplica atât pedeapsa închisorii, calculată potrivit regulii stabilite la lit.b), cât și
pedeapsa amenzii rezultată, calculată potrivit regulii prevăzute la lit. c) – este aplicabil în
acest caz atât sistemul cumului juridic, cât și sistemul cumului aritmetic.
Recidiva
10
Def.: recidiva este acea formă a plurității de infracțiuni în care după condamnarea
definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de un an/ la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru o
infracțiune comisă cu intenție/intenție depășită, cel condamnat mai săvârșește o infracțiune cu
intenție/intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an/mai
mare(chiar dacă este alternativ cu amenda sau detențiunea pe viață).
Formele recidivei:
Postcondamnatorie;
Postexecutorie.
Recidiva cu efect unic - este acea modalitate a recidivei în care indiferent de câte
ori o persoană s-a aflat în stare de recidivă, modalitatea de sancționare va fi aceiași (nu se
prevede o agravare a sancțiunii dacă persoana este pentru a doua/ a treia oară recidivist) -
Reglementat de Cod.
Recidiva cu efect progresiv -persoana este mai grav sancționată dacă se află la a
doua/a treia stare de recidivă.
Relativă - atunci când legea stabilește anumite limite atât pentru primul, cât și al
doilea termen la recidivei; aceasta presupune că nu va mai fi recidivă orice situație în care o
persoană, după ce a fost condamnată definitiv, comite o infracțiune indiferent de natura
pedepsei, de durată/cuantumul ei ori de natura infracțiunii comise.
11
Națională - înseamnă că persoana a fost condamnată definitiv de o instanță din
România.
Condițiile recidivei
12
închisorii de minimul al cărei maxim este de un an, fie alternativ cu amenda, fie alternativ cu
detențiunea pe viața (adică inclusiv un an).
Cea de-a treia condiție se referă la momentul în care se comite noua infracțiune,
după ce persoana a fost condamnată definitiv.
→Ne situăm în prezența unei recidive postexecutorii atunci când noua infracțiune
este comisă între momentul finalizării executării pedepsei pentru care persoana a fost
condamnată definitiv sau se consideră că pedeapsa a fost executată și momentul constatării
reabilitării judecătorești ori momentul îndeplinirii termenului de reabilitare în cazul reabilitării
de drept. Persoana s-a reabilitat, comite o nouă infracțiune, apare cu antecedente penale și va
fi sancționată potrivit unor reguli mai grele.
13
Modul de sancționare a recidivei postcondamnatorie:
Ex.: Plecând de la speța anterioară, vom stabili că în acest caz persoana comite în
stare de recidivă postcondamnatorie un concurs real compus dintr-o faptă de furt simplu și o
tâlhărie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Stabiliți în acest caz
pedeapsa.
2) Stabilim pedeapsa finală pentru concurs potrivit reguli de la Art.39, alin. (1), lit.b
- pedeapsa va fi pentru concurs, pedeapsa finală va fi 5 ani și 4 luni.
Ex.: X a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare pentru furt simplu, după ce a
executat această pedeapsă la aproximativ un an, X comite o faptă de furt calificat prevăzut la
art.229 alin.(1) în care legea prevede pedeapsa de la 1 la 5 ani și o faptă de tâlhărie, pedepsită
cu închisoarea de la 2 la 7 ani, faptele fiind comise în stare de concurs real. Stabiliți pedeapsa.
ÎCCJ a pronunțat Decizia nr. 15/2014 într-un recurs în interesul legii prin care a
stabilit modalitățile de comparare în caz de recidivă postexecutorie corelat cu Art. 6 CP:
pedeapsa aplicată pentru recidivă postcondamnatorie se condamnă ca maximul prevăzut de
noua lege care este majorat cu jumătate.
1. Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală, au fost
dezincriminate(Art.4);
Pluritatea intermediară
Def.: este acea formă a pluralității de infracțiuni în care o persoană comite o nouă
infracțiune sau mai multe după ce a fost condamnată definitiv însă fără a fi îndeplinite
condițiile de la recidivă.
→mai puțin decât recidiva pentru că cel puțin o condiție a acesteia nu este
îndeplinită. Poate să nu fie îndeplinită o condiție fie de la primul termen, fie de la al doilea
termen al recidivei.
Condițiile de existență:
Sancționare:
În cazul în care pedeapsa este închisoarea atât pedeapsa anterioară, cât și pentru
noua infracțiune se va contopi integral pedeapsa anterioară (nu restul rămas de executat) cu
pedeapsa pentru noua infracțiune.
23.03.2020
Pluritatea de infractori
Def.: Pluritatea de infractori există atunci când o faptă este comisă de mai multe
persoane.
Pluritatea naturală(necesară);
Pluritatea constituită;
Pluritatea necesară
Def.: O întâlnim în acele situații în care, la comiterea unei fapte penale, participă în
mod necesar mai multe persoane (minim 2) →infracțiunea nu s-ar putea comite fără prezența
mai multor persoane.
17
→este considerată contra integrității personale și sănătății
Pluritatea constituită
Condiții:
Dacă grupul infracțional comite o infracțiune din cele pe care și le-a propus se vor
aplica regulile de la concurs.
Decizia 12/HP/2014 a ÎCCJ infracțiunea prevăzută de Art.8 din Legea nr. 39/2003
privind combaterea criminalității organizate cuprinsă în Art.367.
Pluritatea ocazională
Există 3 forme:
→coautoratul;
→instigarea;
→complicitatea.
18
Def.: Participația penală este acea formă a plurității de infractori la care participă mai
multe persoane fără a fi necesar nici pentru existența infracțiunii, nici pentru comiterea faptei
→reunirea acestor persoane pentru comiterea faptei este ocazională.
Reglementare: Art.46-52 CP
Forme ~Clasificare~:
Participație secundară/neesențială.
→ modalitatea intenție - culpă= autorul comite fapta din culpă, iar instigatorul,
complicele cu intenție (Reglementat în Art.52 alin.(2) CP).
Autorul →Art.46 = este persoana care comite în mod nemijlocit o faptă prevăzută de
legea penală.
Coautori → sunt acele persoane care împreună săvârșesc fapta în mod nemijlocit.
→ Nu toți trebuie să facă același lucru, contribuția lor nu trebuie să fie identică.
Dacă persoana comite acte ce țin de elementul material ar fi contribuție de autor, dar
nu are calificare de lege, activit. Și va fi calificată drept complicitate →acele situații în care
subiectul activ este clasificat.
Instigarea (Art.47)
Def.: Este instigator acea persoană care cu intenție, determină o altă persoană să
săvârșească o faptă penală.
20
Condițiile instigării:
Cel care îi întărește ideea infracțională autorului nu este instigator, ci complice moral
la acea infracțiune.
4. Cel instigat trebuie să comită cel puțin o tentativă pedepsibilă (cel care devine
autorul infracțiunii). Dacă nu se petrece aceasta(cel instigat nu-și însușește infracțiunea) legea
nu sancționează instigarea neurmată de executare.
Complicitate (Art.48)
Def.: Este complice acela care cu intenție, ajută/înlesnește o persoană în orice mod să
săvârșească o faptă penală.
Def.: Este complice și acela care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va
tăinui bunurile sau că îl va favoriza pe infractor chiar dacă nu își ține promisiunea.
