Sunteți pe pagina 1din 155

giannijollys

NANCY THAYER

Un zâmbet
ca o zi
de prim`var`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
SILVIA IORGULESCU

ALCRIS
Romance
giannijollys

Prolog

Kendra Lovejoy st`tea \n holul s`lii de cinema, abia observând


mul]imea g`l`gioas` care o \nconjura. Aflase r`spunsul pe care \l
c`uta. Ce ciudat! S` g`se[ti solu]ia vie]ii tale \ntr-un film vechi.
Era momentul s` pun` din nou st`pânire pe via]a ei. S` ri[te. |n
ultimii doi ani se comportase ca o la[`, pretinzând c` totul avea s`
fie bine, f`r` s` fac` nici una dintre schimb`rile necesare.
Ie[i din cl`dire [i fu \nconjurat` de un grup de str`ini. Toat`
lumea se opri la curb`, a[teptând s` se schimbe culoarea
semaforului pentru a putea trece vizavi, \n parcare. Ma[ina Kendrei
se afla acolo, dar n-avea de gând s` se \ntoarc` \nc` la casa
p`rin]ilor ei. Mintea ei era plin` de imagini [i sentimente care
trebuia clarificate. Trebuia s`-[i pun` ordine \n gânduri, a[a cum \i
sugerase terapeuta ei. O femeie \n vârst` din preajma ei \[i b`tu
consoarta pe bra] cu un gest \n]eleg`tor.
– {tiu, dragule. Prima dat` când am v`zut "O dragoste de
neuitat", [i eu m-am sim]it cople[it`.
6 NANCY THAYER

Kendra se uit` spre b`rbat, dar acesta p`rea mai degrab`


plictisit.
Nu se mi[c` pân` când cineva n-o \mpinse [i o f`cu s` mearg`.
Se d`du un pas \napoi [i se sprijini de un zid, a[teptând ca emo]iile
s`-i treac`.
Privind strada San Antonio \n lumina târzie a zilei, z`ri o
cofet`rie. Se hot`r\ s` se duc` \ntr-acolo, s` se odihneasc` pu]in la
o mas` [i s` se gândeasc`. Filmul stârnise \n ea prea multe emo]ii,
care se ad`ugau la starea ei de confuzie din ultima vreme. Trebuia
s` fie singur` [i s` ia ni[te hot`râri importante.
Peste dou` minute, se afla \n cofet`rie, cu o cafea [i un ecler \n
fa]`.
Dup` doi ani de la desp`r]irea de Dan [i dup` luni de tratament
– câte dou` [edin]e pe s`pt`mân` – era momentul s` ia o decizie.
Se putea \ntoarce la Dan, putea s` \nceap` o via]` nou`, \n
condi]iile dorite de ea?
Un singur sentiment era mai puternic decât toate. {i anume
dragostea ei pentru Dan.
|l iubise din prima clip` când \l v`zuse, din liceu. De atunci, \i
fusese cel mai bun prieten, iubit [i amant, pân` când se
desp`r]iser`, acum doi ani.
Dan nu fusese niciodat` capabil s`-i ofere dragostea de care
avea nevoie. Avea o personalitate atât de puternic`, \ncât o domina
instinctiv.
Pe atunci, Kendra crezuse c` n-avea alt` posibilitate decât aceea
de a-l urma supus`. Dan devenise punctul principal al existen]ei ei.
Dup` câ]iva ani, \[i d`duse seama c` nu mai putea exista
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 7

independent de el. Dup` moartea feti]ei lor de câteva luni, \l


p`r`sise. Realizase c` era singurul mod prin care ar fi putut s`
supravie]uiasc`.
|i spusese c` "vrea s` se reg`seasc`", chiar dac` nu [tia ce
\nsemnau cu adev`rat aceste cuvinte. Tot ce contase pentru ea \n
acele momente, era s` fug` cât mai departe de el [i de dragostea lui
sufocant`.
Acum, dup` doi ani, aflase \n sfâr[it ce \nsemna aceast` expresie
atât de des folosit`.
A te reg`si pe tine \nsemna s`-]i formezi propriile opinii [i s` le
po]i ap`ra. S` descoperi propriul t`u gust \n materie de haine,
muzic`, lectur`, tot ce ]ine de stilul de via]`. S` iei propriile decizii
\n lucrurile care conteaz` pentru tine.
S` afle cine era cu adev`rat \nsemna [i s` se lupte cu emo]iile
cople[itoare care o cuprindeau din când \n când. S` \nve]e s` se
descurce \n fa]a perioadelor de depresie [i s` lupte cu gândurile
negre care o asaltau. Simplu de zis, dar greu de f`cut, \[i zise ea,
luând \nc` o \nghi]itur` de ecler. Dar \nv`]a \n sfâr[it ce trebuia s`
fac` [i iat` c` se sim]ea bine. Ca acum. Se sim]ea puternic`.
Peste o s`pt`mân`, Dan se va \ntoarce la Houston din Israel [i
va veni la San Antonio s-o vad`. Imediat dup` desp`r]ire, \ncepuse
s` lucreze \n str`in`tate – Orientul Mijlociu, Africa, Europa. Dup`
fiecare proiect, se \ntorcea la San Antonio [i o ruga s` revin` \n via]a
lui. Dup` fiecare refuz, pleca departe [i muncea din nou ca un
nebun. |n timpul fiec`rei vizite, se certau. El o \ntreba când avea s`
fie preg`tit` pentru \mp`care, iar ea r`spundea de fiecare dat` c`
nu [tie.
8 NANCY THAYER

De data asta, r`spunsul va fi diferit.


De data asta, \[i dorea din tot sufletul s` fie din nou al`turi de
el.
Voia s` r`mân` gravid` [i s` aib` un nou copil, de[i exista
posibilitatea s`-l piard` [i pe acesta din pricina sindromului mor]ii
subite. Feti]a ei murise la patru luni. Kendra refuz` s` se mai
gândeasc` la toate astea. Oricât de dureros fusese acest eveniment,
nu mai putea schimba nimic \n desf`[urarea lui. Trecutul nu mai
conta. Numai viitorul.
{i-l dorea \napoi pe Dan, dar \[i dorea \n acela[i timp s` r`mân`
independent`. |[i dorea s` fac` dragoste cu el atunci când voia, nu
când \[i dorea el.
Voia s` aib` mai mult control asupra rela]iei. Ea [i numai ea era
responsabil` de propriile decizii.
Kendra puse cea[ca de cafea pe mas` [i privi afar`, pe fereastr`,
st`zile aglomerate. Era aproape \ntuneric. Voia... Voia atât de
multe, [i iat` c` putea \n sfâr[it s` lupte pentru dorin]ele sale.
Miza era uria[`. Dac` va reu[i s`-l \mblânzeasc` pe Dan, va avea
tot ce [i-a dorit vreodat`: dragoste, familie, o via]` plin`. Dac` e[ua,
lucrurile aveau s` stea la fel ca \n clipa de fa]`: va r`mâne singur`,
va fi la fel de speriat`. Avea totul de pierdut sau de câ[tigat.
Zâmbi. Avusese nevoie de doi ani pentru a ajunge la o concluzie
atât de simpl`.
Nu era nimic r`u \n a-]i dori dragoste. |l iubea mult pe Dan. {i
el o iubea din tot sufletul [i o dorea \napoi \n via]a lui. |ntotdeauna
va avea o personalitate puternic`, dar dac` va reu[i s`-[i spun` [i ea
punctul de vedere, o va asculta [i-i va aprecia opiniile.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 9

Da! Iat` ingredientele necesare unei rela]ii profunde [i durabile.


Atunci, ce naiba f`cea aici? Trebuia s` ac]ioneze imediat.
Incapabil` s` mai r`mân` pe loc o secund` \n plus, Kendra se
ridic`, puse banii pe mas` [i ie[i prin u[a de sticl`. Soarele aproape
disp`ruse \n spatele cl`dirilor.
Cu pa[i siguri [i totu[i emo]ionat` din pricina entuziasmului
care o cuprinsese, aproape c` alerg` pân` la col]ul str`zii. |n Israel
era noapte. Probabil c` Dan dormea. Foarte bine. Oricum, \l va
suna \ndat`. Trebuia s`-l anun]e imediat despre hot`rârile luate.
Trebuia s` afle c` voia s` fie cu el tot restul vie]ii, dar c` avea [i ea
de pus câteva condi]ii. Dan le va discuta, dar pân` la urm` le va
accepta. Trebuia s-o fac`, de dragul amândurora.
A[tept` ner`bd`toare s` se schimbe culoare semaforului.
Oamenii se \mpu]inaser`.
Filmul \ncepuse s` ruleze din nou.
Kendra p`[i \n strad`. Atunci când z`ri lumina cenu[ie a
farurilor, era deja prea târziu. Fu ridicat` \n aer, trupul i se lovi de
capot`, apoi se rostogoli pe caldarâm. La \nceput fu stupefiat`, apoi
amor]it`. |ncerc` s` se mi[te, dar membrele refuzar` s-o asculte.
Portierele ma[inii se trântir` cu zgomot [i oamenii din ma[in`
n`v`lir` afar`.
– N-a fost vina mea, insista o voce cu accent texan. Mi-a ie[it \n
fa]`. Am frânat cât am putut de repede, dar a fost prea târziu.
Kendra sim]ea c` se dedubleaz`. O parte din ea se deta[ase de
suferin]` [i-i observa senin` pe cei din jur. O alt` parte \ncerca s` le
spun` c` trebuia s`-l sune pe Dan. Dar nu putea nici m`car
deschide ochii. Un geam`t surd se auzea din propria ei fiin]`, apoi
10 NANCY THAYER

realiz` c` \ncepuse s` se \ndep`rteze de ceilal]i. Nu! Nu vreau s`


mor! Nu acum, când \n sfâr[it se hot`râse s`-[i schimbe via]a.
Trebuie s`-i spun lui Dan, se gândi Kendra. Ajuta]i-m` s` scap!
Nu po]i s` scapi, vei muri, \i r`spunse o voce din interiorul ei.
Nu! Nu acum! Nu când sunt atât de aproape... Lacrimile
\ncepur` s`-i curg` din ochii \nchi[i.
Spune-ne ce vrei s` vorbe[ti cu el, r`sun` o voce \n preajma ei.
Promitem c`-l vom anun]a.
Amintiri din via]a lor \mpreun` trecur` cu rapiditate prin mintea
Kendrei. Ultimele [ase luni din via]a ei [i siguran]a c` era iubit` de
b`rbatul pe care-l iubea \i erau de-ajuns.
|l iubesc atât de mult, se gândi ea, realizând c` pierduse
contactul cu vocile din preajm`. Sirena ambulan]ei se auzi \n
apropiere, dar Kendra era atent` numai la vocea pe care o auzea \n
mintea ei.
Mi-a[ dori s` pute]i s`-i duce]i gândurile mele \n dar. S`-i
spune]i c` am fost prea slab`. Nu-i vina lui.
A[a vom face, r`spunse vocea.
Kendra se relax`. Nu mai putea. Trebuia s` renun]e. Cineva \i va
duce mesajul lui Dan.
Totul \n jur se \ntunec`. Nu mai sim]ea asfaltul de sub ea. I se
p`rea c` se \nal]`.
Vocea care o ajutase era a unei persoane care se schimb` sub
ochii ei \ntr-o femeie asem`n`toare cu Kendra \ns`[i. Astfel, \i va fi
mai u[or s`-l g`seasc` pe Dan, se gândi ea. S`-l g`seasc`, s`-i explice
totul, s`-l iubeasc`. Kendra zâmbi.
Stai, nu pleca \nc`, \i zise vocea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 11

Prea târziu, r`spunse Kendra. {tii ce trebuie s` faci. Mi-ai


promis.
Când se petrecu acel accident pe strada din San Antonio, Texas,
mi-am dat seama imediat c` noi, c` eu, m` voi ocupa de problema
asta.
Dup` moartea ei, trebuia s` ne amestec`m \n mul]ime, [i
nimeni nu trebuia s` [tie c` ne afl`m aici.
I-am luat \nf`]i[area [i i-am absorbit gândurile. Am obosit, iar
femeia care z`cea \n mijlocul drumului devena din ce \n ce mai
slab`. Am \ncercat s-o lini[tesc, s`-i spun c` i-am re]inut gândurile,
dar dorin]a ei de a tr`i se ripisea rapid.
A murit brusc [i n-am reu[it s` facem complet transformarea.
Ne-am gândit la alternative. Ar trebui s` c`ut`m alt individ pentru
a-i completa personalitatea? Vom c`uta \n baza de date. Avem toate
amintirile ei din ultimele [ase luni. Ar trebui s` fie de-ajuns pentru
urm`toarele dou` s`pt`mâni – timpul maxim alocat misiunii.
|ncet-\ncet, ne-am ridicat \n picioare. Ne-am sim]it ciudat, dar
destul de bine.
Ne-am mi[cat bra]ele. Degetele ei erau lungi [i suple.
Ne-am mi[cat buzele [i ne-am spus numele.
Kendra Lovejoy.
Când ambulan]a se \ndrept` spre spital, noi eram Kendra
Lovejoy. Ie[ir`m din umbr` [i ne \ndreptar`m spre cel mai apropiat
bar.
Era momentul s` \ncepem.
giannijollys

Capitolul 1

Când Dan Lovejoy se trezi, privi nedumerit \n jur. Se afla \n


apartamentul \n care se mutase dup` desp`r]irea de Kendra. |n
majoritatea timpului era plecat din ]ar`, astfel c` nu se obosise
s`-[i decoreze spa]iul \n care locuia. Dormitorul era numai pe
jum`tate mobilat.
Nu avea decât un pat, un dulap [i un scaun. Pe pere]i nu existau
tablouri [i \n dulap erau numai câteva haine personale, scoase \n
grab` din geamantanele care z`ceau pe jos. Livingul avea
aproximativ aceea[i \nf`]i[are. |ntr-un col] se aflau câteva c`r]i,
al`turi de dou`-trei scrisori nedesf`cute.
Deodat`, toate acestea i se p`rur` insuficiente. Sim]ea c` are
nevoie de mai mult.
I se oferise o slujb` permanent` peste hotare [i, pentru prima
dat` de când Kendra \l p`r`sise, \ncepuse s` se gândeasc` temeinic
la aceast` posibilitate. Deja \ncetase s` mai spere c` so]ia lui se va
\ntoarce la el. |n fiecare noapte visa la fericirea de a se afla din nou
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 13

\mpreun`. {i \n fiecare diminea]` se trezea cu dezam`girea de a fi


tot singur.
Se rostogoli pe o parte a patului [i se ridic`.
Primise un mesaj de la p`rin]ii Kendrei, \n care \l rugau s`-i sune
\ndat`. Era semn r`u. P`rin]ii so]iei nu sunau decât dac` aveau ve[ti
proaste sau dac` aveau nevoie de bani.
Chiar atunci, se auzi soneria telefonului. Tres`ri, privindu-[i
ceasul. Dormise dou`zeci [i patru de ore f`r` \ntrerupere. |n sfâr[it,
reu[ise s` se relaxeze. R`spunse la cea de-a cincea sonerie.
– Dan! M` bucur foarte mult c` te-ai \ntors! se auzi vocea lui Ed,
tat`l Kendrei.
– Mul]umesc. Chiar acum aveam de gând s` te sun. Zborul
mi-a fost anulat [i am ajuns acas` cu dou` zile \ntârziere. Ce s-a
\ntâmplat? E ceva urgent?
– E vorba de Kendra, r`spunse Ed cu o voce stins`, \n timp ce
mâna lui Dan se strânse pe receptor. A murit, Dan, continu` Ed.
Micu]a mea Kendra a murit. Doamne! |nc` nu-mi vine s` cred!
Dan auzi cuvintele, dar nu le pricepu sensul. Probabil c`
\n]elesese gre[it. Nu se putea. Nu! Ed nu [tia ce spune! Gândurile
\i zburar` la so]ia lui, vie [i voioas` ca o raz` de soare. O iubea din
toat` inima. Nimic nu i se putea \ntâmpla ei. Nu putea permite a[a
ceva.
– Ce spui? \ntreb` el. Vocea b`rbatului se frânse de câteva ori
\nainte de a putea termina povestea.
– Kendra s-a dus la film [i, când a ie[it din cinematograf, a fost
lovit` de o ma[in`. A... murit \n câteva minute, ad`ug` b`trânul,
\ncepând s` plâng`.
14 NANCY THAYER

Dan privea zidul alb din fa]a lui [i n-o vedea \n fa]a ochilor decât
pe Kendra.
– Când? reu[i el s` \ntrebe.
– Acum [ase zile. Tocmai aflase c` te \ntorci [i eram cu to]ii
foarte bucuro[i... Psihologul spunea c` \n sfâr[it realizase progrese
substan]iale. Abia a[tepta s` te vad`. Vorbea despre \mp`care, era
convins` c` mariajul vostru mai are [anse... Era atât de
\ncrez`toare... Cu to]ii eram convin[i c` \ntregul co[mar luase
sfâr[it!
Dan se sim]i de parc` un pumn uria[ \l lovise \n stomac. |nghi]i
cu greu. Kendra. Kendra lui. Murise. Nu se putea, nu se putea...
– Ed, \ncepu el, dar gândurile refuzau s` se transforme \n
cuvinte.
– {tiu, zise b`trânul, \necându-se. Nu mai e nimic de zis. |mi
pare atât de r`u, Dan. Ne-am str`duit atât s` fie totul bine, dar
Dumnezeu nu ne-a permis s` ne bucur`m de lini[te. Copilul meu,
singurul meu copil...
Dan \nghi]i. |n gur`, sim]i un gust amar de fiere.
– Te sun mai târziu.
Trânti telefonul la loc \n furc` [i alerg` \n buc`t`rie s` vomite \n
chiuvet`. {i-ar fi dorit ca la fel de u[or s` poat` sc`pa [i de
disperarea care-l cuprinsese [i de durerea care i se \mpr`[tiase \n
tot trupul. Mâinile i se strânser` pe burt`. Totul \l durea. Doamne!
|l durea atât de tare, \ncât [i-ar fi dorit s`-[i rup` coastele, s`-[i
scoat` inima [i s-o arunce afar`.
Lacrimile \ncepur` s` curg` \n torente interminabile [i o dat` cu
ele ap`rur` [i suspinele, care-i cutremurau trupul. |n lumina difuz`
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 15

a camerei, st`tea jos, pe podea, cl`tinându-[i capul f`r` \ncetare. |n


ultimii doi ani nu-[i dorise decât o nou` [ans` de a-i ar`ta Kendrei
cât o iubea. Pierduser` atât de mult, când pierduser` copilul! Cât`
suferin]` mai puteau \ndura? |ntr-o lume nebun`, haotic`, tot ce
voia era \nc` o [ans`. Nu era foarte mult, nu? Iat` c` se \n[elase.

***

– Haide, b`iete, te descurci de minune, zise noua Kendra c`tre


b`rbatul care se afla lâng` ea \n barul plin de fum.
– E[ti foarte fumoas`, \ngân` el, neputând pronun]a corect
cuvintele.
– {i tu e[ti dr`gu], dar [i foarte beat. Frumos [i beat, r`spunse
ea cu duritate.
– Te iubesc!
– Nu cred c` vreunul dintre noi cunoa[te acest sentiment,
dragul meu.
– Ba da, ba da, protest` b`rbatul, punându-[i capul pe um`rul
ei.
Ea se \ndep`rt` [i-i sprijini capul de sp`tarul scaunului.
– |mi pare r`u, Larry, dar trebuie s` plec acas`.
Larry \ncerc` s` se ridice, dar e[u` lamentabil [i \n`l]` \n aer un
bra] \ntreb`tor.
– Acas`? Unde acas`?
Ea zâmbi [i r`spunse:
16 NANCY THAYER

– Casa mea e mult mai departe decât a ta!


– Nu pleca.
– Trebuie, \l contrazise ea. A, [i mul]umesc pentru amabila ta
dona]ie, ad`ug` ea cu un surâs mali]ios.
Avea un ciudat sim] al umorului. Nu era sigur` dac`-i apar]ine
sau dac` era o calitate preluat` de la Kendra cea original`.
Ie[i din bar [i ajunse \n parcarea \ntunecat`. Respir` adânc,
privind spre cer [i sperând c` va descoperi acolo un r`spuns la
\ntreb`rile ei nerostite. Stelele nu se vedeau prea bine din pricina
luminilor din ora[, astfel c` \ncerc` doar s` ghiceasc` direc]ia
exact` a planetei ei.
Ieri, \[i \ntâlnise un seam`n care-[i ratase misiunea. |n loc s`-i
par` r`u pentru el, se sim]ise mândr` c` ea reu[ise. |n timp ce
celuilalt membru al echipei nu i se oferise nici o posibilitate s`
colecteze vreo mostr` de ADN, Kendra g`sise patru donatori
involuntari, b`rba]i puternici [i frumo[i.
|n seara asta, frem`tase când b`rbatul din bar o atinsese. Iat` o
emo]ie, un sentiment uman. Oare se adapta condi]iei umane mai
repede decât ar fi trebuit? Poate c` trupul \i era prea obosit pentru
a o mai ajuta. Va petrece \nc` o noapte la hotelul unde \nchiriase o
camer`, iar mâine dup`-amiaz` va face autostopul c`tre Texas [i
c`tre nava mam` ascuns` \n`untrul muntelui.
Faptul c`-i promisese Kendrei c`-i va spune so]ului ei ce sim]ea
pentru el – era vorba despre emo]ia aceea numit` dragoste – o
\ndatora s`-l g`seasc` pe Dan Lovejoy. |i descoperise pe p`rin]ii
femeii [i le citise gândurile. Din câte descoperise, Dan strebuia s`
se afle deja la San Antonio. Dac` nu reu[ea s`-l contacteze pân`
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 17

mâine, era for]at` s` plece f`r` s`-[i \ndeplineasc` misiunea. Cu cât


petrecea mai mult timp pe P`mânt, cu atât aceast` promisiune i se
p`rea mai important`. |l va g`si pe Dan Lovejoy \ntr-un fel sau altul.
Probabil c` b`rbatul trecuse printr-un [oc teribil.

***

Când soarele se rev`rs` asupra ora[ului, Dan termin` de aranjat


bagajul \n ma[in`. Chiar dac` \ncerca s` nu se mai gândeasc` la
Kendra, gândurile i se \ntorceau mereu numai la ea. Cu atât mai
mult cu cât trebuia s` se \ndrepte c`tre San Antonio. La mormântul
Kendrei.
Gândul la ea \l absorbea atât de tare, \ncât lunga c`l`torie i se
p`ru un drum de numai câteva minute.
Kendra. Kendra. Kendra.
|ncepu s` se gândeasc` la prima dat` când o \ntâlnise...
P`rul ei p`rea negru ca noaptea, dar când \l vedeai \n lumin`,
avea luciri ar`mii. St`tea \n curtea liceului, \ntr-un grup de colegi.
El se certa cu un alt b`iat, care-l tachina \n leg`tur` cu greutatea sa.
Deodat`, privirea \i fu atras` de ea. Capul Kendrei era \nclinat
\ntr-o parte \ntreb`tor, \n timp ce privea disputa celor doi. Rivalul
s`u profit` de momentul lui de neaten]ie [i-l lovi tare cu pumnul \n
stomac.
Din pricina frumoasei Kendra, chiar a doua zi \ncepuse un
regim de sl`bire.
18 NANCY THAYER

Kendra... Când o dusese la balul liceului, fusese atât de fericit!


Era cea mai frumoas` fat` de pe p`mânt. Purta o rochie lung` de
culoarea piersicii. P`rea un \nger. |n acea sear`, \nainte de a o duce
acas`, oprise ma[ina pe un drum l`turalnic. Kendra fusese foarte
r`bd`toare cu \ncerc`rile lui stângace de a o s`ruta.
Kendra... Dup` absolvire, o dusese la un motel, unde f`cuse
dragoste cu ea pentru prima dat`, plin de ner`bdare. O lun` dup`
aceea, se c`s`torir` civil. Amândou` familiile s`rb`torir` unirea
destinelor celor doi tineri. Peste dou` s`pt`mâni, Kendra pierduse
sarcina. Avuseser` nevoie de ani de zile pentru a concepe un nou
copil.
Kendra... Acum trei ani, murise copila lor de patru luni,
Hannah. |n prima noapte, plânseser` \mpreun`. Hannah fusese un
copila[ minunat, cu ochii alba[tri [i p`rul negru. Le lipsise atât de
mult...
San Antonio ap`ru la orizont [i Dan se str`dui s` se rup` de
amintiri. Se va opri pu]in la Ed [i la Margaret, va vizita mormântul
Kendrei, apoi se va \ndrepta spre vest. Voia s` fie singur, s`-[i
reg`seasc` lini[tea.

***

Era ora prânzului atunci când Kendra pl`ti camera [i p`[i \n


strad`, cu geanta pe um`r. Mergea vesel` [i nep`s`toare, privind la
minunata lume a p`mântenilor. Peste dou` sau trei zile se va afla
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 19

pe nava-mam` [i se va \ntoarce acas`. Tot acest fabulos, colorat


univers avea s` r`mân` \n urm`.
Un sentiment asem`n`tor regretului puse st`pânire pe ea, dar
\[i reveni repede. Aceasta nu era planeta ei, nu era lumea ei. Acas`
\[i va reg`si lini[tea, nu aici, \ntr-o lume de barbari.
{oseaua c`tre Del Rio se afla la câ]iva kilometri distan]`. Se
hot`r\ s` mearg` pe jos, pentru c`-i pl`cea din ce \n ce mai mult
noua senza]ie. Acas`, noi – se opri [i apoi substitui pluralului
singularul din limba p`mântenilor – eu a[ fi alunecat u[or pe
p`mânt.
|nc` o dat`, \ncerc` s` intre \n contact cu un gardian care s`-i
dea ni[te informa]ii. |ntreb`rile ei nu primir` nici un r`spuns. Era
ciudat, dar n-avea de ce s` se \ngrijoreze. Cauza cea mai probabil`
era c` nu absorbise integral amintirile Kendrei. Oft`. Poporul ei nu
[tia chiar atât de multe despre p`mânteni.
Când aterizase, crezuse c` lec]iile f`cute cu profesori de elit` [i
casetele preg`titoare \i vor l`muri toate aspectele vie]ii pe Terra. Nu
se \ntâmplase \ns` a[a. Odat` ajuns`, fusese nevoit` s` pun` la
b`taie toate cuno[tin]ele ei, dar [i pe cele ale Kendrei, pentru c`
metodele \nv`]ate acas` nu erau practicabile pe teren.

***

Dan se afla la mormântul Kendrei. |nc` nu-i venea s`-[i cread`


ochilor. Iarba fusese r`scolit`, ca [i cum o pas`re gigant ar fi s`pat
20 NANCY THAYER

p`mântul cu ghearele. Lâng` mormânt, se afla o statuie din


marmur` \nchipuind un \nger cu aripile desf`cute. La baza lui,
\nchis` \ntr-o cutie de sticl`, era o poz` a lui Hannah. Feti]a zâmbea
foarte fericit`. Era o poz` atât de frumoas`, \ncât te durea inima
s-o vezi acolo, [i de aceea Dan nici nu venea prea des la mormânt.
Doare atât de tare s` pierzi o fiin]` iubit`!
Oricât de mult ar fi \ncercat s` se ab]in`, lacrimile \ncepur` s`-i
curg` pe obraji. Cele dou` fiin]e pe care le iubise din toat` inima
se aflau acolo, iar el r`m`sese singur. Dac` i s-ar mai fi dat m`car o
[ans` s` le arate cât de mult le iubea! Dac`...
Dan se hot`r\ s` plece. Acceptase c` so]ia lui murise.
Nu era un vis. Era un co[mar.
Cu gândurile aiurea, se \ndrept` spre micul or`[el Del Rio.
Mâinile strângeau cu putere volanul. Mintea \i era \nce]o[at`,
amortizând parc` [ocul ultimelor dou` zile. {tiind c` durerea se va
\ntoarce, accept` bucuros scurta perioad` de amor]eal` care-l
cuprinsese.
Rezervorul era numai pe sfert plin. Trebuia s` opreasc` la o
benzin`rie acum, [i nu pe autostrad`.
Chiar atunci, se \ntâmpl` ceva ciudat. Mintea i se opri \n loc
pentru o clip`. V`zu imaginea trupului Kendrei z`când pe asfalt.
Clipi. Piciorul \i ap`s` pe frân`.
Mai clipi o dat` [i observ` o femeie \nalt` [i sl`bu]` stând pe
marginea drumului. P`rul ei negru de culoarea c`rbunelui avea
sclipiri ar`mii \n lumina dup`-amiezii. Zâmbetul ei \i era atât de
familiar! Se uit` din nou \n oglind`. Cartonul pe care-l ]inea \n
mân` ar`ta c` se \ndrepta spre Big Bend.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 21

Pentru o secund`, i se p`ru c` vede scrise acolo cuvintele


"Bun`, Dan". Era imposibil.
Nu putea trece mai departe, n-o putea l`sa acolo. O parte din el
ar fi vrut s-o dep`[easc`. {i totu[i, opri ma[ina.
O ciudat` euforie \l cuprinse. Era vr`jit. Ar fi vrut s` strige de
bucurie.
Deschise portiera [i zise scurt:
– Urc`!
Kendra. Era chipul ei. Zâmbetul ei. Ochii ei, care ascundeau
atâtea secrete. Femeia se apropie zâmbind, [i cum ar fi [tiut prea
bine ce gânde[te [i ce simte el. Oare \nnebunise? Inima \i b`tea atât
de repede, \ncât \i era greu s` respire. |n urechi auzea un zgomot
continuu.
Ea r`mase \n picioare, lâng` ma[in`.
– E[ti sigur c` e[ti preg`tit pentru asta? \ntreb` ea misterios.
– Urc`, repet` el.
Femeia se a[ez` pe scaun. Fiecare mi[care a ei \i amintea de
Kendra. Nu numai \nf`]i[area, dar [i personalitatea ei era
asem`n`toare cu cea a so]iei sale.
Era Kendra!
Femeia oft`, \ntinzându-se \n scaun.
– E mai cald ca-n iad, afar`.
Ochii i se \nchiser` pentru un moment, apoi \i deschise [i se uit`
spre el. Privirea lor \i era atât de familiar`.
– Tu e[ti Dan.
El aprob` din cap, incapabil s` deschid` gura. Gândurile \i
alergau haotic prin minte. Tr`ia un vis.
22 NANCY THAYER

– Tu cine e[ti?
– Kendra.
– Kendra a murit. Cine e[ti?
– O, dragule. Am uitat c` trebuie s`-]i explic totul \nainte.
– Cine e[ti? repet` el.
– Condu, porunci ea, fluturându-[i mâna prin fa]a lui. Putem
vorbi \ntre timp. Ce coinciden]` c` te \ndrep]i tot c`tre Big Bend,
nu?
El \ncuviin]` din nou, t`cut. Ceva \i spuse s` a[tepte,
r`spunsurile vor veni. Din dou` \n dou` secunde, privea \n direc]ia
ei, a[teptându-se parc` s` dispar`.
– Cine e[ti? insist` b`rbatul.
– Ai crede, dac` ]i-a[ spune c` sunt sora geam`n` a Kendrei?
– Nu.
– Dar ce ai crede?
– C`-mi lipse[te Kendra atât de mult, \ncât am halucina]ii.
De ce naiba se certa cu propria lui \nchipuire? A[a ceva nu se
putea \ntâmpla. Ed [i Margaret identificaser` trupul Kendrei. Dar \[i
dorea atât de mult s-o revad`, s`-i explice ce simte, s-o aud`
vorbind, \ncât...
Femeia se a[ez` picior peste picior.
– Bun, s` zicem c` nu sunt decât un rod al imagina]iei tale, Dan.
|]i pot auzi gândurile [i-]i pot da r`spunsurile de care ai nevoie.
Când vom ajunge la Big Bend, voi disp`rea. Apoi, \]i vei continua
via]a, dar voi [terge din mintea ta orice amintire legat` de mine.
}i-o vei aminti pe Kendra, dar nu pe mine.
Vocea ei [optea, dar o auzea foarte bine. Ah, nu era nebun.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 23

Trebuia numai s`-[i controleze emo]iile care o luaser` razna.


