DAN CRISTIAN IONESCU

FEMEILE, POLITICA ȘI APOCALIPSA

 Există oare vreo legătură între femei, politică și apocalipsă? Eu zic că da.

Întîi de toate trebuie să fac niște aprecieri (evident, personale). În Apocalipsa scrisă de Sf.
Ioan Teologul, Valea (Trecătoarea) Armaghedonului este locul bătăliei finale în urmă căreia
Binele (Dumnezeu) învinge Răul. Se pare că ne apropiem de bătălia finală care însă nu se va
desfășura în apropierea Damascului ci pe întreaga planetă. Forțele răului, controlînd (în țările
creștine) cele mai importante armate, băncile, presa și în general tot ce este necesar pentru
victorie, au socotit că este momentul potrivit pentru a putea arunca omenirea într-o sclavie
perpetuă. Dar au făcut o greșeală fundamentală, restul omenirii, indiferent de credință, nu-și
dorește condiția de sclav – iar restul omenirii, înseamnă mult mai mult decît Răul. Pentru a
cîștiga lupta, Răul este pregătit inclusiv să declanșeze războiul nuclear – ceea ce i-ar ajuta la
îndeplinirea unui alt obiectiv: reducerea populației lumii.

De ani de zile lucrez la o carte foarte importantă pentru mine, „Despre vremurile din
urmă”. Dar nu este vorba despre vremurile din urmă ale omenirii, ci ale creștinismului –
distrugerea acestuia este încă un obiectiv al Răului. Un război nuclear nu va putea distruge
întreaga omenire, dar va cuprinde în special țările creștine, chiar dacă le sînt aliate – fiindcă așa
vor EI.

Sînt mult prea multe de comentat pe această temă, dar ce va fi cred că vom afla în curînd.

De cîteva decenii, în special după 1990, în Europa a început nebunia promovării femeilor
în politică. De mai multe ori în articolele pe care le voi posta în continuare m-am referit la prima
epistolă a Apostolului Pavel către Timotei – îmi dau seama cît urăște aceasta epistolă, de pildă
(dacă a citit-o!) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele, care poartă la gît o cruce mare, ca pe o
talangă.

Am scris în mod repetat că nu sînt misogin, după cum am scris tot în mod repetat că
feminismul este cel mai mare dușman al feminității. Promovarea femeilor impusă de UE lovește
în creștinism din mai multe puncte de vedere. Amăgite cu perspective de mărire, tinerele se
concentrează pe ascensiune în loc să se mărite, renunță la a deveni mame sau, cînd devin mame,
aruncă plozii în brațele mamelor lor proprii și, mai ales, se tăvălesc cu toți cei care le pot sprijini
în promovare.

În urmă cu niște ani Ludovic Orban, care nu este prost de loc (spre deosebire de ceilalți 4
președinți ai PNL în epoca Johannis: Gorghiu, Turcan, Cîțu și Ciucă – în cazul acestora, prostia
nu este absolută, se referă la nivelul lor de competență, fiindcă de altminteri, cum am mai scris,
în materie de neurochirurgie și eu sunt prost de tot, din cauza asta nu am încercat niciodată să fac
operații pe creier) a spus un mare adevăr, vorbind despre tinerele care promovează în politică
țupăind dintr-un pat în altul.

A dezvaluit secretul lui Polichinelle, dar a declanșat un tsunami fiindcă în România

adevărul a devenit incorect politic. A fost reclamat inclusiv la CNDC. Dar acesta este adevărul,
promovarea politică se face (și nu numai la PNL) pe baza competențelor în materie de sex oral.
Pe baza acestor “competențe”, o mulțime de neavenite au ajuns să depună în parlament proiecte
de lege, să conducă ministere, instituții descentralizate, companii sau societăți naționale – totul
pentru a distruge, pentru a falimenta.

Departe de mine gîndul de a spune că doar bărbații sînt competenți, în toate cele. În
România de azi criteriile de promovare sînt să fii prost, corupt, trădător, nepriceput (adică să fii
controlabil și șantajabil) dar ascultător. Și atunci de ce să nu fie promovate și curvele proaste,
fiindcă au și ele utilitatea lor socială? Fiindcă în afara domeniilor în care se pricep cu adevărat și
merită promovate, în rest ar trebui să se rezume la rolul care le-a fost hărăzit de Dumnezeu, să
aducă pe lume copiii, să-i crească și să-i educe oferindu-le cei 7 ani de acasă care devin o
amintire. Și chiar să știe și ce să facă cu cratița, nu este nici o rușine! Mi-a plăcut să gătesc, am
fost un foarte bun bucătar, dar recunosc faptul că atunci cînd era lîngă mine o femeie, o rugam să
curețe și să toace ea legumele – o făceau de 3-4 ori mai repede decît mine.

O “acțiune fizică” care ține de dragoste (sau de prostituție), filmată de servicii cu o

cameră ascunsă la hotelul “Împăratul Romanilor” din Sibiu, a condus ca în final la Cotroceni să
ajungă poate cel mai nemernic președinte al României.

Uniunea Europeană a ultimilor ani – președintă a Comisiei europene este Ursula Gertrud
von der Leyen, președintă a Parlamentului European este Roberta Metsola, procuror șef european
este Laura Codruța Kovesi. Vi se pare că merge bine Europa, că este sănătoasă?

România ultimilor ani – premier Viorica Vasilica Dăncilă, vicepremier Raluca Turcan,
președinta senatului Alina Gorghiu. Să mai continui?

O dată cu impunerea de către UE a promovării în politică a tinerelor, parlamentul

României tinde să se transforme într-un bordel. De fapt, am scris de mult, în “Codul lui Lucifer”:
“O ţară în care instituţiile statului s-au transformat în bordeluri în care cîteodată se plăteşte,
alteori nu - iar cînd se plăteşte, se plăteşte de la bugetul statului.”
Femeile au intrat în politica românească imediat după 1945, și au reintrat imediat după
1990, dar în acei ani nu intrau toate curvele proaste. Chiar la alegerile parlamentare din 1990 a
candidat ca independentă la camera deputaților Doina Moțiu (fosta soție a regretatului Stelian
Moțiu). La alegerile prezidențiale din anul 2000 avem o premieră: prima femeie care candidează,
tot ca independentă, la prima funcție din stat (Grațiela Elena Bîrlă, pe atunci soția escrocului
mason evreu Lucian Cornescu Ring). Exemplul ei a fost urmat de Monica Macovei (o femeie
inteligentă, gata oricînd să calce pe cadavre pentru a-și realiza interesele ei, nu ale României),
Elena Udrea (o femeie nu proastă, dar plină de alte păcate) în 2014 și Viorica Vasilica Dăncilă
(ca să nu se simtă jignită, nu mă voi referi la gradul ei de inteligență) și tînăra necunoscută
Ramona Ioana Bruynseels, recent întoarsă din străinătate (întrucît nu o cunosc, nu pot spune
nimic despre ea) în 2019.