Condițiile complicității:
Cauza de nepedepsire
22
Circumstanța personală este acea calitate juridică, socială pe care o are o anumită
persoană la un moment dat.
Ex.: autorul este căsătorit, este mama copilului, este funcționar public
Sancțiunile penale
Def.: Sunt cele mai distincte tipuri de sancțiuni întrucât produc consecințele cele mai
grave față de cei la care se referă.
Detențiunea pe viață;
Închisoarea;
23
Amenda.
Degradarea militară;
Internarea medicală;
1) Măsuri educative
Neprivative de libertate:
Supravegherea;
Asistarea zilnică.
Privative de libertate:
24
Scopul sancțiunilor
Privarea de libertate;
Diminuarea patrimoniului;
Scopul măsurilor de siguranță este acela de a înlătura o stare de pericol, dar secundar
și rol de constrângere.
Detențiunea pe viață
Procedura de judecată
26
2. Atunci când instanța respinge definitiv cererea celui condamnat de liberare
condiționată va fixa totuși un termen, care nu poate fi mai mare de un an.
Condiții de acordare:
Termenul de supraveghere
Măsurile de supraveghere
27
3. Să anunțe în prealabil orice schimbare a locuinței și orice deplasare care
depășește 5 zile.
Intervine atunci când cel liberat nu mai respectă anumite condiții pe durata
termenului de supraveghere.
28
Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește cu regulile de la recidivă/ pluritatea
intermediară. Atunci când se revocă liberarea condiționată se dispune și executarea restului de
pedeapsă (și în cazul anulării).
26.03.2022
Închisoarea (Art.60)
1) Limite generale;
2) Limite speciale.
Rolul: potrivit Art.2 alin.(3) CP, nicio pedeapsă nu poate fi stabilită peste limitele
generale.
29
Limitele speciale sunt între o lună și maxim 25 de ani. Sunt mai mici, cuprinse între
limitele generale.
Acestea sunt: limitele pe care le întâlnim la fiecare infracțiune așa cum legea
precizează.
Fie dacă durata sa în penitenciar nu durează 3 ani, fie poate dispune suspendarea
sa dacă sunt îndeplinite anumite condiții;
Dacă pedeapsa pe care instanța o aplică este de cel mult 2 ani (inclusiv), atunci
instanța are posibilitatea să amâne executarea acestei pedepse.
Sunt incluși în acest regim acei condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3
ani până la 13 ani.
30
Se face în momentul încarcerării la administrația penitenciarului în funcție de
comportamentul condamnatului pe durata executării pedepsei (de sancțiunile permite, de
recompense).
Condiții:
Aceste fracții sunt mai mici dacă persoana muncește în penitenciar în măsura în care
ales să muncească.
a. 2/3 din durata pedepsei dacă pedeapsa aplicată este mai mică sau egală cu 10 ani;
b. 3/4 din pedeapsa aplicată dacă aceasta este mai mare de 10 ani până la cel mult
20 ani;
b) 2/3 din pedeapsa mai mare de 10 ani, dar nu mai mare de 20 de ani.
31
Termenul de supraveghere
Dacă TS. Este de 2 ani sau mai mare = persoana mai avea de executat minimum de 2
ani, în acest caz instanța va impune condamnatului toate cele 5 măsuri de supraveghere
prevăzute de Art. 101 alin.(1) la care poate adăuga una sau mai multe, dar nu toate din cele 7
obligații prevăzute de Art.101 alin.(2) CP.
Amenda
Limitele generale
Sistemul zilelor-amendă
32
Ori de câte ori legea penală stabilește moduri de reducere/majorare a amenzii se vor
modifica doar numărul zilelor-amendă, NU ȘI CUANTUMUL.
Ex.: Art.193 alin.(2); Art.196 alin.(3); Art.201 alin.(1); Art.228- Furtul; Art.242 alin.
(1)
În acest caz instanță va avea în vedere doar criteriile de individualizare de la Art. 74.
33
Dacă prin infracțiunea comisă s-au urmărit obținerea unui folos patrimonial și
pedeapsa prevăzută de lege este și amenda, atunci limitele speciale ale zilelor-amendă se pot
majora cu o treime (facultativă majorarea), iar cuantumul rămâne la fel, între 10-500 lei.
Dacă prin infracțiunea comisă persoana a urmărit și obținerea unui folos patrimonial,
instanța poate să aplice alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii.
Acest lucru este posibil doar atunci când legea prevede pentru acea infracțiune
alternativ pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii.
Dacă legea prevede doar închisoarea, chiar dacă s-a urmărit un folos patrimonial prin
săvârșirea infracțiunii, instanța nu poate aplica și amenda.
34
Executarea pedepsei amenzi
Dacă cel condamnat nu are posibilitatea să achite amenda dintr-o dată va putea face o
cerere separată pentru eșalonarea plății amenzii.
Instanța poate să eșaloneze amenda în rate lunare pe o durată de cel mult 2 ani. Dacă
cel condamnat nu execută pedeapsa amenzii cu rea-credință, atunci amenda se transformă în
zile de închisoare (număr echivalent)
O zi-amendă= o zi-închisoare
Dacă cel condamnat dovedește că nu poate achita amenda, atunci cu acordul său se
vor transforma zilele/amendă neachitate în muncă neremunerată în folosul comunității.
Dacă persoana nu este de acord să execute munca în folosul comunității, deși poate
sau dacă nu execută munca în folosul comunității cum a stabilit instanța, atunci numărul de
zile/amendă neexecutate se vor transforma în zile de închisoare.
30.03.2020
Eroare în suportul de curs: pag. 28 punctul c. la stabilirea nr. de zile amendă se iau în
considerare criteriile generale de individualizare.
35
Când se înlocuiește detenția pe viață cu închisoarea
Pedeapsa accesorie
Def.: Pedeapsa accesorie este o pedeapsă care limitează anumite drepturi și libertăți
fundamentale, este o pedeapsă relativ determinată. Ea însoțește întotdeauna pedepsele
principale ale închisorii și detențiunii pe viață.
36
Pedeapsa accesorie începe să se execute imediat după ce a rămas definitivă
hotărârea de condamnare. Durează pe toată executarea pedepsei principele.
Decizia 29/2019 pronunțată de ICCJ într-un recurs în interesul legii - în care s-a
arătat că pedeapsa accesorie nu se poate pronunța alături de pedeapsa amenzii.
Pedepsele complementare
Interzicerea dreptului prevăzut de art. 66, lit. a, se face întotdeauna împreună cu cel
prevăzut la lit. b.
37
renunță sau amână executarea pedepsei, atunci nu am o soluție o condamnare și deci nu poate
fi aplicată nici pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
I. Aplicarea ei este obligatorie, atunci când legea prevede expres aplicarea ei.
Exemple: Art. 188- omorul; Art-189- omorul calificat; Art. 197- rele tratamente
aplicate minorului; Art. 201- întreruperea cursului sarcinii; Art. 210- traficul de persoane; Art.
211- traficul de minori; Art. 289- luarea de mită
II. Aplicarea facultativă, atunci când legea nu prevede aplicarea ei, dar instanța
apreciază necesar față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana
infractorului. În acest caz, instanța trebuie să motiveze hotărârea.
Prezentarea drepturilor
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, care se
interzice cu cel de la lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de
stat). Aceste două drepturi sunt cele mai des întâlnite.
