1

Introducere

Acest curs este destinat realizării unei prezentări de ansamblu a calculatorului şi a modului
de lucru cu câteva aplicaţii profesionale uzuale, în special din domeniul biroticii şi al utilizării reţelei
Internet. Probabil că va fi un curs incomplet, pe alocuri incorect, superficial dar cu siguranţă nu inutil.

Cursul se doreşte a fi în primul rând practic. Autorii au încercat să includă în curs în primul
rând ceea ce trebuie ştiut pentru a putea accesa cărţi de referinţă în domeniu. Se poate deci spune că
acest curs reprezintă o cheie de acces la ansamblul de cunoştinţe care definesc un bun utilizator al
calculatoarelor. Pentru a fi imediat util dar şi pentru a arăta cum trebuie abordată o aplicaţie
profesională, în cadrul cursului se prezintă un ansamblu de aplicaţii Windows profesionale.

Cursul este împărţit în trei părţi:

Partea I – arhitectura hardware şi software a calculatorului personal;

Partea II – Aplicaţii profesionale pentru birotică şi Internet şi

Partea III – Noţiuni de întreţinere şi depanare a calculatorului personal.

Aprofundarea cunoştinţelor abordate va necesita din partea cursanţilor o pregătire

suplimentară folosind lucrări de specialitate sau resurse disponibile în Internet. De un real folos vor fi
cu siguranţă resursele disponibile pe site-ul cursului de pe serverul www.infonet.utcluj.ro.
 2

Capitolul I Să construim un calculator...

1.1 Hardware şi software

Ansamblul de componente fizice interconectate care alcătuiesc un calculator poartă numele

de hardware – prescurtat hard. Folosind componentele hardware un calculator poate executa
programe, acestea reprezentând software-ul calculatorului – prescurtat soft. O parte a software-ului
este constituită din sistemul de operare al calculatorului. Componentele acestuia realizează
supervizarea funcţionării tuturor componentelor hardware şi asigură încărcarea în memorie şi lansarea
în execuţie a diferitelor aplicaţii.

calculator = hardware + software

Prima parte a cursului va trece în revistă componentele hardware ale calculatorului. Iar
modalitatea de prezentare va urmări pas cu pas modul de construire a unui calculator pornind de la
un ansamblu de componente cumpărate de la un magazin de specialitate. În acest mod se va putea
prezenta cât se poate concret fiecare componentă putându-se evidenţia şi eventualele soluţii
tehnologice şi incompatibilităţi.

Un calculator poate fi folosit pentru o largă gamă de aplicaţii: multimedia, jocuri, navigare pe
Internet, calcul ingineresc şi desigur, birotică. În urma parcurgerii acestei părţi a cursului cursanţii vor
avea cunoştinţele necesare construirii unui calculator propriu ale cărui performanţe vor fi perfect
adaptate destinaţiei care i se va da. Şi nu în ultimul rând preţul la care se va ajunge va fi printre cele
mai reduse.

1.2 Alegerea şi cumpărarea componentelor

Primele întrebări care se pot pune sunt cum se pot selecta componentele potrivite şi de unde
trebuie cumpărate. În cele ce urmează se va realiza un calculator funcţionând sub unul dintre sistemele
de oprerare comune: Windows (versiunea 7, 8 sau 10) sau Linux. Acest lucru trebuie precizat de la
început deoarece există sisteme de operare care pot funcţiona doar pe anumite configuraţii hardware.
Un exemplu în acest sens este Mac OS a cărui instalare pe un alt calculator decât cele produse de
compania Apple poate pune serioase probleme.

La selectarea componentelor mai trebuie cunoscută destinaţia calculatorului: aplicaţii pentru

birotică şi Internet, jocuri, aplicaţii multimedia, aplicaţii de proiectare asistată, server de reţea etc.
 3

Unele familii de aplicaţii necesită o putere de calcul sporită, altele necesită memorie multă sau
capacităţi de stocare importante. În cele ce urmează se va urmări re alizarea unui calculator destinat
în primul rând aplicaţiilor pentru birotică şi Internet dar care să poată fi folosit şi în aplicaţii de
proiectare asistată.