– Kendra a murit, Dan, exact cum ]i-au spus Ed [i Margaret. A
fost lovit` de o ma[in` la ie[irea din cinematograf.
– Cum? De ce?
– Pentru c` nu se uita pe unde merge. Se gândea la altceva. La
tine.
– De unde [tii? Doamne, sunt nebun! Nici m`car nu te afli aici.
Am suferit un [oc atât de mare \ncât mi-am pierdut min]ile.
– Nu vrei s` afli r`spunsurile pe care le a[tep]i? }i le pot spune.
Kendra m-a rugat s` fac asta \n locul ei.
Femeia se afla \nc` acolo, \n ciuda efortului s`u de a-i nega
existen]a. Ochii ei \l priveau... Ochii ei c`prui...
– {i la ce se gândea? capitul` el.
– C` e[ti o persoan` mai bun` decât ea. Voia s` se revan[eze fa]`
de tine pentru toat` durerea pe care ]i-a provocat-o \n ace[ti ultimi
ani. Spera ca voi doi s` ave]i [ansa de a o lua de la cap`t.
Dan cl`tin` din cap.
– Ce naiba se petrece aici? Nu \n]eleg! La naiba!
Era nervos [i frustrat.
Ea ridic` din umeri.
– |nceti[or. Pân` la urm`, toate lucrurile astea sunt la fel de noi
[i pentru mine. Preg`tirea pe care am primit-o nu acoper` \n
\ntregime situa]iile concrete. Dar dac` nu vrei s` [tii...
– Ce s` [tiu?
– R`spunsurile la \ntreb`rile care te chinuie. De fiecare dat`
când e[ti singur [i n-ai nimic altceva de f`cut, te \ntrebi de mii de
ori dac` ai gre[it sau nu. Descoperi mii de r`spunsuri, dar niciodat`
24 NANCY THAYER

nu reu[e[ti s` prive[ti lucrurile din perspectiva corect`. Nu po]i


accepta c` so]ia ta ar fi avut vreo vin`.
– N-a avut, ripost` el.
– S`-]i fie ru[ine, ridic` ea vocea. E[ti destul de mare pentru a
[ti c` nimeni n-are pe de-a-ntregul dreptate [i nimeni nu se \n[al`
total. Exemplul Kendrei, deci. Nu uita c` a fost singurul copil al
unor p`rin]i prea protectori. N-a avut niciodat` de-a face cu
problemele vie]ii reale, n-a \nv`]at s` fie puternic`. |nainte de
moartea lui Hannah, ea a condus c`snicia voastr`. Era un copil
r`sf`]at.
– Cum?
– Nu pricep de ce, dar \ntotdeauna ai crezut c` ai f`cut ceva
foarte r`u, de care nu e[ti con[tient. Ceva atât de r`u \ncât ai
\ndep`rtat-o de tine.
Profunzimea gândirii ei \l uimi.
– S` pui benzin`, Dan, \nainte s` r`mânem cu rezervorul gol.
B`rbatul \[i fix` din nou aten]ia asupra ei. St`tea calm` al`turi
de el, cu o expresie de mul]umire pe chip.
Cu o supunere t`cut` str`in` lui, opri la o benzin`rie din
apropiere. Dup` ce o privi \nc` o dat` lung pe femeia de lâng` el,
cobor\ din ma[in` [i f`cu plinul, \ntrebându-se când \[i va reveni \n
sim]iri [i când anume va reu[i s` scape de aceast` imagine a
Kendrei.
Se urc` \napoi \n ma[in`, dar femeia se afla tot acolo. A[tepta,
calm`, s` porneasc` mai departe. F`r` s-o scape din ochi, \ncepu s`
se gândeasc` la vorbele ei de mai devreme.
– Ce preg`tire? \ntreb` el. Ziceai ceva de o preg`tire...
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 25

– Avem casete \n care suntem \nv`]a]i despre obiceiurile


p`mântenilor. Din ele afl`m cum s` vorbim ca voi, istoria voastr` [i
evenimentele actuale.
El o privi uimit:
– Ce e[ti tu?
Kendra \[i plec` fruntea \ntr-o parte [i zâmbi:
– Sunt o herfronit`.
– Ce naiba \nseamn` asta? replic` el, frustrat. Lucrurile o luaser`
razna complet.
– E o planet` aflat` la o galaxie dep`rtare.
Dan ap`s` frâna, oprind brusc ma[ina. Se \ntoarse spre femeie
[i o prinse de umeri, nervos. Dar chiar \n clipa \n care o atinse,
gestul se transform` \ntr-o mângâiere.
– Nu m` r`ni, Dan. S` nu m` r`ne[ti niciodat`.
– Ce ai face dac` te-a[ bate?
Ochii ei mari [i c`prui \l privir` atât de calm, \ncât se lini[ti
imediat.
– Te-a[ adormi [i apoi a[ pleca \ndat`. Când te-ai trezi, n-ai mai
[ti nimic de mine, nici m`car c` m-ai \ntâlnit vreodat`. Mai r`u, ai
uita tot ce s-a \ntâmplat \n aceast` s`pt`mân`. Ar trebui s` afli din
nou despre moartea Kendrei [i s` retr`ie[ti durerea de a-i vedea
p`rin]ii [i mormântul.
– Po]i face a[a ceva? \ntreb` el, privind fascinat \n ochii ei.
– Da. N-am mai f`cut-o niciodat`, dar casetele ne-au \nv`]at
metodele pe care le putem folosi.
|ncepuse s-o cread`.
– {i cum vei face asta?
26 NANCY THAYER

– |]i voi amor]i mintea, apoi voi [terge amintirile pe care le


vreau [i le voi \nlocui cu alte \ntâmpl`ri. {tiam c` vei veni [i c` m`
vei lua de pe autostrad`, continu` ea explica]iile. Nu crezi c` e cam
mare coinciden]a?
– Mi s-a p`rut c-o v`d pe Kendra, se justific` el. De aceea am
oprit. Dar nu e[ti ea. |i semeni, dar nu e[ti ea.
– A[a e. Dar amintirile ei din ultimele [ase luni au devenit ale
mele. Am fost acolo când a murit [i i-am absorbit toate amintirile.
– De ce ai vrut s` m` \ntâlne[ti?
– Pentru c` m-a rugat s`-]i spun gândurile ei [i i-am promis s-o
ajut.
– Cum? Dar puteai foarte bine s` promi]i [i s` nu te ]ii de
cuvânt.
– Noi ne ]inem promisiunile. N-ar trebui s` promitem nimic
nim`nui de aici, dar Kendra era atât de... vulnerabil`.
– Asta-i prea de tot, replic` el. Era mai u[or s` nege ce auzea
decât s` accepte aceast` ciudat` realitate.
Un nou gând \[i f`cu loc \n mintea lui.
– Ai omorât-o?
– Nu, m-am aflat la locul potrivit \n momentul potrivit. Kendra
a fost leg`tura mea cu personalitatea uman`.
– Leg`tur`?
– A fost fiin]a de care am avut nevoie pentru a-mi crea o
identitate aici, pe P`mânt.
– Dar nu e[ti uman`!
– Nu, suntem mais, adic` o a treia genera]ie de... corcituri.
Planeta noastr` este foarte bun` \n matematic` [i inginerie. Specia
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 27

noastr` este foarte inteligent`, dar slab` din punct de vedere fizic.
Am \nceput s` c`ut`m o ras` cu care s` ne combin`m genele, o ras`
care s` ne ofere putere fizic` [i \n acela[i timp s` ne permit` s` ne
p`str`m puterile mentale. Am lucrat la asta timp de sute de ani [i
\n sfâr[it am reu[it.
– Vrei s` spui...
– ... c` sunt uman` din punct de vedere fizic, dar capacit`]ile
mele mentale sunt herfronite.
– Sunt nebun, sunt cu adev`rat nebun, repet` el.
– Nu, zise ea, atingându-i bra]ul. E[ti numai foarte, foarte
obosit. De ce nu m` la[i pe mine s` conduc? Ai putea s` dormi
câteva ore pe bancheta din spate.
– Nu, eu voi conduce.
– Cum vrei, r`spunse ea, privind drept \nainte [i a[teptând s`
porneasc` ma[ina.
El vâr\ cheia \n contact [i porni la drum. O born` kilometric`
ar`ta distan]a pân` la Castroville. Dac` nu era nebun [i femeia asta
era \ntr-adev`r cine pretindea c` este, ar putea s` opreasc` \n acest
ora[ [i s` cear` ajutor. Zâmbi cu triste]e, imaginându-se dând buzna
\ntr-o sec]ie de poli]ie [i ]ipând \n gura mare c` fusese atacat de
invadatori de pe alt` planet`. P`rea o scen` rupt` dintr-un film
fantastic de proast` calitate. Vor crede c` e nebun!
Conduse \n t`cere o jum`tate de or` \nainte s` ajung` \n
Castroville. Oare trebuia s` opreasc`?
Nu vei rezolva nimic, Dan, [i apoi te vei face de râs, r`sun` o
voce \n capul lui. Ah, era vocea ei, nu se \n[ela.
– Tu ai f`cut asta, o acuz` el.
28 NANCY THAYER

Ea recunoscu.
– Cum ai reu[it?
– E o tehnic` special`. Pot s` vorbesc direct min]ii tale.
– Eu pot s` fac acela[i lucru?
– Mie? Da. Celor din rasa ta, nu. Nu \nc`, \n orice caz. Mai ave]i
cinci sute de ani pân` s` \nv`]a]i asta.
– De unde [tii?
Ea ridic` din umeri.
– Casetele...
– A, da. Casetele preg`titoare. Dar mi-ai spus c` e[ti pe jum`tate
p`mântean`. A treia genera]ie. De ce \]i spui her...
– Herfronit`?
– Da. Explic`-mi.
– P`mântenii au f`cut progrese mari \n genetic` \n ultimii
cincizeci de ani. Dar \nainte de experimentele de laborator, v`
alegea]i perechea \n func]ie de teoria lui Darwin. Cele mai
puternice [i mai inteligente specimene se cuplau \ntre ele.
– Asta e valabil numai pentru animale, protest` Dan.
– Ascult`-m`! Chiar [i \n timpuri medievale, se dorea unirea
puterii [i a frumuse]ii pentru ob]inerea unor progenituri reu[ite.
A[a e [i pe planeta mea. Fiecare genera]ie vrea tot ce-i mai bun
pentru descenden]ii ei.
– Nu prea cred c` asta e acela[i lucru cu a te juca de-a genetica.
– Este exact acela[i lucru, \l corect` ea cu blânde]e. Doar c` voi
sunte]i ceva mai primitivi \nc`.
– |n]eleg. Pentru tine, p`mântenii nu reprezint` decât ni[te
cobai numai buni de studiat, spuse el t`ios.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 29

Ea p`ru surprins` c` Dan pricepea atât de repede.


– Exact! replic` ea fericit`.
– |]i ba]i joc de mine? ]ip` el.
– Nu.
– Vrei s` spui c` folosi]i oamenii pentru experimente?
– Da. |n felul `sta m-am n`scut eu.
– Prin mixarea celor dou` specii? Prin amestecul genelor?
– La \nceput, da.
– Cum?
– |n felul obi[nuit, chicoti ea.
– Vrei s` spui c` o herfronit` a venit pe planeta noastr`, s-a
\mperecheat cu un p`mântean, a avut un copil [i pe urm` l-a trim-
is pe el din nou pe P`mânt s` repete procedura?
– Da, se \ncrunt` ea. O metod` primitiv`, dar eficient`. Acum,
folosim alte mijloace. E mai simplu.
– Femeie, e[ti nebun`, constat` el cu dezgust. Cred c` locul t`u
e \ntr-un spital specializat \n probleme psihiatrice.
– De ce?
– Pentru c` mi-e greu s` cred c` un om ar face dragoste cu o
fiin]` ciudat` de pe alt` planet`.
– De ce?
– Pentru c` e dezgust`tor, de aia!
Ea \ntoarse capul [i-l privi cu ochii ei mari [i c`prui de parc`
s-ar fi uitat la el prin microscop.
Mâinile lui se \ncle[tar` pe volan. |ncerc` din r`sputeri s` lupte
\mpotriva c`ldurii care-i cuprinse m`runtaiele, dar efortul lui fu
zadarnic.
30 NANCY THAYER

– Opre[te-te! [opti el printre din]i, [i imediat presiunea sim]it`


\ncepu s` scad`.
Kendra se l`s` pe spate, cu ochii \nchi[i. P`rea foarte obosit`.
Trecur` prin Castroville f`r` s` \ncetineasc`. Ochii Kendrei
r`mase \nchi[i, iar capul i se sprijinea \n continuare de sp`tarul
scaunului. {tia c` nu doarme, ci c` era doar epuizat`. Oare faptul
c`-i putea controla mintea [i trupul o f`cuse s` oboseasc` atât de
tare? |n cazul `sta, trebuia s-o oboseasc` [i mai mult. Dar la ce bun?
se \ntreb` el. Nu putea face nimic altceva decât s-o lase pe marginea
drumului [i s` fug`. |n schimb, dac` ar asculta-o, poate ar afla
r`spunsurile la problemele legate de Kendra, poate ar \n]elege de
ce via]a lor \mpreun` se schimbase atât de dramatic.
Dac` femeia asta spunea adev`rul, \nsemna c` so]ia lui nu s`rise
\n fa]a ma[inii, ci fusese un accident, a[a cum \i spusese Ed.
– Voia s` aib` un copil, voia s` devin` mam` \nc` o dat`, dup`
pierderea feti]ei...
– E[ti nebun`, iar eu sunt [i mai nebun c` te ascult, zise el pe
ner`suflate. Nu exi[ti decât \n imagina]ia mea. Te-am pl`smuit chiar
eu, pentru c` nu vreau s` accept \nc` moartea Kendrei. E prea
dureros, a[a c` mecanismul meu de autoap`rare [i-a intrat \n rol.
– Crezi ce vrei, eu \]i spun adev`rul.
Soarele puternic al dup`-amiezii lovea \n geamul dinspre partea
ei [i Kendra se \ntoarse cu spatele.
– Kendra? o strig` el.
– Da?
– De ce? De ce m-a p`r`sit?
Am fost \ntotdeauna al`turi de ea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 31

Dup` moartea lui Hannah, \ncercase s`-i u[ureze durerea, dar


Kendra p`rea c`-l alungase deja din via]a ei. Nu mai avea nevoie de
tandre]ea [i de apropierea lui. Apoi, \ncepuse s` se lipseasc` [i de
prezen]a lui. Lui \i lipsea atingerea ei, la fel cum \i lipseau
conversa]iile lor. |l durea aceast` \nstr`inare.
– |i era fric` s` nu r`mân` iar`[i gravid`, r`spunse femeia.
– Ce naiba vrei s` spui cu asta?
– Sim]ea c` tu cau]i s` ui]i totul muncind din greu, iar ea nu
putea uita. Când veneai acas`, se temea c` vei \ncerca s` faci
dragoste cu ea [i c` va r`mâne din nou gravid`. Nu mai putea
\nfrunta o nou` tragedie. Nu-[i mai dorea atingerea ta, prezen]a ta,
mintea ei era \n alt` parte. Când venea momentul s` v` culca]i,
atunci presiunea pe care o sim]ea era [i mai mare.
– Dar nu mi-a spus niciodat` c` nu mai voia s` facem dragoste,
se ap`r` el.
– Voia s` scape de teama ei absurd` [i \ncerca s` lupte. Dar nu
reu[ea. N-a fost niciodat` prea puternic`, Dan.
– Nu-i adev`rat. F`cea lucruri pe care numai o persoan`
puternic` le putea face. Când eram plecat, se descurca singur` cu
toate sarcinile casei.
Kendra \l privi cu uimire.
– Nu uita, Dan, c`-i l`sai bani pentru fiecare factur` [i o
servitoare venea s`pt`mânal s` fac` ordine \n cas`. Avea destui bani
la dispozi]ie... Unde era stresul?
– Era singur`.
Kendra aprob`.
– Dar asta e altceva, observ` ea.
32 NANCY THAYER

Kendra fusese via]a lui. Iar acum, o pierduse. O iubise din toat`
inima. Ar fi f`cut orice s-o [tie fericit`, dar nu [tiuse ce anume.
– Am \ncercat, r`spunse el.
– {tiu.
Lovi cu pumnii \n volan.
– |n fiecare an, plecam \mpreun` la Big Bend [i \ncercam s` fac
aceast` excursie cât mai frumoas` cu putin]`.
– |i pl`cea, te asigur. Atunci, era]i numai voi doi. Te concentrai
numai asupra ei.
– Atunci, de ce n-a mai vrut s` mearg`?
– Din acela[i motiv. |i era team` c` vei descoperi temerile care
o m`cinau. Nu credea c` mai poate trece printr-o alt` tragedie,
Dan. Oricât de mult te-ar fi iubit, se temea de tine. A pus cap`t
acestor excursii [i \n final c`s`toriei voastre.
Dan \[i aminti. Venise de la New York [i o anun]ase c` urmau s`
plece la Big Bend. Cu cât el era mai entuziasmat, cu atât ea devenea
mai t`cut`. |n acea noapte, o luase \n bra]e, dar ea pretinsese c` era
bolnav`. El se \ntorsese pe partea lui de pat [i, cu un oftat dureros,
adormise.
A doua zi, ea plecase la p`rin]ii ei. El nu aflase decât când se
\ntorsese acas` [i descoperise pe mas` un bilet. Plecase definitiv.
Mai \ntâi, fusese furios. Cum \ndr`znea s`-l p`r`seasc` astfel?
Apoi, i se f`cuse fric`. Oare se va mai \ntoarce? {i dac` da, atunci \n
ce condi]ii?
Dar, dup` ce telefonase acas` la p`rin]ii ei, confuzia se adâncise.
Ed \i povestise c` so]ia lui plânsese mult [i c` fusese dus` la doctor.
De aici, i se d`duse o recomandare c`tre un psiholog.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 33

Cum de nu observase semnele? Dac` [i-ar fi dat seama, ar fi


putut ac]iona, ar fi putut opri aceast` c`dere nervoas`.
R`m`sese la p`rin]ii ei [i el o vizita adesea. De fiecare dat` când
o vedea \ns`, Kendra era [i mai distant`. Sim]ea c` pr`pastia dintre
ei se adânce[te [i tremura la gândul c`, poate, o pierduse pentru
totdeauna. O implora s` se \ntoarc` acas`. Ea r`spundea mereu nu.
Dup` doi ani, se hot`râse c`, dac` [i de data asta va zice nu, va
accepta r`spunsul ei. C` va prelua contractul din Israel [i va \ncepe
o via]` nou`.
Dan nu mai primise niciodat` vreo explica]ie pentru plecarea
Kendrei. Se gândise f`r` \ncetare la mariajul lor, dar nu descoperise
nici un r`spuns. Acum [tia. Asta presupunând c` era \nc` \ntreg la
minte [i c` str`ina care sem`na cu so]ia lui st`tea \ntr-adev`r lâng`
el \n clipa asta.
Capitolul 2

|ntinsa cmpie pustie se preschimb` treptat \ntr-un peisaj cu mici


tufi[uri [i iarb` rar`. Dan obi[nuia s`-i spun` Kendrei c`, atunci
când Dumnezeu se hot`râse s` schimbe \nf`]i[area locurilor, nu
voise s`-[i [ocheze supu[ii, [i de aceea crease aceast` zon` de
tranzi]ie. Trecur` repede prin ora[ul Brackettville. Datorit`
peisajului s`u, acesta fusese scena a numeroase filme western. Dan
continu` drumul spre Del Rio. Mâinile \i st`teau ferme pe volan,
picioarele pe pedale. Dar mintea \i era preocupat` de alte lucruri.
Kendra dormea.
|n curând, \ncepu s` se z`reasc` ora[ul \n care se decisese s`-[i
petreac` noaptea. |ncetini când traficul deveni aglomerat.
– Kendra, treze[te-te! [opti el, aproape speriat de propria
\ndr`zneal`. Atât de multe lucruri aflase de când o luase de pe
autostrad`, c` nici n-avusese timp s` le \n]eleag` total. Poate la
trezire, se va transforma \ntr-o femeie obi[nuit` [i nu va mai ob]ine
nici un r`spuns.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 35

Tân`ra care sem`na atât de mult cu so]ia lui \[i \ndrept` spatele
[i-[i \ntinse mâinile \n fa]`, aproape atingându-l. De[i p`rea
relaxat`, ceva din gesturile ei \n suger` c` era u[or alarmat`.
– Hmm, murmur` ea, privind \n jur. Aici ne vom opri s`
mânc`m? \ntreb` apoi, privindu-l direct \n ochi.
– Da.
– La restaurantul acela dr`gu] din apropiere?
– De unde [tii? se mir` Dan.
Ea \[i r`suci o suvi]` de p`r pe deget.
– L-am v`zut când te gândeai la el.
Iat` c` nu visase. Femeia asta r`m`sese la fel de ciudat`.
Kendra a[tept` un r`spuns, dar b`rbatul se concentr` asupra
drumului.
– Nu vrei s` te mai gânde[ti la nimic?
– Nu, replic` el scurt.
– M` la[i s`-]i citesc gândurile?
– Nu v`d cum te-a[ putea opri, r`spunse el cu o voce \nc`rcat`
de furie.
Nu era neap`rat furios pe ea, cât pe situa]ia confuz` \n care se
g`sea [i pe emo]iile lui, care nu-i mai d`deau pace.
– O, dar e destul de u[or, spuse ea, ridicând din umeri. Nu
trebuie decât s` gânde[ti non-emo]ional.
– {i nu le vei mai putea citi?
– Nu la fel de u[or. Am realizat c` abilitatea mea de a citi
gândurile a \nceput s` scad` \nc` de când am sosit aici. Am \ncercat
s` descop`r motivele, dar exist` prea multe posibilit`]i. Poate c`
ra]iunea pentru care cei de pe planeta mea nu trebuie s` r`mân`
36 NANCY THAYER

prea mult aici este aceea c` \[i pierd calit`]ile care-i fac diferi]i \n
raport cu voi.
– Prin diferi]i \n]elegi "superiori"?
– Dac` vrei, da.
– Cum sunte]i voi?
– Compara]i cu rasa voastr`, suntem un popor \n adev`ratul
sens al cuvântului. Muncim \mpreun` \n toate proiectele [i, de
obicei, reu[im \n tot ce ne propunem.
– Dar sunte]i par]ial umani.
– Da, dar nu \n ceea ce conteaz`. Avem mintea herfronit`.
Vorbea de parc` \n lumea ei nu exista gre[eal`, dar via]a \l
\nv`]ase pe Dan c` nimic nu era perfect.
– Atunci, de ce au \nceput s`-]i scad` puterile?
Ea se \ncrunt`.
– Nu [tiu, dar am fost avertiza]i c` a[a ceva se poate \ntâmpla.
{i apoi, e vorba numai de comunicarea cu cei din rasa mea. Nu-i
pot localiza pe cei al`turi de care am venit pe P`mânt, dar nu m`
deranjeaz`. |mi plac oamenii.
– {i cei care au venit cu tine sunt herfroni]i sau tot a treia
genera]ie de meti[i?
– Nu ni s-a spus. Reprezentan]i kaus, din a doua genera]ie, au
fost trimi[i aici \n acela[i scop, dar au ap`rut ni[te probleme. Unii
au murit, al]ii au \nnebunit \nainte de a se putea \ntoarce pe
Herfron.
– Cum e casa voastr`?
– E la fel ca estul Texasului. Avem o planet` foarte bogat` [i nu
ducem niciodat` lips` de mâncare.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 37

– Atmosfera e cald`?
– Rece. Ora[ele noastre beneficiaz` de o temperatur`
controlat`, pentru c` noi – [i \n special kaus [i mais – suntem mai
sensibili la frig decât alte rase.
– Mai exist` mul]i herfroni]i originali?
– Desigur, r`spunse ea mirat`. Ei sunt liderii no[tri.
– Ce spui \mi aminte[te de George Orwell, coment` Dan,
parcând lâng` restaurant. Pove[tile tale pot fi reale sau pot fi numai
o n`scocire a min]ii mele.
Ea zâmbi.
– Ai dreptate. Pot fi unul dintre aceste dou` lucruri.
Pe când intrau \n restaurant, Dan se \ntreb` care presupunere
era totu[i cea adev`rat`.
Vorbele mele sunt adev`rate, \i transmise ea telepatic. La fel de
adev`rate pe cât este existen]a ta.
Dan \nchise ochii [i-[i alung` frica.
– S` mergem, morm`i el.
Ea \l urm` calm`, se a[ez` pe scaun [i comand`. Cel pu]in,
n-avea de gând s`-l fac` de râs comportându-se ciudat.
Kendra comand` o salat` mare [i o mânc` vizibil \ncântat`, \n
timp ce b`u câteva pahare de ceai cu ghea]`.
– Delicios, coment` ea, a[ezând [ervetul al`turi de farfuria
goal`.
Dan se uit` la hamburgerul s`u numai pe jum`tate mâncat [i
\mpinse farfuria deoparte. |[i pierduse pofta de mâncare.
– Cred c` este foarte gustos, zise ea blând.
– De unde [tii? Ai mai mâncat aici?
38 NANCY THAYER

Dan \[i d`du seama c` ridicase tonul, dar nu [tia cum altfel s`
ac]ioneze. Lucrurile sc`paser` de sub control [i nu [tia cum anume
s`-[i recâ[tige autoritatea.
– Nu, dar ceilal]i oameni din restaurant cred asta. Eu nu
m`nânc decât vegetale.
– Atunci, nu vorbi despre ce nu [tii.
– |mi pare r`u.
Dan scoase portofelul, arunc` banii pe mas` [i se ridic`.
– Hai s` plec`m! ordon` el.
Se \ntoarse cu spatele [i p`r`si restaurantul, f`r` s` mai arunce
m`car o singur` privire c`tre femeia care r`m`sese \n urm`
privindu-l cu ochi mari. Adusese cu ea atâtea emo]ii contradictorii,
\ncât Dan nu [tia dac` avea s` se descurce vreodat` \n h`]i[ul lor. |i
era team` c` nu-l va urma, dar la fel de \nsp`imântat era [i de
posibilitatea ca ea s` vin` dup` el.
Kendra \l urm`.
Dup` numai câ]iva kilometri, Dan opri ma[ina \n fa]a unui
hotel.
– Vom petrece noaptea aici, zise el c`tre Kendra.
– Bine. La ce or` vrei s` pleci mâine diminea]`?
– Devreme. De ce?
– A[ vrea s` fac un mic ocol. Mi-ar pl`cea s` v`d cum ar`tau
primii c`l`tori veni]i pe P`mânt de pe Herfronit. I-am v`zut [i pe
casete, dar \n realitate este altceva.
– {i cum \i vei vedea \n realitate? \ntreb` Dan, ie[ind din ma[in`.
– Exist` ni[te desene \n pe[terile din apropiere, explic` ea.
El se uit` spre cer. Era aproape noapte.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 39

– Merg [i eu cu tine, spuse el.


– Nu-i nevoie. Pot g`si [i singur` drumul spre Del Rio.
– Am mers \mpreun` atâta drum [i \nc` nu ne-am omorât \ntre
noi. Te voi conduce pân` acolo, insist` el.
Ea aprob` din cap [i se \ndep`rt`. Dan se gândi la sfâr[itul
c`l`toriei. El va r`mâne aici, iar ea va pleca acolo unde pretindea c`
e casa ei.
Intrar` \n holul lini[tit [i curat al hotelului [i Dan ceru o singur`
camer` pentru amândoi. Deodat`, devenise foarte tem`tor c` o va
pierde. Nu voia s` piard` contactul cu ea.
|[i spuse c` o dorea \n preajma lui pentru c` era ultima lui
leg`tur` cu so]ia pierdut` – femeia pe care o iubise [i al`turi de
care tr`ise mai mul]i ani decât putea num`ra. Femeia pe care n-o
cunoscuse mai deloc pân` ast`zi, dac` extraterestra care-i luase
\nf`]i[area era demn` de \ncredere.
Partea interesant` era c` o credea cu adev`rat.
|n camer` era r`coare. Obloanele \ntunecau \nc`perea [i doar o
singur` lamp` de c`p`tâi lumina difuz \nteriorul. Dou` paturi
gemene [i mari se aflau unul lâng` altul. Dan \nchise u[a [i se
sprijini de zid. Era epuizat de evenimentele zilei [i \nsp`imântat de
cele ce vor urma mâine.
Kendra st`tea lâng` u[a de la baie, cu geanta pe um`r. Cu mâna
pe clan]`, \i zâmbi misterios.
– De ce te-a[ omor\, Dan? \ntreb` ea cu blânde]e, r`spunzând
gândurilor lui.
El se \ntoarse spre ea cu mâinile \n [old.
– Tu s`-mi spui.
40 NANCY THAYER

– Herfroni]ii nu omoar`. {i apoi, \]i pot [terge amintirile foarte


u[or. Vezi? Nu-i nevoie s` te omor. M` vei duce acolo unde vreau,
iar eu te voi ajuta s` treci peste momentul dureros al mor]ii
Kendrei [i astfel \mi voi ]ine promisiunea fa]` de ea. Suntem chit.
Toate astea sunau bine, dar ce garan]ii avea el? Vorbea cu un
extraterestru, la naiba!
– Cât de multe [tii despre Kendra?
– Despre rela]ia voastr`?
Evitând s` vorbeasc` de team` ca vocea s` nu-l tr`deze, Dan
\ncuviin]` din cap.
– Aproape tot. Nu s-a gândit la nimic altceva \n aceste [ase luni.
{tiu mai pu]ine despre copil`ria ei decât despre via]a voastr`
comun`. Se preg`tea pentru \ntoarcerea ta.
El \nchise ochii de durere. Cuvintele ei \l loveau direct \n inim`.
Dac` so]ia lui ar fi tr`it, aceast` \ntoarcere ar fi fost atât de diferit`!
S-ar fi \mp`cat [i \n seara asta ar fi ]inut-o \n bra]e, sim]indu-se \n
sfâr[it \n siguran]` [i salvat de singur`tate...
U[a de la baie se \nchise. R`m`sese singur \n camer`. {i totu[i,
nu se mi[c`, \ncercând s`-[i revin` dup` toate aceste \ntâmpl`ri
ciudate.
Ai r`bdare! Te voi ajuta! Mesajul ei \l uimi, dându-[i seama c`
puteau comunica [i prin u[a \nchis`.
|n sfâr[it, se hot`r\ s` se mi[te. "F` lucruri normale [i via]a ta va
redevi normal`".
Dan nu putu s` adoarm` vreme \ndelungat`. Du[ul fierbinte,
p`h`relul de coniac, promisiunea c` va afla mai multe mâine, nimic
din toate astea nu-i lini[ti mintea plin` de gânduri haotice. Z`cu \n
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 41

pat cu ochii deschi[i [i cu mâinile sub cap, privind tavanul pân`


aproape de ziu`.
Sim]ea cum gândurile ei se \ntrep`trund cu ale sale.
– Opre[te-te! o cert` el.
|ntr-adev`r, senza]ia de pace disp`ru, dar magia ei \l ajutase. |n
sfâr[it, reu[i s` adoarm`.

***

– Aici! ar`t` Kendra, strigând pentru a acoperi zgomotul


motorului.
Dan urm` instruc]iunile ei [i se \ndrept` \ntr-acolo. Kendra
st`tea \n partea din fa]` a b`rcii gonflabile, iar p`rul ei negru era
b`tut de vânt ca un drapel al gloriei.
Mexicul se afla \n dreapta lor, iar America \n stânga. Dan privi
de-a lungul apei [i realiz` pentru prima dat` c`, \n afar` de un
pescar mexican aflat \ntr-o barc` lucrat` artizanal, nu mai era
nimeni \n preajm`.
– Ancoreaz` aici, ordon` ea.
De seara trecut`, de când fusese atât de dur cu ea, vorbea cu el
numai strictul necesar. Ieri, i se p`ruse plin` de veselie, de umor,
de via]`. Acum, redevenise un extraterestru de pe alt` planet`,
interesat` numai de trecutul alor ei. Ura acest sentiment, dar
\ncepuse s`-i fie dor de femeia care fusese atunci când o \ntâlnise
prima oar`.
42 NANCY THAYER

F`cu ceea ce-i ceruse, apoi cobor\, \ntinzându-i Kendrei mâna,


protector. Ea \[i l`s` mâna \ntr-a lui [i s`ri pe docul plutitor,
privindu-l cu interes.
El o \ntreb` curios:
– La ce te gânde[ti?
– M` gândesc la tine, e[ti trist. Curios lucru, [i eu simt aceea[i
triste]e. Nu mi s-a mai \ntâmplat pân` acum.
Era \ntodeauna atât de direct`! Oare nu [tia deloc s` mint`?
– Nu. Cel pu]in, nu foarte bine, r`spunse ea gândurilor lui,
zâmbindu-i fericit`.
Acest zâmbet avu asupra lui un efect absolut neprev`zut. Deveni
dintr-o dat` mai vesel. Mâna ei moale se afla \nc` \ntr-a lui.
– Când cei din jur \]i pot citi gândurile, trebuie s` spui mereu
adev`rul. Altfel, cheltuie[ti timp [i energie construind un zid \n
jurul propriilor tale gânduri. Iar când ceilal]i \l simt, [tiu c` min]i.
Mâna ei era cald`, iar degetele sale \i strânser` u[or palma,
transmi]ându-i un nou val de c`ldur`, care-i str`b`tu \ntreg corpul.
Speriat, Dan \i l`s` mâna [i-i \ntoarse spatele.
– |ncotro? \ntreb` el.
– |n sus. Urmeaz`-m`.
{i \ncepu s` urce rapid [i cu mare u[urin]`. La jum`tatea
urcu[ului, se opri [i \ncepu s` râd` fericit`, \mbr`]i[ând lumina
soarelui. Râsul ei era liber [i natural, asemenea vântului care b`tea
u[or \n jurul lor.
– Ce e? \ntreb` el privind \n jur, curios s` vad` dac` a ratat ceva
important.
– Nimic, r`spunse ea, privind \n urm`, c`tre el.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 43

E doar o zi minunat`. Atât.