La lit.b., aici nu mai este vorba de alegeri, aici funcția poate fi ocupată fie prin
concurs, fie prin desemnare. Aceste funcții pot fi; judecător, procuror, notar, polițist, jandarm
etc.
b) (lit.c) Expulzarea - se dispune doar față de un cetățean străin, apatrid care nu are
domiciliul în România. Se dispune când persoana a comis o infracțiune pe teritoriul
României;
c) (lit. d) Dreptul de vot- orice proces electoral, care presupune dreptul de a vota,
nu contează circumstanțele. Nu tuturor condamnaților li se interzice acest drept. Și în acest
38
caz, un extras de pe hotărâre se transmite primăriei pentru a fi retras de pe listele electorale.
Dacă votează, comite infracțiunea electorală de la art. 387 (fraudă la vot);
e) Dreptul de a fi tutore sau curator: art.113-145; art. 152-157 din Codul civil.
Tutela se dispune față de minor. Curatela vizează persoane majore, lipsite de responsabilitate
civilă. Prin urmare, când se interzice acest drept trebuie să aibă legătură cu infracțiunea, să nu
mai prezinte încrederea necesară;
g) (lit.h) Dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme - atunci când
este dispusă ca pedeapsă complementară, ea nu trebuie dispusă și ca pedeapsă accesorie. În
general, acest drept este interzis atunci când fapta a fost comisă cu arme, în sensul legii
(mitralieră, pușcă etc.);
39
m) (lit.n) Sunt prevăzute două situații: dreptul de a comunica cu victima sau cu
membrii familiile acesteia sau de a se afla la o anumită distanță față de aceștia. A doua parte
se referă la dreptul condamnatului de a comunica cu ceilalți membrii ai infracțiunii, se poate
dispune interzicerea acestui drept doar dacă au participat mai multe persoane;
n) (lit.o) Dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri
unde victima desfășoară activități sociale - poate fi dispus cu teza I de la lit. N
2. Degradarea militară
Militari activi = persoanele care fac serviciul militar, militari care au ales acest lucru.
- Definit în legea nr.80/1995.
40
Aplicarea sa este obligatorie, atunci când pedeapsa fixată de instanță este detențiunea
pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani.
Dreptul de a purta uniformă sau gradul militar sunt pierdute pentru totdeauna, chiar
și după reabilitare.
Pedeapsa nu poate fi dispusă decât doar dacă persoana a fost condamnată. Dacă s-a
dispus achitarea, amânarea sau suspendarea nu se poate aplica această pedeapsă
complementară.
Hotărâre de condamnare trebuie să fie definitivă, adică să nu mai poată fi atacată prin
nicio cale de atac ordinară sau comună.
Aplicare: Publicarea unui extras din hotărârea de condamnare se face o singură dată.
Se poate publica orice hotărâre de condamnare.
Dacă persoana nu execută sau nu vrea, ea comite o nouă infracțiune care se numește
neexecutarea sancțiunilor penale prevăzută de Art.288 CP.
41
06.04.2020
Cursul Nr.6
Aceste criterii generale sunt utilizate pentru a stabili pedeapsa pentru persoana fizică
major, pentru minorul care răspunde penal și pentru persoana juridică.
„Împrejurarea” se referă la locul unde se comite fapta, loc public sau privat, la timp
etc.
42
„Modul de comitere” se referă la premeditare, prin cruzimi (ambele fapte se referă la
forme calificate ale omorului).
Părți ale laturii subiective al infracțiunii. Este cel mai puțin pus în valoare criteriu în
practică.
43
G. Nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a
infractorului
Prin stări se înțelege acele situații prin care se exprimă gradul de periculozitate al
infractorului.
Stările produc efecte fiecare în parte succesiv, fiecare produce propriul ei efect astfel
cum este reglementat de lege.
Clasificarea
circumstanțelor
După efectul
pe care îl produc,
circumstanțele
sunt:
a) Atenuante
b) Agravante,
când fapta este mai gravă
44
13/04/2020
Circumstanțele atenuante
Provocarea;
Provocarea
Def.: Reprezintă acea circumstanță atenuantă legală în care fapta este săvârșită sub
imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții
vătămate, realizată prin violență, atingere gravă a demnității sau printr-o altă acțiune ilicită
gravă.
Condițiile provocării:
Să existe o activitate de provocare din partea părții vătămate, prin violență fizică
sau/și psihică, prin atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă (poate fi orice
act ilicit, de natură civilă, administrativă, dar poate să fie și o infracțiune);
Nu este obligatoriu ca infracțiunea să fie comisă imediat sau la foarte scurt timp după
actul provocator, ea poate fi comisă la câteva zile distanță, dar cu condiția ca persoana să
păstreze acea tulburare psihică.
45
Nu se va reține provocarea dacă infractorul își îndreaptă activitatea sa infracțională
împotriva altei persoane decât cel care l-a provocat sau împotriva bunurilor celui care l-a
provocat.
Suntem în prezența unui exces scuzabil atunci când se depășește proporția dintre atac
și apărare din alte motive decât tulburarea sau temerea generate firesc de un atac asupra
persoanei.
46
Acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune
Repararea prejudiciului trebuie să se facă în tot cursul urmăriri penale, până cel
târziu la primul termen de judecată din această fază judiciară (în fond); - este un termen
limitativ, modul restrictiv în care a fost reglementată o face inaplicabilă
Pentru infracțiunile continue, continuate, de obicei, acel moment este primul moment
în care începe fapta să se comită, primul moment al primului act și nu momentul epuizării.
Conținut:
47
De exemplu: se recuperează parțial prejudiciul; se acordă îngrijiri medicale victimei;
este transportată victima la spital; zădărnicirea voluntară a producerii rezultatului specific în
cazul Art. 34 alin.(2) CP
De exemplu: comiterea faptei într-un loc privat, față de un loc public; valoarea
redusă a bunului sustras; urmările infracțiunii s-au produs față de o singură persoană și nu mai
multe.
Potrivit Art.76, în cazul în care instanța reține una sau mai multe circumstanțe atenuante,
legale ori judiciare, va reduce limitele speciale ale pedepsei cu o treime(1/3), atât în cazul
amenzii, cât și al închisorii.
Dacă instanța s-ar fi orientat asupra detențiunii pe viață, în prezența unor circumstanțe
atenuante va aplica pedeapsa închisorii de la 10-20 ani (ca la tentativă).
Circumstanțele agravante
Circumstanțele agravante sunt în număr de opt. Sunt doar legale, nu și judiciare, dar
pot fi și reale și personale.
Enumerare:
Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - cele trei persoane
trebuie să fie prezente în același moment la săvârșirea infracțiunii. De aceea, poate fi reținută
această agravantă doar în cazul coautoratului și al complicității concomitente.
48
Săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente
degradante - prin cruzimi înțelegem o anumită bestialitate a infractorului. Prin cruzimi,
infractorul îi cauzează mai multă suferință decât ar fi nevoie pentru a comite infracțiunea.
Potrivit Art. 189 alin.(1) lit.h, dacă omorul este cauzat prin cruzimi, atunci omorul este
calificat și nu se va mai reține circumstanța agravantă.
Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri. Putem reține această circumstanță, atunci când infractorul se folosește de
o pușcă, mitralieră, chiar dacă rânește o singură persoană.
