Sunteți pe pagina 1din 4

Decizie nr.

4621/2012 din 30-nov-2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Decizie

din 30 noiembrie 2012

4621/2012

Text speţă

Asupra recursului de faţă:


Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei şi hotărârea primei instanţe.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios
administrative şi fiscal, sub nr. 58/44/2012, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
C.G.G.F., suspendarea executării Deciziei nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de pârâtă până la pronunţarea
irevocabilă a instanţei de fond cu privire la acţiunea privind anularea acestui act.
Prin Sentinţa nr. 83 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi
fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul C.G.G.F. şi a suspendat
executarea Deciziei nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de pârâta C.G.G.F. până la soluţionarea irevocabilă
a acţiunii în anularea respectivului act.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că suspendarea executării actelor administrative constituie un
instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, în vederea
respectării principiului legalităţii.
Cu toate acestea suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie în cadrul
căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenţei dreptului întrucât în cadrul
procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat
fondul litigului.
Curtea a mai constatat că, în cauză, reclamantul a subsumat cerinţei legale a cazului bine justificat
împrejurarea nulităţii actului contestat pentru motivele dezvoltate în cuprinsul cererii de suspendare, astfel
că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamanta
din prezenta cauză.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, Curtea a reţinut că îndepărtarea reclamantului de la locul de
muncă în care a funcţionat o perioadă considerabilă este de natură a-l lipsi în primul rând de veniturile
salariale şi poate fi subsumată condiţiei pagubei iminente în accepţiunea dată de legiuitor la art. 2 lit. ş) din
Legea nr. 554/2004, neimportând dificultăţile autorităţii pârâtei în gestionarea situaţiei create de
desfiinţarea unor posturi.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G.F. – C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul pârât a
susţinut, în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condiţiile legale
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi prevenirea
unei pagube iminente.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă, obiectul cererii de suspendare a executării îl constituie Decizia
nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de C.G.G.F., prin care reclamantul B.M. a fost eliberat din funcţia
publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior la secţia Jud. Vrancea a G.F., ca
urmare a reorganizării G.F., potrivit noii structuri organizatorice aprobate prin Ordinul nr. 2253/2011 al
preşedintelui A.N.A.F.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi
completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza
şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui
act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres
în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege
(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine
justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios
administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la
soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care
instanţa va constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi
necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele
împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa
legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru
conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie
să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului
administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept
care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act
administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu
privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act
administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în
temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea
importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului
sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
Or, în cauză, reclamantul a susţinut că ar exista un caz bine justificat datorită faptului că Ordinul nr. 2253/
2011 emis de preşedintele A.N.A.F. nu ar fi fost publicat în M. Of., deşi este un act administrativ cu
caracter normativ, ceea ce atrage inexistenţa acestui ordin şi, implicit, atrage nulitatea Deciziei nr. 1329 din
19 august 2011 emisă de C.G.G.F., la baza emiterii căreia a stat.
Într-adevăr, Ordinul nr. 2253/2011 emis de preşedintele A.N.A.F., prin care a fost aprobată structura
organizatorică şi statele de funcţii de la C.G.G. şi de la secţiile judeţene, nu a fost publicat în M. Of. al
României, dar acest lucru nu era necesar din moment ce acest ordin nu este un act administrativ cu caracter
normativ, ci este un act administrativ cu caracter individual, emis pentru aplicarea dispoziţiilor H.G. nr.
1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea G.F., aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în
vedere producerea unui prejudiciul
În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcţia publică deţinută şi numirea sa în noua
funcţie din noul stat de funcţii, veniturile acestuia au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are
la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul
său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
În plus, Înalta Curte reţine că acţiunea reclamantului, care viza anularea actului administrativ respectiv, a
fost respinsă de instanţa de fond, acest fapt reprezentând o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se
bucură această decizie, ca orice act administrativ emis în baza legii şi pentru aplicarea în concret a legii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv
pentru care, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată cu consecinţa
respingerii cererii de suspendare formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.F. – C.G. împotriva Sentinţei nr. 83 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel
Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de B.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

S-ar putea să vă placă și