Sursa componentelor poate fi un magazin specializat, de cele mai multe ori un magazin
online: e-mag.ro, oktal.ro, cel.ro ş.a..

Microprocesorul

Microprocesorul (eng. CPU – Central Processing Unit) este componenta calculatorului care
realizează operaţiile de calcul aritmetic sau logic. Creşterea vitezei de calcul a microprocesoarelor s-a
realizat în primul rând prin scăderea duratei de execuţie a instrucţiunilor sau, altfel spus, prin creşterea
frecvenţei de lucru. În ultimii ani, ca urmare a limitărilor fizice ale frecvenţei de lucru, creşterea
performanţelor microprocesoarelor s-a realizat în special prin înglobarea în aceeaşi capsulă a mai
multor unităţi de procesare (denumite şi nuclee). Cel mai mare producător de procesoare, firma Intel
Co., produce în serie procesoare având 2, 4 sau 6 nuclee. Calculatoarele destinate activităţilor din
domeniul biroticii sunt echipate frecvent cu procesoare din familiile Intel Core I3, Intel Core I5 şi Intel
Core I7.

Dicţionar de termeni

Pentru a putea decide asupra performanţelor unui microprocesor este necesară cunoaşterea
termenilor care exprimă caracteristicile acestuia.

- Microarhitectura : Mărimea şi spaţiul ocupat de tranzistorii care compun microprocesorul

condiţionează performanţele acestuia, în special frecvenţa şi consumul de energie. Tranzistorii sunt
foarte mici, mărimea lor fiind exprimată în nm (nanometri, milionimi de mm). Pentru procesoarele
actuale produse de compania Intel dimensiunile tranzistorilor sunt de 32 nm, 22 nm sau 14 nm,
microarhitecturile corespunzătoare purtând denumirile Sandy Bridge (32 nm), Ivy Bridge şi Haswell (22
nm), şi Broadwell și Skylake (14 nm).
 4

- Frecvenţa : Frecvenţa exprimă viteza la care microprocesorul execută instrucţiunile. Ea este

exprimată în GHz (gigaherţi), valorile curente fiind cuprinse între 1.3 GHz şi 4 GHz.

- Memoria tampon de nivel 2 (Level 2 cache) : Microprocesorul dispune de o memorie

ultrarapidă în care sunt transferate informaţii dinspre memoria principală în aşteptarea prelucrării.
Mărimea acesteia condiţionează viteza reală a procesorului.

- Tip soclu : Microprocesorul se plasează pe placa de bază într-un soclu (socket) având un
număr de contacte corespunzător numărului de pini de pe capsula procesorului. Procesoarele Intel
actuale se instalează într-un soclu având 1155 contacte (LGA1155, arhitectura Sandy Bridge sau Ivy
Bridge), 1150 contacte (LGA1550, arhitectura Hasswell) sau diverse valori (LGA1151, BGA1440), pentru
noua generație(Skylake).

Pentru alegerea procesorului viitorului calculator o soluţie este consultarea site-urilor de

specialitate, pentru procesoarele Intel firma producătoare punându-ne la dispoziţie pagina
http://ark.intel.com/.

Exemplu practic de comparare:

 5

Desigur în evaluare ar trebui să intervină şi costul procesoarelor:

 I3 4370T: 138$,

 I3 4340: 157$,

 I5 4670S: 213$.

În final, la baza alegerii va sta de regulă raportul preţ / performanţă. Dacă se alege varianta
I5 4670S, se va căuta o placă de bază având un soclu de tip LGA1150, având 1150 contacte.

b. Memoria

În timpul funcţionării procesorul execută instrucţiuni memorate în memoria calculatorului.

O parte dintre instrucţiuni sunt legate de procesul de pornire a calculatorului şi din acest motiv sunt
înregistrate într-o memorie permanentă cunoscută sub numele de memorie R.O.M. (Read Only
Memory). Tot în această memorie sunt păstrate şi secvenţele programate care servesc la accesul
perifericelor principale deoarece ele sunt folosite în procesul de pornire. Ansamblul acestor programe
de acces este cunoscut sub numele de BIOS – Basic Input Output System.