49
Potrivit Art.78, în cazul în care instanța reține una sau mai multe circumstanțe agravante,
poate aplica o pedeapsă mai grea, astfel:
2. Poate adăuga un spor de până la 2 ani în cazul închisorii, dar care nu poate depăși o
treime din maximul special sau, în cazul amenzii poate majora maximul special cu cel mult
o treime (1/3).
Reglementare - Art.79 CP
Dacă într-o cauză sunt prezente doar cauze de atenuare, se va da prioritate regulilor
de la tentativă, circumstanțele atenuante și cazurile speciale de atenuare.
Dacă sunt prezente doar cauze de agravare, stabilirea pedepsei se va face ținând cont
de regulile prevăzute de Cod în următoarea ordine: circumstanțe agravante, infracțiunea
continuată, concursul de infracțiuni și recidivă.
Dacă sunt prezente atât cauze de atenuare, cât și cauze de agravare, se vor aplica mai
întâi regulile de la cauzele de atenuare, în ordinea stabilită la punctul 1 și apoi regulile de la
cauzele de agravare în ordinea de la punctul 2.
27.04.2020
Acest mecanism cu toate cele trei patru etape de individualizare este valabil doar în cazul
pedepselor principale ale amenzii și ale închisorii.
Def.: Din modul de reglementare și datorită faptului că în acest caz instanța nici
măcar nu alege pedeapsa și nu o stabilește, aceasta este mai degrabă o modalitate oferită de
legiuitor de renunțare din partea Statului la tragerea la răspundere penală a infractorului. În
CP însă, ea este inclusă ca o modalitate de individualizare a executării pedepselor amenzii și
închisorii.
Potrivit CPP, renunțarea la aplicarea pedepsei reprezintă una din soluțiile pe care
instanța le ia diferită de condamnare, deferită de achitare și diferită de amânarea aplicării
pedepsei.
Condiții de acordare:
Condiții pozitive:
Infracțiunea să fie de o gravitate redusă(Codul nu stabilește ce înseamnă asta) —
aceasta se stabilește în funcție de: natura și întinderea urmărilor produse; mijloacele folosite;
modul și împrejurările în care fapta a fost comisă; motivul și scopul urmărit.
conduită bună a infractorului anterior săvârșirii faptei(să nu aibă antecedente
penale) — de asemenea, infractorul trebuie să fi depus eforturi pentru a
înlăturarea/diminuarea urmărilor infracțiunii, posibilitățile sale de îndreptare.
Instanța să aibă convingerea că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună
infractorului, datorită situației sale sociale, familiale etc.
Condiții negative:
Pedeapsa prevăzută de lege pentru pedeapsa comisă să fie doar amenda sau
amenda alternativ cu închisoarea sau doar cu închisoarea, însă a cărei limită maximă să nu fie
mai mare de 5 ani
52
Infractorul să nu fie recidivist, cu excepția situațiilor în care pentru
condamnarea anterioară a intervenit fie reabilitarea de drept, fie cea judecătorească, precum și
în situațiile în care persoana a fost condamnată anterior la o infracțiune care a fost amnistiată
sau care nu mai este prevăzută de legea penală. (A se vedea Art. 42 literele a și b)
Infractorul să nu fi beneficiat în ultimii 2 ani, stabiliți de la data comiterii
infracțiunii, de această formă de individualizare.
Pe durata procesului penal să nu se fi sustras de la urmărire, judecată sau să fi
încercat zădărnicirea aflării adevărului sau altor participanți.
Efectele renunțării
Deși instanța nu poate aplica nicio pedeapsă, dacă apreciază necesar, va putea
dispune aplicare unei măsuri de siguranță.
Nu are efecte asupra laturii civile ale procesului penal, adică al obligațiilor civile ce
vor fi stabilite de instanță ca urmare a prejudiciului material și moral produs prin infracțiune.
Condiții pozitive:
53
Condiții negative:
Pe durata acestuia, instanța îi poate impune executarea uneia sau unora din obligațiile
prevăzute la Art.85 alin. 2 (nu poate să le impune pe toate 10), instanța are de ales din 10
astfel de obligații: șapte dintre ele sunt identice cu cele menționate la liberarea condiționată, la
care se mai adaugă alte trei obligații, și anume:
54
4. Comite o nouă infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, dacă infracțiunea este
descoperită pe durat termenului de supraveghere; în acest caz se consideră că cele
două infracțiuni sunt comise în concurs.
5. În situația în care fapta comisă în condițiile anterioare este săvârșită din culpă, instanța
poate menține amânarea aplicării pedepsei.
Condiții de acordare:
Condiții pozitive:
55
Instanța să aprecieze că infractorul se poate îndrepta fără ca să execute efectiv
pedeapsa închisorii stabilită.
Condiții negative:
Termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani, dar nu poate fi mai mic decât durata
pedepsei stabilită de instanță.
Pe durata acestuia, instanța îi va impune și executarea uneia sau unora dintre obligațiile
prevăzute la Art.93 alin.2, și anume:
Cel condamnat va fi obligatoriu pus să efectueze între 60-120 de zile de muncă neremunerată
în folosul comunității.
Efectele suspendării
56
Este o soluție de condamnare.
În acest caz, poate fi dispusă împreună cu aplicarea unei pedepse complementare, dar
nu și accesorii.
Nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile.
Efectul imediat constă în neexecutarea pedepsei închisorii, astfel suspendată.
Efectul definitiv constă în considerarea pedepsei aplicate ca și executată, dacă
suspendarea nu a fost revocată sau anulată.
04.05.2020
Măsurile de siguranță
Codul penal dedică un titlu analizei măsurilor de siguranță. Este vorba de titlul IV
din partea generală.
Caracterizare
Spre deosebire de celelalte pedepse, care pot fi dispuse doar dacă s-a comis o
infracțiune, măsurile de siguranță cu caracter provizoriu și în cursul urmării penale sau a
judecății, urmând ca odată cu pronunțarea hotărârii ele să dobândească caracter definitiv dacă
instanța alege să le impună mai departe prin pronunțarea hotărârii.
Modalitatea de executare:
Măsura este dispusă de judecătorul de drepturi și libertății în faza de urmărire penală,
la propunerea procurorului.
Judecătorul dispune obligarea la tratament medical. Nu el stabilește tratamentul
medical, ci medicul curant.
Este o măsură restrictivă de drepturi și nu privativă de libertate.
Făptuitorul are obligația de a se prezenta la datele fixate de medicul curant pentru
tratament (terapie).
Dacă măsura este dispusă alături de pedeapsa închisorii sau a DV, atunci se execută
în rețeaua de spitale a ANP.
Durata
Măsura durează până la o eventuală ameliorare importantă sau chiar până la
vindecare.
58
În situația în care medicul de specialitate constată una din cele două ipoteze, el,
procurorul sau persoana interesată poate sesiza instanța de executare pentru a dispune
încetarea măsurii.
Instanța de executare = instanța de la locul unde se află spitalul sau unitatea
medicală în care se realizează tratamentul medical. Instanța de executare poate fi instanța care
a pronunțat hotărârea definitivă prin care s-a dispus această măsură de siguranță, dar poate fi
și o altă instanță. În Codul de proc. Penală, aceste elemente sunt prevăzute de art. 566.
Dacă făptuitorul nu urmează tratamentul medical sau se sustrage de la realizarea lui,
instanța de executare va dispune, potrivit Art. 109, alin. 2, internarea medicală.