– Continu` s` mergi, se r`sti el, nemul]umit.
Ea \l ascult`. Ajunse sus mult mai repede decât el [i se \ntoarse,
oferindu-i mâna. Dan \i ignor` \ns` gestul, [i se sprijini demn de un
tufi[ pentru putea urca \n vârf. Nu era preg`tit s-o ating`. De fiecare
dat` când se \ntâmpla, c`ldura pe care o sim]ea era intens`. {i dac`
aceast` femeie nu era Kendra – [i nu era – atunci ceea ce sim]ea
era gre[it.
"|mi pare r`u c` asta crezi."
– Nu-mi mai invada mintea, ]ip` el.
Un zâmbet ap`ru pe buzele ei de culoarea piersicii pârguite.
– S` tr`i]i, domnule! r`spunse ea, salutându-l milit`re[re.
Dan zâmbi la rândul lui, f`r` s` vrea.
Kendra continu` s` mearg` [i el o urm` \ndeaproape. |n sfâr[it,
se oprir`.
– Iat`, zise ea. Str`mo[ii mei [i ai t`i. Cred c` voi numi]i aceste
desene pictograme.
Zidul din fa]a lor era acoperit cu picturi galbene [i
ocru-ro[iatice. Prima imagine care-i atrase aten]ia fu o uria[`
panter` ro[ie a c`rei coad` p`rea s` se \ntârt` \n aer ca un bici. De[i
desenul p`lise \n timp, culoarea era \nc` destul de puternic`
pentru a capta aten]ia privitorului.
Acum, când [ocul ini]ial trecuse, Dan realiz` c` desenele erau
foarte bine armonizate \ntre ele, \nchipuind un tablou interesant [i
emo]ionant. Omul primitiv sim]ea nevoia de a-[i comunica emo]iile
prin aceste picturi [i, astfel, nu se deosebea prea mult de urma[ii
lui de azi.
44 NANCY THAYER

Fascinat, Dan le studie pe rând, \ncepând cu pictogramele de


mai mici dimensiuni. Unele erau abia schi]ate, altele lucrate \n
detaliu, dar toate erau pline de via]`, sintetizând pove[tile
trecutului. Deodat`, privirea i se opri pe un desen din preajma
panterei.
Ceea ce semnifica era foarte clar, [i totu[i atât de straniu! Era
vorba despre un cosmonaut \n costum spa]ial.
– Uit`-te \n dreapta, spuse Kendra \n [oapt`.
El ascult` [i-[i \ntoarse privirea. Lâng` cosmonaut se afla o
farfurie zbur`toare schi]at` primitiv. Uimit, Dan zise, cl`tinând din
cap:
– Nu-mi vine s` cred! Kendra chicoti.
– Dac` nu m-ai fi \ntâlnit pe mine, te-ai fi uitat la desenele astea
[i ai fi zâmbit amuzat, gândindu-te c` arti[tii primitivi aveau foarte
mult` imagina]ie.
{tiind c` avea dreptate, Dan neg` \ns` cu t`rie.
– N-ai de unde s` [tii asta.
– Ba da. Mii de oameni au v`zut deja acest loc. Nici unul – sau
foarte pu]ini – [i-au dat seama c` reprezint` indivizi de pe alt`
planet` care au venit cândva pe aceste teritorii. Tot ce au \n]eles a
fost c` primitivii aveau o imagina]ie bogat`. |n schimb, tu negi cu
bun` [tiin]` eviden]a, pentru c` nu po]i accepta c` sunt o
extraterestr`. Nu \nc`.
– {i crezi c` mai târziu m` voi obi[nui cu ideea? replic` el,
cercetându-i chipul \n c`utarea unor tr`s`turi extraterestre.
Nu descoperi nimic altceva decât c` era o femeie foarte
frumoas`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 45

– Cred c` mintea ta a [i acceptat realitatea, [i asta \ndat` ce


ne-am \ntâlnit. Dar sentimentele sunt cele care te \mpiedic` s` m`
crezi total. A[a se \ntâmpl` cu to]i oamenii.
– Cei de pe Herfronit nu sunt emo]ionali? \ntreb` el nervos, f`r`
s` [tie exact de ce [i pe cine.
Nu mai [tia sigur nici de ce \i nega cu atâta t`rie vorbele. |n
sinea lui, [tia c` femeia avea dreptate.
– Ba da, dar nu la nivelul la care sunte]i voi. Parametrii de
comportament [i emo]ionali sunt, la noi, foarte concre]i [i bine
cunoscu]i de toat` lumea. Regulile noastre – sociale [i economice
– sunt foarte clare [i toate lucrurile sunt mai simple. E simplu, când
[tii exact care este comportamentul acceptabil [i când orice fapt`
care dep`[e[te normele este aspru pedepsit`.
Dan privi din nou c`tre imaginile de pe zid, vechi de [apte mii
de ani sau poate mai mult. Oare str`mo[ii lui acceptaser` pur [i
simplu existen]a unor creaturi atât de ciudate?
– Lini[te[te-te! zise ea \ncet, punându-[i mâna pe um`rul lui.
Dan sim]i din nou c`ldura atingerii sale [i reac]ion` nervos.
– |mi spui c` herfroni]ii au venit mereu pe P`mânt de-a lungul
istoriei [i \mi ceri s` primesc calm aceast` veste? Unul dintre noi doi
e nebun, femeie, [i nu sunt deloc convins c` acela sunt eu, se r`sti
el, \ndep`rtându-i mâna [i \ncepând s` coboare.
Dup` câteva clipe, ea \l urm`. Dan \i sim]i prezen]a \n spatele lui
[i se for]` s` nu se mai gândeasc` la nimic. Nu mai voia s` fie auzit,
studiat, analizat...
Faptul c` v`zuse, \n spa]iul izolat al zonei Big Bend, desene
vechi de mii de ani reprezentând astronau]i \l tulburase peste
46 NANCY THAYER

m`sur`. Mai ales dup` ce \ntâlnise o femeie care absorbise


amintirile so]iei sale moarte sau care pretindea c` f`cuse asta.
Din motive necunoscute, o a[tept` s` revin` pe barca \nchiriat`.
Ar fi fost mult mai simplu s` plece f`r` ea, s-o p`r`seasc` acolo, dar
r`mânea astfel f`r` r`spunsurile a[teptate. {i avea atâtea \ntreb`ri!
Porni barca. Era timpul s` se \ntoarc` la Big Bend. |ntre timp,
trebuia s-o \ntrebe tot ce voia s` [tie. Nu se va mai l`sa prad`
emo]iilor. Dac` trebuia s` se confrunte cu ea pentru a afla adev`rul,
atunci trebuia s-o fac` de la acela[i nivel.
Se aflau pe drumul de \ntoarcere, dup` ce returnar` barca. Dan
devenise t`cut. De aproape o or` [i jum`tate nu mai spusese nici
un cuvânt.
– La naiba, murmur` ea, privindu-[i degetul.
– Ce e?
– Mi-am rupt o unghie, r`spunse ea cu un glas nemul]umit.
El \i privi mâna [i zise ironic:
– Ai devenit cumva mai mult emo]ional` decât ra]ional`? Se
pare c` genele tale umane \[i spun cuvântul.
Ea zâmbi, dar nu spuse nimic. Dup` câteva clipe, \ncepu s` râd`
[i Dan i se al`tur` vesel.
– Ai dreptate, admise ea. Pe planeta mea, avem unghii scurte,
potrivite pentru munc`. Nimeni n-are unghii lungi. Dar aici,
unghiile mari sunt un lucru obi[nuit pentru femei. M` simt chiar
furioas` c` s-a rupt. Din câte am v`zut, continu` ea, femeile par mai
vulnerabile din afar`, dar sunt destul de puternice \n interior. Sunt
mai rapide \n a citi gândurile [i inten]iile cuiva decât b`rba]ii.
Dan n-avea de gând s`-i dea dreptate.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 47

– {i ce p`rere ai despre b`rba]i?


– Exact contrar`. B`rba]ii par foarte puternici privi]i din afar`,
dar de fapt sunt foarte nesiguri. Le e team` s` descifreze propriile
emo]ii sau pe ale altora. Se simt mai bine atunci când se limiteaz`
la reac]ii superficiale.
– To]i psihologii ar spune acela[i lucru, [opti el.
– Probabil.
Herfroni]ii pot citi atât gândurile, cât [i semnele trupului.
Pentru noi, e un stil de via]`.
– Dac` sunte]i atât de grozavi, de ce v` mai obosi]i s`-i copia]i
pe s`rmanii p`mânteni?
– N-am zis c` sunte]i "s`rmani". {i apoi, motivul e simplu. Ne
trebuie puterea voastr` fizic`. Nou` ne lipse[te. Mixând cele mai
bune caracteristici ale celor dou` rase, sper`m s` ob]inem o fiin]`
mai apropiat` de perfec]iune.
– Chiar nu-]i dai seama c` e[ti mai mult uman` decât herfronit`?
\ntreb` el.
Ea \i zâmbi ca un copil care [tie c` a gre[it [i vrea s`-[i cear`
scuze. Dar privirea [i efectul ei asupra lui Dan nu fur` nicidecum
copil`re[ti.
– |n ]ara voastr` exist` negri, care reprezint` de fapt un amestec
de rase. Dar continua]i s`-i numi]i negri, chiar dac` s-au \ndep`rtat
de rasa lor originar`. Eu sunt numai a treia genera]ie de herfroni]i.
Prin urmare, sunt mult mai mult herfronit` decât majoritatea
negrilor sunt negri.
– E[ti nebun`, zise el, neg`sind o replic` destul de bun` pentru
a o contrazice. {i apoi, nu-i neap`rat necesar s` cred c` e[ti
48 NANCY THAYER

herfronit` doar pentru c` am v`zut o pe[ter` cu desene \n care tu


]i-ai recunoscut str`mo[ii.
– {i atunci, cum de-]i citesc gândurile?
– Abia mi-am pierdut so]ia [i sunt foarte vulnerabil psihic.
Foarte probabil, toate evenimentele astea se \ntâmpl` numai \n
capul meu. Tu nici nu exi[iti, nici m`car nu te-am luat de pe
autostrad`. Sau, dac` asta s-a \ntâmplat, probabil te-am ajutat s`
scapi de la vreun spital de boli nervoase.
Ea se \ntoarse c`tre el.
– Dac` a[ putea, ]i-a[ ar`ta nava, dar am promis c` nu voi face
niciodat` a[a ceva.
– Cine va [ti?
– Tu [i cu mine. {i astfel, \n curând, [i al]ii herfroni]i vor afla.
Cl`tin` din cap [i p`rul ei ca m`tasea str`luci \n lumina soarelui,
aruncând scântei de foc \n jur.
– E imposibil, ad`ug` ea. Cuvântul de onoare e tot ce am [i e
destul de important \ncât s` mor pentru a-l respecta.
– Dar nu trebuia nici s`-i promi]i nimic Kendrei ce i-ai promis,
[i totu[i ai f`cut-o.
– Era singurul mod \n care o puteam ajuta, argument` ea. Le voi
explica asta superiorilor mei [i ei m` vor \n]elege.
– Unde e nava?
– |n apropiere de râu.
– Unde?
– Dac` ]i-a[ spune, mi-a[ c`lca promisiunea. Ar fi exact acela[i
lucru cu a te conduce acolo.
– Nu-i adev`rat.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 49

O voi g`si singur, [i nimeni nu te va putea \nvinov`]i.


– Dar eu voi [ti, [i asta \nseamn` c` [i superiorii mei vor afla.
– Cum ai ajuns aici? \ntreb` Dan
– Pe jos, r`spunse Kendra, ridicând din umeri.
– De la Lajitas? se mir` b`rbatul. E un drum lung.
– Da, r`spunse ea vag.
– {i unde trebuie s` ajungi?
– Pl`nuiam s` m` la[i la Parcul Na]ional din Big Bend.
– Te duc oriunde vrei. Nu voi putea s` stau lini[tit pân` când nu
voi fi convins c` e[ti la ad`post de orice r`u ]i s-ar putea \ntâmpla
aici. Cu \nf`]i[area ta, Dumnezeu [tie ce surprize pot ap`rea.
– Dar nu sunt mul]i oameni \n parc.
– Totu[i, cred c` ar fi mai simplu s` ajungi la nav` pe ap`.
– Acum, cine cite[te gânduri?
– A fost doar o presupunere, r`spunse Dan calm, f`r` s` se
oboseasc` s`-i dezv`luie c` foarte multe farfurii zbur`toare fuseser`
z`rite \n aceste locuri.
– Nava e aproape, coment` ea.
– Te voi duce cu barca pân` la Rio Grande. Ea se l`s` \n scaun,
gânditoare. P`rul \i ascundea chipul ca o perdea \ntunecat`.
– Vrei s` m` iei cu tine?
– Desigur.
– Dar nu te voi l`sa s` vezi nava, \l avertiz` ea.
– |n]eleg.
Kendra zâmbi, satisf`cut`.
– Voi aduna informa]ii pre]ioase pentru casetele de memorii,
zise ea.
50 NANCY THAYER

Ezit` o clip`, apoi aprob` din cap ca pentru sine.


– Da, te voi \nso]i.
– Grozav, exclam` el.
Era fericit c` o convinsese. Dac` ajungea destul de aproape,
poate va reu[i s` vad` obiectul acela misterios numit farfurie
zbur`toare. Va [ti o dat` pentru totdeauna, adev`rul despre femeia
de lâng` el.
O auzi oftând [i se \ntoarse c`tre ea.
– Trebuie s` ajung acolo \ntr-un fel sau altul, a[a c` mi-e totuna
dac` e pe uscat sau pe ap`, spuse ea. Aceast` experien]` va fi
important` pentru poporul meu.
Kendra t`cu câteva minute. Dan ar fi vrut s`-i afle gândurile, dar
\i era team` s`-i \ntrerup` reveria. Rela]ia lor avea ceva fascinant, nu
voia s`-i pun` cap`t. Nu \nc`. Mintea lui de inginer [tia c` toate cele
spuse de ea erau logice, de[i ciudate.
– Ciudat, vorbi ea \ntr-un sfâr[it, dar vreau s` m` crezi, atât de
dragul meu, cât [i al so]iei tale. Vezi tu, i-am f`cut o promisiune
Kendrei, i-am spus c` \]i voi \mp`rt`[i toate sentimentele pe care
le-a avut pentru tine. Dac` nu m` crezi acum, atunci când \]i voi
[terge amintirile despre mine nu vei mai [ti ce s` crezi despre ea.
Iar asta va \nsemna s`-mi calc promisiunea.
– Bun, \n]eleg, de dragul so]iei... Dar care sunt motivele tale, de
ce vrei s` te cred?
Ea \[i l`s` capul pe spate.
– Nu [tiu. E un experiment interesant. Acas`, nu aveam
niciodat` dificult`]i \n a m` face \n]eleas`. Acolo, nimeni nu
\ndr`zne[te s` mint`. Aici, minciuna este trecut` \n codul bunelor
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 51

maniere. Trebuie s` min]i ca s` nu-l jigne[ti pe cel de lâng` tine. E


ciudat, dar pentru p`mânteni pare s` func]ioneze foarte bine acest
concept.
– Deci, promisiunea asta te leag` de mine?
– Cred c` da.
Dan fu foarte mul]umit de acest r`spuns. Nu-[i putea permite
s-o piard`.
Capitolul 3

Micul or`[el Lajitas se afla la numai câ]iva zeci de kilometri de


Terlingua, un fost ora[ de mineri. Câ]iva copaci cre[teau lâng`
cl`dirile cu ziduri de chirpici r`spândite pe malul râului Rio
Grande.
Vreo dou` sute de oameni locuiau la Lajitas sau \n jurul lui,
majoritatea lucrând pentru companiile care f`ceau curse regulate
peste râu sau \ntr-unul dintre hotelurile unde poposeau cei care
traversau râul.
Dan parc` jeepul \n fa]a unor magazine amenajate \n a[a fel
\ncât s` aminteasc` de vestul s`lbatic.
– Ce faci? \ntreb` Kendra.
Aplecându-se u[or peste ea, Dan ap`s` butonul buzunarului de
bord [i scoase cartea de credit.
– Nu-mi cite[ti gândurile?
– Nu, replic` ea, iritat`. M-ai blocat de la Del Rio \ncoace.
El ridic` din sprâncene cu un aer sceptic.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 53

– Nu credeam c` e atât de u[or.


– Nu e, dar nu m` str`duiesc foarte tare.
– De ce? se mir` el.
– Pentru c` herfroni]ii nu trebuie s` r`neasc` pe nimeni, iar o
cercetare mai profund` exact la asta ar duce.
– Dup` câte mi-ai spus, pân` acum ai \nc`lcat multe alte reguli.
Atunci, ce te opre[te s-o \ncalci [i pe asta? |n fond, e vorba doar de
o slab` [i vulnerabil` minte uman`...
Ea \i atinse bra]ul, oprindu-l pe loc, \n ma[in`.
– Te rog, haide s` fim prieteni. Avem atât de pu]in timp la
dispozi]ie! S`-l petrecem \n mod pl`cut, te rog!
Dan oft`, recunoscând \n sinea lui c` femeia avea dreptate. De
la aflarea devastatoarei ve[ti despre moartea Kendrei, fusese
necontenit furios, cinic [i frustrat. Poate c` venise momentul s` se
opreasc`. Putea m`car s` se comporte civilizat pân` când ob]inea
r`spunsurile de care avea nevoie.
– Bine, r`spunse el.
– Bine, zâmbi ea.
Dan constat` cu nepl`cere c` tân`ra de lâng` el devenea mai
frumoas` atunci când zâmbea. Iar asta nu-i pl`cea deloc. Era chiar
mai fermec`toare decât Kendra, dac` a[a ceva era posibil. {i apoi,
era parc` [i mai sociabil`, mai vorb`rea]`. Imediat \ns`, se sim]i
vinovat c` \n mintea lui se n`scuse o astfel de compara]ie. |ntreaga
situa]ie era de-a dreptul nebuneasc`.
Dan \ntinse mâna s` deschid` portiera, dar se opri [i se \ntoarse
c`tre Kendra.
– Vrei s` ne petrecem noaptea aici sau pe râu? \ntreb` el.
54 NANCY THAYER

Ea r`spunse imediat:
– Pe râu!
– Bine, aprob` el, uitându-se la ceas. Dar s` [tii c` nu vom avea
mult timp la dispozi]ie pe ap`. E aproape patru.
– Nu conteaz`, zise ea \ncrez`toare, ca [i cum ar fi [tiut ceva
necunoscut lui.
– M` \ntorc \ndat`, promise el, cu zâmbetul pe buze.
Fusese atât de furios [i de frustrat, \ncât nu-i acordase niciodat`
aten]ia pe care o merita. Era senzual`, fermec`toare, spontan`. Nu
era deloc rea pentru o extraterestr`.

***

Kendra a[tepta calm` \ntoarcerea lui Dan de la biroul de


\nchirieri [i \ncerca din r`sputeri s` intre \n comunicare cu un
individ din rasa ei. |n zon`, ar fi trebuit s` se afle câ]iva hefroni]i.
Era ciudat c` numai \ntr-o s`pt`mân` petrecut` la San Antonio
reu[ise s` descopere atâtea despre specia lui Dan. Preg`tirea ei de
acas` n-o avertizase asupra surprizelor oferite de ace[ti p`mânteni.
Cruzi [i tandri \n acela[i timp, oamenii nu erau deloc atât de
barbari pe cât crezuse. Erau complec[i, contradictorii, plini de
calit`]i [i de resurse ascunse.
Mult mai mul]i decât ar fi b`nuit aveau capacit`]i psihice
neobi[nuite, dar majoritatea, inclusiv Dan, preferau s` le nege, s`
le ascund`, s` le ]in` \n frâu. Ciudat.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 55

|[i limpezi mintea [i \ncerc` \nc` o dat` s` intre \n leg`tur` cu


un herfronit. O und` discret` ajunse pân` la ea, apoi disp`ru. Se
str`dui s` capteze acest gând timid, dar f`r` succes. Oare ce se
\ntâmpla?
|ncepu s` rememoreze amintirile acumulate \n ultima
s`pt`mân`, pe fiecare zi \n parte, contorizând for]a sau sl`biciunea
puterilor ei telepatice la \nceputul [i la sfâr[itul fiec`rei zile. La
\nceput, comunicase cu foarte mul]i dintre semenii ei care f`cuser`
c`l`toria de pe Herfronit pe P`mânt. Apoi, treptat, ace[tia se
\ndep`rtaser`. Unul sau doi refuzaser` chiar s` vorbeasc` [i
disp`ruser` complet. Oare era vina ei? Oare gre[ise cu ceva? Oare
puterile ei fuseser` [terse?
Se \ncrunt`, mu[cându-[i buzele exact cum f`cea Kendra. Abia
acum \[i d`dea seama c` puterile ei deveniser` tot mai slabe, cu
fiecare zi ce trecea. S` fi fost singura care se confrunta cu un astfel
de efect? Sau ceilal]i c`l`tori sim]iser` acela[i lucru?
|[i aminti avertismentul primit la plecare. "|ntotdeauna ascult`
regulile. Dac` un herfronit \ncalc` vreo regul`, anun]`-i imediat pe
ceilal]i." {i, mai important! "Niciodat` nu sta pe P`mânt mai mult
de o s`pt`mân`, dac` n-ai al`turi de tine un gardian care s` te
vegheze." Oare folosise prea mult` energie pentru a acumula
amintirile Kendrei? Nu [tia. Poate va afla toate acestea când se va
\ntâlni cu ceilal]i la nav`, peste dou` zile.
Un ciudat [i dureros regret o cuprinse la gândul c` trebuia s`
p`r`seasc` Terra. Se obi[nuise prea mult cu stilul de via]` al
p`mântenilor, iar aceast` reac]ie era prea uman` [i prea pu]in
herfronit`. Se implicase emo]ional \n rela]ia cu Dan.
56 NANCY THAYER

|nc`lcase reguli pe care n-ar fi trebuit niciodat` s` le \ncalce


[i-[i g`sise \ntotdeauna scuze pentru nesupunerea ei. De exemplu,
se gândea c` poporul ei va putea beneficia de informa]iile culese.
Era ceva de neconceput [i greu de admis, chiar [i fa]` de sine \ns`[i.
Se schimbase mult. Poate Kendra fusese mai rebel` decât l`sase s`
se cread`...
Nu era \ntotdeauna sigur` ce emo]ii apar]ineau Kendrei [i care
erau propriile ei sentimente. |ncepuse s` simt` pentru Dan un soi
de tandre]e amestecat` cu o mare simpatie [i o vag` \nduio[are fa]`
de vulnerabilitatea lui. Iar acestea erau sentimente umane. {i mai
era ceva, ceva foarte puternic, dar necunoscut ei, ceva ce n-avea
\nc` nume.
Dan se \ntoarse la ma[in`, deschise portiera [i se a[ez` la volan.
O privi cu ochii lui alba[tri p`trunz`tori [i p`ru s`-[i dea seama c`
era sup`rat`.
– E[ti bine? se interes` el.
Ea aprob` din cap, t`cut`. Dan porni ma[ina [i opri la mic`
distan]`, \n fa]a unei imense construc]ii metalice.
– Cei de aici ne vor duce jeepul de partea cealalt` a râului.
Ea d`du din cap \n semn c` a \n]eles, dar nu spuse nimic.
{alupa \i a[tepta lâng` doc, preg`tit`.
Gândurile [i amintirile Kendrei din ultimele [ase luni nu
\nregistraser` lucrurile practice din c`l`toria anual` la Rio Grande,
ci numai p`r]ile pl`cute ale ei. Frânturi de conversa]ii, priviri
schimbate pe furi[ care spuneau mai mult decât vorbele, atingeri
tandre. Amintiri care nu implicau neap`rat o rela]ie fizic`, dar care
]ineau de sentimentul acela vag cunoscut numit dragoste.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 57

Noua Kendra cl`tin` din cap cu mirare. Acum dou` zile, nu


putea crede c` so]ia lui Dan putuse s` fie atât de absorbit` \n tr`irea
acestor amintiri, \ncât s` nu vad` literalmente pe unde merge. Dar
de când \ncepuse s` experimenteze acelea[i emo]ii, \n]elegea prea
bine cum a[a ceva fusese posibil. C`ut` \n propriile amintiri, \[i
cercet` gândurile [i ajunse la o concluzie surprinz`toare:
sentimentele ei nu erau foarte diferite de ale Kendrei. {i spera din
tot sufletul ca Dan s` spun`, s` simt` [i s` fac` acele lucruri de care
vechea Kendra \[i amintea. Numai c` \n locul Kendrei se afla ea.
Acest gând o \nsp`imânt`.
|n spatele ei, Kendra auzi zgomotul apei [i fu str`b`tut` de un
fior. De[i exista ap` [i pe planeta ei, rasa herfronit` o considera o
amenin]are natural` a mediului \nconjur`tor. P`mântul planetei nu
era cultivat [i nu absorbea repede apa. |n schimb, aveau de
\nfruntat potopuri \nsp`imânt`toare. Herfroni]ii erau masivi [i
\nce]i. Erau ni[te \not`tori teribil de ne\ndemânatici. Chiar [i
sunetul apei era de-ajuns s`-i sperie. Echivala cu un avertisment
nepl`cut.
Dan o privi [i-i observ` reac]ia de spaim`.
– }i-e fric`?
– Pu]in, [opti ea.
Kendra reac]ion` lent, cople[it` de emo]ii. Era \nc`
\nsp`imântat` de zgomotul apei, dar con[tientiza c` teama ei
n-avea nici un rost [i nici o explica]ie. Trupul ei era acum uman.
Dan \[i continu` treaba, \n timp ce Kendra se apropie de el
timid.
– Te pot ajuta? \ntreb` ea.
58 NANCY THAYER

– Nu, replic` el. Stai lini[tit`.


– Nu sunt neajutorat`, s` [tii.
B`rbatul se opri [i o privi cu ochii \ngusta]i, care coborâr` u[or
pe trupul ei delicat [i senzual [i ezitând doar o clip` asupra sânilor.
Kendra se sim]i invadat` de o c`ldur` necunoscut`. B`rbatul \[i
v`zu apoi de treab`, explicându-i:
– Asat e o treab` de b`rbat.
Tân`ra r`mase pe loc, cu mâinile \n [old, mu[cându-[i buzele.
|n câteva minute, totul fu gata pentru c`l`torie. Când termin` ce
avea de f`cut, Dan se \ndrept` c`tre Kendra, \ntrebând-o:
– Unde-]i sunt hainele?
– |n ma[in`.
– Adu-le aici.
Ea \l ascult`. N-avea decât un rând de haine de schimb. Nici
nu-i trebuia mai mult pentru o singur` s`pt`mân` petrecut` pe
P`mânt.
B`rbatul \i privi bagajul.
– Asta-i tot? f`cu el mirat.
Ea d`du din cap, privindu-l provocator. Numai s` \ndr`zneasc`
s` comenteze ceva! Descoperea acum, plin` de mirare, c` devenise
foarte iritabil`. Se \nfuria din te miri ce [i-i pl`cea s`-[i m`soare
puterile cu acest p`mântean. Probabil c` Dan \[i d`duse seama c`
era nervoas`, pentru c` o privi \ndelung cu mirare, dar nu zise
nimic.
Kendra oft`. Trecur` câteva secunde pân` s`-[i dea seama c`
\ncepuse s` descifreze reac]iile celui de lâng` ea \ntr-o manier`
uman`, [i nu herfronit`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 59

Interpretase limbajul trupului lui Dan, nu-i citise gândurile.


Toate aceste schimb`ri \i provocau team`.
Doi b`rba]i se apropiar` de ei [i Dan \i zâmbi, aruncându-i
cheile de la ma[in`.
– Mul]umesc, b`ie]i, ne \ntâlnim dincolo.
– Bine, r`spunse tân`rul [i se urc` \n jeepul lui Dan, demarând
rapid.
Dan verific` [alupa [i cl`tin` din cap mul]umit.
– Urc`, ordon` el.
Kendra privi cu team` fragila ambarca]iune, apoi se uit` spre
valurile mari care \ncepeau c`tre larg.
– Unde voi sta?
– La prora. Cap`tul \ngust, explic` el.
Kendra avea \ncredere \n Dan – \n fond, nu exista alt`
alternativ` – [i se urc` \n barca deja plin` de foarte multe lucruri.
|nc` o dat`, apel` la amintirile Kendrei. Patru vâsle, trei veste de
salvare portocalii, doi saci de dormit, chibrituri, o mic` lopat`, opt
litri de ap`.
– Pune-]i vesta, spuse Dan, ajungând lâng` ea.
Fericit` c` b`rbatul se afla atât de aproape de ea, se \ndrept`
spre vest`, dar nu f`r` s` protesteze:
– |nceteaz` s`-mi mai dai ordine!
Dan p`ru surprins. Kendra lui nu-l contrazisese niciodat`.
– Scuze, m` gândeam \n alt` parte, r`spunse el proste[te.
Tân`ra nu \ncerc` s`-i invadeze mintea pentru a afla la ce
anume. Nu mai avea \ncredere \n propriile reac]ii, [i asta \nc` de
când realizase c` experimenta emo]ii noi, umane. Nu trebuia ca
60 NANCY THAYER

Dan s` afle toate astea, lucru care s-ar fi \ntâmplat cu siguran]` dac`
i-ar fi p`truns \n minte [i gândurile li s-ar fi amestecat.
Observându-i mi[c`rile, tân`ra le imit` fidel, reu[ind s`-[i pun`
pân` la urm` vesta de salvare.
Dan \ndep`rt` barca de ]`rm, grijuliu s` n-o ating` pe Kendra
când se \ntinse dup` vâsl`, [i c`l`toria \ncepu. O triste]e
cople[itoare o cuprinse pe Kendra. Nu mai avea decât dou` zile de
stat al`turi de Dan. Termenul desp`r]irii se apropia cu pa[i repezi.
Când sunetul apei gr`bite se lovi de stâncile canionului
Colorado, Dan ascult` acest zgomot familiar cu satisfac]ie. Prima
oar` dup` mult timp, [tia \n sfâr[it ce trebuia s` fac`. Acest [erpuit
drum pe ap` era ceva real, concret, ceva ce putea controla, lua \n
st`pânire. S` manevreze barca necesita for]` [i \ndemânare. Alese
deci s` ignore silueta delicat` aflat` \n fa]a lui [i s` se concentreze
asupra vâslitului.
Kendra \l privi cu un zâmbet.
– E minunat aici, nu? \ntreb` ea.
– Da, r`spunse el cu indiferen]`.
Ochii ei \l privir` cu simpatie [i Dan se sim]i invadat de emo]ii.
P`rul lui castaniu era u[or ud [i rebel r`v`[it pe frunte.
– Ar trebui s` locuie[ti aici, [i nu \n ora[. |n sufletul t`u, e[ti
\nsetat dup` o astfel de via]`.
Dan se \ncrunt`.
|nc` o dat`, prefer` s-o atace decât s` recunoasc` faptul c` era
atras de ea.
– Parc` ziceai c` te afli aici doar de o s`pt`mân`. Ce naiba po]i
[ti tu despre aceste locuri?
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 61

– Am fost preg`ti]i pentru a ne \ndrepta c`tre orice col] de pe


P`mânt, dar am fost ale[i special pentru un anume loc. Mie mi s-a
dat \n grij` America, apoi Texasul, apoi ora[ul San Antonio.
Vâslele se oprir` o clip`.
– Vrei s` spui c` ai venit pe P`mânt \mpreun` cu mai mul]i?
– Da, aprob` ea.
– Câ]i?
– Vreo dou`zeci, din câte [tiu.
– Numai femei?
– De data asta, da. Dan t`cu, \ngândurat. Era chinuit de o
\ntrebare la care ar fi vrut s` afle de mult r`spunsul, dar pe care
n-avusese curajul s-o formuleze. {i asta pentru c` existaser` atât de
multe elemente noi cu care se confruntase \n ultima vreme, \ncât
nu era preg`tit pentru o nou` surpriz`.
– De ce v` afla]i aici? Spune-mi adev`rul, nu generalit`]i.
– A[a vorbeai [i cu so]ia ta?
– Cum anume?
– Ca un [ef.
– Da, replic` el. Nu schimba subiectul. De ce v` afla]i aici?
Spune-mi!
– Nu pot. Nici nu-i de mirare c` n-avea \ncredere \n propriile
decizii. Erai atât de sigur pe ea, \ncât nu mai sim]ea nevoia s` aib`
\ncredere \n sine \ns`[i.
– Dac` nu-i convenea ceva, putea s`-mi spun`. Tu a[a faci.
Râul devenise mai blând, mai lini[tit.
– R`spunde-mi la ce te-am \ntrebat sau te las aici, o amenin]` el,
con[tient c` nu va fi crezut.
62 NANCY THAYER

– Nu, refuz` ea.