Categoric, au intrat în politică și femei inteligente și competente, dar cel puțin eu nu văd
prea multe. Mai exact, am doar două exemple clare. Prima ar fi Mona Muscă – dar, ghinion! a
atins niște puncte sensibile, și atunci i s-a scos dosarul de turnătoare la securitate; cînd te bagi în
politică și vrei să faci cu adevărat ceva, ceea ce presupune să deranjezi pe cei puternici, trebuie
să fii curat(ă) ca un heruvim, sau ca un serafim. A doua este Adriana Săftoiu. Dacă cineva m-ar
obliga să mai dau trei nume, aș putea să le dau, dar fără prea multă convingere.

Repet, m-am referit doar la femeile din politică. Știu că sunt femei de afaceri excelente,
știu că sunt cîteva judecătoare care iubesc dreptatea și adevărul și luptă pentru acestea (dar, din
păcate, nu știu nici un judecător).

Uitați-vă însă la parașutele lansate în parlament din avioanele PNL, PSD și USR. Ele
stăpînesc doar limba engleză și limba bruxelleză (adică noua limbă de lemn a societății
globaliste). Ascultați-le cînd vorbesc, vedeți dacă înțelegeți ceva –nici o idee, nici o viziune, doar
sloganuri. Uitați-vă la proiectele de legi pe care le inițiază – este îngrozitor. Nu au nici măcar
cele mai elementare noțiuni de logică și de tehnică legislativă, cîteodată nici de gramatică.

Va dau un test. Pentru care merite a ajuns vice-prim-ministru Raluca Turcan? Fără nici o
îndoială ați auzit imbecilitățile pe care le debitează. Cu toate acestea, ea a reușit ca între 1996-
1999 să absolve, concomitent, atît institutul Pușkin de la Moscova cît și ASE-ul din București.
Cum a reușit? A mai făcut studii: SNSPA, dar și studii politice în SUA (în două rînduri), Austria
și Grecia. Este cetățean de onoare a statului american Nebraska. De muncit, a muncit între 1999-
2000 la Tofan Group (consultant relații publice) și între 2000-2004 la senat (expert parlamentar).
De 18 ani este permanent în parlament, ceea ce s-a dovedit foarte rentabil, așa cum scriam acum
3 ani: „Munca politică i-a adus conturi și depozite frumușele (dacă am adunat eu bine, peste
200.000 euro și peste 400.000 lei).” Unele din aceste informații au dispărut între timp de pe
pagina ei de wikipedia, dar am apelat la un articol mai vechi al meu. Cine și pentru ce calități au
promovat-o în decursul timpului? Ce obligații aveau față de ea? Să o numești vice-prim-ministru
este o bătate de joc la adresa poporului român. Dar poporul român a ajuns extrem de masochist:
stă la televizor sau în cîrciumă și adoră să fie batjocorit.

Iohannis a ajuns președinte datorită PNL. După care, aplicînd directiva europeană, a pus-
o în fruntea partidului pe Alina Gorghiu. În primăvara anului 2016, alegerile locale au fost
pierdute. A înlocuit-o cu Raluca Turcan, iar în toamnă au pierdut și alegerile parlamentare.

Dacă la sediul PNL există o galerie de tablouri cu cei 18 președinți ai partidului în 147 de
ani de existență, imaginați-vă că o suită de personaje istorice, în general Brătieni (5 din primii 7),
aceștia se încheie sub Iohannis cu Gorghiu, Turcan, Orban, Cîțu și Ciucă.

Ca să trag o concluzie a acestei introduceri. Trecînd peste reginele și împărătesele din

trecut, ascensiunea politică a femeilor a început după cel de-al doilea război mondial și constat
trei categorii:
 Femeile bărbat, chiar mai bărbat decît mulți bărbați, gata oricînd să ordone crime sau să
dezlănțuie războaie: Ana Pauker, Golda Meir, Margaret Thatcher, Madeleine Albright,
Condoleeza Rice;

Femeile de stînga ajunse la început de mileniu în fruntea unor state importante din
America de sud. Este vorba de Michelle Bachelet (prima femeie președinte în Chile, între 2006-
2010, 2010-2013 și 2014-2018), Cristina Fernandez de Kirchner (fostă primă doamnă în
Argentina între 2003-2007 și apoi președinte între 2007-2015) și Dilma Rousseff (prima femeie
președinte din Brazilia, aleasă în 2011, realeasă în 2014, suspendată și demisă în 2016). Au avut
mandate grele, nu întotdeauna duse la capăt, și cred că CIA a avut în rol aici. În America de sud
spiritul lui Che Guevara încă este viu, motiv pentru care acest martir al luptei împotriva
imperialismului iudeo-american este prezentat ca un comunist criminal;

Și mai este o categorie pozitivă, pe care o exemplific cu Kolinda Grabar-Kitarović (fosta

președintă a Croației) și Zuzana Čaputová (președinta Slovaciei). Niște femei plăcute ochiului,
am înțeles că patrioate și sigur cu un IQ mult superior Ralucăi Turcan.

Și acum trec la reluarea articolelor mele scrise pe această temă în decursul anilor. Unele
se referă la femeile conducătoare în istoria omenirii, altele se referă la grupaje de politiciene
actuale sau la femeile din servicii iar altele se referă punctual la infractoarea Laura Codruța
Kovesi, la Viorica Vasilica Dăncilă și la Gabriela Vrînceanu Firea, pacostea de care nu scăpăm și
care s-ar putea ca prin voința unor servicii să devină prima femeie președintă a României.

Articolele sînt prezentate în ordinea cronologică a apariției.