Internarea medicală
Reglementată de Art. 110 CP
Def.: Este o măsură de siguranță cu caracter medical care se poate dispune și față de
un făptuitor dacă acesta prezintă pericol pentru societate, în condițiile prevăzute de legea
penală.
Condiții de aplicare:
Măsura poate fi dispusă și față de un făptuitor;
Persoana să comită o faptă prevăzută de legea penală;
Făptuitorul, ca urmare a bolii de care suferă, să prezinte pericol pentru societate,
pericol ce se evidențiază prin comiterea unei fapte penale;
Făptuitorul:
1. să sufere de o boală psihică, care îi afectează grav sau chiar îi abolește
discernământul (în acest caz va fi prezentă iresponsabilitatea ca și cauză de neimputabilitate)
2. poate să fie consumator cronic de substanțe psihoactive sau droguri;
3. să sufere de o boală infectocontagioasă, adică o boală care se transmite prin
mijloace de transmitere în masă.
Dacă făptuitorul nu prezintă pericol pentru societate și el se află în situația prevăzute
la punctul 1(boală psihică), atunci față de acesta nu se poate dispune această măsură de
siguranță, ci se va dispune una din măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 487/2002,
privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice, republicată în 2012.
Instanța să aprecieze că starea de pericol poate fi înlăturată doar prin dispunerea
acestei măsuri.
Modalitatea de executare:
Nr. Crt. Interzicerea dreptului de a ocupa o funcție, de a Interzicerea ocupării unei funcții
exercita profesia sau meseria ori de a desfășura sau a exercitării unei profesii
activitatea de care s-a folosit inculpatul pentru
comiterea faptei
1. Este o pedeapsă complementară Este o măsură de siguranță
60
2. Este reglementată de dispozițiile Art. 66 alin. , lit.g) Este reglementată de dispozițiile
CP Art. 111 CP
3. Se dispune doar dacă infractorul este condamnat Se poate dispune și față de un
făptuitor
4. Se dispune doar alături de pedeapsa principală a Se dispune și fără să se fi aplicat
amenzii sau închisorii o pedeapsă principală
5. Se dispune dacă infractorul a fost nedemn, adică s-a Se dispune atunci când
folosit de funcția sa pentru comiterea infracțiunii infractorul este nepregătit,
inapt pentru exercitarea
Modalitate de executare:
Un extras de pe Hotărârea definitivă de condamnare se comunică locului de muncă al
făptuitorului sau instituției ori autorității care s-a ocupat de înscrierea/ admiterea într-o
anumită profesie/meserie/activitate.
Durata:
Măsura se ia pe durată nedeterminată, dar minim un an.
Măsura poate fi revocată, la cererea persoanei interesate, după un an de zile, dacă
aceasta face dovada că și-a îmbunătățit performanțele profesionale.
Dacă instanța respinge cererea, o nouă cerere de revocare a măsurii poate fi făcută
după un alt termen de un an, ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a
respins cerea anterioară.
Confiscarea specială
Reglementare: Art. 112 CP
Este o măsură restrictivă de drepturi și definitivă (asemenea degradării militare).
Atunci când instanța se află în prezența unuia din cazurile prezentate mai-jos,
dispunerea măsurii este obligatorie.
Condiții de aplicare:
Măsura poate fi dispusă și față de făptuitor;
Făptuitorul să fi utilizat sau să fi dobândit o categorie de bunuri din cele
prevăzute la Art.112 alin.1 CP.
Categorii de bunuri:
a) Bunurile produse prin săvârșirea faptei penale – Art. 112 alin. 1, lit.a) CP
61
Prin bunuri produse se înțelege acele bunuri care nu au existat înainte de comiterea
faptei și care au luat ființă prin săvârșirea faptei respective.
Ex.: Bancnote falsificate, alimente sau băuturi contrafăcute, parfumuri contrafăcute,
arme confecționate, medicamente contrafăcute, materiale explozive (artizanale).
b) Bunuri care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârșirea
unei fapte penale, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparținând altei persoane aceasta a
cunoscut scopul folosirii lor – Art.112, alin. 1, lit.b CP
Trebuie deosebit corpul delict de elementul material al infracțiunii.
Bunurile folosite sau destinate a fi folosite sunt bunurile care au fost utilizate sau
urmau a fi utilizate la comiterea faptei. Aceste bunuri existau și înainte de comiterea faptei,
numai că ele aveau o întrebuințare licită.
Ex.: cuțitul folosit pentru lovire, cheia folosită pentru a deschide o ușă (orice corp
delict cu care se comite fapta penală).
Nu este considerat bun folosit la comiterea faptei un autoturism care a fost utilizat
pentru deplasare într-o altă localitate, unde inculpații au cumpărat, respectiv vândut droguri.
Nu este bun folosit în vederea săvârșirii infracțiunii nici telefonul mobil utilizat de
inculpați pentru a comunica între ei.
ICCJ, complet RIL penale., Deciziei XVIII/2005 a decis că un automobil sau un
mijloc de transport utilizat pentru comiterea unei dintre infracțiunile prevăzute în Legea
nr.143/2000 se va confisca în baza Art.17 din această lege, numai dacă mijlocul de transport
a fost folosit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracțiunile prevăzute de
această lege specială sau dacă acel mijloc de transport a fost fabricat, pregătit sau adaptat
special realizării laturii obiective a acestor infracțiuni.
ICCJ, complet pentru dezlegarea unei chestiunii de drept (DCD), Decizia nr.
23/2017 – s-a stabilit că în caz de concurs de infracțiunii între evaziune fiscală și spălare de
bani, nu se va dispune confiscarea banilor rezultați din infracțiunea de spălare de bani
concomitent cu obligarea obligațiilor la plata sumelor de bani, ce reprezintă obligații fiscale
datorate statului ca urmare a comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.
În situația în care bunurile nu aparțin făptuitorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a
cunoscut scopul folosirii lor, se va dispune confiscarea prin echivalent bănesc.
Dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporțională față de natura
și gravitatea faptei se va dispune confiscarea lor parțială, prin plata echivalentului bănesc.
Bunurile jurnaliștilor folosite în realizarea meseriei.
62
c) Bunurile folosite imediat după săvârșirea faptei pentru a asigura scăparea
făptuitorului sau păstrarea folosului ori a bunului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă
aparținând altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor
d) Bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte penale sau
pentru a răsplăti pe făptuitor
Întâlnim această ipoteză în cazul infracțiunilor de corupție sau de serviciu.
Ex.: În cazul infracțiunii de dare de mită (Art.290) se va dispune confiscarea
bunurilor date, însă nu în baza art.112 alin1, lit.d, ci în baza art.290, alin.5 (sau Art. 289, alin.
3 CP).
e) Bunurile dobândite prin săvârșirea faptei, dacă nu se restituie persoanei vătămate
Sunt acele bunuri care existau înainte de comiterea faptei, dar la o altă persoană decât
făptuitorul(victima infracțiunii); acesta din urmă le ia de la acea persoană fără drept.
EX.: bunurile furate
Condiția prealabilă confiscării lor este ca ele să nu se restituie părții vătămate,
întrucât fie aceasta nu este cunoscută, fie nu mia există (o societate comercială care s-a
desființat), fie nu solicită restituirea lor.
Dacă făptuitorul a vândut bunul furat pentru o sumă mai mare decât a solicitat partea
civilă, instanța va dispune confiscarea restului de sumă.