Restul memoriei este denumită memorie R.A.M. (Random Access Memory), memorie cu
acces aleator. Conţinutul acesteia se modifică permanent în timpul funcţionării calculatorului.

Unitatea de măsură a capacităţii memoriei este octetul (eng. byte, prescurtat B). Un octet
este format dintr-o succesiune de 8 poziţii binare (biţi) şi permite în principiu memorarea unui caracter.
Un bit este echivalent unei cifre binare, deci poate lua două valori, 0 sau 1. Deşi din punct de vedere
fizic bitul este celula elementară care compune memoria, ca unitate de memorie s-a impus octetul
datorită semnificaţiei sale legate de asocierea 1 octet = 1 caracter ASCII (American Standard Code for
Information Interchange) .

Din punct de vedere fizic, memoria RAM a unui calculator actual este formată prin alăturarea
unor module (barete) de memorie de tip DDR (dual data rate). Calculatoarele actuale utilizează două
tipuri de memorii: DDR3, având frecvenţe de lucru până la 1800 MHz şi DDR4 mai noi, având frecvenţe
de lucru până la 3200 MHz.
 6

O caracteristică a unei barete de memorie este capacitatea acesteia, exprimată în GB

(gigaocteţi). Valorile uzuale sunt 1 GB, 2 GB, 4 GB, 8GB şi 16 GB (DDR4).

c. Placa de bază
Microprocesorul unui calculator, memoria şi celelalte componente care vor fi prezentate în
continuare sunt montate pe o placă de circuit imprimat denumită placă de bază.

Dicţionar de termeni

Pentru a putea înţelege specificaţiile producătorilor legate de placa de bază este necesară
cunoaşterea câtorva termeni.

- Chipset : Componentă dispusă pe placa de bază care controlează comunicaţiile dintre

microprocesor şi celelalte componente instalate pe placă: memorie, adaptor grafic, alte adaptoare sau
diferitele extensii. Chipset-ul constă din două procesoare denumite Northbridge şi Southbridge care
realizează efectiv transferul de informaţii de la şi spre componentele plăcii de bază menţionate.
Datorită rolului central al chipset-ului în funcţionarea calculatorului, orice problemă manifestată prin
încetinirea vitezei calculatorului trebuie rezolvată începând cu analiza stării acestei componente.

- Socket : soclu în care se montează microprocesorul. Placile obişnuite pot avea unul sau două
socluri. Procesoarele Intel actuale necesită socluri de tip LGA 1155 (Land Grid Array), LGA 1150 sau
LGA 1151 având 1155, 1150 respectiv 1151 contacte.

- Form factor - formatul plăcii. Mărimile sunt standardizate, cele mai des folosite în
calculatoare de birou (desktop) fiind ATX sau mATX (Micro-ATX).
 7

În figura de mai jos se prezină arhitectura standard a unei plăci de bază. Se observă că partea
centrală este cipset-ul la care sunt conectate prin magistrale principalele componente: soclul pentru
microprocesor, soclurile pentru memoria RAM, soclul pentru adaptorul grafic de tip PCI Express
(Peripheral Component Interconnect Express), setul de amplasamente pentru plăci de extensie (PCI) şi
memoria ROM (în care este memorat BIOS-ul).

La alegerea unei plăci de bază este important să se ştie destinaţia calculatorului deoarece
arhitectura acesteia condiţionează performanţele sistemului. Pentru cazul considerat, respectiv
 8

calculator pentru birotică şi Internet este de exemplu interesant să se cumpere o placă destinată
procesoaelor Intel având adaptor grafic integrat. Alternativa este cupărarea unei plăci care să permită
amplasarea unui adaptor video separat, deci care dispune de un conector PCI Express (Peripheral
Component Interconnect Express). În imagine se prezintă o porţiune dintr-o placă de bază dotată cu
două porturi PCI Express, respectiv un port PCI Express x1 şi unul PCI Express x16.