       DRUMUL EUROPEAN SPRE MATRIARHAT

 
         ”Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea.
Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.”
Acestea nu sint vorbele unui misogin, ci sint versetele 11-12 din cap. 2 al primei epistole a
apostolului Pavel catreTimotei.
Daca esti crestin, respecti Noul Testament chiar si atunci cind nu iti convine. Vad pe la TV tot
felul de femei, parlamentare sau alt fel de demnitare, cu cruci mari pe piept (cite una umbla chiar
cu bidonul cu mir  in poseta), care ne povestesc cit sint ele de crestine. Cea mai vocala este
senatoarea Gabriela Vrinceanu Firea Pandele, invitata tot mai des (si promovata pentru
candidatura la Primaria Capitalei) de fostii ei colegi de munca din trustul lui Dan Voiculescu.
Daca ar fi fost crestina, ar fi stat acasa sa tina gospodaria, sa-si creasca si sa-si educe copii, nu sa
intre in politica si sa intre (degeaba) in Parlament, nu sa vina la TV si sa-i invete pe altii, spunind
prostii. Nimeni nu este obligat sa fie crestin, dar daca vrei sa-ti ridici poalele in cap, macar nu te
mai declara (din motive electorale) crestina.
Ca si Sf. Pavel, nu sint nici eu misogin.  Apreciez enorm rolul femeii in societate, doar ca
femeile si-au uitat acest rol. Sufragetele sint cele care arunca rolul femeii in derizoriu,
rezumindu-l doar “la cratita”. Nu, rolul femeii NU este numai la cratita, dar si la cratita (eu ma
consider un bucatar foarte bun, dar recunosc faptul ca o gospodina curata si toaca legumele de
citeva ori mai repede decit mine – din pacate, tot mai putine tinere femei stiu sa curete si sa toace
legume). Rolul femeii este de a aduce pe lume pruncii, de a-i creste, de a-i educa – nu de a-i
arunca dupa nastere in bratele unei bone ori intr-o institutie de stat, pentru a fugi cit mai repede
in Parlament, la Guvern, ministere, deconcentrate, multinationale, etc. Odinioara, “cei 7 ani de
acasa” erau opera mamelor. Astazi, “cei 7 ani de acasa“ au disparut – si se vede. Femeile se
descurca  mult mai bine decit barbatii in treburile ce necesita migala, rabdare, indeminare. Da,
rolul femeii in societate si familie implica si “cratita”, dar nu numai atit. Fiindca la rindul sau,
barbatul era cel care trebuia sa asigure intretinerea familiei.
Am ajuns insa sa vedem timpuri bezmetice, in care pe linga prostituate au aparut si gigolo, iar in
unele familii sotii cresc copiii in timp ce sotiile aduc banii in casa (fiecare, in felul sau).
Alunecase si Nicolae Ceausescu pe panta promovarii femeilor, din cauza ambitiilor consoartei.
Si ne-am ales nu numai cu Elena Ceausescu prim-vice-prim-ministru, dar si cu Suzana Gidea,
Ana Muresan, Alexandrina Gainuse,  si alte ministrese de care nu aveam nevoie.
Acum, UE ne impune promovarea femeii, Sa ocupe (indiferent de valoare) un anumit numar de
locuri de comisar european, sa ocupe un numar de locuri de europarlamentar (vi-o mai amintiti
pe Eba?). Pe plan local, unele partide politice au stabilit cote obligatorii pe listele electorale
(repet, indiferent de valoare) pentru femei – acum citiva ani, intr-o declaratie publica, Ludovic
Orban a dezvaluit secretul lui Polichinelle, si anume cum ajung tinerele incompetente in
Parlament sau in functii oficiale – vai! ce scandal! ce acuzatii de discriminare! Ministerul Muncii
a infiintat o directie pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati!
Mai sa fie! Egalitate de sanse doar in ce priveste posturile mari, caldute, bine platite, fara riscuri
si fara raspundere? De ce UE si femeile, daca le considera pe femei egale cu barbatii, nu se lupta
sa obtina dreptul de a lucre in subteran, ca minerite, ori la morga, ca brancardiere, sa adune de
prin tufisuri bucati de cadavre intrate in putrefactie?
Asta imi aduce aminte de discutia dintre Stalin si cumnatul lui, Kaganovici, cind ultimul i-a spus
ca a venit timpul ca in Sovietul Suprem sa intre si evrei. Iar Stalin i-a raspuns ca Sovietul
Suprem este reprezentatul clasei muncitoare asa ca, daca-i arate un miner evreu, va da evreilor
locuri in Soviet. Kaganovici nu stia nici un exemplu, astfel ca a renuntat. Femeile insa, nu
renunta.
Ma uit la Alina Gorghiu, prima presedinta femeie a PNL dupa 140 de ani de la infiintare – este o
tinara finuta, in general de bun simt, in general de buna credinta. Doar ca nu are nici o legatura
cu politica!
Toata aceasta expunere imi provoaca trei ingrijorari:
– UE incearca din nou sa ne indeparteze de textele Noului Testament;
– discriminarea pozitiva, este totusi o discriminare, prin care cei competenti pot fi discriminati in
favoarea incompetentelor;
– in conditiile in care in Europa partea femeiasca este majoritara, vom ajunge ca femeile sa
conduca Europa; iar femeile, in pofida bunei pareri pe care o au despre ele insele, nu au o gindire
politica (ultimul exemplu este Angela Merkel). Stiu, veti spune ca si in Parlamentul si Guvernul
Romaniei exista si barbati incompetenti – sper sa fie un accident cit mai degrabil remediabil.
https://ioncoja.ro/femeia-mama-femeia/

Femeia, de la mama dătătoare de viață la ministru de război!

Hai, înjurați-mă!

 M-am priceput toată viața ca prin ceea ce am făcut, să acumulez dușmani, tot mai mulți, tot mai
puternici. Iar de doi ani și jumătate de cînd public on-line, am început să primesc și înjurături. Să
nu credeți cumva că îmi plac aceste situații – nu, nu sînt masochist, dar cred că este de datoria
mea să spun adevărul, așa cum îl văd eu. Fără îndoială, și acest articol îmi va atrage critici și
înjurături din partea feministelor, misandrelor, sufragetelor, vivandierelor, poate chiar și din
partea majoretelor.

În această epocă, în care domnește corectitudinea politică pe care dacă o încalci ești sancționat de
organe de stat proaspăt înființate conform politicii UE, poate că ar trebui să mă tem să scriu
articolul de mai jos. Îmi permit însă să îl scriu întrucît acum mai mulți ani am făcut un sondaj de
opinie printre cunoștințele mele de sex feminin (este adevărat, apropiate de vîrsta mea) și le-am
întrebat dacă și-ar dori să fie deputate, senatoare sau europarlamantare, ministrese, secretare de
stat, prefecte (sau sub prefecți), șefe de deconcentrate sau PDG la multinaționale. Nu a vrut nici
una! Ba chiar, una dintre ele, revoltată, mi-a replicat: „Dar ce, eu sînt curvă?”. M-am bucurat să
văd că am cunoștințe normale, care nu își doresc deșertăciunea funcțiilor înalte în stat sau în
politică, ci care sînt fericite alături de un bărbat pe care îl iubesc și de care este iubită, alături de
care să își crească și să își educe copiii (cele care au), să aibe o viață liniștită și în siguranță.

În „Codul lui Lucifer” am scris:

„Educaţia creştină s-a format în primul rînd în familie, de către mame, și doar apoi la biserică ori
școală. Rupeţi mamele de copiii lor – sprijiniţi sufragetele, sprijiniţi organizaţiile feministe,
vorbiţi de egalitatea şanselor între femei şi bărbaţi. Insuflaţi femeilor dorinţa de promovare
socială ori chiar politică, determinaţi-le să-şi uite casa şi familia pentru o carieră sau pur şi
simplu pentru plăceri găsite în afara casei.

Astfel, femeile nu vor mai avea timp nici să citească Biblia şi nici să-şi crească copiii în spiritul
creştinismului, care le va ajunge străin în primul rînd lor. Mai mult decît atît: în dorinţa de
promovare, vor uita de soţi şi vor preacurvi cu toată convingerea, convinse că este dreptul lor. Să
uite ce li s-a spus în scripturi. (44)

Lăsaţi fetiţele să nască la 10-12 ani; vor abandona copiii în grija mamelor lor, care, la rîndul lor,
şi ele au născut la 15-16 ani şi, neştiind să-şi crească copiii, i-au lăsat în grija propriilor mame.
Astfel, în scurt timp, în cel mult două generaţii, nimeni nu va mai şti să crească şi să educe copiii
– aceştia vor fi cu toţii ai mei. Tinerele care nu au o familie care să le crească pruncii îi vor vinde
ori îi vor abandona, îi vor ucide ori vor avorta înaintea nașterii – prin aceste păcate, vor fi
cîștigate de mine. Vedeți că mai sînt cîteva țări catolice care nu permit avortul – mișcările
voastre pentru drepturile omului să protesteze public, presa voastră să le sprijine, parlamentarii
puși de voi să legalizeze acest păcat. (45)

Dacă totuși se vor naște, găsiți pretexte să smulgeți copiii de mici din familiile lor și dați-i în
grija instituțiilor de stat, în care nimeni nu se va ocupa de educația lor.”