Dacă bunul dobândit în urma comiterii unei fapte penale a fost înstrăinat unui terț de
bună-credință, nu va fi confiscat bunul în sine, dar făptuitorul va fi obligat să plătească
echivalentului în bani( sau cât a obținut pe acel bun).
63
la timp arma și muniția din dotare, depășind cu 10 zile termenul, se va dispune măsura
confiscării speciale a acestora, pe acest temei – Art. 112, alin. 1, lit.f) CP.
Confiscarea extinsă
Măsura este reglementată de Art. 1121 .
Condiții:
Vor fi supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la Art.112 în cazul în
care persoana este condamnată pentru săvârșirea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă
fapta este susceptibilă să-i procure un folos material, iar pedeapsă prevăzută de lege pentru
acea fapta este închisoarea de 4 ani sau mai mare.
Este singura măsură de siguranță care se dispune doar față de infractor care în plus
este condamnat (dacă persoana a fost achitată sau s-a dispus renunțarea ori amânarea aplicării
pedepsei, atunci nu se poate dispune confiscarea extinsă).
Valoarea bunurilor dobândite de condamnat într-o perioadă de 5 ani înainte de
comiterea faptei sau, dacă este cazul, până la momentul emiterii actului de sesizare a instanței
(rechizitoriul) depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit.
Instanța să aibă convingerea că bunurile respective provin din comiterea unei
infracțiuni.
Categoriile de bunuri: Casă, mașină, teren, bani.
Categorii de infracțiuni pentru acre este posibilă confiscarea extinsă:
1. Trafic de droguri;
2. Trafic de persoane;
3. Infracțiuni de terorism;
4. Infracțiuni contra patrimoniului;
5. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori;
6. Infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate acestora și infracțiuni împotriva
intereselor financiare ale UE;
7. Infracțiuni de evaziune fiscală.
Decizia CCR nr. 11/2015 prin care s-a constatat neconstituțională aplicarea Art.
1121 alin. 2 lit.a) în sensul că, măsura confiscării extinse nu se poate dispune decât pentru
bunurile dobândite după intrarea în vigoare a Legii nr.63/2012, privind modificarea și
completarea Codului Penal.
11.05.2020
64
Răspunderea penală a minorului
Minorul care răspunde penal
În primul rând, pentru minorul care răspunde penal se pot dispune doar măsuri
educative.
Ca și regulă, pentru minorul care răspunde penal, instanța se orientează mai întâi
către o măsură educativă neprivativă de libertate.
Dacă, pentru fapta comisă, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea al cărei
maxim este de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață (Art. 191, Art. 192 alin. (2) și (3),
Art.205 – lipsirea de libertate, Art.219 – Agresiunea sexuală, Ar.218 - Violul, Art. 229 alin.
(2) și (3) – furt calificat, Art. 233 și Art. 234- Tâlhărie).
Dacă i s-a aplicat deja o măsură educativă și, în timpul executării acesteia sau
după ce a fost executată (dat fiind în continuare minor), mai comite o nouă infracțiune.
65
Stagiul de formare civică – constă în obligația minorului de a participa la un
program, pe o durată de cel mult 4 luni, care să-l ajute să înțeleagă consecințele legale și
sociale ale faptei sale și să-l responsabilizeze pentru viitor. Realizarea acestui program civic
se face de serviciul de probațiune și nu trebuie să afecteze programul școlar al minorului.
Programul se desfășoară la sediul serviciului de probațiune și se stabilește de ofițerul de
probațiune în funcție de fapta comisă de minor.
Supravegherea – Se realizează de serviciul de probațiune, dar în același timp și de
tutore sau părinți. Constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului său
zilnic, pe o durată cuprinsă între 2-6 luni. Acesta urmărește să-l facă pe minor să urmeze
cursurile școlare sau de pregătire profesională și, de asemenea, să-l rupă e anturajul
infracțional în care a intrat ce l-a condus la comiterea unor fapte penale.
Consemnarea la sfârșit de săptămână – Constă în obligarea minorului de a nu părăsi
locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată de la 4-12 săptămâni, cu excepția
situațiilor în care ar trebui să participe la anumite programe sau activități, stabilite de instanță,
și care se desfășoară la sfârșit de săptămână. Și în acest caz, executarea măsurii este
supravegheată de serviciul de probațiune, împreună cu poliția.
Asistarea zilnică – Este cea mai drastică dintre măsurile educative neprivative de
libertate și constă în constrângerea minorului de a respecta un program strict, stabilit de
serviciul de probațiune, program care conține orarul său zilnic de școală și a altor activități
extrașcolare. Măsura se dispune pe o durată între 3-6 luni.
Obs! Ele nu se pot dispune cumulat. De asemenea, durata acestor măsuri este prea
mică.
Atunci când instanța dispune oricare dintre măsurile educative prezentate, instanța va
dispune obligatoriul una sau mai multe din următoarele 6 obligații:
Să urmeze un curs de pregătire școlară sau profesională;
Să nu depășească fără acordul serviciului de probațiune o anumită limită
teritorială;
Să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale,
sociale;
Să nu se apropie de victimă sau de membrii de familie ai acesteia ori să nu ia
legătura cu ceilalți participanți la comiterea faptei;
Să se prezinte la datele fixate la serviciul de probațiune;
Să se supună unor măsuri de control, tratament sau îngrijire medicală (dacă este
necesar).
66
Serviciul de probațiune verifică și sesizează instanța dacă este necesar ca aceste
obligații să fie modificate sau să înceteze sau dacă minorul nu execută obligațiile.
→În situația în care instanța dispune înlocuirea internării cu asistarea zilnică sau
liberarea din această măsură, iar minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile sau obligațiile
67
impuse de instanță, atunci instanța revocă înlocuirea sau liberarea, dispunând executarea
restului de măsură neexecutată.
2-5 ani, dacă infracțiunea este sancționată doar cu închisoare al cărei maxim
este cuprins între 7 -20 ani (Art.188, Art. 194 – vătămare corporală, Art. 205- lipsire de
libertate, Art. 218 și Art. 219, Art. 229 alin. 2 și 3, Art. 233 și Art. 234)
5- 15 ani, dacă pedeapsa pentru infracțiunea comisă este închisoarea al cărei
maxim este de 20 ani sau mai mare ori detențiunea de viață (Art. 189 – omor calificat, Art.
396, Art. 401, Art. 402 și Art. 408).
Dacă minorul, pe perioada internării, dovedește interes constant pentru reeducarea sa,
după ce execută cel puțin jumătate din măsura dispusă inițial, instanța poate dispune aceleași
măsuri pe care le poate dispune în situația similară internării într-un centru educativ:
Prelungi durata internării până la maximul ei special (5 sau 15 ani) – doar dacă
infractorul este minor când comite noua infracțiune.
68
Dispoziții generale pentru minori
69
Pluralitatea de infracțiuni în cazul unui minor infractor
18.05.2020
Curs Nr. 11
Primele reglementări, incipiente, ce-i drept, ale unor sancțiuni aplicabile persoanei
juridice au fost introduse prin Codul penal Carol al II- lea.