Pentru a identifica o soluţie bună pentru un caz dat trebuie studiată oferta diferiţilor
producători de plăci de bază. Este important să se aleagă firme cu mare experienţă în domeniu pentru
a evita posibilele nepotriviri între specificaţiile din ofertă şi conţinutul ambalajului. Concret, pentru
calculatorul pe care îl construim s-a ales placa Gigabyte B85M-D3V având un chipset Intel B85. În
tabelul de mai jos se prezintă comparaţia soluţiei alese cu placa de bază Asus H81M-K.

Product Gigabyte B85M-D3V Asus H81M-K

Product Type Motherboard - mATX Motherboard - mATX

Chipset Type Intel B85 Intel H81

Processor Socket 1 x LGA1150 Socket 1 x LGA1150 Socket

Intel® Core™ i7 Intel® Core™ i7

Intel® Core™ i5 Intel® Core™ i5
Intel® Core™ i3 Intel® Core™ i3
Intel Pentium Intel Pentium
Compatible Processors Intel Celeron Intel Celeron

Max RAM Size 16 GB 16 GB

RAM Supported 2 DIMM slots - DDR3 SDRAM 2 DIMM slots - DDR3 SDRAM

1 x PS2 2 x PS2
1 x Parallel port 1 x DVI
1 x VGA 1 x VGA
1 x DVI 1 x RJ-45
Connectors
1 x RJ-45 2 x USB 3.0
2 x USB 3.0 2 x USB 2.0
4 x USB 2.0 3 x audio jacks
3 x audio jacks
 9

Audio High Definition Audio (8-channel) High Definition Audio (8-channel)

LAN Gigabit Ethernet Gigabit Ethernet

Microsoft Certification Compatible with Windows 7, 8 Compatible with Windows 7, 8

Manufacturer Warranty 3 years warranty 3 years warranty

Logica alegerii acestei plăci este legată de asigurarea performanţelor cerute de aplicaţiile din
domeniul ptoiectării asistate. Placa aleasă este echipată cu un chipset B85. Dacă se analizează evoluţia
chipset-urilor plăcilor de bază se poate vedea că în acest moment (2015) plăcile sunt echipate cu
chipset-uri din seria 8 sau 9 (Z87, H87, H81 etc.).

Unitatea de hard disc (HDD – hard disk device)

 10

Un calculator poate avea una sau mai multe unităţi de hard disc. În hard disc informaţia este
memorată pe suport magnetic, deci rolul acestuia este păstrarea informaţiilor în timpul în care
calculatorul nu este sub tensiune.

Caracteristicile principale ale unui hard disc sunt capacitatea, viteza de rotaţie, formatul, tipul
magistrale de conectare şi viteza de transfer.

Capacitatea se exprimă în GB (Giga octeţi) sau TB (Tera octeţi). Valorile uzuale sunt cuprinse
între 360 GB şi 3 TB.

Viteza de rotaţie se exprimă în rotaţii/minut şi poate lua una dintre valorile: 5400, 7200,
10000 sau 15000 rot/min.

Formatul unităţii se exprimă în ţoli (inch, prescurtat "). Valorile uzuale sunt 3.5" (pentru
calculatoare tip desktop) sau 2.5" pentru notebook-uri. Dezvoltarea de noi echipamente audio/video
miniaturizate au condus la realizarea unor unităţi mai mici: 1.8", 1.3". 1" sau 0.85".

Tipul magistralei de conectare. Unităţile actuale obişnuite se conectează folosind o

magistrală denumită SATA (Serial ATA). Există 3 versiuni de magistrale SATA, diferenţa dintre ele fiind
viteza de transfer exprimată în Gb/s (gigabiţi / secundă): SATA I (pana la 1.5 Gb/s), SATA II (până la 3
Gb/s) şi SATA III (pană la 6 Gb / s).