După care a urmat  o  notă de subsol:

„44. Timotei I, 2.11-12: „Femeia să învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii

nici să învețe pe altul, nici să stăpînească pe bărbat, ci să stea liniștită”. Privind femeile care au
ajuns în vîrful politicii în lume făcînd să se vorbească despre ele, acestea, aidoma femeilor din
Vechiul Testament, s-au remarcat în special prin crime, prin corupție sau, în cazul României
ultimelor decenii (și nu numai României), prin multă prostie.

Dacă Dumnezeu i-a dat bărbatului să-și apere familia și să-i asigure cele necesare traiului, femeii
i-a hărăzit în schimb cel mai important rol din lume: să dea naștere copiilor, să-i crească și să-i
educe. A înzestrat-o cu sensibilitate și gingășie, i-a lăsat treburi care necesită migală, răbdare și
îndemînare. Dar Lucifer le face pe multe dintre ele să renunțe la toate aceste haruri în schimbul
trufiei de a conduce lumea. Și am ajuns să trăim timpurile în care, în țări creștine, avem femei
ministru de război! Feminismul a ajuns cel mai mare dușman al feminității.

…. Lucifer are nevoie astăzi de cît mai multe femei care să conducă lumea – de ce? Pentru că
prin firea lor mult mai sensibilă și, de ce să nu recunoaștem, mult mai naivă, pot fi ușor
manipulate. Slugile satanei susțin că o reală democrație presupune ca în parlamente și în guverne
femeile să fie reprezentate proporțional, conform ponderii lor în cadrul populației fiecărei țări,
adică mai mult de jumătate. Dar mă întreb eu, atunci de ce nu cer să fie reprezentate proporțional
și în subteranul minelor? Niciodată și nicăieri nu veți găsi în subteranul minelor femeie miner,
dar nici evreu miner. Acolo, este într-adevăr muncă grea și riscantă.”

Da, în cartea mea, acestea sînt sfaturile, învățămintele, poruncile pe care Lucifer le-a dat slugilor
lui. Fiindcă aceste principii noi, impuse de noua ordine mondială (egalitatea de șanse, egalitatea
de sex – sau de gen cum se numeste mai nou și altele asupra cărora voi reveni ca să nu se creadă
că mă opun emancipării femeilor) au drept scop distrugerea creștinismului, distrugerea familiei,
scăparea de sub control a copiilor, cultivarea promiscuității și a multor altor principii pe care ar fi
pierdere de timp să le inventariez.

Dacă Sorina Plăcintă, în loc să își dorească să fie în același timp femeie de afaceri, politician,
senator, ministru și mamă, s-ar fi mulțumit să fie om de afaceri și mamă, fiul ei nu cred că ar fi
ajuns arestat pentru tentativă de omor.

Foarte de curînd, la București a avut loc Conferința internațională a femeilor francofone unde toți
vorbitorii, în frunte cu cel pe care PSD l-a făcut președinte (da, nu vă mirați, Klaus Iohannis a
ajuns președinte întrucît PSD a ieșit pe piață cu Victor Ponta) au repetat lozincile limbii de lemn
europene, devenite obsedante („Egalitate de șanse”, „Egalitate de gen”, „La muncă egală, salariu
egal”). În principiu, toate sînt corecte, doar că toate necesită comentarii.
Prima femeie devenită ministru în România, aromânca Florica Bagdasar (1901- 1978, născută cu
numele de familie Ciumetti în Bitolia și a cărei fiică Alexandra, emigrantă în SUA, s-a căsătorit
cu evreul Saul Bellow, laureat al premiului Nobel pentru literatură) a ocupat între anii 1946-1948
fotoliul de ministru al sănătății, ocupat pînă atunci de defunctul său soț, dr. Dumitru Bagdasar.
Era medic, cunoștea domeniul pe care urma să îl păstorească. Dar niște tinere blonde, fără nici o
pregătire în domeniu să ajungă, în virtutea unor principii imbecile și diabolice ministru de război
sau ministru al poliției, îmi pare de neacceptat! Însă dacă așa a vrut Lucifer, așa s-a întîmplat!

În urmă cu circa două săptămîni am facut niște statistici. Prima dintre ele arată că începînd cu
anul 1960 cînd în Ceylon (Sri Lanka) a fost numită prima femeie ministru de război, fenomenul
s-a extins cu rapiditate în întreaga lume, astfel încît în prezent există pe toate continentele 57 de
state în care au ocupat (sau ocupă și în prezent) acest fotoliu 82 de femei cu un total de 90 de
mandate. Înainte de 1990, au fost doar 4 astfel de state (3 în Asia și unul în America centrală),
dar după 1990, o dată cu impunerea feminismului, a egalității de șanse, a egalității de gen, etc. s-
au alăturat acestora alte 53 (dintre care 20 în Europa). Astăzi, în 16 țări, ministru de război în
exercițiu este cîte o femeie. Recordurile sînt deținute de țările scandinave: Norvegia a avut între
1999-2017 nu mai puțin de 6 femei ministru de război, iar Suedia a avut între 2002-2014 un
număr de 4 (Finlanda cu două și Danemarca cu doar una, au rămas în pluton).

Un caz asupra căruia vreau să mă opresc îl reprezintă Ursula Gertrud von der Leyen (ns. 1958),
prima femeie ministru de război a Germaniei. Între 1977 și 1987 a urmat facultatea de economie
și facultatea de medicină, s-a măritat cu urmașul bogat al unei vechi familii nobiliare germane, a
născut 7 copii, nu știu cît a lucrat în viața ei, nu rezultă de nicăieri vreo pregătire în domeniul
războiului, dar s-a hotărît să intre în politică. În 1999 intră în politică, ajungînd în mai multe
rînduri ministru (probabil datorită contrubuțiilor electorale ale soțului) iar în anul 2013 Angela
Merkel (marea pacoste a Vechiului Continent) o numește ministru de război. Imaginați-vă, o
femeie, o femeie care este mama a 7 copii (în principiu conștientă de rolul său de a da naștere
copiilor pe care să îi crească și să îi educe), o femeie care este medic (în principiu conștientă de
rolul său în a salva viața oamenilor), este pusă în fruntea ministerului care își trimite armata să
ucidă! Iată-i biografia:

https://en.wikipedia.org/wiki/Ursula_von_der_Leyen.

Găsiți mai jos lista ministreselor de război – cine vrea, să verifice fotografiile celor de rasă albă
și să contabilizeze cîte dintre acestea sînt tinere blonde.