– |ncerca]i s` cuceri]i P`mântul? Asta e? A]i r`mas f`r` ap`, aer
sau mâncare [i ave]i nevoie de resursele noastre pentru a
supravie]ui?
Kendra se apropie de el. Aproape c` genunchii li se atingeau.
– N-avem nevoie de nimic din toate astea.
– Atunci?
– Nu-]i pot spune. Dar \]i pot promite c` nu v` vom face r`u. Nu
ve]i duce dorul lucrurilor de care noi avem nevoie.
Dan \ncepu s` priveasc` apa cu aten]ie, ca [i cum pe suprafa]a
ei ar fi citit r`spunsurile pe care le voia. Discul portocaliu al
soarelui alunec` dincolo de peretele canionului, \ncepându-[i
drumul nocturn. Umbrele se transformar` \n forme grote[ti.
Nu-i pl`ceau ghicitorile, nici engimele. Nu-i cerea foarte mult
dac` pretindea r`spunsuri f`r` ocoli[uri la \ntreb`rile lui directe.
Dar [tia c` nu va ob]ine nimic de la ea. Sau poate nu \nc`. Mai
târziu, când o va surprinde nepreg`tit`, \[i promise \ns` c` va afla
tot ce dorea. |[i privi ceasul. Era momentul s` g`seasc` un loc
pentru odihna de noapte. |ndrept` barca pe malul mexican, \ntr-un
loc cu iarb` \nalt` [i copaci \nflori]i.
– Vom \nnopta aici, zise el, s`rind \n apa adânc` pân` la
genunchi [i tr`gând barca gonflabil` deasupra stâncilor.
Kendra lu` bagajele mai u[oare [i urm`ri cu aten]ie mi[c`rile lui
Dan. B`rbatul \i sim]i privirea [i \ncercarea timid` de a-i citi
gândurile. |nv`]ase s`-i contracareze ac]iunile \n aceste ultime zile,
astfel c` renun]` la gândurile personale [i se concentr` numai
asupra mi[c`rilor pe care le f`cea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 63

Atingerea u[oar` a mâinii ei pe um`rul lui \l f`cu s` se opreasc`.


– Te rog, nu m` alunga, zise ea.
– De ce naiba te intereseaz` ce gândesc? replic` el. Nu e[ti om.
Nici m`car nu apar]ii acestei planete. {i nu vrei s`-mi spui de ce te
afli. Din câte \n]eleg eu, po]i foarte bine s` ai o misiune de
distrugere.
– Nu fi ridicol! {tii foarte bine c` n-a[ face a[a ceva [i nici n-a[
permite altcuiva s` v` fac` r`u. Herfroni]ii nu cred \n violen]`. {i
apoi, sunt [i eu \n parte uman`. Asta nu conteaz` \n ochii t`i? }in
la voi. Am \nc`lcat atâtea reguli numai pentru a v` ajuta. {i vreau
s-o fac \n continuare.
– Cum m` po]i tu ajuta? Nici m`car nu vrei s`-mi r`spunzi la
\ntreb`ri.
– |]i voi povesti despre Kendra.
Furia lui pieri ca prin farmec, l`sând loc unei teribile triste]i.
– Nu te cred, [opti el.
Ea f`cu un gest gr`bit din cap, [i p`rul \i flutur` u[or \n briza
serii.
– |]i voi povesti, insist` ea. Sunt atâtea lucruri pe care \nc` nu le
[tii. |]i voi explica totul.
Dan arunc` sacul de dormit pe jos.
– S` auzim, accept` el.
Kendra \[i trecu limba peste buze cu un gest nervos [i-[i
\ntoarse privirea de la el.
– Dup` ce ne instal`m, r`spunse ea.
Cu o privire semnificativ`, Dan adun` restul lucrurilor [i \ncepu
s` despacheteze. Desf`cu sacii de dormit [i-i a[ez` la o distan]` de
64 NANCY THAYER

treizeci de centimetri unul de altul, suficient spa]iu pentru a se


asigura c` nu se vor atinge \n somn.
Neavând nimic altceva de f`cut, Kendra adun` câteva crengi [i
le a[ez` gr`mad` lâng` unul dintre sacii de dormit. Apoi se a[ez` [i
a[tept` t`cut` preg`tirile.
Dan se \ntoarse [i scoase din cutia frigorific` dou` beri [i dou`
sandvi[uri.
– Asta este masa din noaptea asta. Sunt ni[te sandvi[uri cam...
ne\ndemânatice, glumi el.
Ea lu` pachetul \ntins [i se uit` cu mirare la bucata de carne.
Dan oft`.
– Bine, aprob` el. Voi lua carnea, dar m`nânc` brânza [i pâinea.
Dac` \]i e foame \n continuare, \]i ofer un m`r sau o par`.
Zâmbetul ei de u[urare veni atât de nea[teptat, \ncât \nc`lzi
inima b`rbatului ca o raz` de soare.
– Mul]umesc, [opti ea.
Stând turce[te, Kendra desf`cu sandvi[ul [i scoase carnea cu
grij`, \ntinzându-i-o lui Dan. B`rbatul o lu` [i-i d`du \n schimb
brânza [i salata lui.
– Mai poveste[te-mi despre poporul t`u, o rug` el.
– Ce vrei s` [tii? \ntreb` ea, mu[când din sandvi[. Credeam c`
]i-am spus tot ce era interesant de aflat.
– Când a]i \nceput s` ne vizita]i planeta?
– Acum câteva mii de ani.
– De ce?
– S` \nv`]`m, s` studiem.
– Vizita]i [i alte galaxii sau doar noi suntem noroco[ii ale[i?
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 65

– Vizit`m multe galaxii. Pe fiecare dintre ele exist` cel pu]in o


form` de via]`. Unele au sute, altele una singur`.
– De ce a]i venit aici? De ce a]i ales Terra? reveni el cu \ntrebarea
care-l interesa.
Kendra lu` ultima \nghi]itur` din sandvi[ [i puse hârtia
deoparte. Dan termin` [i el de mâncat, mototoli hârtia [i o puse \n
punga de plastic special`.
– Nu [tiu. Nu [tiu mai multe decât tine, chiar dac` fac parte din
civiliza]ia herfronit`. Nu ni se ofer` toate datele, toate informa]iile.
{i apoi, nu te-am c`utam ca s`-]i povestesc despre planeta mea, ci
pentru a te ajuta s-o \n]elegi pe Kendra. I-am promis c` voi face asta
\nainte s` plec. Nu vrei s` [tii mai multe despre ea?
Dan se \ntinse pe sacul de dormit [i-[i puse mâinile sub cap,
privind cerul \ntunecat, doar ici [i colo p`tat de un albastru indigo.
Se vedeau doar câteva stele. Printre ele, cea pe care Kendra o c`uta
mereu pe cer. Ar fi vrut s` afle ce stea era.
– Ba da, r`spunse el.
Se sim]ea de parc` ar fi vorbit despre altcineva, nu despre so]ia
lui. Nu [tia de ce sau cum s` schimbe aceast` situa]ie. La naiba, nu
[tia nici m`car dac` voia s-o schimbe! Cu noua Kendra \n fa]a lui,
putea pretinde c` so]ia lui mai era \nc` \n via]`. Era mai pu]in
dureros astfel. Dar nu [i foarte realist. {tia c` nu mai putea nega
mult` vreme moartea so]iei.
– Ce-ar fi vrut ea s` [tiu?
– C` te iubea foarte mult, dar c` n-a putut s` lupte pentru
aceast` dragoste.
Cuvintele ei \l lovir` direct \n inim`.
66 NANCY THAYER

– Atunci, iubirea ei n-a fost prea puternic`, nu?


Ea \l privi, certându-l parc` pentru aceste vorbe.
– Kendra s-a gândit numai la asta \n ultimii ani. Se sim]ea
vinovat` pentru c` nu se putea deschide \n fa]a ta [i pentru c` nu
]i-a permis s` vezi cât de speriat` era. Ce lucru ciudat, s` te sim]i
vinovat` pentru atâta lucru!
– Vrei s` spui c` se sim]ea atât de vinovat`, \ncât dup` opt ani
de c`snicie n-a mai putut suporta vinov`]ia [i m-a p`r`sit, apoi a
avut o c`dere nervoas`? E[ti sigur` c` n-ai un frate pe nume Grimm?
– Nu, vinov`]ia ei, ciudat` cum era, i-a devenit atât de obi[nuit`,
\ncât se sprijinea pe ea.
– Nu cred, nu cred nimic. |nseamn` c` nu m-a iubit suficient. E
simplu, de ce s` ne ascundem dup` cuvinte?
De[i nega cu putere, Dan credea \n logica spuselor ei. Ceva \i
spunea c` avea dreptate. Prea multe lucruri convergeau. Amintiri
de mult uitate \i revenir` \n minte. |[i aminti schimbarea care se
petrecuse cu ea \n al doilea an de liceu. Crezuse c` metamorfoza se
datora maturiz`rii, dar se \n[elase.
– Nu, repet` el, cu o voce distrus`.
– Te-a iubit prea mult [i a fost prea slab`. {i cu cât o protejai mai
mult, cu atât devenea mai vulnerabil`. Pân` la urm`, a ales s`
r`mân` singur`, s` te p`r`seasc`. Prefera s` moar`, mai degrab`
decât s` tr`iasc` f`r` s` aib` copii, dar \n acela[i timp nu se sim]ea
destul de curajoas` pentru a \nfrunta moartea unui alt rod al iubirii
voastre. C`derea nervoas` a avut ca motiv [i faptul c` nu mai putea
suporta pierderea unui al doilea copil.
– Nu te cred, [opti el.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 67

|nchise ochii, dorindu-[i ca \ntunericul de afar` s`-l \nv`luie. Nu


mai suporta realitatea, nu mai voia s` afle adev`rul. Iat` c` piesele
lips` ale jocului de puzzle se \mbinau \ntr-un desen mostruos.
– Ba da, m` crezi. Preferi \ns` s` negi. Te iubea, dar n-a fost
persoana pe care o credeai. |nainte s` moar`, se hot`râse s` se
confrunte cu tine [i s` vad` dac` pute]i continua rela]ia. {i totu[i,
credea c` nu mai reprezint` de mult o prioritate pentru tine, c`
te-ai hot`rât s`-]i continui via]a f`r` ea, c` nu mai ai nevoie de o
astfel de povar`. Credea c`-i vei cere cât de curând s` divor]eze. A[a
e?
Kendra lui, iubita lui, repet` el \n gând. Ar fi dat orice s-o mai
]in` m`car o singur` dat` \n bra]e. Avusese dreptate, se gândise la
divor]. Ea \i ghicise reac]ia; el nu putuse niciodat` s`-i descifreze
gândurile.
Lacrimi amare \i umplur` ochii. Nu-i mai p`sa. Acum, aflase
totul. Temerile Kendrei, propriile gre[eli... Oare ar fi putut s` se
\mpace? S`-[i schimbe felul de a fi? Chiar dac` so]ia lui s-ar fi \ntors
la el, se \ndoia c` puteau trece cu bine peste toate cele \ntâmplate.
Durerea \l str`b`tu ca un cu]it, oprindu-i r`suflarea. Strânse din
din]i ca s` poat` rezista.
– O, Dan, nu plânge, spuse Kendra rug`toare, venind mai
aproape de el [i [tergându-i lacrimile. Nu, repet` ea, s`rutându-l pe
obraz cu tandre]e.
Cu ochii \nchi[i de durere, el \ntinse mâna spre ea, c`utându-i
apropierea.
Ea se lipi de el, continuând s`-i s`rute obrazul cu buze moi [i
calde. Atingerea ei era atât de dulce, de lini[titoare!
68 NANCY THAYER

– Kendra, [opti el cu voce r`gu[it`.


Murmurul lui fu ca un strig`t de ajutor. Nu mai [tia dac`
vorbe[te cu so]ia lui sau cu noua Kendra.
– Stai lâng` mine!
– Da, r`spunse ea, \mbr`]i[ându-l.
Dan suspin` adânc. Kendra. Kendra lui era din nou \n bra]ele
sale.
Capitolul 4

Sânii ei moi \i atingeau pieptul, \ncingându-i sângele ca mii de


promisiuni minunate.
Avea nevoie de o [ans` s` se revan[eze fa]` de Kendra, s`-i
spun` c` o iube[te, c` o a[teptase...
Dar nu! Ea nu era Kendra. Era o alt` femeie.
Tân`ra vru s` se \ndep`rteze, dar Dan nu-i permise.
– Nu pleca, o implor` el.
– Nu plec, promise ea. Nici nu vreau, nici nu pot. E prea frumos
ce simt...
– Asta \nseamn` c` vrei s` continuu? \ntreb` el, u[urat c` nu
voia s` se \ndep`rteze de el.
– Da, da, r`spunse ea, \n timp ce degetele ei fine \i desf`ceau
fermoarul bluzei.
Dan se l`s` prad` noilor emo]ii. Atingerea Kendrei \l emo]iona
\ntotdeauna. Un fior \l str`b`tu ca o und` de [oc.
– Da, [opti el, atingându-i sânul moale.
70 NANCY THAYER

Senza]iile erau la fel, [i totu[i diferite. |nc` o dat`, \[i d`du


seama de caracteristicile diferite ale celor dou` femei. Erau
asem`n`toare, [i totu[i atât de deosebite!
|ncet, ezitând, ea \l atinse. Dan o s`rut` pe gât [i cobor\ pe
pielea ca de satin a pieptului, l`sând de-a lungul lui o urm`
r`coaroas`.
Kendra gemu [i el \i zâmbi.
Comunicau mental [i gesturile lor se \mbinau armonios. Dan
sim]ea cum Kendra r`spundea mi[c`rilor sale, experimentând toate
aceste noi emo]ii pentru prima dat`. Kendra nu mai fusese
niciodat` atât de fericit`. Se sim]ea r`v`[it` de senza]ii tulbur`toare.
|nchise ochii, extaziat`. Mâna i se \ntinse c`tre el, mângâindu-l.
Senza]ii cople[itoare, a[a cum nu mai sim]ise vreodat`, \l
invadar` pe Dan, t`indu-i r`suflarea. Gânduri incoerente \i
str`b`teau mintea.
Kendra auzi frânturile de gânduri [i râse fericit`. |[i \ncol`ci
bra]ele \n jurul trupului s`u.
"E[ti special`...
Dumnezeule... e[ti atât de minunat`... de frumoas`... râsul t`u e
divin... atât de..."
Nu [tiur` când \[i scoaser` hainele, r`mânând goi.
Pielea ei era fin` [i miroasea fermec`tor, atingerea ei era mai
senzual` decât \i fusese dat s` cunoasc` vreodat`.
Kendra gemu. R`suflarea ei era u[oar` [i proasp`t`. Mâinile lor
se unir`. Senza]iile pe care le \ncerca erau minunate. Mii de culori
\i ap`rur` \n fa]a ochilor. Amândoi sim]ir` un val de extaz
cuprinzându-i.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 71

Respira]ia lui deveni mai rar`, r`suflare cu r`suflare, \ncercând


s` se potriveasc` respira]iei ei. O ]inea pe Kendra \n bra]e,
\ncercând s` se adapteze acestei incredibile realit`]i.
Cu o mân` tremur`toare, \i d`du la o parte p`rul negru de pe
obraz.
– E[ti bine? o \ntreb` el.
Ea zâmbi, cu ochii \nchi[i, [i d`du aprobator din cap.
– A fost atât de frumos... De asta rasa ta e atât de preocupat` de
sex?
Dan râse [i-i mângâie gâtul.
– Asta crezi? C` suntem preocupa]i de sex?
Kendra zâmbi.
– Ni s-a spus s` nu facem dragoste cu nici un p`mântean. Altfel,
am r`mâne \ns`rcinate, f`r` s` avem timpul de a analiza genele \n
c`utarea bolilor [i a defectelor genetice. Dar nu [tiam c` e atât de
minunat...
– Ce ai experimentat tu, draga mea, e un avantaj exclusiv uman.
– Ar trebui s`-l \mp`r]i]i [i cu al]ii. E... minunat, repet` ea.
– Dar nu se \ntâmpl` chiar tuturor oamenilor. Unii nu simt
niciodat` ce am sim]it noi acum.
– De ce? Ceva atât de frumos trebuie experimentat tot timpul,
nu doar o dat` sau de dou` ori.
– De acord, râse Dan.
Kendra se \ncrunt`.
– De ce tocmai noi? Da, [tiu, \[i aminti ea, \ncruntându-se. E
vorba de... chimicale, parc`.
– Cum?
72 NANCY THAYER

– Elementele chimice ale trupului uman reac]ioneaz` \ntre ele


cu o mare intensitate.
– Ce? repet` el, ridicându-se \n coate.
Luna plin` \i lumina Kendrei doar chipul.
– E vorba... \ncepu ea.
– Da, te-am auzit, dar nu pot s` cred a[a ceva. Vrei s` spui c`
femeile [i b`rba]ii se simt atra[i unul de altul din pricina
elementelor chimice din corpul lor?
– Am studiat toate astea \nainte de a veni aici.
– Pe planeta voastr` cum se face dragoste?
Ea \l privi uimit`.
– Nu se face. Reproducerea era motivul principal al
\mperecherii, dar aceast` func]ie este acum realizat` \n laboratoare.
Stau [i m` \ntreb de ce am eliminat experien]a asta din via]a
noastr`. Poate c` la noi nu exist` aceast` atrac]ie chimic`.
El o lu` din nou \n bra]e. Nu se mai s`tura de trupul ei.
– Nu-mi pas` cum numi]i voi dragostea. Eu [tiu c` \nseamn`
mult mai mult decât atât.
– Dar chiar dac` s-ar reduce numai la asta, nu m` intereseaz`,
spuse ea. Mai vreau.
El gemu aprobator.
I se p`rea atât de firesc s` fac` dragoste cu ea, [i totu[i atât de
ciudat. Era o experien]` nou`. Emo]ii cum nu mai sim]ise niciodat`
\l invadau, cople[indu-l.
Aceast` Kendra era diferit` de so]ia lui, [i totu[i, \n mod ciudat,
sim]ea c` f`când dragoste cu ea se \mpac` \n sfâr[it cu spiritul so]iei
sale moarte.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 73

Li se f`cu somn. Ultimul gând al lui Dan fu pentru Kendra de


lâng` el, pentru femeia care-l leg`nase \n bra]ele ei [i-i lini[tise
plânsul.

***

Dan trase din nou barca pe ap`, \ndreptându-se c`tre malul


american.
B`rbatul zâmbi c`tre Kendra, care st`tea chiar \n fa]a lui,
ghemuit` \n barc`.
F`cuser` dragoste toat` noaptea, plini de pasiune, [i repetar`
experien]a din nou \n aceast` diminea]`. Nu se s`tura de prezen]a
ei, iar ea era la fel de \nfometat` de el.
Chiar dac` era extraterestr`, nu mai conta. Dan ar fi f`cut-o
orice s` n-o piard`.
|n adâncul sufletului, \n]elegea c` femeia asta nu era Kendra. |[i
amintea asta ori de câte ori vorbea despre subiecte de care Kendra
n-ar fi fost interesat`, de fiecare dat` când \ncerca o nou`
modalitatea de a face dragoste – lucru de care Kendra era atât de
\nsp`imântat` – de fiecare dat` când \l privea ca [i cum i s-ar fi
oferit \ntreag` – trup [i... gânduri. Dac` ar fi putut s-o descifreze pe
vechea Kendra la fel de bine pe cât o \n]elegea pe cea nou`, le-ar fi
fost atât de bine \mpreun`! Cu ajutorul acestei femei \ns`, reu[ise
s`-[i g`seasc` pacea [i \n privin]a so]iei sale. Toate regretele
disp`ruser` prin simplul fapt c`-i permisese Kendrei s` fac` lumin`
74 NANCY THAYER

\n gre[elile sale. Ea \l ajutase s`-[i dep`[easc` triste]ea [i durerea.


Nu era foarte logic, dar prezen]a ei \i u[urase vindecarea.
– E atât de frumos, [opti ea, privind c`tre cerul senin.
Apoi, z`rind o pas`re trecând prin fa]a lor, \ngust` ochii s-o vad`
mai bine.
– Un [oim, [opti ea, fascinat`.
– Voi n-ave]i p`s`ri? \ntreb` el, plin de curiozitate.
– Nu, n-avem nimic atât de... exotic. Doar barbuni, doar ei au
mai r`mas din animalele planetei noastre.
– Barbuni? Ea \ncuviin]` din cap absent`, cu privirea fixat`
asupra zborului maiestuos al p`s`rii.
– Da, sunt ni[te animale mici, un fel de [opârl` \ncruci[at` cu
un vierme. Au un limbaj asem`n`tor cu cel al delfinilor vo[tri.
– Doamne! exclam` Dan
Ea \l privi uimit`.
– Ce e? \ntreb` tân`ra.
– Sun` groaznic.
– Sunt foarte folositori. Sap` p`mântul umed [i-i gr`besc
uscarea. Rezist` bine bolilor [i sunt absolut inofensivi pentru noi.
|n plus, ne anun]` \n limba lor când p`mântul sau aerul se afl` \n
pericol [i au nevoie de ajutor.
Dan \ncuviin]`, de parc` ar fi priceput totul, de[i multe dintre
aceste lucruri i se p`reau stranii. Era \ns` mul]umit c` ea \l l`sa \n
sfâr[it s` p`trund` \n universul misterios al planetei sale [i s` afle
diferen]ele dintre civiliza]iile lor.
V`zându-l atât de serios [i [tiind c` nu pricepe mare lucru din
vorbele ei, Kendra \ncepu s` râd`. Dan se uit` spre ea cu
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 75

surprindere. Era atât de pl`cut s-o aud` râzând! Era foarte diferit`
de so]ia lui [i \n aceast` privin]`. Râsul ei cre[tea \n intensitate
treptat, sunând ca muzica unui delicat instrument.
Deodat`, Dan realiz` cât de pu]ine lucruri [tia de fapt despre
lumea ei. |ntreb`rile revenir` cu intensitate. Ar fi vrut s` afle mai
multe din tainele teritoriului atât de enigmatic din care f`cea parte
iubita lui.
Kendra oft`. "Cu timpul, vei afla mai multe, Dan, \i comunic` ea
telepatic. Dar nu acum. Trebuie s` ne bucur`m de ziua asta."
Dan \i auzi cuvintele cu claritate, de[i buzele ei nu se mi[caser`.
Accept` bucuros aceast` amânare pentru un termen nedefinit.
Rela]ia lor era prea tandr`, prea tân`r` pentru a nu se bucura de ea
total, f`r` s` se gândeasc` la lucrurile care-i desp`r]eau.
Ar fi vrut s-o ]in` \n bra]e [i s`-i simt` parfumul absolut special,
unic. Voia s`-i simt` capul lâng` inima lui, s-o fac` s`-i asculte
b`t`ile inimii, ritmul nebun al pasiunii inspirate de ea.
– Nu vrei s` dans`m? \ntreb` el deodat`.
– S` dans`m? Pe râu? repet` ea, [ocat`.
– Po]i dansa pe râu? relu` Dan, [i mai [ocat.
– Nu, dar...
Se privir` [i amândoi izbucnir` \n râs de aceast` confuzie. Dan
era mul]umit c` iubita lui n-avea \nc` un talent ciudat de care el nu
[tia.
– Nu, explic` el, voiam s` te invit la dans la Lajitas. Vom ajunge
acolo pe la patru dup`-amiaz`. De obicei, se organizeaz` o sear` de
dans o dat` pe s`pt`mân` [i acea zi e azi.
Ea \i r`spunse cu o privire plin` de recuno[tin]`.
76 NANCY THAYER

– Da, mi-ar pl`cea foarte mult. Dar ne vor permite accesul, chiar
dac` suntem \mbr`ca]i \n [ort [i tricou?
Kendra era atât de sofisticat`, [i totu[i atât de naiv`! Era o
combina]ie irezistibil`, care-l fermeca mai mult decât orice.
– Ne vom \ngrijora de asta atunci când va veni momentul.
R`spunsul lui brusc [i faptul c` trebuia s` se concentreze asupra
navigatului puser` cap`t conversa]iei.
Ajunser` \n ora[ul Lajitas pu]in dup` ora patru, puser` barca la
ad`post, f`cur` cump`r`turile necesare [i rezervar` o camer` de
hotel pentru noapte. |n timp ce Kendra intr` sub du[, Dan ie[i [i
vizit` magazinele de haine \n c`utarea unei ]inute potrivite pentru
o sear` de dans. Cump`r` o fust` ciclam [i o bluz` roz pentru
Kendra, completând ]inuta cu o pereche de sandale tipic mexicane.
Dup` ce desf`cur` cadourile \n camera de hotel [i Kendra \l
cople[i cu s`ruturi de mul]umire, f`cur` din nou dragoste. Dormir`
o or` [i se trezir` ferici]i.
Petrecerea \ncepu devreme. |n sala de dans local`, o forma]ie
mexican` cânta melodii tradi]ionale. Dansatorii loveau podeaua cu
mult foc, \naintând al`turi \n cerc, râzând [i bând \n acela[i timp.
Sala era plin` de americani [i de mexicani. Dan o ]inea \n bra]e
pe Kendra, care râdea vesel`, privindu-l de jos \n sus. Dan era \nalt,
suplu [i foarte agil. Picioarele li se mi[cau \n ritmul muzicii,
atingându-se [i umplându-i de o c`ldur` ciudat`.
Se amestecar` \n grupul colorat [i vesel de dansatori transpira]i.
Kendra \[i trecu bra]ul pe dup` gâtul lui [i-l trase c`tre ea,
s`turându-l pe buze.
– E[ti un om minunat, Dan Lovejoy, [opti ea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 77

R`spunsul lui fu un s`rut ame]itor, care o f`cu s` \nchid` ochii


[i s`-[i strâng` mai tare bra]ele \n jurul lui. Emo]ii despre care
credea c` sunt de mult pierdute ren`scur` \n el. Se sim]ea din nou
un adolescent. Kendra se afla \n bra]ele sale [i speran]a \ntr-un
viitor fericit ren`scuse. De data aceasta \ns`, fericirea era mai
puternic`. Noua Kendra era mai \n]eleapt` [i mai st`pân` pe
propriile ac]iuni, legându-l de ea prin mii de fire nev`zute dar
puternice.
Ea se d`du un pas \napoi, mângâindu-l pe obraz cu o mân`
cald`.
– Nu sunt cu adev`rat Kendra, zise ea.
Dan \i acoperi mâna, ap`sându-i-o mai tare pe obraz, ca [i cum
atingerea ei u[oar` nu-i era de-ajuns.
– Ar trebui s`-mi cite[ti gândurile mai des, replic` el \n [oapt`.
{tiu cine e[ti, [tiu c` ce se \ntâmpl` \ntre noi e diferit. E mai bine.
Ea zâmbi, \ncântat`. Dansau liberi, ferici]i.
Dan nu [tia cum avea s` se descurce f`r` ea pentru tot restul
vie]ii, dar important era c` o avea lâng` el acum. Era numai a lui.
Pentru moment.
Deodat`, Kendra se \ndep`rt` u[or, privind \n jur cu mirare. |l
trase apoi spre ea [i-i [opti la ureche:
– Gânde[te-te la râu! Trebuie s` te imaginezi \nc` acolo, pe ape,
ad`ug` ea gr`bit`.
Trupul Kendrei deveni rigid \n bra]ele sale. El o \mbr`]i[` mai
strâns.
– De ce? \ntreb` Dan De ce, Kendra?
– Blocheaz`-]i gândurile, \i ordon` ea \n [oapt`.
78 NANCY THAYER

Cineva \ncerca s`-i p`trund` \n minte. Cineva care nu era ea.


Frica sim]it` de Kendra \l cople[i [i pe el. Ascult` ordinul ei [i
\ncepu s` se gândeasc` la sunetul apei. Se concentr` cu toate
puterile asupra apei curg`toare, al c`rei zgomot discret se
transform` treptat \ntr-un muget cople[itor.
Tentativa de a-i citi gândurile reveni, mai puternic`. El continu`
s` se concentreze.
Auzi un ]ip`t [i se gândi la o pas`re de noapte care a descoperit
vizuina unui [oarece. O [opârl` se ridic` pe malul ml`[tinos, apoi
s`ri pe o creang` joas`. Râul se afla mereu \n gândurile lui. Nimic
altceva nu mai conta.
Sondarea gândurilor \ncet`, dar el continu` s` asculte sunetul
apei [i s` vad` râul cu ochii min]ii.
Muzica se opri, apoi re\ncepu, dar el nu observ` nimic din toate
astea. Totu[i, continu` s`-[i mi[te picioarele ca un automat, \ntr-un
ritm aleatoriu.
A doua \ncercare de a-i p`trunde \n gânduri fu atât de puternic`,
\ncât \l duru. Se sim]ea de parc` cineva i-ar fi str`puns creierul cu
ceva ascu]it. Fu nevoie de toat` puterea lui de concentrare pentru
a-[i p`stra imaginea asupra râului. |[i \nchipui b`rci alunecând pe
apa lini[tit` sau agitat`, purtate departe pe vârtejurile râului, [i
oameni care vâsleau \ncorda]i, luptând cu for]a curentului.
Aproape c` auzea zgomotele, aproape c` sim]ea apa lovindu-l \n
fa]`. Era o ap` \ntunecat`, rapid mi[c`toare.
Cercetarea min]ii \ncet` din nou.
De data asta \ns`, v`zu [i persoana care \ncercase s`-i citeasc`
gândurile. Era un cowboy \nalt [i slab, \nc`l]at cu cizme de c`l`rie,
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 79

care st`tea la intrarea \n sala de dans cu o bere \n mân`. O p`l`rie


imens` dintr-un material negru \i acoperea fa]a. P`rea o figur`
amenin]`toare. Dup` o clip` \ns`, silueta disp`ru.
Dan continu` s` danseze, f`r` s`-[i dea seama c` o tr`gea cu
putere pe Kendra dup` el, \n cercuri nebune[ti.
– Lini[te[te-te, zise ea. Acum am sc`pat.
Dar Dan continu` s` se mi[te.
– Hei, m` doare. Opre[te-te. A plecat.
El mai f`cu doi pa[i.
Mâna ei \i atinse chipul.
– Gata, Dan. Po]i s` te opre[ti.
Ochii lui se fixar` \ncet asupra femeii pe care o ]inea \n bra]e.
Respira cu greutate.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el.
– Unul dintre semenii mei se afla \n mul]ime. Voia ni[te
r`spunsuri, a[a c` i le-am oferit.
– Dar de ce m-a sondat pe mine?
Amintirea durerii sim]ite \i reveni. O transpira]ie rece \l inund`.
– Verifica ceva. Au, ]ip` tân`ra. M` doare, Dan.
B`rbatul \[i privi mâinile, \nstr`inat. Bra]ele sale o strângeau cu
putere pe Kendra. Cu un imens efort, reu[i s` se relaxeze.
Ea r`sufl` u[urat`.
– |mi pare r`u, zise ea.
– {i eu vreau ni[te r`spunsuri, ]ip` el.
Nu-i mai p`sa cine-l aude.
– Trebuie s`-l g`sim pe tic`losul `la! ad`ug` b`rbatul.
– Nu acum, nu aici, \ncerc` ea s`-l calmeze.
80 NANCY THAYER

– E aici, l-am v`zut.


– Nu acum, repet` tân`ra.
– Te-a r`nit?
– Nu, r`spunse ea zâmbind. Nu voia decât ni[te informa]ii [i
i-am dat r`spunsurile. E unul dintre ai mei, Dan, [i se afl` aici ca s`
se asigure c` herfroni]ii sunt bine ghida]i \n c`l`toria lor pe P`mânt.
– Nu-mi pas` ce misiune are. |l voi face s` pl`teasc`.
– A plecat.
El respir` adânc [i se str`dui s` se calmeze. Pentru prima dat`
realiz` c` oamenii din jur dansau \ntr-un ritm alert, pe când el se
mi[ca \nc` \n pa[i de balad`. O lu` repede de mân` pe Kendra [i
ie[i din sal` \n \ntunericul de afar`.
Ajun[i pe malul râului, observar` c` apa era exact a[a cum [i-o
imaginaser` mai devreme. Oare chiar auzise toate aceste sunete sau
le invetntase din ce-[i mai aducea aminte?
– Le-ai auzit, replic` ea.
– De unde [tii?
– Eu am fost cea dintâi care ]i-a citit gândurile.
Dan \[i aminti atunci prima \ncercare de a-i p`trunde \n minte
mai blând`, mai tandr`.
– De ce? \ntreb` el.
– Ca s` m` asigur c` vei face exact ce-]i spun.
– {i ce ai fi f`cut dac` nu te ascultam?
Ea ridic` din umeri, \n timp ce lumina lunii \i alunec` pe p`rul
\ntunecat.
– Nu [tiu. Cred c` a[ fi \ncercat s`-]i protejez gândurile chiar eu,
dar atunci ar fi aflat c` te ajut.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 81

– |n ce privin]`?
– C` te protejez de tentativa noastr` de citire a gândurilor.
– A noastr`? Adic` a ta [i a lui?
– Nu, a noastr` ca specie, explic` ea. Suntem o societate
colectiv`. Orice facem noi este \n beneficiul tuturora. Nu-i doar
pentru "mine".
– E[ti pe trei sferturi uman` [i tr`ie[i \ntr-o societate colectiv`?
– Da, confirm` ea.
– Atunci, de ce m` protejezi?
Ea \i c`ut` privirea.
– Nu [tiu. Nu voiam s` afle cât de mult ]inem unul la altul. E
\mpotriva regulilor s` te implici emo]ional \ntr-o rela]ie cu oamenii.
Dac` o facem, s-ar putea s` nu mai vrem s` ne \ntoarcem \n lumea
noastr`. Cei b`trâni ne-au explicat aceast` regul`, dar nu pot spune
c` am priceput-o prea bine.
Deci, ]inea la el. O putea convinge s` r`mân`, putea avea o nou`
[ans` la fericire.
– Stai cu mine, o rug` el. Nu te duce \napoi.
Ea cl`tin` din cap.
– Nu se poate, ne vor g`si oricum.
– Cât de departe pot ajunge cu puterea gândului?
– Ne pot g`si pe o distan]` de trei kilometri.
– Atunci, putem sc`pa de ei.
– Nu-i chiar atât de u[or s` ne ascundem.
– Dac` nu te pot g`si s`-]i citeasc` gândurile, este foarte u[or.
– Te pot c`uta [i pe tine, \i aminti ea.
– Cum? Sunt unul din milioanele de oameni care tr`iesc aici.
82 NANCY THAYER

Pe tine te pot g`si mai u[or.