70
1. PJ să existe în momentul comiterii infracțiunii – să fi fost parcurse toate
procedurile legale de înființare; este necesar ca entitatea juridică să aibă personalitate
juridică. De aceea, asociațiile, fundațiile, grupările sau grupările de persoane neavând
personalitate juridică, nu pot răspunde penal.
a. Potrivit Art.151 CP, persoana juridică aflată în procedură de fuziune,
absorbție sau diviziune răspunde penal, răspunderea penală fiind transmisă entității/-lor
juridice rezultate în procesul de fuziune, absorbție sau divizare. Totodată, chiar și în cazul
lichidării, PJ răspunde penal, întrucât în acest proces ea își păstrează deplina personalitate
juridică.
b. ICCJ, prin Decizia nr. 1/HP/2016, a stabilit că „întreprinderea individuală,
formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică (PFA) în temeiul
dispozițiilor OUG nr.44/2008, nu are calitate de persoană juridică și prin urmare nu răspunde
penal”.
2. Categorii de persoane juridice care răspund penal. Regula: Art. 135 alin. (1)
și (2), Art. 240 din Legea 187/2012 – toate persoanele juridice de drept privat, legal
constituite, pot răspunde penal.
a. Următoarele categorii de persoane juridice de drept public nu pot
răspunde penal:
i. Autoritățile publice atât cele prevăzute de Titlul III din Constituție,
precum și cele prevăzute la art. 140 și 142 din Constituție: statul, autoritățile publice centrale,
județene și locale, autoritățile aflate în subordinea Guvernului (ex.: Instituția Prefectului),
ministerele, armata și Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), comuna,
municipiul/orașul, Consiliul Local, Consiliul Județean, instanțele judecătorești, CSM, Curtea
Constituțională, Curtea de Conturi;
ii. Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în
realizarea unei activități ce nu intră în sfera domeniului privat (cele care sunt monopol de
stat).
3. Pentru ce categorii de fapte poate răspunde PJ:
a. Criteriul esențial pentru a putea angrena răspunderea penală a PJ:
infracțiunea să fie comisă în realizarea obiectului de activitate al PJ respective, sau cel puțin,
în legătură cu acesta ori în interesul sau în numele ei.
b. Nu poate să comită fapte contra vieții, contra sănătății sau a libertății
sexuale, dar și alte fapte, cum ar fi bigamia, incestul sau conducerea fără permis.
c. Exemple de infracțiuni comise de PJ: infracțiuni de corupție, infracțiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul etc.
71
4. Persoanele fizice care pot angrena răspunderea penală a PJ:
a. Potrivit art. 135 CP sfera persoanelor fizice care răspund penal este foarte
largă (care au legătură cu aceasta într-un anumit fel - prin orice tip de raport juridic), fiind
cuprinsă de: persoanele fizice din organele sale de conducere, orice prepus la PJ, precum și
orice persoană care acționează în numele și pe seama J, având fie o relație de fapt, fie de drept
cu aceasta.
b. Această condiție trebuie corelată cu celelalte, astfel încât să nu se ajungă la o
răspundere obiectivă a persoanei juridice.
Sancțiunea principală
72
Astfel, cuantumul final al amenzii este rezultatul înmulțirii unei sume cuprinse
între 100 și 5.000 de lei stabilită pe zi/amendă cu numărul de zile amendă ale cărei limite
generale sunt cuprinse între 30 și 600 zile- amendă.
În lei, limitele generale ale amenzii au fost stabilite între 3.000 de lei și 3.000.000
de lei noi (100 lei x 30 zile/amendă – limita generală minimă// 5.000 lei x 600 zile/amendă –
limită generală maximă).
Limitele speciale, valorificate în lei, sunt cuprinse între 6.000 lei și 2.550.000 de lei
noi (Art. 137, alin. 4 NCP).
Atunci când persoana juridică a comis infracțiunea pentru realizarea unui folos
patrimonial injust, limitele speciale ale zilelor/amendă în acest caz, se pot majora cu o
treime, fără a depăși maximul general.
73
Recipisa privind dovada de plată se depune la judecătorul delegat cu executarea de la
judecătoria ce este instanță de executare pentru acel caz.
Pedepsele complementare
Aplicarea unei pedepse complementare este obligatorie doar atunci când legea
prevede expres această pedeapsă.
Pedepsele complementare prevăzute în Art. 136 alin. 3 lit. b)- f), inclusiv, se pot
aplica cumulativ (adică, cu excepția dizolvării PJ).
74
I. Se dispune când PJ a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni sau
când obiectul ei de activitate a fost deturnat în acest scop, cu condiția ca pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie mai mare de 3 ani.
II. a doua situație când se dispune dizolvarea PJ este atunci când i s-a aplicat o altă
pedeapsă complementară din cele 5 rămase și ea nu o duce la îndeplinire cu rea-credință.
Constă în interzicerea activității sau a uneia dintre activitățile PJ, în realizarea căreia
a fost săvârșită infracțiunea pe o durată între 3 luni și 3 ani.
Constă în închiderea unuia sau mai multor puncte de lucru aparținând PJ cu scop
lucrativ, în care s-a desfășurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea, pe o
durată de la 3 luni la 3 ani.
75
Constă în interzicerea de a participa direct sau indirect la procedurile pentru
atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de lege pe o durată de la unu la 3 ani.
Afișarea se face în extras și nu poate dezvălui identitatea victimei decât dacă ea își dă
acordul. Durata afișării va între o lună și 3 luni.
Difuzarea se face tot în extras prin intermediul presei scrise sau audiovizuale. Dacă e
vorba de un ziar, difuzarea se face de maxim 10 ori, iar dacă e vorba de mijloace
audiovizuale, durata acesteia nu poate depăși maxim 3 luni.
Aspecte generale
În acest caz, limitele speciale ale amenzii se majorează cu o jumătate, fără a depăși
maximul general.
76
Termenul de prescripție a executării pedepsei este de 5 ani, și curge de la data
rămânerii definitive a hot. de condamnare.
25.05.2020
Def.: Răspunderea penală este cea de a treia mare instituție din dreptul penal, alături
de infracțiune și sancțiunea penală.
Temeiul juridic al răspunderii penale este comiterea unei infracțiuni sau, altfel spus,
RP are la bază săvârșirea unei infracțiuni.
77
fi înlăturată prin prezența unor cauze generale și specifice de înlăturare a sa, reglementate de
CP.
Principiul răspunderii penale personale – principiu fundamental al dreptului
penal. Nu poate exista răspundere pentru fapta altei persoane, de aceea cu decesul
infractorului se stinge și raportul juridic de conflict și implicit încetează și procesul penal în
faza în care se află. De asemenea, în dreptul penal nu poate exista răspundere penală colectivă
(ex.: Dr. mediului).
Principul unicității răspunderii penale (non bis in idem) – persoana va fi judecată
o singură dată pentru o infracțiune. Nimeni nu poate fi tras la răspundere penală de 2 ori
pentru aceeași faptă. Acest principiu este similar cu ceea ce în dreptul procesual civil numim
autoritate de lucru judecat (Nimeni nu poate fi judecat pentru aceeași faptă juridică).
Inevitabilitatea răspunderii penale – Cel care a comis o infracțiune va fi tras la
răspundere penală.
Individualizarea răspunderii penale – „După faptă și răsplată” – pedeapsa
aplicată trebuie să fie proporțională cu fapta realizată.