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_female_defence_ministers

Femeia, de la mama dătătoare de viață la ministru de război! (II)

Hai, înjurați-mă! (II)

 A doua statistică se referă la femeile ministru de interne. Prima a fost în China, în 1959. Apoi
fenomenul s-a repetat în avalanșă, ca și în cazul precedent. Femei care să conducă poliția au
ajuns ministru în 69 de țări (77 de femei ministru cu un total de 81 de mandate). În prezent, în 20
de state, femeile sînt ministru de interne în exercițiu. 18 țări europene (inclusiv România) s-au
conformat noii directive. Și aici, țările scandinave ocupă podiumul: Norvegia care între 1979-
2013 a avut 8 femei ministru de interne, Danemarca cu 6 femei ministru de interne între 1982-
2006 și Finlanda care din 1984 pînă azi a avut 4 (tot cu 4 se situează pe aceeași treaptă Olanda,
din 1984 la zi și micuțul San Marino, între 1976-2008).  De altfel, Norvegia reprezintă triumful
matriarhatului de tip nou – cu un suveran decorativ în fruntea țării, în Norvegia funcțiile de prim-
ministru, ministru de externe, ministru de finanțe, ministrul comerțului și industriei, ministrul
culturii, ministrul muncii, ministrul pentru copii, egalitate și incluziune socială, președintele
Curții Supreme de Justiție sînt cu toții (de fapt cu toatele) femei (în mod firesc, și partidul de
guvernămînt are în frunte o femeie).

Iată mai jos și această listă:

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_female_interior_ministers

Căutați și aici, dacă sînteți curioși, cîte tinere blonde s-au perindat prin fruntea acestor ministere.

Iată cum cele două ministere de forță, cele care dețin armele, dar au și servicii secrete proprii,
sînt tot mai mult conduse de femei. Cît înțeleg acestea, absolvente de facultăți care nu au nici o
legătură cu domeniul peste care sînt numite, despre problemele specifice, despre ceea ce ar trebui
să facă? Vă spun eu, ele nu știu și nu înțeleg nimic, dar asta nu contează. Și atunci, de ce sînt
numite? Fiindcă sînt femei și femeile trebuie tot mai mult promovate, peste tot, chiar cînd habar
nu au de nimic, ocupînd locul unor bărbați care au fost pregătiți pentru asta!

Înțeleg femei ministru la sănătate, la familie, la protecție socială, la cultură și la altele, dar
ministrese la război și peste poliție, este un fel de blasfemie.

Scrierile antichității nu prea sînt favorabile femeilor. Dar să nu cădem în capcana de a confunda
miturile din Pentateuh cu mențiunile istorice din celelalte capitole ale Vechiului Testament, să nu
confundăm miturile grecești sau romane cu istoria adevărată a acestor popoare. Fiindcă tinerii
constat că nu prea citesc, o să fac pentru ei (pentru cei care sînt interesați) o succintă trecere în
revistă.

Conform primelor capitole din Vechiul Testament, femeia apare ca neascultătoare din cauza unor
curiozități deplasate (Eva, care instigîndu-l pe concubinul ei Adam să muște amîndoi din frunctul
oprit – în Biblie, nu se spune că era măr, dar probabil că un grup de cercetători de la o renumită
universitate de limbă engleză a stabilit asta prin probe ADN – a determinat izgonirea lor din
Eden, sau nevasta lui Lot care, fugind din Sodoma, nu a ascultat sfatul de a nu se uita în urmă așa
că oprindu-se să vadă cum arde cetatea, a fost transformați într-un stîlp din sare), apare
incestuoasă (precum fiicele lui Lot care, în lipsă de bărbați, au convenit să își îmbete tatăl, după
care l-au violat, un viol fecund, întrucît una l-a născut pe Moab, iar cealaltă pe Amon – cei care
au dat naștere a două noi popoare, moabiții și amoniții),  pizmașe (Sara, soția lui Avraam, cea
care putea să fie consemnată ca prima prostituată recunoscută relativ istoric – „Geneza” ne spune
că fiind în voiaj prin Egipt împreună cu frumoasa sa soție Sara, Avraam, temîndu-se să nu fie
omorît pentru ca rău-făcătorii să-i violeze nevasta, a prezentat-o ca fiind sora sa, calitate în care a
prezentat-o faraonului, căruia i-a și oferit-o; dar peste noapte, Iahve i-a apărut în vis faraonului –
ce treabă avea Iahve cu faraonul sau invers? – și i-a spus că Sara este măritata cu Avraam, motiv
pentru care faraonul l-a chemat pe Avraam, i-a refuzat oferta, dar l-a încărcat cu aur și alte
daruri, pentru servicii neprestate; pizma Sarei, ajunsă babă stearpă, s-a manifestat în momentul în
care roaba ei, Agar, i-a dăruit lui Avraam un fiu, pe Ismael, considerat părintele poporului arab,
motiv din care a alungat-o în deșert; apoi însă, cînd ajunsese pe la 90 de ani, Avraam a înfrînt
sterilitatea Sarei care i l-a oferit pe Isac), trădătoare (curva Rahav din Ierihon care și-a trădat
cetatea în favoarea spionilor evrei sau filistina Dalila, care și-a trădat amantul, pe Samson). Toate
acestea, sînt basme. Dar în ce privește capitolele „Regi” (sau „Împărați”), cînd evreii inventaseră
alfabetul ebraic, înclin să cred că acestea sînt consemnări istorice reale.

Din păcate, consemnările asupra femeilor rămîn în continuare negative. Regina Isabela, dorind
via lui Nabot pe care acesta refuza să o vîndă, a aranjat cu niște martori mincinoși ca aceștia să
declare că l-au auzit blasfemiind, așa că după ce l-a condamnat la moarte și l-a ucis, i-a preluat
liniștită via. Iudita, vîrîndu-se în patul lui Olofern, îmbătîndu-l bine, i-a retezat capul cu propria
lui sabie. Estera, îmbătîndu-l și apoi folosind mijloace tipic femeiești (prin care de pildă azi se
intră în parlament) l-a convins pe regele Ahașveros (Xerxes) să accepte uciderea supușilor săi.

Cred că nu greșesc, dar probabil singurele nume feminine pozitive în Vechiul Testament sînt
Ruth (bunica viitorului rege David) și Suzana.     

Într-o lumină nouă, cu adevărat pozitivă, femeia a apărut în Noul Testament.  Mironosițele au
dovedit mai multă credință și mai mult curaj decît Apostolii! Trebuie să fac o precizare, pentru
ca să se știe că acum două milenii mironosiță nu însemna ce înseamnă azi, ci însemna una dintre
femeile care după moartea cuiva, ungeau corpul acestuia cu mir. La crucificarea Mîntuitorului,
cu excepția adolescentului Ioan (cel mai iubit dintre Ucenici), nu a venit nici unul dintre Apostoli
– le-a fost frică să nu fie recunoscuți, arestați, condamnați! Adevărata credință, cred că aceștia au
dobîndit-o o dată cu Pogorîrea Sfîntului Duh.