Ea \l contrazise.
– Dac` ]i-au citit gândurile o dat`, te pot g`si rapid oricând. E
ca [i cum ai l`sa o urm` u[or de depistat.
– Dar nu mi-a citit gândurile. Doar a \ncercat, zâmbi el.
Ea \l privi plin` de speran]`.
– Crezi?
Dan chicoti. |n sfâr[it, putea controla ceva.
– Da, r`spunse el plin de siguran]`. Ne vom descurca. Te asigur.
Zâmbetul ei se topi \ns` rapid.
– Nu conteaz`, am \nc`lcat [i a[a prea multe reguli. Trebuie s`
m` \ntorc [i s`-mi repar gre[elile. Sunt mul]i herfroni]i care se
bazeaz` pe mine, [opti ea. Dar pentru \nc` dou`-trei zile puteam
pretinde c` nu ne vom desp`r]i niciodat`, adug` ea pe un ton
timid. Mi-a[ dori s` fiu cu tine mereu.
Dan \[i sim]i inima b`tând cu putere. Va lupta pentru ea, pentru
a o avea mereu al`turi.
– Suntem de acord m`car asupra acestui lucru, zâmbi el. Nu te
\ngrijora, vom rezolva totul. |mpreun`.
Kendra \[i puse capul pe um`rul lui, [i Dan \i sim]i aroma
p`rului. Greierii cântau, apa se lovea \ncet de maluri, stelele
str`luceau deasupra lor. |n ciuda acestui peisaj idilic, b`rbatul se
sim]ea parc` prins \n capcan`. Profunzimea sentimentelor pentru
femeia din bra]ele lui \l \ndurera, pentru c` exista posibilitatea s-o
piard` pentru totdeauna.
O privi cu suprindere. Cum de un popor putea fi atât de
sofisticat [i totodat` atât de naiv? Nu putea pricepe. Ceva \i spunea
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 83

c` risca mult \ncercând s-o r`peasc` pe Kendra [i s-o \ndep`rteze


de rasa ei, dar nu-i p`sa. O voia al`turi de el. Ea dorea s` r`mân`
lâng` el. Asta era tot ce conta. Toate celelalte lucruri erau
neimportante.
– Nu-mi face alegerea mai grea decât este deja, [opti ea.
|i citise din nou gândurile.
– Nu e o alegerea grea.
– Rela]ia noastr` nu poate dura pentru totdeauna. Trebuie s`
m` duc acas`.
– Doar câteva zile \]i mai cer.
– Câteva zile, repet` ea, zâmbind.
Buzele lui se lipir` de ale Kendrei.
– S` plec`m de aici, zise el.
Se \ndreptar` t`cu]i spre hotel.
Capitolul 5

Când soarele r`s`ri peste de[ert, Dan [i Kendra \mpinser` barca


pe ape. Câteva minute mai târziu, ora[ul Lajitas disp`ruse din ochii
lor.
Cu cât \naintau de-a lungul râului, cu atât Dan devenea mai
calm, mai relaxat. Kendra, dimpotriv`, se sim]ea din ce \n ce mai
\ncordat`.
Ochii ei \l priveau cu mirare. |ncerc` s`-i citeasc` gândurile. El
se l`s` cercetat, permi]ându-i s` afle dragostea care-i inunda inima.
– Dar pentru care Kendra e aceast` dragoste? \ntreb` ea [optit.
– Pentru tine, draga mea.
Ea cl`tin` din cap, confuz`.
– Nu [tiu, Dan. Nu cred c` mai [tii diferen]ele dintre noi.
– Cite[te-mi gândurile.
– Degeaba, nu-]i pot sim]i emo]iile. Nu [tiu dac` sentimentele
tale sunt pentru mine.
R`suflarea ei era grea, p`rea speriat`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 85

– N-am mai sim]it niciodat` a[a ceva [i nu-i deloc un sentiment


pl`cut, \i m`rturisi ea.
– Sim]i \ndoial`, sim]i team`. To]i oamenii experimenteaz`
aceste lucruri.
Ea se gândi la vorbele lui, ignorând sarcasmul care se citea
dincolo de ele. Apoi \[i d`du p`rul pe spate, emo]ionat`.
– De unde [tii c` despre asta e vorba? \ntreb` ea.
– Pentru c` te iubesc. Cred c` e[ti exact ceea ce am c`utat atunci
când m-am \ndr`gostit de cealalt` Kendra, zise el dup` o vreme de
t`cere, \n care-[i c`ut` cuvintele potrivite. Când sunt cu tine, totul
e minunat.
Dar cuvintele lui nu-i u[urar` suferin]a. P`rea chiar mai
\ns`pimântat`.
– Vreau s` [tii c` te iubesc.
– Nu, nu-i adev`rat. Nu m` po]i iubi.
– Mai avem dou` zile la dispozi]ie. |]i pot demonstra, dragostea
mea.
– Ne afl`m la mai pu]in de o zi dep`rtare de nava mea, \l
contrazise ea. Când vom ajunge acolo, va trebui s` ne desp`r]im.
– S` tr`iesc f`r` tine? se mir` el.
– Trebuie s` m` duc acas`, iar tu trebuie s` te reg`se[ti pe tine.
N-avem de ales. A[a trebuie s` fie.
O triste]e imens` \l cuprinse, dar reu[i s-o alunge min]indu-se
c` iubita lui nu-l va p`r`si.
N-avea rost s` se certe cu ea acum. Nu-l va asculta oricum. Mai
târziu, când o va ]ine \n bra]e [i o va s`ruta, o va convinge c` trebuie
s` r`mân` lâng` el.
86 NANCY THAYER

– {i ce se va \ntâmpla cu amintirile mele? |mi vei lua \napoi


timpul petrecut al`turi de tine?
– Nu m` \ntreba asta \nc`, \l implor` ea.
Kendra \nchise ochii.
– Nu [tiu ce s` fac, explic` ea.
El t`cu. Dup` \ncercarea de ieri de a-i sonda mintea, venit` de
la o for]` str`in`, Dan realizase cât de puternic` era rasa ei. Se
sim]ea vulnerabil, neputincios. Tr`ia \n plin co[mar. |i era team` s`
n-o piard` pe Kendra [i nu mai voia s` i se cerceteze mintea.
Durerea era insuportabil`.
– Nu-i chiar a[a, zise ea cu voce tare.
Kendra era deci capabil` s`-i citeasc` gândurile, f`r` s` simt`
nimic. Era foarte iscusit`.
– Ba da, relu` el. M` simt vulnerabil când nu mai am control
asupra gândurilor [i ac]iunilor mele.
– Nu fi pesimist, \l cert` ea.
Dan conducea barca pe mijlocul râului. Alunecau \n t`cere pe
suprafa]a apei, fiecare cu gândurile lui.
Dac` pierderea Kendrei \nsemnase pentru el iadul, pierderea
iubitei lui pentru a doua oar` era ceva insuportabil.
{i sentimentul cel mai frustrant era c` n-avea deloc control
asupra acestei noi pierderi. N-o putea salva. N-o putea proteja de
ace[ti diavoli pe care-i numea rasa ei.
La naiba, nici nu mai [tia ce simte! Contrar celor spuse,
amândou` femeile din via]a lui, de[i diferite, se amestecau \ntr-una
singur`. Deveniser` o singur` fiin]`, o combina]ie a celor dou`,
plus \nc` ceva inefabil, intangibil.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 87

Kendra \ntinse mâna c`tre el.


– Te rog, nu te mai \ngrijora.
– De ce \]i pas`? replic` el cu am`r`ciune. Vei pleca \n curând,
iar eu voi r`mâne aici, f`r` tine.
Dan \ndrept` barca spre malul mexican [i o leg` de un copac.
– |nainte de a pleca, \]i promit c` te voi ajuta.
Vocea ei dulce \l f`cu [i mai nervos.
– La naiba! ]ip` el. Nu-mi po]i citi gândurile? De ce nu-]i dai
seama c` `sta e ultimul lucru pe care vreau s`-l faci? Din pricina
plec`rii tale iminente suf`r!
Mâinile lui i se a[ezar` pe umeri. B`rbatul r`sufl` adânc [i zise
cu voce timid`, \nvins`:
– Trebuie s` trec peste problema asta, nu s-o ignor.
– Dan, nu pricep logica uman`. Dac` po]i fi ajutat s` nu mai
suferi, de ce nu te la[i ajutat?
– Cred c` e o caracteristic` tipic uman`, r`spunse el.
Kendra \i mângâie chipul. Era singurul lucru pe care i-l putea
d`rui, o mângâiere. {tia c` o iube[te [i c` nimeni nu-i va putea lua
locul \n inima lui. Dar [i ea \l iubea nespus.
|l ajut` s`-[i uite durerea, atingându-l plin` de tandre]e. Dan nu
mai protest`. Avea nevoie de ea, avea nevoie de atingerea lui.
– Kendra, zise el, dar degetele ei i se a[ezar` e buze, oprindu-l.
– Amândoi [tim foarte bine, \l \ntrerupse tân`ra, c` nu apar]in
acestui loc, Dan. Trebuie s` m` \ntorc la poporul meu. Acolo
cunosc regulile [i \n]eleg ce e corect [i ce nu. Legile herfronite sunt
logice, astfel c` e mai u[or s` tr`iesc \n societatea mea. Poporul
meu a fost \ntotdeauna bun cu mine. Nu-i pot r`spl`ti astfel, nu-i
88 NANCY THAYER

pot p`r`si. E datoria mea s` m` \ntorc [i s` le spun ce am aflat \n


c`l`toria pe P`mânt.
Dan \nchise ochii, concetrându-se asupra atingerii ei, a aromei
ei fermec`toare. O trase aproape de el, aplecându-[i capul pe p`rul
ei \ntunecat.
Soarele str`lucea deasupra lor. Era foarte cald.
Dan continu` s-o ]in` \n strânsoarea bra]elor sale, fericit c` o
avea atât de aproape. |ncerc` din r`sputeri s`-[i \ntip`reasc` \n
minte aceast` amintire, pentru ca nimeni [i nimic s` nu i-o poat`
[terge.
– Dan , [opti ea.
El tres`ri. Oare \ncerca din nou s`-i afle gândurile? Sau
cowboy-ul se afla pe urmele lor? |n ciuda neg`rii ei, [tia c`
herfronitul \i va urm`ri ca s` se asigure c` iubita lui \[i \ndepline[te
sarcinile. Asta era treaba lui, s-o ]in` pe Kendra departe de el. O
furie imens` \l cuprinse. Voia s` loveasc` pe cineva, s` r`neasc`...
Voia s`...
– Dan, te rog, [opti ea.
– Stai lini[tit` draga mea, sunt aici.
– Nu pot s` respir, zise ea.
– |mi pare r`u, iubito, uit mereu cât e[ti de fragil`.
Kendra zâmbi.
– Acum mi-e mai bine.
F`r` s` adauge nimic, Dan dezleg` barca [i puse mâna pe vâsl`.
Peste câteva secunde, se aflau din nou \n mijlocul râului.
C`l`torir` pe curentul Rio Grande dou` ore. Ora prânzului
trecu, dar Dan ignor` acest aspect.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 89

Totu[i, când foamea \i cuprinse pe amândoi, b`rbatul trase


barca pe mal.
Dan \ncepu s` preg`teasc` un prânz frugal, iar Kendra scoase
sacii de dormit [i-i \ntinse pe jos. Se a[ez` pe unul dintre ei [i-l privi
pe Dan, curioas`.
B`rbatul se apropie de ea, \ntinzându-i cutia cu alimente.
– Mai bine \]i prepari singur` ceva, zise el brusc.
Ea \l privi \ntreb`toare.
– Am f`cut ceva care te-a deranjat?
– Nu.
– Te-am r`nit \n vreun fel?
– Da.
– Te pot ajuta?
– Nu. Nu vei mai fi lâng` mine s` m` aju]i, a[a c` mai bine m`
obi[nuiesc cu durerea, r`spunse el.
|[i d`du seama c` se comporta ca un copil r`sf`]at, dar n-avea
ce face. Era foarte confuz [i ura din tot sufletul faptul c` se sim]ea
lipsit de ajutor. |n t`cere, Kendra se ocup` de sandvi[uri.
– |mi cite[ti gândurile? \ntreb` el.
Ea aprob` din cap.
– Atunci, de ce nu simt?
– Pentru c` e[ti foarte, foarte nervos.
– Vrei s` spui c` nu sunt atent?
– Dac` sunt destul de discret`, iar tu e[ti preocupat de altceva,
\]i pot descifra gândurile f`r` s`-]i dai seama.
Dan \[i mânc` rapid sandvi[ul, apoi se \ntinse pe spate, cu
mâinile sub cap.
90 NANCY THAYER

– |nva]`-m` cum s` citesc gânduri, o rug` el.


– E nevoie de mult exerci]iu [i n-avem timpul necesar pentru
asta.
– Cât de departe se afl` nava ta?
– Mai aproape decât crezi. Am z`rit creasta muntelui cu pricina
din barc`. Mai avem doar dou` ore pân` ajungem acolo.
– Atunci, \nv`]`-m` \n timpul r`mas.
Kendra oft`.
– Ai meditat vreodat`? \ntreb` ea.
– Nu, niciodat`.
– |ntinde-te pe pate, cu mâinile pe lâng` corp.
– Credeam c` trebuie s` stau turce[te [i s`-mi \mpreunez
mâinile.
– Numai dac` e[ti obi[nuit cu aceast` pozi]ie. Dac` nu, nu ne va
fi de folos, pentru c` peste cinci minute te vei sim]i incomod [i nu
te vei mai putea concentra.
Dan observ` a mia oar` cât era de logic` [i, nemul]umit, morm`i
un r`spuns aprobator. Apoi \i ceru noi instruc]iuni. Ea \i zâmbi [i
furia lui disp`ru ca prin farmec.
– Stai nemi[cat, zise ea. Acum, \nchide ochii.
El se supuse. Vocea ei deveni o [oapt` blând`.
– Concentreaz`-te asupra sunetului vântului, al apei, al
frunzelor.
El \ncerc`, dar gândurile \l invadar`.
– Alung`-]i din minte toate gândurile.
Tonul ei era blând, cald, fermec`tor. Dan se sim]i mai relaxat.
– |ncearc` s` faci ceea ce ai reu[it asear`, când te-am avertizat
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 91

despre cel care voia s`-]i citeasc` gândurile. Dar de data asta
str`duie[te-te mai mult.
El continu` s` se concentreze asupra lucrurilor \nconjur`toare.
– Las`-]i \ntreaga greutate pe p`mânt, Dan. Las`-te absorbit de
p`mânt, fii una cu el.
Gândurile continuar` s`-l invadeze, dar le ignor`.
– Respir` adânc, simte-]i inima.
Dan \ncerc` s`-i urm`reasc` ordinele cum putea mai bine. |n
ciuda gândurilor care nu-i d`deau pace [i care-l asaltau ca mii de
s`ge]i, \ncepu s` simt` c` plute[te deasupra p`mântului. Pe piept
sim]ea c`ldura soarelui.
– Acum, \ncearc` s` vii spre mine, ca [i cum ai fi atras de o for]`
invizibil`.
El ascult` instruc]iunile [i veni spre ea, dar o descoperi deja \n
bra]ele lui. Abia acum realiz` c` plute[te deasupra p`mântului.
– Te descurci bine, Dan, zise Kendra.
– Nu-mi distrage aten]ia, \i replic` el.
R`spunsul ei fu o scurt` exclama]ie de bucurie. Era un sunet
minunat, care vibr` puternic \n`untrul lui.
Dan deschise ochii.
– Ai vorbit cu mine? \ntreb` el.
Kendra \ncuviin]` cu un zâmbet.
– Eu am ajuns la tine sau tu la mine?
– Tu.
– Da? \ntreb` b`rbatul, bucuros.
– Da, dar mai ai multe de \nv`]at, Dan. ~sta a fost doar un
experiment, care ne-a demonstrat c` ai toate capacit`]ile necesare.
92 NANCY THAYER

Dar eu ]i-am permis s` intri \n mintea mea [i apoi sunt un bun canal
de comunicare. Majoritatea oamenilor nu sunt. Mai sunt multe
lucruri pe care trebuie s` le [tii.
– Dar am reu[it, nu?
– Da.
– |nva]`-m` mai multe, ceru el.
– Nu acum. Zâmbetul ei p`li [i privirea i se \ndrept`
cercet`toare de-a lungului râului. Trebuie s` plec`m, ad`ug` ea.
– Se afl` aici?
– Cred c` da.
– Ne urm`re[te?
– Da, r`spunse Kendra. Haide s` mergem.
– }i-e fric`?
– Pu]in. Era foarte nervos seara trecut`, dup` ce a aflat c` am
\nc`lcat toate acele reguli.
– Dac` vrea s`-]i fac` r`u, tic`losul `la va avea de-a face cu mine,
strig` el.
– Nu-i treaba ta, Dan. Nu te amesteca.
– Dar...
– Nici un dar. Promite-mi c` nu vei interveni.
– Nu-]i pot promite a[a ceva.
– E un gardian, are autoritatea de a m` verifica. Nu-mi va face
r`u. N-avea rost s` se mai certe cu ea. Era convins` de lucrurile pe
care le sus]inea.
Dur` numai cinci minute s` strâng` totul [i porneasc` din nou
la drum. Cinci minute \n care Dan ar fi dat orice s` \ntoarc` timpul
\napoi.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 93

Fiecare val, fiecare mi[care a vâslei \i aducea [i mai aproape de


momentul desp`r]irii. Nu mai aveau nici m`car o singur` noapte \n
fa]`. Chiar azi trebuia s` se despart`. Va fi din nou singur, f`r`
femeia pe care o iubea.
{tia c` o iubea pe noua Kendra, dar nu voia s-o mai iubeasc`.
Nu voia s` mai simt` dragostea niciodat`, nici m`car nu mai voia s`
aud` pomenindu-se cuvântul iubire \n preajma lui. Era prea
dureros. {i apoi, sentimentele pe care le avea pentru aceast`
Kendra [i pentru so]ia lui se \mbinau atât de armonios, \ncât nu le
mai putea deosebi. Poate c`, \n timp, lucrurile aveau s` se schimbe,
dar deocamdat` era atât de legat de aceast` femeie, \ncât nu-[i mai
amintea ce o diferen]ia de cealalt`.
{i iat` c` le pierdea pe amândou`. Nu conta de ce. Conta numai
c` va suferi. Singura lui [ans` era s-o poat` convinge s` r`mân`.
– Aici, ar`t` ea c`tre un mic golf din apropiere.
Dan \ndrept` barca spre malul american [i o leg` de o salcie.
Kendra s`ri pe ]`rm [i Dan o urm`. Tân`ra privi cu aten]ie muntele.
P`rea c` observ` ceva numai de ea [tiut. Dan nu vedea nimic. Era
un munte ca orice altul, cu pe[teri ca oricare altele. Nimic nu p`rea
diferit.
Kendra se \ntoarse spre el cu o privire trist`.
– |mi va fi dor de tine, Dan Lovejoy, spuse ea \ncet. Foarte mult.
– Stai cu mine, [opti el. Lacrimile \l sufocau. R`mâi.
– Nu pot. Am \nc`lcat oricum prea multe reguli. Trebuie s`
plec. Te rog s` \n]elegi.
Dan se sim]i \nfrânt.
– E[ti sigur` c` asta vrei?
94 NANCY THAYER

– Da.
– Voi a[tepta aici \nc` pu]in, \n caz c` te r`zgâde[ti. Dac` nu te
\ntorci \n urm`toarele zece minute, voi pleca, promise el.
– Dan... \ncepu ea.
El o s`rut` cu buze fierbin]i.
– Nu, te voi a[tepta zece minute, atât. Dac` n-a[ face-o, n-ai [ti
c` ]i-am mai dat o [ans` s` te r`zgânde[ti. M-a[ \ntreba tot restul
vie]ii dac` nu cumva ai fi vrut s` te \ntorci.
– Bine, dar nu m` voi \ntoarce.
Lacrimile \i \ntunecar` privirea [i se apropie de el,
implorându-l s-o lase s` plece.
Dan n-avu de ales.
– Adio, Kendra Lovejoy. Nu te voi uita niciodat`.
– Vei spune cuiva despre mine?
El cl`tin` din cap. Un zâmbet trist \i ap`ru pe chip.
– Nu. De altfel, cine m` va crede?
– Da, cine te va crede? repet` ea. La revedere.
|l mângâie u[or pe obraz, apoi se \ntoarse [i \ncepu s` urce
panta. C`lca sigur` pe sine pe c`rarea abrupt`, pe care Dan o
remarc` abia atunci.
Deodat`, i se p`ru c` va c`dea [i inima i se f`cu mic` de emo]ie.
"Opre[te-te! \[i zise el. ~sta-i teritoriul ei, nu al t`u." Nu era un
cavaler de legend`, nici un erou, iar Kendra era perfect capabil`
s`-[i poarte de grij`.
Când o pierdu din ochi, \l cuprinse \ns` panica. {tia c`-i
promisese s` se despart`, [tia c` ea nu mai voia s`-l vad`, dar nu
putea r`mâne aici, f`r` s` [tie dac` iubita lui se afla \n siguran]`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 95

|ncepu s-o urmeze. Kendra era prea preocupat` de propriul drum


pentru a realiza c` Dan se afla \n spatele s`u. Se \ndreptau c`tre
mica platform` aflat` \n vârful muntelui. B`rbatul privi \n jos [i
realiz` c` singurul mijloc de a vedea c`rarea pe care se aflau era s`
ajungi sus.
Când Kendra se opri, el se afla chiar \n urma ei. Se opri la rândul
lui, ]inându-[i r`suflarea când o v`zu disp`rând \n deschiderea din
munte. |[i continu` drumul [i ajunse [i el la locul cu pricina.
Priveli[tea \i t`ie r`suflarea. Ascuns` \n adâncul grotei, ca un
nou-n`scut \n bra]ele mamei, se afla o nav` de forma unei ]igarete.
Avea dimensiunile unui submarin [i era perfect compact`. Nu se
vedeau nici punte de comand`, nici aripi sau ferestre.
– Sfinte Dumnezeule! [opti el
Numai gândul c` obiectul din fa]a lui era real \l paraliz`. Era la
fel de real ca toate lucrurile care i se \ntâmplaser` \n ultimele trei
zile.
Culoarea navei nu era str`lucitoare sau metalic`, a[a cum \[i
imaginase. Obiectul avea o nuan]` cenu[ie care nu reflecta lumina.
Dan \ntinse mâna [i o atinse. De[i era ascuns` \ntr-un loc r`coros [i
nu era expus` razelor solare, nava era cald` la atingere.
Kendra se afla \n fa]a capsulei conice, privind \n sus [i
punându-[i palmele pe \nveli[ul ei cenu[iu. Dup` câteva secunde,
se auzi un zgomot ca un vaiet.
Dan vru s` plece, s` dispar`. Instinctul \i spunea s` fug` ca s`-[i
salveze via]a. Dar nu se putu mi[ca.
O v`zu pe Kendra \ndreptându-se c`tre peretele de piatr` din
fa]a ei [i o urm` la mic` distan]`. Sunetul straniu de mai devreme
96 NANCY THAYER

anun]a desprinderea unei pun]i din nav`. O urm`ri pe Kendra


c`lcând pe discul negru [i ridicându-se \n aer pân` \n fa]a intr`rii.
Disp`ru \n`untru [i Dan a[tept` s` vad` ce se va \ntâmpla \n
continuare. Dar nimic nu se mai petrecu. Discul reap`ru [i, dup` o
scurt` ezitare, b`rbatul se urc` pe el, sperând s` ajung` cu bine
\n`untru. N-avea de gând s` se lupte cu vreun herfronit, voia doar
s` se asigure c` iubita lui ajunsese cu bine acas`.
O ciudat` r`ceal` umed` \l \nv`lui. |n jur, miroasea a p`mânt [i
a iarb`. Privi \nc`perea cu team`, dar nu se vedea nici o plant`.
Interiorul ar`ta ca o sal` de mese. Un singur perete era plin de
butoane, lumini [i ecrane.
Kendra se afla \n fa]a unui aparat care sem`na cu un du[,
sco]ând o serie de sunete m`runte. Se p`rea c` era vorba despre un
sistem de identificare, pentru c` o u[` se deschise, dând la iveal`
ni[te ciudate instrumente de laborator.
Dup` ce ap`s` câteva butoane, o alt` u[`, din sticl`, se deschise.
Kendra \[i l`s` hainele [i intr` \n`untru. R`mase pe loc, dreapt`,
privind un ecran pe care se roteau numere [i simboluri.
Dan nu se putu mi[ca. Privea fascinat scanarea Kendrei, care
st`tea goal` din cap pân`-n picioare \n fa]a lui. Totul se petrecu
rapid; zgomotul se opri. U[a se redeschise [i ea p`[i afar`, cu o
expresie mirat`.
El \i ie[i \n \ntâmpinare.
– Kendra! o strig` el.
Ea \nghe]`, apoi se \ntoarse u[or c`tre el. Privirea ei era
surprins` [i [ocat`.
– N-ar trebui s` te afli aici, zise ea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 97

– Voiam s` [tiu c` e[ti bine, explic` el.


– Te-a v`zut cineva?
– Nu-i nimeni afar`, o asigur` el.
|nainte s` poat` protesta, el o \mbr`]i[` cu putere.
– Spune-mi ce s-a \ntâmplat. Pari foarte speriat`.
– |ncearc` s`-mi cite[ti gândurile, replic` ea, \mbr`]i[ându-l la
rândul ei.
El \ncerc`, dar imaginile se amestecau \ntr-un tot lipsit de sens.
– Nu pot, recunoscu el.
Kendra \[i plec` fruntea.
– Sunt \ns`rcinat`, explic` ea.
Dan se sim]i cople[it.
– E copilul meu, [opti el.
– Desigur. N-am mai fost cu nici un alt p`mântean.
B`rbatul o s`rut` pe buzele \ntredeschise, ]inând-o aproape de
trupul lui [i sperând ca ea s`-i poat` citi bucuria. Era o veste
minunat`.
– Trebuie s` plec`m, spuse el.
– S` plec`m? repet` ea. Nu pot. Trebuie s` m` \ntorc la poporul
meu. Am \nc` atâtea lucruri de descoperit... O, Dan, zâmbi ea.
Nu-i a[a c` e minunat ce se \ntâmpl`? Vom avea un copil. N-a[ fi
crezut niciodat` c` pot \ndeplini acest rol. N-am fost aleas` pentru
asta, dar am reu[it!
Evident, iubita lui nu \n]elegea. Dan \ncerc` s`-i explice.
– Nu te po]i \ntoarce. E vorba de copilul meu!
– M-ai ajutat, dar acum e copilul meu. Voi avea grij` de el.
Promit. E o feti]`, ad`ug` ea.
98 NANCY THAYER

– O feti]`? {tii deja asta?


Ea zâmbi.
– Da, va fi foarte frumoas`. Sunt sigur` c` genele noastre sunt
bune, de[i n-au fost alese \n laborator.
– E copila mea, Kendra, o vreau lâng` mine, murmur` el. Locul
ei e aici, pe P`mânt, nu al`turi de rasa ta.
– E o herfronit` [i va r`mâne cu mine, \l contrazise Kendra. Eu
sunt mama [i am toate drepturile. Voi adopta un tat` cu care s`
\mpart responsabilit`]ile cre[terii ei.
– Nu, relu` el furios. Eu sunt tat`l [i m` aflu chiar aici, \n fa]a ta,
nu pe o alt` planet`. Eu o voi cre[te. Copila e a mea [i va \nv`]a s`
fie om. |n fond, este mai mult p`mântean` decât herfronit`.
Kendra \[i lu` hainele [i se \mbr`c` rapid, ascunzându-[i trupul
frumos de ochii lui posesivi. Apoi, \l \nfrunt` cu o expresie demn`
[i ferm`.
– Nu trebuie s` ne mai cert`m. Copilul va r`mâne la mine [i
gata!
– Stai, o rug` el. Nu-mi lua copilul. Dac` va fi o paria, dac`...
– E timpul s` pleci, Dan, \nainte s` te descopere cineva aici.
Dac` se va \ntâmpla a[a ceva, va trebuie s`-]i [terg memoria.
– Kendra! insist` el.
– Nu. Nu-]i dai seama c` n-am de ales? Pentru asta am fost
preg`tit`. Trebuie s`-mi \ndeplinesc misiunea. Iar tu trebuie s` te
\ntorci la via]a ta.
Nu era o consolare, era un ordin. Kendra \i \ntoarse spatele.
Apoi, c`ut` \n geanta ei supradimensionat` [i scoase o cutiu]`,
pe care o amplas` pe o consol` [i o deschise. Din interiroul ei
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 99

scoase mai multe flacoane din sticl`. Dan r`mase \n mijlocul


camerei, nesigur. Un singur lucru [tia, c` nu va ceda f`r` lupt`.
Kendra era femeia pe care o iubea [i era \ns`rcinat` cu feti]a lui. Ce
alt` [ans` la fericire avea? Dac` pleca acum, n-o va mai revedea
niciodat`. Chiar dac` ea ar dori s` se \ntoarc` la el, herfroni]ii o vor
opri. De asta era sigur.
Unul câte unul, flacoanele erau analizate [i rezultatele erau
afi[ate pe un ecran sub form` de coduri. Dan se apropie [i privi
ecranul de aproape.
– Ce se afl` \n flacoane?
Kendra studia cu aten]ie rezultatele.
– Pleac`, Dan.
– Spune-mi.
Ea ridic` din umeri [i r`spunse:
– ADN.
Dan \nghe]`.
– ADN uman?
– Bine\n]eles, r`spunse ea, rotind calm` un buton.
B`rbatul se sim]i cuprins de un val de furie. De parc` n-ar fi fost
de-ajuns c` voia s` plece pe planeta ei r`pindu-i copilul, iat` c` fura
[i ADN-ul altor oameni.
– Sper c` glume[ti, tun` el.
Ea se \ntoarse c`tre Dan, uimit` de tonul lui.
– De ce a[ glumi \n leg`tur` cu munca mea?
– Munca ta? repet` el \n culmea mir`rii.
– Desigur. De asta am fost trimis` aici.
– Ca s` face]i mai mul]i herfroni]i?
100 NANCY THAYER

– Da. De fapt, mixaje \ntre oameni [i herfroni]i.


– Distruge mostrele! ordon` el. N-ai nici un drept s` iei ADN de
la noi f`r` permisiunea noastr`.
– Prea târziu, vorbi ea calm, continuând s` lucreze.
– Distruge-le. Acum, ]ip` el, \ncle[tându-[i pumnii.
Ea nu r`spunse. Ap`s` un buton [i un flacon ie[i la iveal` din
aparat.
Dan o prinse de umeri cu furie.
– La naiba! Ascult`-m` când \]i vorbesc! Trebuie s` distrugi
mostrele!
– Nu m` atinge.
Tonul ei fu atât de dur [i de rece, \ncât Dan \nghe]`.
– D`-mi-le, insist` el.
Kendra se \ntoarse u[or c`tre el, cu o expresie surprinz`tor de
blând`. |n schimb, cuvintele care i se formar` \n minte erau cât se
poate de dure: "Nu m` mai atinge niciodat` când e[ti nervos!"
– {i dac` o voi face, ce se va \ntâmpla?
– Nu ]i se va mai permite s` r`mâi con[tient.
Dan deveni din ce \n ce mai nervos.
Kendra oft` adânc.
– Uite ce e, b`iatule, \ncepu ea cu o voce dur`.
– Nu-mi spune mie b`iatule! url` el. Vreau \napoi ceea ce
apar]ine rasei mele! Kendra cl`tin` din cap cu mirare.
– Nu te \n]eleg, Dan. N-am luat decât minuscule buc`]i de piele.
Sarcina mea e s`-mi \nt`resc rasa, pentru a deveni mai puternic`.
ADN-ul `sta poate rezolva aceast` problem` [i n-am r`nit pe nimeni
ca s`-l ob]in. De ce \l vrei \napoi?
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 101

– Pentru c` l-ai luat pe ascuns.