În ultimii ani s-a extins utilizarea unităţilor de stocare fără elemente în mişcare – discurile SSD
(Solid State Disk). Acestea sunt similare stick-urilor de memorie şi au capacităţi uzuale între 64 GB şi
1000 GB. Cele de mare capacitate fiind scumpe, pentru a limita investiţia se poate opta pentru
folosirea unui disc SSD pentru sistemul de operare şi principalele aplicaţii şi un disc SATA de capacitate
mare pentru restul informaţiilor. Un astfel de calculator poate porni foarte rapid şi, de asemenea,
poate încărca foarte rapid aplicaţiile utilizate.
 11

Unitatea de disc optic (CD/DVD)

Pe lângă hard disc, un calculator poate avea şi o unitate de disc optic (CD/DVD).

Aceste echipamente folosesc pentru inscripţionarea şi citirea informaţiei o rază laser.

Mediile de stocare (discurile) pot fi de tip R, care pot fi înregistrate o singură dată, sau R/W,
reînregistrabile.

Vitezele de transfer la înregistrare sau la citire sunt exprimate sub forma nX. Exemple: 12x
(1.76 MB/s), 10x (1.46 MB/s), 32x (4.69 MB/s).

Dacă pentru o unitate sunt specificate vitezele sub forma a 3 valori (ex. 20x/8x/48x), prima
valoare se referă la viteza maximă de înregistrare a discurilor R, a doua la viteza maximă de înregistrare
a discurilor RW iar a treia la viteza de citire, indiferent de disc.

Carcasa

Carcasa calculatorului se prezintă sub diferite forme şi dimensiuni. La alegerea ei trebuie

cunoscută destinaţia calculatorului deoarece aceasta trebuie să ofere spaţiu pentru unităţile de disc
(HDD, CD/DVD, FDD). Varianta comună este minitower, care ofera spatiu pentru minimum 3
amplasamente destinate unităţilor de disc (HDD sau CD/DVD).

Tower Desktop
 12

Pentru calculatorul în curs de montare s-a optat pentru o carcasă de tip minitower.

amplasament sursă sursă de alimentare

de alimentare (P=400W)

1 2 3

1. Conector alimentare placă de

bază
2. Conector alim. diverse echipam.)
3. Conectori SATA (HDD,
CD/DVD).

Sursa aleasă pentru alimentare a calculatorului, demontată în imagine, furnizează o putere

de 400W. Din sursa de alimentare şi de pe panoul frontal al carcasei pornesc o serie de conductori
electrici prevăzute cu conectori care se vor monta în diferite amplasamente prevăzute pe placa de
bază. Poziţiile în care se introduc sunt definite fie de configuraţiile conectorilor, fie pe conectori sunt
inscripţionate polarităţi care trebuie respectate la conectarea lor pe placa de bază.
 13

1.3 Asamblarea calculatorului

Montarea microprocesorului şi a memoriei pe placa de bază

Prima operaţie legată de asamblarea calculatorului este montarea microprocesorului şi a

memoriei.

Atenţie: Atingerea terminalelor componentelor poate provoca defectarea acestora datorită

electricităţii statice înmagazinate în corp. Înainte de a lua o componentă identificaţi modul corect de
manipulare a acesteia.

După dezambalare, placa de bază este aşezată pe masă, pe folia antistatică în care a venit
ambalată. Placa va fi manipulată cu grijă, prinderea făcându-se pe cât posibil de pe contur. Orice
atingere a plăcii va fi precedată de atingerea foliei antistatice pe care este aşezată. Imediat după
dezambalare placa poate fi montată în carcasă, asigurându-se astfel protejarea ei. Pentru a uşura
montarea microprocesorului şi mai ales, a sistemului de răcire a acestuia pe placa de bază, este însă
mai comod ca montarea plăcii în carcasă să se realizeze după montarea microprocesorului.

Notă: Montaţi toate şuruburile prevăzute de fabricantul plăcii de bază, chiar dacă vi se pare
exagerat.

Montarea microprocesorului

Poziţia corectă a microprocesorului în soclu poate fi uşor identificată studiind configuraţia

pinilor respectiv identificând cele două colţuri în care lipsesc pini.