Fac un arc peste timp, ca să nu uit. Multe femei au dovedit un curaj peste cel al multor bărbați.
Iarăși, fără să fac un studiu complet, mă refer la Jeanne d’Arc, Ana Ipătescu, Ecaterina
Teodoroiu; în cel al doilea război mondial, Escadrila Albă (unică în lume) cu  avioane pilotate de
femei românce, care plecau în misiune nu ca să ucidă ci ca să salveze răniții de pe front, sau
lunetistele sovietice din același război, precum și eroinele din munții noștri, dintre care în afară
de Maria Plop, Elisabeta Rizea și Marina Chircă (toate făcînd parte din gruparea „Haiducii
Muscelului” din Nucșoara) nu a mai fost pomenită niciuna. Am dat exemple în special din
România fiindcă de aici cunosc cele mai mai multe cazuri. Or mai fi astăzi în țara noastră astfel
de femei?     

Mă întorc la mitologie, acum, la mitologia greacă. Evident, mitologia înseamnă basm. În

mitologia greacă, zeița înțelepciunii era Palas Atena (devenită la romani, Minerva). Elinii antici
au avut o mare contribuție la dezvoltarea omenirii – și mă întreb, în condițiile acestea, cum au
putut ei să o proclame ca zeița înțelepciunii pe o proastă (și nu numai proastă ci și arogantă,
trufașă, ranchiunoasă, pizmoasă și răzbunătoare)? Cum puteți interpreta altfel (repet, este vorba
de o legendă) faptul că zeița înțelepciunii, nervoasă pentru faptul că prințul Paris nu a ales-o pe
ea ca fiind cea mai frumoasă dintre zeițe, ci a ales-o (într-un mod normal și obiectiv, consider eu)
pe zeița Afrodita, zeița frumuseții (Venus, în varianta romană), a sprijinit un război care a ținut
10 ani și în urma căruia cetatea tracă Troia s-a prăbușit. Păi bine măi, fata lui Zeus, chiar așa? le
vrei tu pe toate? Ce, tu ești Eba?

Din Grecia antică au străbătut în timp pînă astăzi multe nume feminine, dar dacă dăm la o parte
zeițele și eroinele din legende, îmi amintesc doar de două care au existat cu adevărat, și anume
Sappho (Safo), născută în insula Lesbos, cea mai renumită poetă a antichității dar și cea declarată
ca prima lesbiană din lume, și Xantipa, soția lui Socrate, cea mai cicălitoare și mai enervantă
femeie (se spune că atunci cînd Socrate a fost condamnat să se sinucidă, acesta a băut cucuta
chiar cu plăcere, întrucît așa scăpa de cicălelile permanente ale nevestei).

Și din Roma antică, alături de zeițe și alte personaje mitice, istoria ne-a adus numele a foarte
multe femei, de la unele impecabile, mame responsabile și demne de tot respectul, ca de pildă
Cornelia, fiica lui Scipio Africanul și mama fraților Tiberius și Caius Gracchus, tribuni ai
poporului în Senatul Romei (și care, așa cum se întîmplă des celor care luptă pentru interesele
celor săraci, au terminat unul ucis, iar celălalt împins la sinucidere) la desfrînate de cea mai joasă
speță ca de pildă Mesalina, soția împărartului Claudiu, dacă nu mă înșel, prima ninfomană
consemnată de istorie (asta este o boală de care au suferit multe regine și împărătese).

Și ca să pun punct acestui capitol, voi trece Mediterana în Egipt, unde trebuie amintită regina
Cleopatra (care nu era egipteancă ci macedoneancă, făcînd parte din dinastia ptolemeică,
întemeiată de Ptolemeu I Soter, general al lui Alexandru Macedon). Folosind termeni blînzi, voi
spune doar că aceasta avea mari carențe pe linie de moralitate. Primii ei doi soți au fost chiar
frații ei, Ptolemeu al XIII-lea și Ptolemeu al XIV-lea, alături de care a domnit. Apoi, intrînd în
conflict cu fratele și soțul ei coregent, îl atrage în pat pe Iulius Cezar, aflat pe acolo cu treabă,
obținînd sprijinul acestuia. Din legătura lor, se naște Ptolemeu al XV-lea (numit și Cezarion).
Apoi, Cezar moare și, rămasă fără sprijin, Cleopatra atrage în pat un alt celebru general roman,
Marc Antoniu, pe care, în decursul timpului, îl face tată de trei ori (se susține de către unii că ar
fi fost chiar căsătoriți). Moare și Marc Antoniu iar Cleopatra încercă din nou ce îi ieșise pînă
atunci de două ori – vrea să îl atragă în pat pe dușmanul lui Marc Antoniu, Octavian (viitorul cel
dintîi împărat al Romei). De data aceasta însă, nu îi mai iese și de aici i se trage moartea.
Versiunea cea mai răspîndită este că s-a sinucis, punîndu-și la sîn un șarpe (viperă sau cobră), dar
mai circulă și varianta că ar fi fost ucisă de Octavian, care a răspîndit zvonul sinuciderii reginei.
Wikipedia (în măsura în care poți să ai încrederea în ea, fiindcă nu indică nici o sursă) mai
include printre amanți pe Cneus Pompeius Magnus (dușmanul lui Cezar) și pe Irod cel Mare
(regele Iudeei). După cum vedeți, printre atîția soți și amanți, nu găsim nici un om al muncii.

Aș vrea să mai vin în curînd cu o a treia parte, în care să mă refer la femeile din timpuri mult mai
apropiate intrate în politică, cu lucrurile bune făcute de ele (trebuie să găsesc și așa ceva), dar și
cu lucrurile rele (astea deja le știu).  

https://www.justitiarul.ro/15519-2/

Femeia, de la mama dătătoare de viață la ministru de război! (III)

Hai, înjurați-mă! (III)

Poate că sînt tributar unor tradiții multimilenare, dar eu știu că de cînd Dumnezeu l-a făcut pe om
(sau, după alții, de cînd maimuța s-a transformat în om și apoi în cetățean UE), bărbatului i-au
revenit treburile grele în gospodărie. Bărbatul a trebuit să ucidă, fie animalele sălbatice pentru a
asigura hrana familiei, fie să ucidă pentru a-și apăra familia și gospodăria iar, mai apoi, patria.
Sîntem astfel obișnuiți ca bărbații să ucidă, dar nu și femeile să ucidă. Și totuși, avem în istorie
femei criminale în serie (fie, cum ar spune Marean Vanghelie, `pă persoană fizică”, adică pe cont
propriu, fie ocupînd o funcție în stat). Apoi, au apărut politica și afacerile, apanaj al bărbaților –
implicit, a apărut și corupția, de asemenea apanaj al bărbaților; dar iată că acum ne confruntăm
cu corupția femeilor intrate în politică sau afaceri. Să înțeleg că asta înseamnă egalitatea de sex
sau de gen?

Vorbeam despre femeile criminale „pă persoană fizică”. Cea mai însemnată dintre acestea este
contesa Erzsebet Bathory (1560-1614), din familia care a condus Transilvania și care între anii
1585-1610 a torturat și ucis un număr aproximativ de 650 de slujitoare (nu intru în amănunte, le
găsiți pe internet).