– Nimeni n-a [tiut c` l-am luat, a[a e, dar asta a fost spre binele
lor.
– E al nostru, repet` b`rbatul.
Ea \l privi cu dezgust. Dan sim]i c` privirea ei e justificat`, dar
nu era preg`tit s` renun]e. |ntinse mâna [i, \ntr-o frac]iune de
secund`, lu` flacoanele. Kendra \ncerc` s`-l opreasc`, dar gesturile
ei erau foarte \ncete. Toate flacoanele c`zur` jos.
– La naiba! strig` ea, pierzându-i cump`tul pentru prima oar`.
N-aveai dreptul s` faci a[a ceva. Le-ai distrus! Ai distrus o via]`
\ntreag` de munc`, pe care n-o voi putea niciodat` recupera.
– Tu chiar nu pricepi? ADN-ul `sta nu-]i apar]inea. Nici dac`
jefuiai pe cineva \n plin` strad` cu pistolul nu f`ceai o ho]ie mai
mare! Nu-i destul c` vrei s`-mi iei copilul? Vrei s` ob]ii clone ale
acestor oameni pe planeta ta?
Kendra se uit` la el, de parc` ar fi debitat cine [tie ce tâmpenii.
Mânia \l cuprinse, crescând \n el ca lava unui vulcan. Se sim]ea
ca [i cum ar fi fost la un pas de implozie.
Ar fi vrut s-o ]in` \n bra]e [i s-o fac` s` \n]eleag` c` are dreptate.
Voia ca mesajul lui s`-i ajung` la inim`, dar nu-[i mai g`sea
cuvintele.
|n schimb, \[i d`du seama c` ea \i sondeaz` creierul,
diminunându-i mânia. Mii de emo]ii \l str`b`tur`.
– Nu \n]eleg ce-mi spui, dar \]i respect dorin]a, \i zise ea \n
sfâr[it.
Deodat`, altcineva interveni \n mintea lui. Imediat \[i bloc`
toate gândurile, imaginându-[i perspectiva spa]iului exterior navei.
102 NANCY THAYER

Privirea Kendrei era \nfrico[at`. Iubita lui \i atinse mâna.


– Trebuie s` pleci, [opti ea.
Cu pa[i gr`bi]i, ie[i din \nc`pere [i se \ndrept` spre ie[ire. Frica
ei era aproape palpabil`.
El o urm`, p`strând \n minte peisajul muntelui. Durerea \l
str`punse ca un cu]it. Dan realiz` c` era din nou ac]iunea
cowboy-ului. De data asta \ns`, \i transmitea un mesaj, acela de a
pleca \ndat` de pe nav`. B`rbatul pricepu c` sarcina Kendrei [i
flacoanele cu ADN \[i pierdeau importan]a \n fa]a acestei
amenin]`ri. Dac` nu pleca \ndat`, nu va r`mâne \n via]` pentru a
lupta.
Capitolul 6

Kendra \l conduse afar`, apoi r`mase pe loc, \ncercând s` afle


loca]ia herfronitului [i s`-i citeasc` gândurile.
La rândul lui, cowboy-ul \l test` \nc` o dat` pe Dan. Durerea era
acut`, insuportabil`. B`rbatul \nchise ochii, c`utând s` nu geam`.
Când scanarea \ncet`, trase adânc aer \n piept, preg`tindu-se
pentru urm`toarea prob`.
Foarte rapid, aceasta \ncepu.
– Nu te gândi la nimic altceva, decât la durerea pe care ]i-o
provoac`. Astfel, o va putea sim]i [i el, [opti Kendra.
El \[i ]inu r`suflarea [i se concentr` asupra ácelor dureroase
care-i str`pungeau creierul. Herfronitul avu o scurt` ezitare, apoi \[i
relu` sondarea, cu for]e proaspete. Când \n sfâr[it \ncet` definitiv,
Dan era sl`bit [i tremura din toate \ncheieturile.
– Gata, \l lini[ti ea, atingându-l u[or, cu blânde]e. E aproape,
[opti ea. De asta e atât de puternic. Trebuie s` pleci. Vei fi \n
siguran]` când vei p`r`si zona navei.
104 NANCY THAYER

– Cum? M` va g`si oricum. Ai spus-o chiar tu.


– Nu, nu te caut` pe tine. Cu mine are o problem`, pentru c`
[tie c` am \nc`lcat multe reguli [i vrea s` se asigure c` voi r`mâne
aici [i m` voi \ndrepta spre cas`.
Kendra \l conduse c`tre c`rarea care cobora. |ncepur` s`
alunece pe panta abrupt`, rapid, f`r` s` le pese dac` se r`neau. Dan
se resim]ea \n urma citirii gândurilor de c`tre herfronitul gardian.
Tot ce trebuia s` fac` era s` ajung` cât mai repde la barc`...
Când ajunse pe mal, sondarea gândurilor reveni pe nea[teptate
[i fu nevoit s` se opreasc` pentru a se concentra. Dezleg` cu mâini
tremurânde barca [i s`ri \n ea. Privi o clip` c`tre Kendra. Nu voia
s-o lase aici, s-o supun` torturii herfronite. Nu era drept. Trebuia s`
vin` cu el.
Dar n-o mai \ntreb` dac` voia s`-l urmeze. |i [tia deja p`rerea.
Kendra \i putea lua feti]a, iar el nu putea face nimic \n aceast`
privin]`. {tiind ce gânde[te, ea \i r`spunse \n gând, confirmându-i
\nc` o dat` imposibilitatea de a r`mâne pe P`mânt.
– Vei fi \n siguran]`? \ntreb` el.
Chipul ei era palid, iar ochii \i erau \ntuneca]i. Nu vorbi, dar
confirm` din cap. Dar fa]a ei [ocat` demonstra exact contrariul.
Dan avu sentimentul c` lucrurile nu st`teau deloc bine. Kendra \i
ascundea ceva.
– E cowboy-ul, nu?
Ea \ncuviin]` din nou.
– Spune-i s` se duc` dracului, strig` el.
– {tie despre flacoane, r`spunse ea cu o voce slab`.
O ciudat` satisfac]ie \l cuprinse. Le z`d`rnicise planurile!
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 105

Nu-i mai p`sa de furia lor. Nimeni n-avea dreptul s` fac` ce


f`ceau ei. Kendra \i auzi gândurile [i drept r`spuns \l \mbr`]i[`.
Dorin]a de r`zbunare [i furia \i pierir`. Nu putea s` se urce \n
barc` singur. |n ciuda durerii pe care avea s-o \nfrunte dac` mai
r`mânea aici, nu putea s` renun]e la Kendra lui. |[i mai \ncerc` o
dat` [ansa, de[i [tia deja r`spunsul.
– Vino cu mine, te rog, spuse el.
Dându-se \napoi, ea cl`tin` din cap, cu ochii \n lacrimi.
– Trebuie s` m` \ntorc, n-am de ales. Herfron e casa mea, a[a
cum P`mântul este a ta. {i apoi, trebuie s`-mi explic
comportamentul \n fa]a superiorilor. Trebuie s` m` \ntorc.
– De ce? E[ti trei sferturi uman` [i doar un sfert herfronit`. Ai
voie la un an de vacan]` aici. Nu crezi c` fiica noastr` ar trebui
s`-[i cunoasc` familia de pe P`mânt mai \ntâi? glumi el.
– O, Dan, [opti ea. Mi-a[ dori...
Se \ntrerupse, strângându-i \ncet mâna.
Dan sim]i c` herfronitul \i cite[te din nou gândurile, dar mai
pu]in intens. Cu toate astea, un gând ajunse pân` la el. Herfronitul
care-i urm`rea luase o decizie. Mesajul era clar: avea s`-i omoare pe
amândoi.
Expresia Kendrei \l avertiz` c` [i ea primise acela[i mesaj [i era
peste m`sur` de uimit`. Deveni [i mai palid`. Spaima i se citea \n
ochi.
Dan \i l`s` rapid mâna [i lu` vâsla. |n sfâr[it, putea controla
lucrurile, redevenise st`pân pe sine. Fie c` voia sau nu, Kendra va
veni cu el.
– Urc`! porunci el.
106 NANCY THAYER

– Dan, eu...
– N-avem timp, o \ntrerupse el. Urc`!
Kendra ascult` comanda lui. Dan \mpinse barca c`tre mijlocul
râului, unde curen]ii erau mai rapizi. |ntreaga aten]ie i se concentr`
asupra navig`rii. Atâta vreme cât iubita lui se afla lâng` el, n-avea de
ce s` se \ngrijoreze. Trebuia numai s` se asigure c` distan]a dintre
ei [i herfronit era tot mai mare. {tia c` voia s`-i prind` vii.
|nc` o dat`, \[i aminti amenin]area cowboy-ului. Un fior \l
str`b`tu; parc` sim]ea degetele de ghea]` ale fricii atingându-i
trupul. Era fericit c` o poate salva pe Kendra de rasa ei
\nsp`imânt`toare. |i purta copilul, feti]a lui!
– Ne vom descurca, spuse Kendra, pe când mâna ei \i mângâia
spatele. |ntr-un fel sau altul, vom ajunge la o \n]elegere.
– Doamne, Kendra, herfronitul vrea s` ne omoare pe amândoi!
Nu cred c` vrea s` cad` la \nvoial` cu tine!
Ea t`cu. Cu fiecare vârtej, cu fiecare val, se \ndep`rtau de
pericol. Dan se sim]ea tot mai u[urat. Distan]a dintre ei [i cowboy
se m`rea.
|n mod normal, ar fi navigat \n josul râului pân` la apus, dar
Dan voia s`-[i surprind` urm`ritorul. Acum câ]iva ani, descoperise
o ramificaie a râului, care ducea c`tre alt canion. Dac` ar fi putut
s`-l g`seasc`!
C`tre dup`-amiaz`, aproape c` trecu de locul cu pricina, dar \l
z`ri la timp [i trase barca la mal. Dup` ce o ancor`, nu-i lu` mai
mult de zece minute s-o goleasc` [i s` duc` toate lucrurile pe colina
abrupt` din fa]`. Alese un loc de campare [i o l`s` pe Kendra acolo,
\ntorcându-se dup` barc`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 107

N-o putea l`sa pe mal, astfel \ncât cowboy-ul s-o vad`. Era
vizibil` [i pe timp de noapte. Barca era singura lor [ans` de a
merge mai departe pe râu, dar putea fi [i lucrul care i-ar fi dat de
gol rapid, ar`tând exact locul \n care se aflau.
|i lu` mai mult de cincisprezece minute s` dezumfle barca din
cauciuc [i s-o care pân` la locul de campare.
Dar cum pompa de picior se afla \n ma[ina care-i a[tepta \n
parcarea situat` la câ]iva kilometri distan]` \n josul râului, mâine
diminea]` \i va lua triplu s-o umfle.
|ntre timp, avea câteva \ntreb`ri pentru Kendra. Cel mai bun
mod de a \nvinge un inamic era s`-l cuno[ti. Du[manul lui \l
cuno[tea prea bine, dar el n-avea acela[i avantaj asupra lui. Trebuia
s` existe un mod de a echilibra balan]a.

***

Kendra se \ntinse pe sacul de dormit, privind cerul de un


albastru profund. Mai erau câteva ore pân` când se \nsera [i-[i
putea vedea casa.
|nc` mai tremura de team`. Era \nsp`imântat`, teribil de
\nsp`imântat`. Gardianul ei o amenin]ase cu moartea. |nc` nu-i
venea s` cread`. |i spusese c` nu era un specimen bun, c` \nc`lcase
prea multe reguli [i c`-i permisese p`mânteanului accesul pe nav`.
{i apoi, mostrele fuseser` distruse din pricina neglijen]ei sale.
Trebuia s` piar`. Ceea ce o surprinsese \ns` cel mai tare fusese
108 NANCY THAYER

faptul c` herfronitul se a[tepta s` r`mân` pe loc, pân` când ajungea


la ea s`-[i \ndeplineasc` amenin]area. Probabil c` al]i semeni ai ei
ar fi ascultat porunca. Dar nu [i ea. Nu acum, când trebuia s`-[i
protejeze copila [i iubitul.
Cel care o f`cuse s` se gândeasc` la P`mânt ca la propria cas`.
Acum o sapt`mân`, nici n-ar fi visat s` se ascund` de semenii ei.
Sim]ea c` trebuie s` g`seasc` al]i herfroni]i care s-o ajute s` intre \n
leg`tur` cu b`trânii. Poate ei \i vor proteja pe ea [i pe Dan pân`
când ne\n]elegerile se l`mureau.
Dar acest gând n`scu o nou` \ntrebare. Dac` ea ajunsese prima
pe nav`, unde erau ceilal]i? Ce se \ntâmplase cu ei?
Oricare ar fi fost r`spunsurile, [tia c` trebuie s` se \ntoarc`
acas`. Aceast` scurt` perioad` petrecut` cu Dan nu era decât o
amânare a sentin]ei, nu o solu]ie.
Ceilal]i se vor \ntoarce [i ei peste o zi sau dou`. Când vor sosi,
poate cowboy-ul se va r`zgândi, se va \mbuna. Poate... Dar nu, [tia
prea bine c` se minte singur`. Ceilal]i nu puteau schimba p`rerea
gardianului. Nu era atât de naiv` \ncât s` cread` a[a ceva.
Dan se apropia, cu barca dezumflat` \n bra]e. Inima \ncepu s`-i
bat` cu putere.
Dar b`rbatul \[i bloc` gândurile [i nu-l mai putu citi. Oare [tia
c` ea \l cerceta?
|[i d`duse seama c` voia s`-i afle gândurile [i se ferea de ea?
El arunc` barca pe jos, lâng` sacul de dormit, [i se uit` la ea.
– Trebuie s` vorbim, zâmbi el.
Kendra [tia deja asta [i era preg`tit`.
– Nu m-ai l`sat s`-]i aflu gândurile. De ce? \ntreb` ea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 109

– Pentru c` n-am de unde s` [tiu dac` e[ti tu sau vreun herfronit


care vrea s` descopere ce gândesc [i unde ne afl`m.
Kendra se ridic`, dându-[i pletele pe spate. Dan devenise mai
logic decât ea!
– Desigur, nu m-am gândit la asta.
|ncerc` s` se calmeze [i \ncepu s` caute chiar ea \n jur dup` un
herfronit. Dup` o clip`, zâmbi.
– Nu cred c` trebuie s` ne \ngrijim de asta acum. Muntele din
spatele nostru pare s` blocheze citirea gândurilor.
– Bine. Dar cu cât ne vom \ndep`rta de aceste locuri, cu atât ne
va fi mai u[or s` ne salv`m. Pericolul e foarte real, Kendra. Pentru
amândoi.
– {tiu. |mi pare r`u c` te-am implicat \n asta. N-ar fi trebuit s`
intru \n via]a ta, n-ar fi trebuit s` te opresc atunci, pe autostrad`.
– Da, dar eu am ales s` te iau \n ma[in`, explic` el. Nu te mai
gândi la asta. Trebuie doar s` sc`p`m cu via]`.
– Spune-mi ce pot face.
– Trebuie s` [tiu despre cowboy tot ce [tii [i tu. Orice
informa]ie poate fi pre]ioas` \n lupta asta. Trebuie s`-l elimin`m.
– S`-l elimin`m? S`-l omorâm?
– Dac` e necesar, da.
– Nu te pot l`sa s` faci asta. Ar fi o mare gre[eal`.
– S-ar putea s` n-avem de ales.
– Herfroni]ii nu iart` crima, insist` Kendra, de[i [tia c`
\mpotrivirea ei era absurd`.
– Cum? Dar cowboy-ul `sta ce crezi c` urm`re[te? S` ne poarte
de grij`? Amândoi i-am citit gândurile [i [tim ce vrea.
110 NANCY THAYER

Nu conta ce credeau al]ii, ea una nu putea accepta crima.


Cowboy-ul era o excep]ie. Poate va afla mai târziu ce-l f`cea s` se
poarte astfel...
Kendra respir` adânc. Apoi, cu un oftat, b`tu cu palma
p`mântul.
– Stai jos, spuse ea. Hai s` discut`m. Apoi, vom hot`r\ ce s`
facem.
Dan se a[ez` lâng` ea.
– Care este numele lui [i de când se afl` aici? \ntreb` el.
– Se nume[te Dirk [i e aici de mult` vreme. Se pare c` a
supravegheat foarte multe c`l`torii, veniri [i plec`ri. |n tradi]ia
noastr`, se nume[te un p`zitor al por]ilor.
– Pe naiba, r`spunse el. Dac` se afl` aici de mult` vreme,
\nseamn` c` lucreaz` pe cont propriu.
– Ce vrei s` spui?
– Dac` a fost rupt atâta vreme de propria ras`, poate c` nici nu
comunic` adesea cu ei. Poate lucreaz` singur [i ia decizii f`r` s` se
consulte cu nimeni. Superiorii lui ar putea s` nici nu [tie ce face.
– Nu, \l contrazise Kendra, cl`tind din cap. Nu se poate
\ntâmpla a[a ceva.
– Atunci, ce explica]ie exist` pentru comportamentul lui? Vrea
s` ne omoare pe amândoi, f`r` s` aib` motive \ntemeiate. {tia
foarte bine c`-mi po]i [terge oricând memoria. Nu-i nevoie s` m`
ucizi.
– {tie c` ai distrus mostrele ADN [i m` crede pe mine
responsabil`.
– Dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` murim.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 111

– N-am respectat regulile, continu` ea.


– Doamne, dar sunte]i un popor foarte dur. Nici una dintre
a[a-zisele tale gre[eli nu merit` pedeapsa cu moartea.
Kendra se \ncrunt`, uimit` de logica lui. Iubitul ei nu trebuia s`
moar`.
De fapt, nici unul dintre ei. Ea voia s` se \ntoarc` acas` [i nu
refuzase niciodat` s` p`r`seasc` P`mântul. Comportamentul lui
Dirk era absolut lipsit de sens.
Singura explica]ie logic` era cea oferit` de Dan. Dirk ac]iona pe
cont propriu.
Kendra sim]i cum o invizibil`, imens` greutate \i apas` deodat`
umerii. |ntr-adev`r, Dirk \i vâna f`r` motiv. {i, orice ar fi spus Dan,
[tia c` Dirk \i va prinde \n cele din urm`. Pe planeta lor, herfroni]ii
erau \nce]i. Pe Terra \ns`, deveneau foarte puternici.
Pe ambele planete, mintea lor era limpede [i precis`; aveau o
logic` perfect`. De aceea, ac]iunile lui Dirk p`reau atât de
misterioase. Care era oare planul s`u? De ce voia s` omoare un
semen, când Kendra \i comunicase nu o dat` c` voia s` se \ntoarc`
acas`?
Ori Dirk \[i pierduse logica, ori Kendrei \i lipsea o important`
pies` din acest puzzle.
Dan se \ntoarse spre ea.
– Dac` te-ai fi \ntors pe Herfron, ce le-ai fi spus oamenilor t`i?
– Nu \ncape nici un "dac`", Dan, \i aminti ea. M` voi \ntoarce [i
le voi povesti tot ce s-a \ntâmplat, dac`-mi voi p`stra memoria. {i le
voi mai spune c` mi-ar pl`cea s` m` \ntorc [i s` tr`iesc pe Terra.
– {i crezi c` vei avea vreo [ans`?
112 NANCY THAYER

– Nu [tiu. Dar problema e c` procedura standard prevede


[tergerea amintirilor acumulate pe P`mânt \n drum spre cas` [i
stocarea lor \n fi[iere speciale.
– Are cineva acces la ele?
– Numai b`trânii.
– Cine ia hot`râri legate de aceste amintiri?
– Tot ei.
– Ei bine, spuse Dan gânditor, \nseamn` c` nu sunt chiar atât
de atot[tiutori cum credeam, dac` Dirk \[i permite s` fac` tot ce
face. Sau face toate astea cu acordul lor.
– Nu cred. E imposibil, \l contrazise ea.
– De ce?
– Deciziile se bazeaz` pe o regul` simpl`. Toate ac]iunile
trebuie s` fie spre binele rasei noastre.
– Dac` e adev`rat, atunci moartea ta poate fi considerat`
folositoare.
– Nu spune asta, \l cert` ea.
{i totu[i, \n sinea ei \[i d`dea seama c` Dan are dreptate. Pentru
prima oar` \n via]` sim]ea ce \nseamn` frica.
– Dan? \l strig` ea.
Bra]ele lui se deschiser` [i o strânse la piept, lini[tindu-i teama
care i se citea \n priviri.
Teama ei se topi \ncetul cu \ncetul.
– Totul va fi bine, promise el cu voce grav`.
Kendra aprob` t`cut`.
Dar amândoi [tiau c` lucrurile nu se vor opri aici. Chiar dac`
sc`paser` de cowboy de aceast` dat`, gardianul \i va urm`ri f`r`
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 113

\ncetare. Trebuia s`-[i p`streze vigilen]a. Pân` când Kendra va


putea s` intre \n leg`tur` cu b`trânii, fuga va fi singura lor sc`pare.
– Dar totul se va termina, relu` Dan, mai devreme sau mai
târziu.
– Ai devenit foarte bun \n citirea gândurilor, râse Kendra.
Trebuie s` am grij` ce gândesc.
– Nu m` bloca, draga mea.
– Po]i ghici la ce m` gândesc \n aceste clipe? \ntreb` \n [oapt`.
Expresia lui se schimb`.
– E[ti sigur`? se mir` el.
– Foarte, foarte sigur`, relu` ea.
Un zâmbet plin de tandre]e ap`ru pe chipul lui Dan.
– Atunci, cu mare pl`cere, r`spunse el.
Se \ntinse pe spate pe sacul de dormit [i o lu` din nou \n bra]e.
O s`rut` cu pasiune, spunându-i \n gând cât de mult \[i dorea s-o
]in` mereu aproape de el. Oftatul ei se trasform` \ntr-un geam`t de
pl`cere. Respira]ia i se acceler`.
Mângâierile lui Dan o f`cur` s` uite de toate grijile, de toat`
triste]ea.
– La naiba, spune cu voce tare! zise el.
Kendra \i ridic` fruntea [i-l for]` s-o priveasc` direct \n ochi.
– Te vreau, Dan, m`rturisi ea. El oft` u[urat [i fericit. Amândoi
sim]eau acela[i lucru. Atingerea ei era cel mai puternic afrodiziac.
C`ldura ei era mai puternic` decât soarele. Mai târziu, \ntunericul \i
acoperi cu o mantie neagr`, brodat` cu mii de lumini str`lucitoare.
Dan o ]inea \nc` \n bra]e. Prezen]a ei \i era drag`.
Atunci, realiz` c` era \ndr`gostit de ea.
Capitolul 7

Dur` dou` ore pân` când Dan umfl` barca. Kendra \ncerc` s`-l
ajute, dar pl`mânii ei nu erau suficient de puternici nici m`car
pentru a stinge o lumânare.
Se l`s` \n curând p`guba[` [i-[i petrecu timpul meditând pe o
stânc`, bine ascuns` de ochi curio[i. Ac]iona exact ca un radar,
\ncercând s` prind` urma cowboy-ului. Dan b`nuia c` Dirk credea
c`-[i vor continua c`l`toria pe râu \n jos.
Când barca fu umflat`, Dan o \nc`rc` rapid [i se \ntoarse la
Kendra. Tân`ra st`tea cu picioarele \ncruci[ate, cu fa]a c`tre râu, cu
ochii \nchi[i.
Acum câ]iva ani, Dan ar fi râs de oricine ar fi f`cut ceva atât de
extravagant, dar nu [i acum. Acum, nimic nu-l mai surprindea.
Femeia pe care o iubea, pe care o considera cea mai frumoas`, mai
iubitoare [i mai tandr` din lume era o extraterestr`.
Kendra \ncerca s` ignore faptul c` aveau s` se despart` curând,
dar el era con[tient de asta \n fiecare clip`. Pentru el, fiecare
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 115

moment \mpreun` era furat sor]ii, de aceea pre]uia timpul mai


mult ca niciodat`.
– E[ti gata? \ntreb` ea, privindu-l cu aten]ie.
– E[ti minunat de frumoas`, replic` el.
– Mul]umesc. {i so]ia ta a fost la fel.
– Nu, so]ia mea a fost dr`gu]`, dar problemele n-au l`sat-o
niciodat` s` fie frumoas` acolo unde conta – \n interior.
Ochii c`prui ei Kendrei se luminar` de o scânteie neobi[nuit`.
|i f`cuse cel mai frumos compliment. |i spusese c` sufletul ei este
frumos.
|n loc s`-i spun` un simplu mul]umesc, de data asta \l \nv`lui \n
propriile ei emo]ii, f`cându-l s` \n]eleag` cât de mult \nsemnau
pentru ea aceste cuvinte.
Dan se sim]i cople[it de muta lor comunicare. F`r` s` spun`
nimic, \ntinse bra]ele spre ea, chemând-o lâng` el, pentru a-i sim]i
trupul lâng` al s`u.
Cu gra]ia ei \nn`scut`, Kendra se ridic` [i se apropie de el,
\mbr`]i[ându-l. Dan \[i puse palma deschis` pe pântecul ei, acolo
unde se afla copila lui nen`scut`.
Viitorul era nesigur, trecutul era irevocabil, dar prezentul se
desf`[ura sub ochii lor, acum [i aici.
Iar Dan se afla exact acolo unde \[i dorea. Kendra era \n bra]ele
sale, copila lor \i unea pe amândoi \ntr-o leg`tur` indestructibil`.
C`l`toria pe râu \ncepu calm`. Dan st`tea \n continuare la
pând`, dar nimic nu se \ntâmpl`.
Deocamdat`. Kendra era neobi[nuit de t`cut`, dar nu sim]ea
prezen]a cowboy-ului.
116 NANCY THAYER

Auzir` \n schimb frânturi de conversa]ii [i râsetele turi[tilor care


navigau \n apropierea lor.
Vârtejurile apei erau acum mai frecvente. Se aflau \n Parcul
Na]ional Big Bend, \ndreptându-se spre canionul Santa Elena.
Pentru majoritatea turi[tilor, \ncepea cea mai interesant` parte a
c`l`toriei. Pentru cei care navigau \n caiac, era momentul
culminant al test`rii \ndemân`rii lor de navigatori. Era un loc
periculos.
– Trebuie s` ne \ndep`rt`m de râu, zise Dan.
– De ce? Ne apropiem de ma[in`?
– Nu, dar gardianul t`u [tie probabil unde se afl` jeepul [i ne
a[teapt` acolo. Când o va g`si, va realiza c` ne afl`m \nc` pe râu.
Singura noastr` [ans` e s`-l derut`m.
Cu aceste cuvinte, \ncepu s` \ndrepte barca spre mal.
– Exist` prin preajm` un alt parching important. Vom vedea
dac` g`sim pe cineva care s` ne transporte pân` la Del Rio sau pân`
la Alpine. De acolo, vom \nchiria o ma[in`.
Odat` ajun[i pe ]`rm, Dan o lu` de mân` [i se \ndreptar` c`tre
zona de parcare. O familie de [ase membri \nc`rca duba cu care
veniser`, preg`tindu-se de plecare. Doi copii gemeni se certau pe
locul de la fereastr`, \n timp ce adolescen]ii p`reau prea preocupa]i
cu \mpachetarea pentru a se certa. Zece alte vehicule erau parcate
acolo. O alt` dub`, alb`, se g`sea \n cel`lalt cap`t.
Dan se \ndrept` c`tre aceasta. |ncerc` portierele – erau
\ncuiate. Dar pe jos, \n ma[in`, se aflau cheile de contact.
Proprietarul n-avea cu el decât cheile de la u[i.
Dan se \ncrunt` [i se \ntoarse c`tre Kendra.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 117

– Draga mea, zise el, vrei s` te ocupi tu de desc`rcarea b`rcii?


Vin s` te ajut \ndat` ce reu[esc s` deschid ma[ina.
Ea \i citi gândurile [i se ru[in` de strategia pe care el o pusese
la cale. Cu toate astea, \i d`du replica dorit`:
– Ce vrei s` spui? De ce nu po]i deschide ma[ina?
– N-am vrut s` te \ngrijorez, draga mea, dar am sc`pat cheile \n
râu când am legat barca ieri sear`. Trebuie s` for]ez portiera.
– O, Doamne, cum po]i fi atât de neglijent! r`spunse ea,
pref`cându-se nemul]umit`. }i-am propus s` le ]in eu, dar n-ai vrut.
Acum, ce vom face? Asigurarea nu va acoperi dauna. {i asta numai
datorit` neglijen]ei tale!
– Nu-mi mai ]ine discursuri, draga mea. M` simt [i a[a destul de
prost, replic` Dan, p`rând nervos. F` ce te-am rugat, da?
Cu pa[i foarte \nce]i, Kendra se \ndrept` spre mal. Când trecu
pe lâng` numeroasa familie, privi din nou c`tre Dan. B`rbatul se
pref`cu \n continuare preocupat de ma[in`, \ncercând pentru
ultima oar` u[ile, \nainte de a sparge geamul.
– V-a]i pierdut cheile? \ntreb` capul familiei privind c`tre Dan.
Dan aprob` din cap.
– Vre]i s` le \ncerca]i pe ale noatre? Câteodat` se potrivesc.
Dan nu se gândise la asta. Era un avantaj nesperat.
– Merit` s` \ncerc`m, r`spunse el. Mul]umesc.
Cel`lalt b`rbat se apropie \ncet, c`ut` cheia [i o vâr\ \n broasc`.
|nvârti u[or [i se \ntoarse zâmbind c`tre Dan.
– Se mai \ntâmpl` s` mearg`, v-am spus eu, zise el cu satisfac]ie
\n glas. Cineva mi-a spus c` o cheie se potrive[te la una din zece
ma[ini.
118 NANCY THAYER

– Auzi, auzi! se mir` Dan, p`rând ne\ncrez`tor.


Cuprins de o mare u[urare, \ncerc` s`-i transmit` Kendrei
acela[i sentiment.
Cel`lalt ridic` din umeri, vizibil mândru de realizarea sa.
– Dac` n-ar fi mers, am fi g`sit o alt` solu]ie, \l asigur` el.
Când Kendra se \ntoarse cu bra]ele pline, Dan zâmbi [i-i f`cu un
semn din mân`.
– Acest domn a fost foarte amabil [i ne-a ajutat s` deschidem
ma[ina, \i explic` el, aplecându-se [i luând cheile din interior.
Tân`ra \l salut` pe salvatorul lor [i-i mul]umi vesel`.
– Cu mare pl`cere, replic` acesta.
Dar chiar \n acea clip`, b`rbatul \[i duse mâna la tâmpl`,
strâmbându-se de durere. Dan se uit` spre Kendra, dar ea zâmbea
\nc`.
– Urc`, porunci b`rbatul \n [oapt`. L`s`m restul lucrurilor aici.
– Oh, dar sunt atâtea...
– Asta e, vie]ile noastre sunt mai importante.
– Dar s`rmanii oameni a c`ror ma[in` o fur`m? Se vor \ntoarce
[i vor descoperi c` au fost jefui]i.
El deschise portiera [i o \mpinse \n`untru.
– Prefer s` fie ei jefui]i decât s` fim noi uci[i. Uci[i, repet` el. Ai
\n]eles?
Vâr\ cheia \n contact [i porni ma[ina. Din fericire, rezervorul
p`rea aproape plin.
Kendra continu` s` vorbeasc`.
– Vor fi dispera]i. Copiii vor fi obosi]i, iar mama \[i va pierde
repede r`bdarea, se vor certa...
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 119

Dan ap`s` pe accelera]ie.


– Acum, po]i citi [i viitorul?
– Nu, dar mi-l pot imagina.
– Po]i s` ghice[ti dac` b`rbatul care are ma[ina asta e c`s`torit
[i are copii?
– Nu, nu pot decât s` ghicesc gânduri... Asta-i tot. Nici m`car nu
[tiu s` zbor.
– S` zbori? repet` el mirat.
– Da, ca extratere[trii din filme.
Dan râse [i ap`s` mai tare accelera]ia.
Dup` o or`, ajunser` la ie[irea din zona Parcului.
– Blocheaz`-]i gândurile! \l avertiz` Kendra dintr-o dat`.
Dan o ascult`, rugându-se ca herfronitul s` nu-i poat` sim]i
frica. |ndrept` ma[ina pe drumul principal, care ducea afar` din
parc, [i continu` s` conduc` \ncet, cu pruden]`. |[i d`du seama c`
era din nou vorba despre cowboy, chiar \nainte de a-i auzi
amenin]area.
"Când v` voi prinde – [i asta se va \ntâmpla \n curând – nimeni
nu va afla unde v-am \ngropat."
Oft` adânc [i se uit` spre Kendra. Ea privea drept \nainte,
\n]epenit`. |l l`sase \n pace pe Dan [i se ocupa acum de ea.
B`rbatul acceler` [i alunec` pe [osea cu vitez` foarte mare. Nu era
ma[ina lui [i nu-i p`sa ce se va \ntâmpla cu ea, atâta vreme cât le
servea pentru a sc`pa de herfronit.
Când se apropiau de ie[irea parcului, privi din nou c`tre
Kendra.
– E[ti bine? \ntreb` el.
120 NANCY THAYER

– Nu vrei s` \ncetine[ti? \ntreb` ea la rândul ei.