Pârghia de blocare

Pini lipsă

Soclu

a. Se ridică pârghia de blocare;

 14

b. Se ridică rama de fixare a microprocesorului. Se va evita atingerea contactelor soclului

deoarece electricitatea statică din corp poate distruge placa de bază.

c. Se înlătură blindajul metalic care are rolul de a proteja contactele soclului

microprocesorului până la montarea acestuia;

d. Se înlătură protecţia terminalelor microprocesorului cu atenţie, evitându-se atingerea

terminalelor acestuia pentru a nu îl deteriora;
 15

e. Se prinde procesorul cu două degete, ca în figură, degajările practicate pe două laturi opuse
ale soclului facilitând poziţionarea corectă a acestuia;

f. Se aşează procesorul în poziţie, fără a forţa. După plasarea acestuia se vor rabate rama de
fixare şi pârghia de blocare, procesorul rămânând fixat.

g. Se montează radiatorul microprocesorului şi se conectează pe placa de bază cablul de

alimentare a ventilatorului.
 16

Notă: radiatorul trebuie să facă un contact cât mai bun cu suprafaţa microprocesorului.
Radiatoarele livrate de firma Intel împreună cu microprocesorul au aplicată pe suprafaţa care va intra
în contact cu acesta o pastă pentru facilitarea transferului termic, deci se pot imediat monta.

Montarea memoriei

Montarea memoriei se face mult mai simplu. Se deschid pârghiile de plastic care blochează
baretele de memorie, se introduc baretele în poziţie având în vedere orientarea acestora (vezi figura)
şi se apasă până când pârghiile de blocare revin la normal. După plasarea baretelor se verifică încă
odată închiderea completă a pârghiilor de blocare.
 17

Instalarea discului

Hard discul se montează în carcasă în poziţia indicată de fabricantul acesteia, de cele mai
multe ori sub unitatea de disc optic.

Conectarea discului se realizează folosind un cablu de alimentare (1) şi un cablu pentru date
(2). Cablul de date se conectează pe placa de bază la unul dintre conectorii SATA (SATA0 de exemplu).

1
2
3
 18

Instalarea unităţii de disc optic CD/DVD

Pentru calculatorul în curs de asamblare s-a optat pentru o unitate de disc optic combinată,
CD/DVD. Unitatea poate citi şi scrie atât pe CD cât şi pe DVD.

După montarea în amplasamentul din carcasă rezervat unităţii de CD în conformitate cu

indicaţiile constructorului carcasei, s-a conectat unitatea la placa de bază folosind conectori similari
celor folosiţi la conectarea unităţii de disc (SATA).

Instalarea altor unităţi periferice

Se poate opta pentru montrea într-unul dintre amplasamentele disponibile a unei unităţi de
citire-scriere carduri de memorie (SD, miniSD, microSD). Conectarea unităţii la placa de bază se
realizează folosind unul dintre conectorii USB neutilizaţi ai acesteia.

Practic în această etapă a asamblării mai trebuie realizate conectările conductorilor care
pornesc de la panoul frontal al carcasei (butonul de pornire, On/Off, butonul de resetare, indicatorul
funcţionării hard discului, precum şi doi conductori care pornesc de la conectorii USB). Pentru toate
acestea există amplasamente pe placa de bază, poziţia acestora fiind dată în documentaţia plăcii.
Carcasa poate avea şi un microîntrerupător care sesizează deschiderea acesteia. Cablul acestuia poate
fi conectat pe placa de bază astfel încât înlăturarea carcasei să provoace întreruperea funcţionării
sursei.

În final se va realiza conectarea sursei de alimentare la placa de bază. Aceasta se realizează

prin doi conectori, unul lat şi unul îngust, cu 8 contacte. Cel lat se conectează pe o latură a plăcii de
bază iar cel îngust are un amplasament în vecinătatea procesorului. Neconectarea conectorului de
lânga procesor poate duce la distrugerea plăcii de bază!
 19

Pornirea calculatorului

După închiderea carcasei se va conecta mouse-ul, tastatura, monitorul şi se va porni

calculatorul. Dacă montajul s-a realizat corect, pe ecranul monitorului va apărea logo-ul firmei
producătoare şi mesajul:

DEL -> BIOS setup