Un alt caz, cu mult mai puține victime dar cu o activitate păcătoasă mult mai amplă, pe mult mai
multe planuri, a fost Lucrezia Borgia (1480-1519) din celebra familie criminală Borgia,
posesoarea multor titluri nobiliare (contesă, ducesă, principesă și guvernatoare a ducatului
Spoleto). A fost fiica lui Rodrigo Borgia, cel care în anul 1492 a devenit papa Alexandru al VI-
lea și a uneia dintre multele sale amante. Primul soț al Lucreziei, la despărțire, a acuzat-o pe
aceasta că trăiește cu propriul său tată, preasfîntul părinte. Papa Alexandru al VI-lea, poate cea
mai mare pată din istoria bisericii catolice, a rămas cunoscut ca fiind curvar, incestuos, corupt,
dornic de avere și criminal. Adesea, crimele erau săvîrșite de fiica lui care, după cum se scrie,
avea un inel care ascundea o otravă pe care o streucura în paharele cu băutură ale dușmanilor
papei sau de care acesta nu se mai folosea, sau în paharele amanților săi de care vroia să scape.
Lucrezia a avut 8 copiii, în general cu paternitate necunoscută sau controversată.

Iată portretele a două femei a căror imagine, în mintea mea, nu se asociază cîtuși de puțin cu
feminitatea.

Și Vechiul Testament dar și istoria consemnează numele a foarte multe regine, dau în marea lor
majoritate acestea erau regine-consoarte și doar puține conduceau țara pe tronul căreia se
urcaseră.

Din această din urmă categorie, cred că prima a fost regina din Saba (sau Sheba), în sec. X î.Ch,
menționată în Vechiul Testament. Nu se cunoaște nici numele din cartea ei de identitate și nici
unde se afla exact regatul ei (în Asia, pe teritoriul actualului stat Yemen, sau în Africa, pe
teritoriul Etiopiei de azi). Aflînd de întelepciunea regelui Solomon, regina s-a dus la Ierusalim să
îl cunoască și acolo, cu înțelpciunea sa proverbială, Solomon a lăsat-o însărcinata. Din această
legătură a rezultat un băiat, care conform tradiției bisericii ortodoxe copte, s-ar fi numit Menelik
(în altă versiune însă, Menelik ar fi fost fiul unui arhitect). Crescînd mare, Menelik s-ar fi dus la
Ierusalim să își cunoască tatăl iar la întoarcere, ar fi furat din templu Tablele Legii, care și astazi
ar fi ținute în biserica Sfînta Maria din Sion, în orașul etiopian Axum, un loc în care singura
persoană care are acces este păzitorul acestora. Frumoasă ieșire din încurcătură pentru evrei! Ei
pretind că Iahve le-a dat Tablele Legii scrise chiar de El, dar dacă întrebi unde sînt ridică din
umeri: „Ne-au fost furate!”

Ajuns aici, fac o paranteză. Eu nu cred în existența Tablelor Legii. Se spune că Dumnezeu poate
orice, dar de fapt sînt două lucruri pe care Dumnezeu nu le poate: Dumnezeu (care nu este ființă
materială, ci este duh) nu poate să moară și Dumnezeu (cel puțin Dumnezeul nostru, al
creștinilor) nu poate să urască. În rest, poate orice. Deci Iahve ai fi putut teoretic să scrie în jurul
anului 1500 î.Ch. Tablele Legii cu litere ebraice (cum vedem în filme sau tablouri istorice), deși
evreii au inventat alfabetul ebraic de abia în sec. IX î.Ch. În condițiile în care aceste table au fost
furate înainte de inventarea alfabetului ebraic, înseamnă că evreii nu le-au citit niciodată!

Și să mai fac o precizare, eu nu cred nici în Pentateuh (sau Cărțile lui Moise, adică primele 5
capitole ale Vechiului Testament care se pretind a fi fost scrise de Moise, care nu știa să scrie în
ebraică). Acum cîteva luni o prietenă care intrase pe facebook într-o polemică cu un preot într-un
domeniu pe care nu îl stăpînea dar îl intuia din bun simț, m-a rugat să îi dau argumentația
necesară (pe care a și postat-o fără să și-o însușească, precizînd că este textul meu). Este un text
lung și, zic eu, interesant, din care vreau să vă expun teza mea: “…cînd toți oamenii sînt copiii
Domnului, cum a putut Iahve, în trei rînduri, să promită lui Avraam, Moise și Iosua că va da
evreilor întregul pămînt („și orice bucată de pămînt pe care piciorul vostru va pune talpa, vi-o
dau vouă”)? Nu cumva acest fals a fost făcut în jurul anului 280 î.H. cînd la cererea faraonului
Ptolemeu al II-lea cei 72 de înțelepți evrei din Alexandria au tradus Septuaginta și au profitat
pentru a pretinde că întregul pămînt le-a fost dat lor?…”). Vedeți, fac eu ce fac și acum, după
dușmanii adevărului, după politicieni, după trădători, după corupți și după feministe, ofer
posibilitatea să mă injure și teologilor cu ochelari de cal!

În mileniul II d.Hr. reginele domnitoare s-au înmulțit.

Aș începe cu Isabela de Castilia (1451-1504) care a domnit împreună cu soțul ei, Ferdinand al II-
lea de Aragon.  Legat de ea, îmi amintesc trei lucruri: a sponsorizat traversarea Oceanului
Atlantic de către Cristofor Columb, l-a numit în funcția de inchizitor general pe cel mai crunt
închizitor, evreul convertit Tomas de Torquemada și a emis decretul prin care evreii sefarzi și
musulmanii din Spania erau obligați să se convertească la catolicism – cine refuza, era expulzat.
Legat de ultimul aspect, trebuie remarcat că acesta a condus la creșterea masivă a consumului de
carne de porc întrucît s-a constatat că mulți s-au convertit nu din convingere, ci din interes –
astfel a fost introdus un test, convertiții au fost puși să mănînce carne de porc, iar cine refuza
însemna nu s-a convertit cu adevărat, astfel încît era expulzat.

În Anglia (și apoi în Regatul Unit), au fost multe femei regine. dar trebuie să distingem între
monarhia absolută și cea constituțională. În prima categorie le enumăr pe Maria I Tudor (1516-
1558, regină între 1553-1558) și Elisabeta I (1533-1603, regină între 1558-1603), ambele
ordonînd crime. Maria Tudor (numită și Bloody Mary, adică Maria cea Sîngeroasă) a ordonat
execuția verișoarei ei în vîrstă de 16 ani, Lady Jane Grey, care avea și ea dreptul la tron (a fost
chiar regină timp de 9 zile) precum și a soțului acestuia, și a declanșat prigoana împotriva
protestanților, fiind executați cel puțin 300 dintre aceștia (Maria, nepoată a lui Ferdinand al II-lea
de Aragon, era catolică). Elisabeta I-a a ordonat executarea verișoarei ei, Maria Stuart, regina
Scoției. În același timp, în cei aproape 45 de ani de domnie ai săi, a crescut puterea Angliei pe
plan mondial, a început să fie colonizat nordul Americii, Francis Drake a înconjurat globul,
cultura și filozofia din Anglia au beneficiat de William Shakespeare, Christopher Marlowe, Ben
Johnson, Francis Bacon.

Celelate două, Victoria (1819-1901, regină între 1877-1901) și Elisabeta II (ns. 1926, regină din
1951), au lăsat crimele în seama parlamentului britanic sau a primului ministru – se intrase într-o
nouă epocă. Iată 4 regine care în total, au ocupat tronul 140 de ani!