Principiul prescriptibilității răspunderii penale – Tragerea la răspundere penală a
infractorului ptr. a fi eficientă față de el, cât și față de societate, este necesar să se realizeze în
cât mai scurt timp de la momentul săvârșirii infracțiunii. Trecerea timpului aduce cu sine atât
uitarea societății față de fapta comisă de o persoană, aducând la ineficiența sancțiunii acelei
persoane. De aceea, marea majoritate a infracțiunilor sunt prescriptibile în timp. Sunt însă
excepții de la acest principiu, astfel sunt imprescriptibile crimele împotriva umanității și
faptele acre au avut ca rezultat moartea unei persoane.
Cauzele care înlătură răspunderea penală
În realitate, NCP reglementează în Titlul VII, Partea Generală (Art. 152-159) exact
acest aspect.
Acestea sunt:
Amnistia;
Prescripția Răspunderii Penale;
Lipsa plângerii prealabile;
Retragerea plângerii prealabile;
Împăcarea.
Aceste cauze trebuie deosebite de cele care înlătură caracterul penal al faptei, precum
și cele care înlătură executarea pedepsei.
78
Instituții de Drept Penal Cauze care le înlătură
Infracțiunea Cauzele justificative
Cauzele de neimputabilitate
Lipsa prevederii în legea penală
Răspunderea penală Amnistia
Prescripția răspunderii penale
Lipsa plângerii prealabile
Retragerea plângerii prealabile
Împăcarea
Executarea pedepsei/Sancțiunea Grațierea
Prescripția executării pedepsei
Amnistia
Reglementare: Art. 152 NCP și Art. 73 alin. (3) lit. i din Constituție.
Def.: Este o cauză care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunile anterior
adoptării ei și este un act de politică penală.
79
În cazul infracțiunilor progresive se va aplica legea de amnistie dacă fapta a fost
săvârșită anterior legii, chiar dacă urmările mai grave se produc după acest moment (al
publicării legii de amnistie).
Clasificare:
Efectele amnistiei
Amnistia antecondamnatorie
Dacă procesul nu a început, atunci acesta nu va mai începe, iar dacă a început va
înceta indiferent că se află în faza de urmărire sau în faza judecății (Potrivit Art. 16 alin. (1),
lit. f Cod. Proc. Pen).
Prin urmare, instanța nu va mai aplica nicio pedeapsă principală, nicio măsură
educativă, nicio pedeapsă complementară și nicio pedeapsă accesorie.
80
În schimb, poate aplica o măsură de siguranță.
Amnistia postcondamnatorie
Executarea pedepsei principale și a celei accesorii (dacă este cazul) vor înceta
imediat, iar pedeapsa complementară aplicată nu se va mai executa. La fel se va petrece și cu
măsurile educative.
Atunci când intervine amnistia pentru o anumită condamnare, instanța poate aplica
ulterior dispozițiile Art. 80, 83 și 91 (persoana poate beneficia renunțarea, amânarea la
aplicarea pedepsei sau de suspendarea sub supraveghere).
Grațierea
Reglementare: Art. 156 NCP și Legea nr. 546/2002 privind grațierea și procedura
acordării acesteia.
Def.: Este o cauză care înlătură executarea unei pedepse sau a unei măsuri educative
privative de libertate. De aceea, grațierea nu se aplică dacă persoana a fost condamnată la
pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii cu suspendarea ei sub supraveghere și nici pentru
măsurile educative neprivative de libertate.
Cu toate acestea, din anumite motive de politică penală, Legea nr. 546/2002 prevede
și posibilitatea aplicării ei de către Parlament prin lege, în acest caz, având o natură mixtă, atât
in rem, cât și in personam.
81
Grațierea nu poate interveni decât dacă persoana a fost condamnată. Ea produce
efecte mai puțin favorabile celui condamnat decât amnistia.
Clasificarea Grațierii:
Totală;
Parțială;
Comutarea.
Efectele:
Grațierea are efecte doar asupra pedepsei principale (și accesorii, dacă au fost
aplicate).
Pedepsei complementare;
Măsurilor de siguranță;
Obligațiilor civile care rezultă din hotărârea de condamnare;
Măsurilor educative neprivative de libertate.
26.05.2020
Def.: Prescripția implică prin ea însăși scurgerea timpului, care operează în favoarea
infractorului conducând la stingerea raportului juridic de conflict și la imposibilitatea statului
de la îl trage la răspundere penală pe acesta.
Cazuri speciale
Pentru minori termenele de prescripție se reduc la jumătate (1/2).
Dacă minorul moare, din alte cauze de cât din urma infracțiunii, termenul de
prescripție curge de la data decesului.
În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, în care victima este
minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data când minorul devine major.
Termenele de prescripție pentru PJ sunt aceleași ca și în cazul PF.
Cazuri de imprescriptibilitate
Indiferent cât timp curge de la comiterea infracțiunii, acestea nu se prescriu, adică
statul nu renunță la tragerea la răspundere penală a infractorului, acestea sunt:
Infracțiunile de genocid;
Infracțiunile contra umanității;
Infracțiunile de război;
Infracțiuni de omor simplu și calificat;
Și toate celelalte infracțiuni care au ca rezultat preterintenționat moartea unei
persoane (cum ar fi: pirateria, tâlhăria etc.)
84
Suspendarea termenelor de prescripție
Cursul prescripției se suspendă pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de
neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea
procesului penal.
Timpul curs anterior rămâne valabil, se contabilizează. Prescripția își reia cursul din
ziua în care cauza de suspendare a încetat.
Potrivit Art. 288 din CPP, modurile de sesizare a organelor judiciare sunt:
Dacă în cazul procesului civil, redactarea, capetele de cerere ale unei acțiuni sunt
lăsate la dispoziția celui care reclamă (reclamantul este cel care ceea ce vrea de la instanța,
limitele acțiunii civile le stabilește reclamantul), în timp ce în procesul penal, este prezentă
regula oficialității acestuia (organele de cercetare penală au dreptul să înceapă cercetarea
penală, dar au și obligația să facă asta).
86
Conținut:
În cazul unui minor sau incapabil, termenul de 3 luni curge de la momentul în care
reprezentantul său legal a cunoscut despre săvârșirea faptei.
Atunci când plângerea prealabilă este necesară în cazul anumitor infracțiuni, legea
penală prevede: „acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate”.
Dacă persoana vătămată este un minor sau un iresponsabil, atunci acțiunea penală se
poate pune în mișcare și din oficiu.
87
Reglementare: Art.158 CP
Retragerea plângerii prealabile este posibilă doar în cazurile în care pentru acea
infracțiune legea impune realizarea unei plângeri prealabile.
Împăcarea
Reglementare: Art. 159 CP
Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, împăcarea trebuie să aibă loc până
la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe (împăcarea poate să aibă loc pe tot
parcursul urmării penale și până la inclusiv momentul indicat mai sus în fața primei instanțe).
Împăcarea se face personal și, de asemenea, dacă într-o cauză sunt mai mulți
inculpați, partea vătămată poate să aleagă să se împace cu unul, o parte sau cu toți, dar va
trebui să facă aceasta cu fiecare în parte.
Împăcarea este un act bilateral, irevocabil, expres, necondiționat și total (în sensul că
înlătură și răspunderea civilă).
Exemple de fapte unde este posibilă împăcarea: Art.231 alin. (2), Art. 244-
înșelăciunea, Art. 245 – înșelăciunea privind asigurările, Art. 288 – Furt simplu și Furtul
calificat în unele situații, Art.199- Violența în familie
88