– De asta ]i-e fric`?
– Acum, da. Exist` mai multe mijloace de a muri.
El \ncetini.
– Mergi drept \nainte, \l sf`tui Kendra. Spre Del Rio.
– Dar drumul `la e mai aproape de râu. Dac` herfronitul merge
pe ap`, ne poate prinde când ajungem la grani]a cu Mexicul.
– Dirk nu mai merge pe ap`. Se \ndreapt` spre San Antonio.
– De unde [tii?
– Pot s` citesc gânduri, ai uitat? Vrea \nc` s` ne g`seasc` [i s` ne
omoare.
– |i po]i citi gândurile?
Ea \l privi uimit`.
– Bine\n]eles. {i tu ai putut, mai devreme.
– Da? se mir` el. Credeam c` el e cel care-mi trimite un mesaj,
explic` el. Ea se uit` pe fereastr`.
– M` refeream la momentul `sta. |i po]i citi gândurile?
Ea \ncuviin]`.
– {i?
– Crede c` m` duc \napoi la San Antonio, pentru c` e singurul
loc pe care-l cunosc bine [i pentru c` e locul unde noi doi ne-am
\ntâlnit.
– Are o gândire logic`. Adun` faptele [i construie[te ipoteze.
– Da, dar gre[e[te.
– Nu fi sup`rat` din atâta lucru! glumi el. Imediat ce va afla c` a
f`cut o gre[eal`, se va corecta. Nu uita c` scopul lui este s` ne
omoare.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 121

Sim]i c` ochii Kendrei se fixar` asupra lui vreme \ndelungat`,


dar se for]` s` se concentreze asupra drumului.
Peste patru ore, ajunser` la Del Rio. Mu[chii lui Dan erau atât
de \ncorda]i, \ncât \ncepu s` tremure incontrolabil. Kendra st`tea
nemi[cat`, cu mâinile \n poal`, privind ]int` \n fa]a ei. Dan pricepu
c` aceast` atitudine nu prevestea nimic bun.
Când opri la semafor, \ntinse mâna c`tre ea [i o atinse u[or.
Pielea ei era rece [i asudat`.
– Ce vrei s` m`nânci, draga mea? \ncerc` el s`-i atrag` aten]ia.
– Nimic, r`spunse ea gr`bit`.
Dan intr` \n parcarea unui fast-food [i opri.
– Ei bine, ne vom opri aici. Dac` totu[i vrei ceva, anun]`-m`.
Mâna Kendrei se prinse de bra]ul lui. Tân`ra ridic` privirea spre
el. Era \ngrozit`.
– Te rog, nu m` p`r`si, te rog! scânci ea.
– Totul va fi bine, o asigur` el. {tii ceva ce eu nu [tiu, Kendra?
Ea scutur` din cap.
– Nu, nu [tiu nimic. Nu pricep ce se \ntâmpl` [i asta m` sperie
cel mai tare.
El o \mbr`]i[` [i \ncepu s-o legene u[or, ca pe un copil. Inima \l
durea v`zând-o suferind.
– Iubita mea, lumea ta e atât de logic` [i de exact`, \ncât e un
miracol c` ai reu[it s` supravie]uie[ti aici atâta vreme.
– Nu pricep nimic. Mai ales sentimentele noi care m` asalteaz`.
– Acum c` e[ti rupt` de poporul t`u, te sim]i r`t`cit`, pierdut`,
\i explic` Dan. Ceea ce sim]i e fric`, draga mea. Te vei obi[nui cu ea
\n timp.
122 NANCY THAYER

Ea se ghemui lâng` el.


– Nu m` voi obi[nui niciodat` cu a[a ceva.
|n vocea ei se sim]ea amenin]area lacrimilor.
– Dac` vei sta aici destul de mult timp, te vei obi[nui, \i spuse
el. E[ti \nc` nepreg`tit` pentru via]a de pe P`mânt, Kendra. Hai s`
mânc`m ceva.
Peste cincizeci de minute, se aflau din nou pe drum,
\ndreptându-se c`tre Uvalde. Dan mu[ca din al doilea hambruger,
sorbind din când \n când din ceaiul cu ghea]`. Kendra st`tea lâng`
el, gustând din salata pe care o comandase, salat` care ar`ta de
parc` era f`cut` pentru King Kong. Dan era uimit. Era a doua salat`
pe care o mânca [i mai avea \nc` dou` care o a[teptau \n ma[in`.
– |n curând, vei ajunge s` ]ii cur` de sl`bire, ca orice
p`mântean`.
– Nu cred, replic` ea, cu aceea[i not` de umor \n glas.
Pân` acum, nimeni nu-i c`utase pentru furtul ma[inii, iar
cowboy-ul \nc` nu-i g`sise. Kendra se sim]ea mai bine. Una peste
alta, Dan era mul]umit de felul \n care reu[iser` s`-[i p`c`leasc`
inamicii.
Pân` acum, nici m`car nu realizase cât de tandr`, de bun` era
Kendra. Fusese prea ocupat s-o compare cu cealalt` Kendra. Dar cu
cât petrecea mai mult timp al`turi de ea, cu atât o descoperea mai
bine. |ntotdeauna c`uta o solu]ie \mp`ciuitoare, ceea ce [tia c` nu
era valabil [i pentru el.
|n timp ce Dan sim]ea c` trebuie s-o protejeze pe Kendra,
Kendra \ns`[i \l proteja pe el. Iar asta era ceva uimitor. Nimeni
nu-l mai protejase, niciodat`. Era un sentiment ciudat [i nu era
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 123

sigur c`-i place. Nivelul ei de inteligen]` era uimitor. |n]elegea totul


rapid, absorbea totul [i aplica apoi noile cuno[tin]e \n via]a de zi cu
zi. {i apoi, trebuia s` fac` totul corect [i bine, dup` standardele
herfronite.
Dan nu era sigur când anume proprietarii vehiculului vor
raporta furtul. De vreme ce era sfâr[itul week-end-ului, existau
[anse ca poli]ia s` afle de dispari]ia ma[inii chiar ast`zi. {i cum nu
voia s` fure alta \n curând, \[i dorea s` ajung` cât mai departe cu
ajutorul ei.
Când ajunser` \n micul ora[ Uvalde, decise s` schimbe tactica.
|n lipsa unui plan mai bun, schimb` drumul c`tre Pearsall.
– Unde mergem?
– Cite[te-mi gândurile, r`spunse el.
Ea ezit` o clip`, apoi r`spunse:
– {tiam c` ne \ndrept`m spre Houston, dar acum nu mai \n]eleg
nimic. |n felul `sta, pierdem ni[te ore pre]ioase, care puteau fi
scutite dac` o luai pe drumul principal.
– Dac` mergeam pe acolo, ar fi existat mai multe [anse s` fim
descoperi]i de poli]ie. {i apoi, Dirk e convins c` aceea va fi ruta
noastr`. Vreau s`-l surprindem.
"{i pe noi", ad`ug` el ca pentru sine, ne[tiind \nc` \ncotro aveau
s` se \ndrepte. Poate c`tre apartamentul propriu. Dar de acolo?
– Crezi c` [tie cine sunt [i unde locuiesc? \ntreb` Dan.
– Exist` destule [anse s` fi aflat deja.
– Dar nu [tii asta cu siguran]`.
– Nu.
Dan se mi[c` \n scaun, c`utându-[i un loc mai comod.
124 NANCY THAYER

|ntreg trupul \i era epuizat de drumul lung, dar acum nu era


momentul pentru relaxare. |[i reaminti c` fugea pentru a-[i salva
via]a, via]a lor.
Se uit` spre Kendra, care-[i terminase ultima salat` [i se [tergea
la gur` cu [erve]elul. St`tea cu picioarele \ncruci[ate \n pozi]ie de
yoga, cu spatele drept [i ochii a]inti]i \nainte. |[i d`du seama c`-l
caut` pe cowboy.
– Nu-i pe aproape, vorbi ea, dar ne urm`re[te. Hot`rârea lui nu
s-a schimbat. Vrea \nc` s` ne omoare.
– {tiam deja asta. Cel pu]in, nu ne-a descoperit traseul \nc`,
zâmbi el. Relaxeaz`-te [i bucur`-te de drum cât mai po]i, draga mea.
Vreau s` fii odihnit` pentru ce va urma.
Kendra \i ar`t` c` pricepuse [i deveni mai relaxat`. Cel pu]in
aparent.
El \i urm` exemplul [i, cu un imens oftat, se \ntinse pe spate,
eliberându-se de tensiunea ultimelor ore.
Peste cinci minute, Kendra adormi. Era mai bine a[a. Unul
dintre ei trebuia s` r`mân` mereu la pând`, [i Dan sim]ea c` peste
o or` sau dou` nu va mai fi capabil s`-[i ]in` ochii deschi[i.
|ntunericul c`zu [i drumul lor se continu` rapid prin ora[e.
Dup` Pleasanton, urm` Stockdale, apoi Gonzales. Dar \nainte de a
ajunge \n mica metropol`, Dan realiz` c` ochii i se \nchideau la
fiecare dou`-trei minute. Conduse rapid prin micul ora[ Nixon,
apoi coti c`tre nord. Dup` câ]iva kilometri, \[i d`du seama c`
ajunseser` pe un drum de ]ar`, \n preajma unor ferme. Când se
\ntoarse din nou pe autostrad`, Dan observ` cu pl`cere un
temporar loc de odihn`. O c`su]` alb` ce p`rea p`r`sit` se \n`l]a \n
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 125

fa]a lor. Stinse farurile [i se ghid` doar dup` lumina lunii. Opri
ma[ina [i deschise geamurile, bucurându-se de aerul proasp`t al
serii.
Kendra dormea \nc`. Mâine, va \nfrunta toate pericolele. Dar \n
noaptea asta se va odihni [i el.
Respir` adânc [i \nchise ochii. |ntinse mâna c`tre bra]ul Kendrei
[i adormi instantaneu. Dar temerile care-l urm`riser` \ntreaga zi
continuar` s`-l obsedeze [i \n somn...
Capitolul 8

Mieunatul unei pisici \l trezi. Deschise ochii [i privi \n jur.


Veniser` zorii. |i lu` un moment s`-[i dea seama unde se afl`, apoi
\[i reaminti. O v`zu pe Kendra dormind lâng` el [i o auzi
suspinând.
Chiar [i \n somn, lacrimile \i curgeau pe obraz. Pe Dan \l duru
expresia ei trist`.
Plin de o tandre]e de care nu se mai credea capabil, o lu`
imediat \n bra]e [i-i puse capul pe pieptul lui. Kendra nu se trezi \n
timpul mi[c`rii, dar plânsul ei \ncet` când se ghemui lâng` trupul
lui cald.
Doamne, \n ce se vârâse? R`spunsul se afla acolo, \n mintea lui.
|l [tia, \l sim]ea. Ani de zile, fusese \ndr`gostit de o alt` Kendra – de
o fantasm`. |n sufletul lui, \i d`ruise so]iei sale calit`]i minunate,
transformând-o \n femeia de care avea nevoie, dar care nu putea fi
niciodat`. Nu fusese niciodat` mul]umit de rela]ia lor. Chiar [i
dup` c`s`torie, sim]ea o foame l`untric` inexplicabil`. Când
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 127

mariajul lor luase sfâr[it, Dan realizase c` so]ia lui se sim]ea la


rândul ei nemul]umit`.
Amândoi visaser` la fericire [i nici unul n-o atinsese cât timp
fuseser` \mpreun`. {i, \n loc ca aceast` \n]elegere s`-i aduc` mai
aproape unul de altul \n c`utarea a ceea ce-[i doreau, el devenise
cinic [i trist, pentru c` nu-[i putea permite s` fie furios pe partenera
lui cu "probleme". Nu fusese lucrul cel mai \n]elept pe care-l f`cuse
[i nu era deloc mândru de asta. Dar am`r`ciunea sim]it` nu
disp`ruse de la sine, ci se cuib`rise \n adâncul min]ii [i al sufletului
s`u.
Pân` acum.
Acum, mul]umit` noii Kendra, ajunsese s` priceap` toate acele
emo]ii pe care le tr`ise anterior, ca [i pe ale so]iei sale. Emo]ii
intense, complexe, profunde, pe care preferase s` le ignore. Pân`
s`pt`mâna trecut`, Dan nu realizase c` era necesar s` exploreze
aceste sentimente [i c` numai astfel \[i putea g`si echilibrul.
Dar cel mai important gând era acela c`, dac` n-ar fi \ntâlnit-o
pe noua Kendra, n-ar fi aflat niciodat` ce lipsise vie]ii lui atâta
vreme. Problema era \ns` faptul c` risca s-o piard` [i pe noua lui
iubit`, [i asta pentru c` nu putea fi fericit` dac` era rupt` de
poporul ei. Dorin]a ei era s` g`seasc` o cale de \mp`care cu
gardianul [i s` se \ntoarc` acas`.
{i totu[i, el o va iubi pentru tot restul vie]ii. Doamne, cât de
mult avea s`-i lipseasc` prezen]a ei!
Un oftat de adânc regret ridic` pieptul femeii de lâng` el.
Kendra se a[ez` mai bine \n bra]ele lui Dan. Chiar [i \n somn,
ac]iunile ei ar`tau cât de apropia]i deveniser`. Avea \ncredere \n el.
128 NANCY THAYER

Oare \l iubea? Sau pentru ea era doar un simplu p`mântean? Spera


c` ]ine la el, dar nu se putea baza pe asta. Via]a al`turi de cealalt`
Kendra \l \nv`]ase s` se a[tepte la orice.
|n urm`toarea jum`tate de or`, Dan o p`str` la pieptul lui,
str`duindu-se s` se mint` c` sunt un cuplu obi[nuit aflat \n drum
spre cas`.
Apoi, ochii i se \nchiser` [i c`zu \ntr-un somn u[or, f`r` s-o lase
din bra]e pe Kendra.
Când iubita lui se trezi \n sfâr[it, descoperi c` st`tea ghemuit`
\n bra]ele lui Dan, strângându-l tare cu bra]ele, de parc` ar fi luptat
pentru via]a ei \n mijlocul oceanului. Compara]ia nu era chiar atât
de departe de adev`r. F`r` Dan, acum ar fi fost moart`.
Nu era sigur`, dar b`nuia c` hefronitul care-i urm`rea era exact
ceea ce credea Dan c` este – un rebel. Din câte sim]ise când intrase
\n leg`tur` cu el, se afla pe P`mânt de opt ani, ac]ionând dup`
propriile reguli. Kendra \[i aminti din statisticile citite c` aproape
dou`zeci [i cinci la sut` dintre herfroni]ii trimi[i pe Terra nu se mai
\ntorceau. Cea mai comun` cauz` pentru acest lucru era moartea.
La \nceput, b`nuia c` era doar o \ntâmplare. De fapt, aceast`
impresie le fusese deliberat inoculat` de c`tre profesori. Dar oare
nu exista o ra]iune mai concret` pentru moartea semenilor ei pe
P`mânt? Oare cowboy-ul era implicat? Acum, avea toate motivele s`
cread` asta.
Trebuia s` existe un mijloc de a g`si un alt herfronit [i de a
stabili o leg`tur` cu el, ocolindu-l pe cowboy. {i trebuia s` fac` asta
f`r` s`-l afecteze pe Dan. Dac` i se \ntâmpla ceva iubitului ei, atunci
ea \[i va pierde dorin]a de a tr`i.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 129

Trebuia s` descopere un mijloc de a se ap`ra. Dan trebuia s`


r`mân` \n via]`, iar ea s` se \ntoarc` acas`. Dar nu [tia cum putea
\ndeplini aceste dou` scopuri.
Cu aceste gânduri \n minte, adormi la loc. Se trezi iar, cu fruntea
\n poala lui Dan [i cu \ntregul trup ghemuit \n jurul corpului
b`rbatului. Privi bordul ma[inii, \nregistrând vag c` trebuia s`
opreasc` \n curând la o benzin`rie.
– Ai dormit bine, iubito? \ntreb` Dan, cu o voce la fel de vesel`
ca lumina dimine]ii.
F`r` s` [tie de ce, tonul lui o irit`. Suprins`, Kendra se \ntreb`
ce se \ntâmpla cu ea. Nu putea fi sup`rat` din pricina unui lucru
atât de m`runt. Nu st`tea \n obiceiul herfroni]ilor s` se comporte
astfel. Dar de ce se mai mira? Când via]a \]i e \n pericol, obiceiurile
se schimb`.
Se ridic`, trecându-[i degetele prin p`r, dar f`r` s`-l poat` aranja
cum se cuvine.
– Am dormit excelent, r`spunse ea. Tu?
– Minunat. Iar dac` putem ajunge acas` \ntregi, m` pot
considera cel mai norocos muritor.
– Acas`? Acas` la tine?
– Da, se mir` el. De ce?
– Casa mea e pu]in mai departe...
El nu obiect` nimic, dar Kendra \i sim]i sup`rarea. Dan spera ca
"acas`" s` \nsemne pentru amândoi acela[i lucru.
– Casa mea nu-i aici, Dan, chiar dac` a[ vrea s` fie a[a.
– Dar nu vrei, replic` el ironic.
– Dan....
130 NANCY THAYER

– Ajunge! ]ip` el. Nu-mi mai spune lucruri pe care [tii c` vreau
s` le aud.
– Dar nu fac asta.
– Vreau adev`rul, continu` el, f`r` s-o asculte.
– E[ti sigur?
– Da, desigur! exclam` b`rbatul.
– Dragul meu, te cer]i cu singura persoan` care e al`turi de tine
\n toat` povestea asta.
– Sunt chiar atât de r`u? zâmbi el, \mblânzit.
– Da, \i \ntoarse ea surâsul.
– E[ti [i tu la fel de nervoas` ca mine?
– Nu, oft` ea.
– De ce? insist` b`rbatul.
– Pentru c` Dirk nu-[i face decât datoria sau ce crede c` e
datoria lui. Necesitatea de a ucide reprezint` o povar` [i pentru el.
Herfroni]ii nu ucid.
– Nu mi se pare m`cinat de regrete sau de remu[c`ri. Cred,
dimpotriv`, c` e obi[nuit s` omoare.
– Nu, cl`tin` ea din cap cu hot`râre. Herfroni]ii nici m`car nu
se gândesc la posibilitatea de a ucide. Nu suntem o ras` violent`.
– Atunci, Dirk e nebun. {i, cel mai important, ne urm`re[te ca
s` ne ucid`. Kendra fu nevoit` s` admit` c` avea dreptate.
– Poate.
– Nu exist` \ndoial`. Nu suntem primele lui victime.
– Poate c` nu.
– Kendra, care sunt armele voastre acolo, pe Herfron? \ntreb`
Dan.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 131

– Nu aveam arme, r`spunse ea sacadat, de parc` ar fi \ncercat s`


se fac` \n]eleas` \n fa]a unui copil \nc`p`]ânat.
– Atunci, ce crezi c` va folosi cowboy-ul ca s` ne omoare? relu`
el cu ner`bdare \n glas.
– Presupun c` un pistol. Pare arma cea mai c`utat` aici, pe
P`mânt, \l ironiz` Kendra.
Apoi, dup` o scurt` ezitare, relu`:
– Au fost prea pu]ine crime pe Herfron. Adev`rul este c` avem
câteva arme, dar sunt rar folosite.
– {i crezi c` Dirk are vreuna dintre aceste arme?
– Nu [tiu. Totul e posibil. Da, confirm` ea dup` o clip`. Trebuie
s` aib`. Vezi tu, e vorba despre un instrument medical care ne
vindec` de foarte multe boli, dar care poate fi folosit [i ca arm`.
Dan respir` adânc.
– Nu vrei s`-mi dai mai multe detalii?
– Nu trebuie s` te enervezi, protest` Kendra. Faptul c` suntem
logici [i telepa]i nu \nseamn` c` [tim toate r`spunsurile.
– Nu sunt nervos, o contrazise el, de[i ochii lui alba[tri erau
\nc`rca]i de furie. Te \ntreb pur [i simplu ce [tii despre cel care are
de gând s` ne omoare. |n fond, e de pe planeta ta. Sunt sigur c` [tii
mai multe, dar nu vrei s`-mi spui.
– Bine, zise Kendra l`sând capul \n p`mânt. Am s`-]i explic. Este
vorba despre o arm` asem`n`toare unei telecomenzi [i care
ac]ioneaz` ca un laser. Dac` este special programat`, poate paraliza
victima câteva minute sau o poate omor\. Mai mult, poate
transforma un trup uman \n pulbere. E ca o minge de lumin` foarte
puternic`. Poate str`punge orice material \n câteva milisecunde.
132 NANCY THAYER

– Visul oric`rui om, coment` ironic Dan.


– Dar nu sunt foarte sigur` c` gardianul are o astfel de arm`.
– De ce?
– Pentru c` este foarte periculoas` [i numai cineva foarte
\ndemânatic o poate folosi.
– Se poate totu[i s-o aib`. |n fond, treaba lui este s` v`
disciplineze pe voi, c`l`torii pe P`mânt.
Kendra nu r`spunse. Se gândea cât de sigur` se sim]ise
\ntotdeauna pe planeta ei [i cât` \ncredere avusese \n \n]elepciunea
societ`]ii sale. |n mai pu]in de dou` s`pt`mâni petrecute pe
P`mânt, \nv`]ase s` gândeasc` mai individualist, iar acest lucru o
tulbura. Poate pentru c` nu reu[ise s` absoarb` complet memoria
Kendrei. |n compensa]ie, propria ei personalitate umpluse
golurile, dând astfel na[tere unei persoane complet diferite fa]` de
sine \ns`[i [i fa]` de Kendra care murise.
Odat` cu aceste revela]ii, veni [i aceea c` planeta ei putea s` nu
fie lumea perfect` \n care crezuse.
Rememorând regulile [i legile herfronite, realiz` c` existau
dou` seturi diferite de coordonate – unul pentru cei de seama ei,
altul pentru conduc`tori. Atâtea lucruri pe care le crezuse
adev`rate se dovediser` gre[ite! Oare percep]ia ei asupra
propriului popor era [i ea gre[it`?
Preg`tirea ei inclusese multe informa]ii false despre p`mânteni.
Nu erau o ras` violent` [i lipsit` de logic`. Tr`iau \nconjura]i de
frumuse]e. Poate erau naivi \n ignoran]a lor cu privire la restul
universului, dar aceasta nu era majora lor preocupare, spre
deosebire de herfroni]i.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 133

Acum c` descoperise toate astea, trebuia s` le recunoasc` fa]`


de Dan.
– Cred c` am fost pu]in cam ne[tiutoare \n leg`tur` cu P`mântul
la \nceputul c`l`toriei, dar recuperez repede.
– Da? replic` b`rbatul. N-am observat.
– Nu glumi, Dan. Altfel, \]i [terg memoria, amenin]` ea.
– Atunci, m` potolesc, zâmbi el. Din fericire, nu va trebui s` m`
ab]in mult. Dup` ce vom sc`pa de cowboy, vei putea s` se \ntorci
acas` a[a dup` cum dore[ti.
De[i acesta era \ntr-adev`r scopul ei, pe Kendra o durea
auzindu-l vorbind astfel. Oricât de mult voia s` se \ntoarc` acas`, nu
voia nici s`-l p`r`seasc`.
Dar \n loc s`-[i exprime aceste gânduri, se mul]umi numai s`
dea aprobator din cap. |l privi pe iubitul ei din profil. Barba care-i
crescuse \n aceste ultime dou` zile \i d`dea un aer de pirat. {i-l
putea imagina cu u[urin]` \ntr-un astfel de rol romantic. Nasul lui
era drept, iar genele care-i umbreau ochii erau lungi [i \ntoarse. Era
foarte ar`tos. Orice femeie ar fi fost mândr` s`-l aib` al`turi.
Acest gând o surprinse. Ajunsese s` se gândeasc` la ea ca la o
femeie. Pe planeta lor, nu exista aceast` distinc]ie. To]i erau pur [i
simplu herfroni]i, toat` lumea era egal`.
Mâna lui Dan \i atinse gâtul.
– Mul]umesc, zise el.
– Ai auzit ce gândeam? \ntreb` ea, uimit` de complexitatea
propriilor sentimente.
– M` priveai cu un zâmbet [i am crezut c` te gânde[ti la mine.
– Oh, exclam` u[urat` Kendra.
134 NANCY THAYER

– {i oamenii au felul lor de a ghici gândurile altora, [i este cât


se poate de eficient, relu` Dan.
– |n]eleg, r`spunse ea laconic.
Trupul ei tânjea dup` atingerea b`rbatului, dar cu cât \l voia mai
mult, cu atât se temea mai tare de propriile emo]ii [i-l respingea.
– Oricum am fi, nu suntem inferiori, draga mea. Suntem doar
diferi]i.
– Da? f`cu ea, ridicând din sprâncene. N-am observat.
– Ba da, ai observat, zâmbi el.
Kendra nu r`spunse.
Dan opri la o benzin`rie, chiar la intrarea \n fermec`torul ora[
Gonzales. Ie[i din ma[in` [i \ncepu s` fac` plinul. Era riscant s` se
expun` astfel, de vreme ce dispari]ia ma[inii fusese probabil deja
reclamat` la poli]ie, dar n-aveau de ales. Kendra p`trunse \n
gândurile b`rbatului de la tejghea. Când afacerile mergeau prost, se
ocupa [i cu re]inerea numerelor de ma[in`, \n eventualitatea c`
putea identifica furturile.
Deodat`, o ma[in` de poli]ie intr` \n benzin`rie. Kendra \[i ]inu
respira]ia [i-l c`ut` pe Dan. B`rbatul v`zuse cele \ntâmplate [i era
cuprins de team`. Ea \l lini[ti, promi]ându-i c` va afla toate
informa]iile necesare. Dup` ce-l calm`, se \ntoarse c`tre poli]ist.
Omul era sup`rat pe ceva ce so]ia lui f`cuse de diminea]`. Nu
era ceva important, dar mereu f`cea asta, de[i [tia c`-l enerveaz`.
Dar când privi pl`cu]ele de \matriculare ale ma[inii, Kendra \[i
d`du seama c` e ceva \n neregul`, de[i b`rbatul nu-[i traduse gândurile
\n vorbe. Se \ndrept` spre Dan, \nainte ca ea s`-l poat` avertiza. Dan
p`ru surprins, apoi nervos. Dar se descurca destul de bine.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 135

Când se \ntoarse \n ma[in`, Kendra \l privi curioas`. Dan, ca [i


poli]istul, reu[iser` s-o blocheze, [i pu]inul pe care-l pricepuse
n-avea nici un sens.
– Despre ce a fost vorba? \ntreb` ea.
– Avem o pl`cu]` de \nmatriculare pentru persoane cu
handicap, vorbi Dan printre din]i.
Kendra nu era sigur` c` aceast` informa]ie avea vreo leg`tur` cu
problema lor.
– Dar ce a vrut poli]istul? insist` ea.
– Voia s` se asigure c` nu folosim pl`cu]ele f`r` s` existe o
persoan` handicapat` \n ma[in`. N-avem voie s` profit`m de un
astfel de avantaj nemeritat.
Kendra a[tepta ca povestea s` continue, dar Dan r`mase t`cut.
– Asta-i tot? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.
– Da, r`spunse el, privind \n oglinda retrovizoare. Trebuie s`
plec`m, anun]` b`rbatul, pornind ma[ina.
– Da, da, aprob` Kendra ner`bd`toare.
Kendra nu se putu relaxa decât dup` ce dep`[ir` ora[ul,
\ndreptându-se spre Houston.
– Dan, \ncepu ea, nesigur`. Te rog, las`-m` la Houston, \l rug`
ea.
– Nici nu se pune problema. Vei r`mâne cu mine pân` la final.
– Dar nu-i logic, relu` ea. Asta e lumea ta, eu nu fac parte din
ea. Dac` nu sunt lâng` tine, Dirk va fi derutat, iar asta \]i va oferi
timp s` te ascunzi. Oricum ar fi, trebuie s` ne desp`r]im, ca s` ne
m`rim [ansele de supravie]uire.
– Logica herfronit` nu func]ioneaz` mereu pe P`mânt.
136 NANCY THAYER

Dac` gardianul mi-a descoperit ma[ina, lucru de care sunt sigur,


[tie exact unde stau. Va [ti deci \ncotro ne \ndrept`m [i toate
drumurile posibile de a ajunge acolo. {i, din câte am v`zut, nu va
ezita s` fac` uz de violen]`.
– Nu [tiam, replic` ea \ncet.
Lec]iile ei despre P`mânt se dovedeau \nc` o dat` ineficiente.
– Atunci, continu` ea, n-ar fi mai logic s` ne ascundem \n alt`
parte?
– La Houston sunt acas`, iubito. Iar cowboy-ul e rupt de
elementul lui. Dac` ne-am duce \n alt ora[, n-am mai avea nici un
avantaj asupra lui. Ascult`-m` cu aten]ie, se preg`te[te o lupt` pe
via]` [i pe moarte. Nu se va opri pân` când nu ne va omor\, iar noi
nu vom putea tr`i pân` nu vom sc`pa de el. Oricum, cineva va
muri.
– Nu! strig` ea.
Dan nu reac]ion`. {tia c` iubita nu era de acord cu violen]a, dar
nu exista alt` alternativ`.
Kendra spera din tot sufletul s` scape cu to]ii cu via]` [i se ruga
fierbinte ca Dan s` mai poat` iubi o dat`. Merita ca \n via]a lui s`
existe din nou dragoste. Dup` toate lucrurile rele care i se
\ntâmplaser` \n via]`, avea nevoie de o iubire care s` nu se
sfâr[easc` \n tragedie, care s` dureze ve[nic.
Kendra deschise gura, vrând s` protesteze, dar se opri, speriat`.
– Preg`te[te-te, \i zise ea lui Dan. |ncearc` din nou s` ne citeasc`
gândurile.
Apoi, \[i bloc` mintea, gândindu-se doar la planeta ei. Dan ap`s`
pe accelera]ie. Kendra se concentr` intens.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 137

Tentativa de citire a gândurilor nu venea din partea


cowboy-ului.
– |ncetine[te, zise ea.
Dan nu reac]ion` imediat, dar apoi ap`s` u[or pe frâne.
– Opre[te-te, ordon` ea. Trage pe dreapta.
Dan o privi cu mirare.
– Ai \nnebunit? zise el. Vrei s` murim amândoi?
– Te rog, f` cum \]i spun, replic` ea, \ncercând disperat` s`
p`streze leg`tura slab` cu cel`lalt herfronit.
Dan ridic` din umeri [i ie[i pe marginea drumului. Kendra se
concentr` mai tare.
Pentru Dan, minutele treceau mai greu ca orele. Iubita lui \l
ignora, p`rând c` poart` o conversa]ie mental` cu cineva.
Persoana era un fermier din preajm`. Se afla pe P`mânt de mai
bine de nou` ani [i venise \ntr-o misiune de care Kendra nu mai
auzise niciodat`. Era un kau, un herfronit din a doua genera]ie, [i
[i-ar fi dorit s` fi fost rezultatul unui experiment genetic mai reu[it.
Din pricina ciud`]eniilor trupului s`u, doctorii de pe P`mânt \l
considerau un monstru. Era recunosc`tor totu[i c` nu era orb ca
b`trânii.
Mai erau [i al]ii, spunea el. Descoperiser` un mijloc de a tr`i
printre oameni, f`r` ca gardienii s`-i poat` identifica. Nu atr`geau
aten]ia asupra lor [i nici nu p`strau leg`tura unii cu al]ii. |[i
creaser` o re]ea de rela]ii secrete [i se \ntâlneau numai ocazional.
Nimeni nu cerea mai mult. |[i doreau numai s` r`mân` pe Terra [i
s` fie l`sa]i \n pace. Când gardienii \i descopereau – ceea ce se
\ntâmpla din când \n când – herfroni]ii disp`reau misterios.
138 NANCY THAYER

Dan prinse [i el câteva dintre aceste gânduri [i r`mase uimit.


Oare erau nebuni cu to]ii?
Kendra \l mai \ntreb` pe herfronit câte ceva despre gardieni [i-i
spuse c` pe urmele lor se afla unul dintre ei. |n to]i anii `[tia
petrecu]i pe P`mânt, nimeni nu-l vânase pe el.
Un moment mai târziu, b`rbatul \ntrerupse comunicarea.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Dan.
Kendra nu [tia ce s` r`spund`. I se p`rea incredibil c` herfroni]i
de-ai ei se aflau de atâta vreme pe P`mânt. De ce permiseser`
b`trânii a[a ceva? Unde se aflau gardienii? Oare fermierul avea
dreptate, [i pe P`mânt mai tr`iau \nc` mul]i kau [i mais? {i dac` da,
unde se ascundeau? Ce f`ceau?
Pe Herfron, existau comunit`]i care lucrau \mpreun` la diferite
programe, \n beneficiul tuturor. Unii erau implica]i \n mai multe
proiecte [i erau ferici]i c` puteau munci din greu pentru societate.
Dar aici, lucrurile st`teau foarte diferit. Fiecare persoan` era o
individualitate [i-[i vedea de treburile sale. Cum de puteau
herfroni]ii s` tr`iasc` precum oamenii?
– Nu mai c`uta mereu diferen]ele dintre noi, draga mea, zise
Dan. Prive[te lucrurile care ne unesc.
|n fa]a lor, o pl`cu]` anun]a c` ora[ul Houston se afla la
patruzeci de kilometri distan]`.
– Nu pricep, Dan. Pe P`mânt, toat` lumea ac]ioneaz` individual,
dar se comport` la fel ca herfroni]ii când trebuie s` serveasc` o
cauz` comun`.
– }i-am spus c` sem`n`m.
– Poate, da nu sunt sigur`, [opti ea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 139

M` \ntreb câ]i herfroni]i se afl` pe P`mânt. {i de ce cowboy-ul


ne urm`re[te numai pe noi.
– Se pare c` noi l-am sup`rat. {i apoi, [tie c` e[ti gravid`.
– {i totu[i, de ce noi? repet` ea, deloc convins`.
– Cine [tie? Poate are nevoie de o victim` \n fa]a superiorilor, [i
noi suntem cei mai la \ndemân`. Poate pentru c` am distrus
experimentul...
– Doamne, n-a[ fi crezut niciodat` c` se poate \ntâmpla a[a
ceva.
– Nu te \ngrijora, \l voi ucide \nainte de a te putea r`ni.
– Dar nu-i bine, protest` Kendra. Nimeni nu trebuie s` ucid`,
nimeni nu trebuie s` moar`.
Dan era gata s`-i r`spund`, când \[i sim]i mintea asaltat`. Ap`s`
pe accelera]ie [i alerg` nebune[te pe [osea pân` intr` \n ora[.
Cowboy-ul se \ntorsese. Trebuia s` lupte pentru via]a lor.
Capitolul 9

Dan nu \ncetini nici dup` ce ajunse la periferia Houstonului.


Citirea gândurilor \ncetase, dar fusese un avertisment suficient c`
gardianul se afla \nc` pe urmele lor. Momentul confrunt`rii se
apropia cu pa[i repezi.
Kendra \[i puse mâna pe piciorul lui, sim]ind nevoia unui
contact permanent cu el. |i era team` pentru via]a lor, dar mai ales
pentru Dan.
Oare \l iubea? Kendra [tia deja r`spunsul, dar refuza s`-l
accepte.
|l iubea mai mult decât ]inea la propria via]`.
|l privi, sperând c` va primi din partea lui un semn lini[titor, un
gr`unte de speran]`. Nimic.
Degetele lui erau strâns \ncle[tate pe volan. Chipul s`u, de
obicei relaxat, era rigid. Ochii lui priveau fix \nainte.
Kendra \ncerc` s`-i p`trund` u[or \n minte.
– Opre[te-te, ]ip` el.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 141

– Nu te \ndep`rta de mine, Dan, te rog.


– Nu, draga mea. Nu pot fi sigur c` e[ti tu. Cowboy-ul \[i poate
schimba tactica [i poate \ncerca s`-mi citeasc` gândurile cu
blânde]e. A[a ceva ne-ar fi fatal.
Dan era optimist dac` se gândea c`-l putea opri \n vreun fel pe
gardian.
– Doar nu crezi c` avem vreo [ans` \n fa]a cuiva ca el?
– Ba da. Trebuie numai s` ne d`m seama de ce ne urm`re[te.
Kendra râse amar.
– Desigur, cum de nu ne-am dat seama pân` acum?
– Nu spun c` ne va fi u[or, replic` Dan.
O nou` emo]ie o \ncerc` pe Kendra. Panica. Oare Dan nu-[i
d`dea seama cum avea s` decurg` lupta cu gardianul? |l loc s` fug`
[i s`-l evite, a[a cum f`cea fermierul, Dan voia s`-l \nfrunte. Nu era
cea mai bun` alegere.
– E foarte puternic, Dan. Gânde[te-te bine! Fermierul a
\ntrerupt contactul cu mine \ndat` ce a auzit de el.
– Era speriat, draga mea. |[i proteja familia [i stilul de via]`. {i
eu a[ fi f`cut la fel \n locul lui.
– Da? se mir` ea. Nu prea cred. Cred c` l-ai fi \nfruntat oricum.
Filozofia ta este s`-]i aperi via]a... pân` la moarte.
– Nu, zâmbi el, n-ai dreptate. Vreau s` tr`iesc.
Kendra se \ntoarse spre el, atingându-l u[or.
– Atunci, hai s` fugim. Nu cred c` ne va mai putea urm`ri \n
afara statului. Ne vom duce \n alt` parte, o vom lua de la cap`t.
– Mai \ntâi, s` stabilim un lucru. Spui mereu "noi", dar de fapt
e vorba numai de mine.
142 NANCY THAYER

Pl`nuie[ti s` m` \nso]e[ti numai pân` când vei g`si o metod` de


a te \ntoarce acas`.
Cuvintele lui erau foarte dure. O durea s`-l p`r`seasc` pe Dan,
la fel de mult cum o durea gândul de a nu-[i mai vedea vreodat`
casa.
– A[a e? insist` Dan.
– Da, recunoscu ea.
Se l`s` t`cerea.
Kendra \ncerc` s`-i p`trund` \n gânduri, dar nu reu[i s` afle
nimic.
– Dan? E[ti bine?
– Da, replic` el nervos. Suntem vâna]i de un asasin
extraterestru. Cum a[ putea s` nu m` simt bine?
– Vorbe[te cu mine, Dan, \l rug` ea. Vreau s` [tiu ce gânde[ti.
– Toat` povestea asta nu-i deloc corect`. Trebuie s` lupt`m
pentru via]a noastr` [i, dac` vom câ[tiga, recompensa mea va fi
faptul c` m` vei p`r`si. Dac` pierdem, vom muri amândoi.
Lacrimile inundar` ochii Kendrei. |nghi]i cu greutate, apoi se
\ntoarse din nou spre Dan [i-l atinse, \ncercând s`-i transmit` \n
t`cere c` [i ei \i era greu. Dar el se \ndep`rt` de ea.
Era momentul s` vorbeasc` deschis.
– Nici unuia nu ne place finalul, dar nu v`d alt` solu]ie, Dan,
spuse Kendra. Suntem de pe dou` planete diferite, la naiba! Iar
asta nu-i o problem` pe care o putem rezolva la psiholog. Nu e ceva
ce se poate rezolva \n timp.
– De ce nu?
– Pentru c`... Pentru c`... de aia, se opri ea.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 143

O asfel de rela]ie nu poate func]iona.


– Ce cugetare profund`, o ironiz` el. E[ti mama copilului meu
[i te iubesc imens de mult. De ce s` nu mearg`?
Ea se \ntoarse spre fereastr`, nemaig`sind argumente.
– Tu cau]i ceva ce eu nu-]i pot oferi, zise ea \n sfâr[it.
– Ce? Angajament? |ncredere? Loialitate? \ntreb` el. Dragoste?
ad`ug` dup` o scurt` pauz`.
– Ceva \n genul `sta, aprob` ea, [tiind c`-i putea oferi toate
astea [i chiar mai mult decât atât.
El se r`zbun` t`când.
Dar, sup`rat sau vesel, \l iubea la fel de mult. |l iubea...
|nainte de a ajunge pe P`mânt [i de a absorbi gândurile
Kendrei, nici nu visase c` va sim]i vreodat` toate aceste sentimente
interzise. Dar iat` c` acum \ntreaga ei fiin]` se bucura de ele. |[i
descoperise o personalitate nou`, ne[tiut`, [i avea o nevoie imens`
de dragoste.
Ar fi vrut s`-i spun` lui Dan cât de mult \l iubea, dar [i s`-i
aminteasc` faptul c` erau foarte diferi]i. {i ar fi vrut ca el s-o
contrazic`, s-o conving` s` nu plece...
Pentru o vreme, nici unul nu vorbi.
Deodat`, testarea cowboy-ului re\ncepu, mai crud` [i mai
profund` ca niciodat`. Ea ]ip` u[or, apoi \[i goli mintea de gânduri.
– Ne-a g`sit, coment` ea.
Dan sim]i [i el apropierea herfronitului [i acceler`. Se uit` \n
oglinda retrovizoare [i z`ri o ma[in` cunoscut` care-i urm`rea.
– La naiba, zise el.
Mi-a furat ma[ina!
144 NANCY THAYER

Kendra era concentrat` asupra urm`ritorului [i chiar reu[i s`-i


surprind` câteva gânduri. Preocupat s` conduc` ma[ina [i s`-i
urm`reasc` \n trafic, gardianul nu-[i mai proteja cum trebuia
gândurile. Dan avusese dreptate. S` conduci aici, \n Houston, era o
prob` de foc. Poate c` gardianul nu era chiar atât de puternic pe cât
crezuse.
– |ncotro ne \ndrept`m? \ntreb` Kendra, ]inându-se cu ambele
mâini de portier`.
Testarea cowboy-ului re\ncepu cu atâta for]`, \ncât femeia ]ip`
de durere. Dan \ntoarse rapid de volan.
– Nu \ntreba, nu gândi. }ine-te bine!
{tiind c` gardianul nu putea p`trunde \n mintea amândurora
deodat`, Kendra \ncerc` s`-i atrag` aten]ia asupra ei. Dan avea
dreptate, trebuia s` lupte pentru via]a lor. De[i citirea gândurilor
de c`tre cowboy o durea, acesta reprezenta un mic sacrificiu pe
lâng` imensa bucurie de a mai tr`i \nc` o zi. Poate c` aveau [ansa
s` se \ntâmple un miracol...
– De ce? \[i \ntreb` ea du[manul? De ce vrei s` ne omori? Ce ai
de câ[tigat din asta?
– Dac` vei r`mâne pe P`mânt, vei pune \n pericol proiectul.
N-ai dreptul s` faci a[a ceva.
– Ce proiect? Cum a[ putea face asta?
– Vei na[te un copil care nu e perfect din punct de vedere
genetic. Dac` vor afla ceilal]i, va \nsemna sfâr[itul...
– Care ceilal]i? Sfâr[itul a ce?
– Ceilal]i herfroni]i. Voi fi chemat \napoi pe Herfron s` dau
socoteal` pentru faptele tale. Iar asta nu se va \ntâmpla. Niciodat`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 145

– Nu ]i-e dor de Herfron?


– Nu, deloc.
– Cum? se mir` ea. De ce?
– Nu conteaz` asta. Am sim]it c`, dac` ai avea de ales, ai r`mâne
pe P`mânt cu b`rbatul de lâng` tine. Sarcina mea e s` m` asigur c`
te vei \ntoarce pe planeta ta. De vreme ce nu mi-ai urmat sfatul,
trebuie s` mori.
– De ce nu m` ucizi pe mine [i s`-l la[i \n pace pe el?
– Nu se poate.
– |i po]i [terge memoria, insist` ea.
– Metoda asta nu merge \ntotdeauna. Nu-mi pot permite s` dau
gre[.
– Dar e vorba de via]a lui!
– {i ce dac`? Nu-i via]a mea!
Kendrei nu-i venea s` cread`. Cowboy-ul credea c`-[i putea
justifica ac]iunile printr-un argument atât de egoist?
Centrul Houstonului era foarte frumos, cu mai multe cl`diri din
sticl` decât v`zuse vreodat` laolalt`.
Kendra se uit` \n oglinda din partea ei [i z`ri chipul lui Dirk.
P`rea la fel de hot`rât ca [i ei. Dar ei vor fi cei care vor supravie]ui,
\[i zise Kendra cu t`rie.
Dan opri \n fa]a unei cl`diri [i-i spuse Kendrei:
– Urmeaz`-m`!
Ie[ir` amândoi din ma[in` [i alergar` c`tre intrare.
Trecur` de u[ile duble din sticl` [i chiar atunci auzir` ma[ina
cowboy-ului oprind \n fa]a cl`dirii. Se privir` scurt [i fugir` c`tre
hol.
146 NANCY THAYER

Interiorul cl`dirii era fascinant. Atâtea culori, atâta lumin`...


Kendra privi \n jur, uimit`. Restaurantul din apropiere era g`l`gios
ca un circ [i luminat ca un spital.
Dan se \ntoarse, o lu` de mân` [i o trase dup` el gr`bit.
– Haide, o \ncuraj` el.
Alergau printre magazine, dep`[ind cu greutate oamenii.
Deodat`, un sunet ciudat se auzi. O fereastr` din apropiere
pocni [i se sf`râm` pe jos \n mii de buc`]i. Oamenii \ncepur` s`
urle [i un copil izbucni \n plâns.
Cu inima cât un purice, Kendra \l strânse mai tare de mân` pe
Dan [i continu` s` alerge. B`rbatul se \ndrept` c`tre sc`rile care
duceau \n jos.
– Face]i loc! strig` el, \mpingând persoanele aflate \n fa]a lor.
F`r` s` se opreasc` o clip` din alergare, ajunser` \n tunelul care
conducea spre birourile angaja]ilor. Câ]iva oameni \n costume
elegante le blocar` drumul, dar \n spatele lor se afla destul` lume
care-i desp`r]ea de cowboy.
Din nou se auzi un zgomot de sticl` spart`.
Dan \ntoarse capul spre Kendra [i-i spuse cu o voce atât de
slab`, \ncât nu se auzi nici el:
– Fugi! Dan o \mpinse \ntr-o farmacie, aproape d`râmând un
copil care \ncepu s` ]ipe ca din gur` de [arpe.
– N-avem pe unde ie[i de aici, observ` Kendra.
– De unde [tii?
– Mi-a spus cineva.
Kendra se \ntoarse, c`utând din ochi persoana care-i d`duse
informa]ia, dar era mult prea emo]ionat` ca s-o poat` descoperi.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 147

Se opri o clip` [i \ntreb`:


– Cine e[ti?
– Sunt la cump`r`turi cu copiii, \i comunic` mental persoana.
Continua]i s` fugi]i. A intrat \n magazin [i se uit` spre rafturile de
cosmetice.
Kendra se uit` \n jur [i descoperi raionul cu pricina. Apoi, \l
trase pe Dan dup` ea [i reu[ir` s` ias` din magazin, continuând s`
alerge pe holuri.
Un nou gând \i fu transmis telepatic.
– L-am v`zut ie[ind din farmacie. Ie[i]i cât mai repede de aici.
Prin banc`!
Persoana care-i vorbise de data asta nu era tot femeia din
farmacie, ci o alt` herfronit`.
– Unde e banca? \ntreb` ea.
– Mai \n fa]`.
– Ce faci aici? relu` Kendra.
– Exact ce faci [i tu. Tr`iesc. Suntem mai mul]i, veni r`spunsul
femeii.
Kendra nu mai avu timp s` replice. Dan preluase din nou
comanda [i o conduse pe un coridor pu]in circulat. |[i auzeau
proprii pa[i r`sunând pe gresia rece. P`trunser` pe alt culoar, apoi
pe un altul. Se oprir`. Culoarul d`dea \ntr-un spa]iu
dreptunghiular cu mai multe u[i [i un lift.
R`suflarea lor grea se auzea cu ecou \n acest spa]iu \nchis.
Dan ap`s` butonul liftului de mai multe ori, dar nu se auzi nici
o mi[care. Kendra privi \n jur. Se vedeau dou` b`i, o u[` pe care nu
scria nimic [i o u[` dubl`.
148 NANCY THAYER

Dan alerg` de la o u[` la alta, \ncercând s` intre. Nici una nu era


deschis`.
Un ]ip`t se auzi \n apropiere. Dan se \ndrept` c`tre u[a dubl` [i
lovi \n ele cu toat` for]a, pân` când cedar`. D`deau c`tre o camer`
utilitar`, plin` de ]evi.
– La naiba, [opti el, dându-[i seama c` nu mai aveau \ncotro s`
fug`.
O \mpinse pe Kendra la podea, \ntre dou` ]evi.
– Stai acolo [i ascunde-te bine. Nu-l l`sa s` te vad`, orice s-ar
\ntâmpla, \i ordon` el.
Apoi, se duse [i \nchise u[ile care d`deau spre coridor.
|ncerc` s` nu respire, dar r`suflarea lui speriat` ajungea pân` la
Kendra. O, ar fi vrut s`-l ]in` \n bra]e, s`-l protejeze, dar nu putea.
Dac`-i distr`gea aten]ia acum, singura lor [ans` de sc`pare era
distrus`.
Cowboy-ul nu mai \ncercase s` le p`trund` \n minte de când
\ncepuser` jocul de-a v-a]i ascunselea prin mall, [i asta pentru c`,
probabil, nu era obi[nuit s` fac` dou` lucruri \n acela[i timp. Era
dificil, iar pentru cineva neobi[nuit cu agita]ia unui mare ora[,
aproape imposibil. Ea avea avantajul c` Dan o conducea [i nu
trebuia s` se gândeasc` la fiecare mi[care.
La un moment dat \ns`, herfronitul se va opri [i va c`uta s` intre
\n leg`tur` cu ei. Nu se puteau ascunde la nesfâr[it. Oricum, aflase
unde locuia Dan.
Cel mai bine era s`-l lase s`-i descopere acum, cât erau \n
avantaj. {tiind c` Dan nu era la fel de bun \n blocarea gândurilor ca
ea, se hot`r\ s` pretind` c` nu era cu el. S`-l lase s` cread` c` se
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 149

\ndrepta \n alt` direc]ie. Poate \i putea distrage aten]ia destul de


mult pentru a-i da lui Dan timpul s` ac]ioneze.
Respir` adânc, \[i limpezi mintea [i privi ]int` ]evile din fa]a ei.
Dan \[i sprijini capul de zidul din spatele lui [i \nchise ochii.
Tensiunea era prea mare [i amândoi \[i doreau s` se termine odat`
toat` povestea.
Dan se \ncrunt`, [i-[i lu` capul \n mâini, cu o expresie
dureroas`.
Cowboy-ul \i g`sise.
U[ile se deschiser` \ncet, cu grij`. Herfronitul nu intr` \ns`, ci
cercet` prudent \nc`perea. Kendra se concentr` pentru a-l atrage
c`tre ea. Privirea lui c`ut` prin \nc`pere, dar n-o v`zu imediat.
Ghicind c` se afla ascuns`, cowboy-ul ridic` mân` [i \ndrept`
laserul c`tre centrul \nc`perii. |ncercând s-o scoat` din
ascunz`toare, el \i transmise numele lui Dan [i toate crudele
pedepse pe care le preg`tise pentru el.
Kendra \i r`spunse, prelungind comunicarea. Exact de acest
r`gaz avea nevoie Dan. Se \ndrept` c`tre herfronit, ridic` bra]ul
[i-l lovi peste mâna \ntins`. Dar fu prea lent. Dirk v`zu mi[carea [i
reu[i s`-l evite. Lovitura avu un efect diminuat.
Gardianul se cl`tin` pu]in pe picioare, f`cu un pas \nainte [i-[i
reg`si echilibrul. |ndrept` laserul spre Dan [i zâmbi feroce.
– Unde e? \ntreb` el.
– A plecat.
Dirk \ncerc` s`-i intre \n minte.
– Unde e? repet` el.
Dan strânse din din]i.
150 NANCY THAYER

– N-o po]i ajunge, oricum, replic` Dan.


Kendra \i auzi strig`tul de durere [i-[i ridic` fruntea s` priveasc`
afar`. O pat` ro[ie de sânge se \ntindea pe blugii lui.
Furia o cuprinse dintr-o dat`. Sim]ea nevoia de r`zbunare. Dar,
ac]ionând din instinct, Kendra nu se mi[c`.
Dirk tr`sese \ntr-un om lipsit de ap`rare, \n b`rbatul pe care-l
iubea. Se ridic` [i ie[i \n fa]a herfronitului.
– Kendra! Nu! strig` Dan, \ncercând s-o protejeze.
F`cu un pas \nainte, \n \ncercarea de a ajunge \ntre ei, dar se
\mpiedic` de o ]eav`.
Mânia Kendrei era imens`. Un semen de-al ei \l r`nise pe Dan.
Voia s`-l loveasc` la rândul ei, s`-l ucid`.
Herfronitul se \ntoarse c`tre ea.
– E[ti preg`tit`? \ntreb` el. Vise pl`cute!
|ndrept` laserul c`tre Kendra.
– Nu! ]ip` ea, ridicând de jos arma pe care [i-o preg`tise, o cutie
goal` de bere.
Aluminiul putea deturna raza laserului.
Cowboy-ul trase, iar Kendra schimb` traiectoria laserului.
Din pieptul gardianului ie[i fum. Mâinile i se strânser` pe ran`.
Privirea lui p`rea ne\ncrez`toare. Se uit` spre Kendra apoi, cu
mi[c`ri \ncete, privi c`tre Dan. Gura i se deschise, dar nu putu
vorbi.
Kendra privi uimit` cum herfronitul se las` la p`mânt, cl`tinând
din cap nedumerit.
Nu-mi vine s` cred, gândi el. Apoi, ochii i se \nchiser` [i se
pr`bu[i definitiv.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 151

Kendra se l`s` \n genunchi. Un sunet ciudat se auzi \n \nc`pere.


– Kendra, vorbi Dan. Dumnezeule, Kendra!
|nc` uimit`, femeia \l privi, f`r` s`-[i cread` ochilor.
– Ce am f`cut? scânci ea.
Vocea lui Dan \i r`spunse \n [oapt`:
– Ai f`cut ce trebuia, iubito. Ca s` tr`im, trebuia s`-l omori...
– S`-l omor... repet` ea.
De când \l \ntâlnise pe acest p`mântean, se schimbase atât de
mult, \ncât nu se mai recuno[tea. Omorâse un semen de-al ei...
Dar poporul ei o min]ise. Pe P`mânt erau mul]i herfroni]i! Se
afla aici de numai dou` s`pt`mâni [i \ntâlnise deja patru. Doi dintre
ei o ajutaser` s` scape de gardian. Tr`iau [i munceau aici! Nu fusese
un accident c`-i descoperise, nu! Din proprie ini]iativ` o ajutaser`.
Iar asta \nsemna c` erau mai mul]i, mult mai mul]i. Probabil c` asta
se \ntâmplase [i cu cei care veniser` pe Terra odat` cu ea. Se
hot`râser` s` r`mân` aici [i se ascunseser` de ea, pentru a pierde
orice leg`tur` cu planeta-mam`.
– Kendra, vorbe[te-mi, [opti Dan.
Se \ntoarse spre el. Era vie [i copilul lor era \n siguran]`. Dan
tr`ia. Numai asta conta.
Era r`nit, dar vor reu[i s` treac` peste asta.
Zâmbi fericit`. Avea s`-l vindece exact cu arma cowboy-ului.
– A[teapt`-m` o clip`, zise ea. Lu` laserul [i-l studie cu aten]ie,
\ncercând s`-[i aminteasc` informa]iile primite \n urm` cu mul]i
ani. Ap`s` butoanele, [i codul dorit ap`ru pe ecran.
– Stai a[a, spuse ea, l`sând laserul pe podea [i \ndreptând
piciorul iubitului ei c`tre ecran.
152 NANCY THAYER

– La naiba, r`spunse el printre din]i. Ai grij`! M` doare.


– Nu te mi[ca, ordon` ea, ridicând laserul.
– {tii ce faci? \ntreb` b`rbatul.
– Da, r`spunse ea, preocupat`. Sângerezi destul de mult [i
trebuie s`-]i vindec`m rana repede, \nainte ca cineva s` ne g`seasc`
aici, al`turi de un cadavru.
Dan era \nc` ne\ncrez`tor:
– E[ti sigur` c` nu vei termina ce a \nceput prietenul t`u?
Ea râse. Chiar atunci, laserul porni. Dan nu sim]i nici o durere.
Dup` câteva secunde, Kendra \[i lu` degetul de pe buton.
– Cum te sim]i?
– Bine, r`spunse el surprins.
– Mi[c`-]i piciorul.
– E[ti foarte autoritar` când ai lucrurile sub control, [opti el,
f`când ceea ce-i spusese Kendra. Nu m` doare.
– Bine. Po]i merge?
Dan \ncerc`. Piciorul era u[or \n]epenit, dar nu-l durea.
Cu zâmbetul pe buze, Kendra vâr\ laserul \n buzunar [i se
\ntoarse pentru a privi pentru ultima oar` cadavrul. Era numai o
amintire urât` a chinului din ultimele zile. Fuseser` atât de aproape
de moarte!
Dan \nchise ochii [i \ntoarse capul cu oroare de la imaginea
trupului mort. Apoi \[i lu` iubita \n bra]e.
– Ce bine \mi pare c` te v`d zâmbind, zise el.
– Da, aprob` Kendra, fericit`.
Vân`toarea se sfâr[ise. Fuga lor luase sfâr[it.
– Se pare c` am câ[tigat, ad`ug` el.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 153

– Eu am câ[tigat, \l contrazise Kendra \n glum`.


Mai privir` o dat` c`tre herfronitul mort. |ncet, trupul lui se
transforma \n ]`rân`. Peste o or`, nu va mai exista nici o urm` a
existen]ei lui.
– Ce ciudat, coment` Dan. Când tr`ia, ai fi zis c`-l poate ucide
pe Clint Eastwood cu o singur` mân`. Iar acum, arat` ca un biet
mo[neag.
– E kau, \i aminti Kendra solemn. E herfronit, a[a cum sunt [i
eu.
– {tiu iubita mea, r`spunse el, strângând-o mai tare la piept. Pe
tine te iubesc. {i, ca s` fiu sincer, la el nu ]ineam prea mult. Slav`
Domnului c` noi suntem cei r`ma[i \n via]`, [opti el.
|i atinse cu degete tremur`toare chipul, pentru a se asigura c`
se afl` aici, lâng` el. Erau \n siguran]`. Iat` un miracol! Poate
Dumnezeu \i mai d`dea voie la \nc` unul sau dou`...
Merser` prin tunel, \ndreptându-se \napoi c`tre ie[ire.
Mul]imea agitat` \i \nconjur` din nou. La un moment dat, Kendra
\ndrept` laserul c`tre o femeie aflat` \n fa]a lor. Peste câteva clipe,
umerii l`sa]i ai femeii se ridicar` [i \ncepu s` zâmbeasc`.
– De ce ai f`cut asta? \ntreb` Dan.
– De vreme ce n-am codul corect pentru a face s` func]ioneze
laserul pentru totdeauna, puterea lui se va pierde peste o zi sau
dou`. Femeia avea cancer. Acum, e vindecat`.
– Doctorul \i va spune c` e o vindecare miraculoas`.
– {i chiar a[a e, aprob` Kendra. De ce nu?
Dan chem` un taxi, l`sându-[i ma[ina proprie [i duba furat` \n
fa]a magazinului. Poli]i[tii \i vor \napoia jeepul, iar el va pretinde c`
154 NANCY THAYER

nu [tie nimic despre cele \ntâmplate. Kendra \i citi gândurile, dar


de data asta nu-l mai cert` pentru c` voia s` p`c`leasc` autorit`]ile.
Ajun[i \n apartamentul lui Dan, Kendra privi cu mirare \n jur.
– |mi aminte[te de propria mea cas`. Pu]in aglomerat` [i
func]ional`.
– Mul]umesc, r`spunse Dan.Trebuie amenajat, dar nu m`
pricep la lucruri de astea.
Ea se lipi de el.
– Atunci, s` facem ce [tii tu mai bine.
Trupul lui reac]ion` imediat.
– {tii exact ce s` spui ca s` m` simt mai bine, r`spunse el.
F`cur` dragoste cu atâta intensitate, de parc` ar fi fost ultima
oar`. Dan nu [tia ce avea de gând s` fac` iubita lui [i-i era team`
s-o \ntrebe, team` s` nu afle c`-l va p`r`si.
S` r`mân` \ntreaga via]` f`r` Kendra era ceva inimaginabil. F`r`
noua Kendra. O, acum [tia diferen]a. Asem`narea fizic` era singurul
lucru care le unea, dar chiar [i acest aspect se schimbase u[or.
Personalit`]ile lor erau foarte diferite, erau dou` persoane total
opuse. Femeia aflat` acum \n bra]ele lui era cea pe care o iubea cu
dragostea unui adult, un adult care nu putea iubi decât o sigur`
dat` \n via]`. Dac` mai exista via]` dup` plecarea Kendrei, nu voia
s`-[i imagineze cum va fi.
Iubirea lui era tandr` [i blând`, dar pasional`.
|mbr`]i[area lor era atât de minunat`! Mi[c`rile lor se
armonizau. Nu-[i citeau gândurile. N-aveau nevoie. Se potriveau
atât de bine!
Mai târziu, Kendra se ghemui \n bra]ele sale.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 155

Inima b`rbatului plângea. Ar fi vrut s-o p`streze lâng` el pentru


totdeauna. Dar realitatea era alta. Hot`rât, Dan \[i d`du seama c`
era momentul s` afle adev`rul. Oricât s-ar fi temut de r`spunsul ei,
era mai bine s` [tie decât s` se chinuie \n incertitudine.
|n sfâr[it, puse \ntrebarea dureroas`.
– {i acum, ce se va \ntâmpla, Kendra? Vei pleca acas` sau vei
r`mâne cu mine? Ce se va \ntâmpla cu noi?
Picioarele ei se mi[car`, dar capul \i r`mase pe pieptul lui. Ezit`
o clip`, apoi r`spunse:
– Nu te pot p`r`si acum, Dan.
El r`sufl` u[urat.
– Tu e[ti toat` via]a mea, continu` ea, nu vreau [i nu pot s` te
p`r`sesc. {i apoi, feti]a noastr` trebuie s`-[i cunoasc` tat`l adev`rat.
El oft` din adâncul inimii.
– Mul]umesc, Doamne, [opti b`rbatul. Te iubesc atât de mult,
draga mea, \ncât dac` pleci, s-ar putea s` nu rezist f`r` tine.
Gura lui \i acoperi buzele. Bra]ele ei \i cuprinser` gâtul.
Sentimentele pe care le stârnise acest b`rbat \n ea erau prea
minunate pentru a renun]a la ele. |l privi cu ochi plini de dorin]`.
– Acum c` [tiu \n sfâr[it cum se nume[te acest ciudat sentiment,
pot s` spun c` te iubesc, zise ea. Dar te-am iubit dintotdeauna f`r`
s` [tiu. Chiar din clipa când ne-am \ntâlnit.
El \i atinse buzele. Erau mai senzuale decât ale Kendrei.
– Iubita mea, aceste cuvinte trebuie s`-[i aib` \mplinirea \ntr-o
c`s`torie. Când vom face rost de un certificat de na[tere pentru
tine, ne vom c`s`tori.
– De ce avem nevoie de a[a ceva?
156 NANCY THAYER

– Pentru a dovedi c` te-ai n`scut pe P`mânt.


Ochii Kendrei \l privir` lini[ti]i.
– Nu-i o problem`. Am un certificat de na[tere, care mi-a fost
dat când am ajuns aici. Trebuie numai s`-l complet`m cu
informa]iile dorite. N-a fost deja scris, pentru c` nu [tiam \nc` cine
voi fi.
– Iat` \nc` o problem` rezolvat`, din lista lung` de dileme
legate de via]a al`turi de un extraterestru, zise Dan, glumind.
Dar Kendra voia s`-l fac` s` priceap` \ntreaga situa]ie.
– Exist` [i al]i semeni de-ai mei pe P`mânt. Am vorbit cu ei
acolo, \n magazin. Dac` r`mân pe Terra, voi p`stra leg`tura cu
ceilal]i herfroni]i, Dan. Poate \ntr-o bun` zi vom reu[i s` ne
\mp`c`m cu b`trânii.
– Trebuia s`-mi dau seama. |n curând, \i vei contacta pentru a
dezbate problemele legate de cre[terea copiilor p`mânteni.
Ea râse cu veselie.
– Ce altceva te a[tep]i s` fac` o so]ie independent` ca mine?
– Exact asta, r`spunse el \ncet.
Kendra \i lu` mân` [i-i s`rut` palma.
Via]a lor abia \ncepea.
– E[ti sigur c` e[ti preg`tit pentru asta, Dan?
– Sigur, replic` el convins.
– Bine, zise ea, r`sflând u[urat`. Dac` trebuie s` \nv`] s` devin
o so]ie de p`mântean, trebuie s` \ncep prin a decora
apartamentul...
Am v`zut \ntr-o revist` o camer` de copil superb`.
Erau ferici]i c` tr`iesc [i c` sunt \mpreun`.
UN ZÂMBET CA O ZI DE PRIM~VAR~ 157

Kendra renun]ase la obiceiul de a folosi cuvântul "noi" când se


refera la ea [i la ceilal]i herfroni]i. Acum, "noi" \nsemna ea [i Dan.
|i pl`cea aceast` schimbare. |l iubea [i se sim]ea iubit`.
– Vom face o cas` a noastr`, [opti ea. Casa noastr`.
Amândoi [tiau c` orice ar face, oricâte gre[eli ar comite [i prin
oricâte greut`]i ar trece, aveau s` fie mereu \mpreun`. Pentru
totdeauna.
Zâmbetul Kendrei era promi]`tor ca o zi de prim`var`.

Sfâr[it

giannijollys