Maria Tereza (1717-1780) a fost împărăteasa Imperiului Habsburgic între 1740-1780. Despre
nimfomania și zoofilismul ei circulă multe legende ca de pildă „Legenda privind nimfomania
împărătesei a căpătat în timp diverse variaţiuni. Una dintre acestea priveşte un episod petrecut pe
teritoriul Transilvaniei, la castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, locul în care Maria Tereza ar fi
obişnuit să-şi ucidă iubiţii după ce îi consuma sexual. „Maria Tereza intra cu bărbaţii pe
poartă castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea,
îi ducea într-o camera de la etaj şi îi poftea să între acolo. După ce bărbatul îi trecea
pragul, împarateasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele şi omul cădea în nişte săbii
ce erau aşezate cu vârful în sus”, ar fi o legendă răspândită de localnici.” Sau „De altfel,
pasiunea pentru cai şi călărie i-a atras una dintre cele mai zguduitoare legende care au circulat
de-a lungul timpului despre marii lideri politici ai lumii: aceea că întreţinea relaţii sexuale cu
armăsarii din grajdul imperial şi că unul din episoadele zoofile i-ar fi cauzat şi moartea. Mai
precis, că ar fi fost zdrobită de copitele unui armăsar pe care l-ar fi biciut în timpul actului
sexual.” Nu știu cît adevăr și cîtă legendă este aici, dar românii din Transilvania nu pot uita
faptul adevărat că Maria Tereza l-a trimis aici în anul 1761 pe generalul von Bukow care a ars
bisericile și mănăstirile ortodoxe românești.

Ecaterina cea Mare (1729-1796, de origine germană, țarina Rusiei între 1762-1796).  „Reputația
Ecaterinei de insațiabilitate sexuală s-a format în timpul vieții ei și s-a imprimat cu putere în
memoria opiniei publice. Nu există mărturii credibile decât despre 12 amanți care s-au perindat
prin viața Ecaterinei,  La 67 de ani, înainte de a muri, Ecaterina ar fi avut 1 soţ, 14 amanţi tineri,
dar şi o mulţime de relaţii pasagere.”

Nu știu de la ce număr de amanți în sus o femeie măritată poate fi considerată ninfomană, așa că
îmi este greu să o caracterizez ca atare pe regina Maria. Dar citind despre nenumărații săi amanți,
politicieni români, ofițeri sau diplomați străini, chiar și o rudă (este adevărat, mai îndepărtată),
le-am pierdut numărul. Dacă a păcătuit în acest fel și la Conferința de pace de la Paris în
interesul României, iertat fie-i  acest păcat.

Am intrat deja în secolul XX. Veți vedea că diavolul a început deja să își vîre coada, așa că vom
întîlni atît femei-bărbat (care ordonă războaie sau crime și care, dacă le priviți fotografiile, nu
găsiți nimic feminin la ele), cît și tinere ingenue și proaste rău de tot dar drăguțe, care nu din rea-
credință (fiindcă nu înțeleg nimic) ci din cauza naivității, în ultimele (puține) decenii datorită
codoașei de lux UE ajung europarlamentare (vezi Eba) sau în parlamentele naționale, unde
votează cum li se ordonă, ori în funcții administrative, unde dispun cum li se ordonă.

M-am referit la UE ca la o codoașă de lux, întrucît asta este. Impunînd o cotă de femei în funcții
legislative sau executive, cînd cele mai multe sînt tinere, în general blonde (unele vopsite
intenționat blond, fiindcă dă mai bine la bărbați), fără nici o pregătire, fără gîndire și viziune,
cum credeți că au ajuns unde au ajuns? UE a creat o nouă categorie de prostituate de lux pe care
nu le mai plătește clientul ci statul (sau UE), inclusiv pensia.

https://www.justitiarul.ro/hai-injurati-ma-iii/

Femeia, de la mama dătătoare de viață la ministru de război! (IV)

    HAI, ÎNJURAȚI-MĂ! (IV)

             O să încep cu o statistică aparent minoră. Printre românce, prenumele Elena este foarte
răspîndit. Au purtat acest prenume figuri luminoase, care nu au făcut politică, precum Elena
Cuza (Elena Doamna), scriitoarea Elena Văcărescu, poeta Elena Farago, o includ aici chiar și pe
regina-mamă Elena, chiar dacă la origine era grecoaică. Nu au făcut politică, dar cu mult curaj au
apărat cauze sociale sau umanitare: Elena Doamna i-a stat alături soțului ei, viitorul domnitor, în
timpul evenimentelor revoluționare din 1848, Elena Farago i-a sprijinit pe țăranii răsculați în
1907 fiind chiar arestată, regina-mamă i-a ajutat mult pe parcursul celui de-al doilea război
mondial pe evrei, motiv pentru care a fost inclusă printre cei „drepți între popoare”.

Altele însă, au ales politica, fie indirect, precum Elena Lupescu (coruptă pînă în măduva oaselor,
care prin traficul de influență practicat pe lîngă Carol al II-lea a reușit să strîngă o frumoasă
avere – de altfel, vila somptuoasă și superbă din mijlocul parcului situat pe fosta alee Vulpache
în care în prezent este sediul PNL, a fost proprietatea ei), fie direct, ca Elena Ceaușescu, Elena
Udrea (inventatoarea terenurilor de fotbal în pantă, în vîrf de deal), Elena Băsescu – mai este
nevoie să comentez ceva despre ele? Vă puteți imagina că Elena Băsescu a fost una dintre cele
care au votat la Strasbourg măsuri care bulversează, învrăjbesc și distrug Europa? Și vă puteți
imagina că a avut influență asupra mea? – da, în prezent am ajuns să mă gîndesc de două ori dacă
pluralul corect pentru succes este „succese” sau „succesuri”!

După bolșevizarea României, o perioadă de timp (perioada celei mai crunte represiuni), puterea
politică a fost deținută în principal de Ana Pauker – este nevoie să dezvolt cine a fost?

Golda Meir a fost singura femeie prim-ministru a Israelului (1969-1974). În anul 1972, în timpul
Olimpiadei de la Munchen, un comando al grupării teroriste palestiniene „Septembrie Negru” se
infiltrează în Satul Olimpic și pătrund în clădirea în care era cazată delegația israeliană. Surprinși
de doi israelieni care încearcă să riposteze, teroriștii îi împușcă și apoi iau 9 ostatici.
Evenimentele s-au derulat foarte repede și au fost foarte multe, așa că prezint finalul: în urma
unei acțiuni de salvare prost organizate și prost executate de serviciile speciale germane, au murit
toți ostaticii, au fost uciși 5 dintre cei 8 teroriști, iar trupele speciale și-au împușcat mortal un
coleg aflat în turnul de control al aeroportului de unde teroriștii au fost păcăliți că vor fi lăsați să
decoleze împreună cu ostaticii.

A fost un act odios, săvîrșit în perioada Jocurilor Olimpice, perioadă în care, de 2.700 de ani, de
pe vremea jocurilor antice, armele se odihneau. Serviciile și organele specializate din aproape
toate țările lumii și-au oferit sprijinul pentru a se face dreptate. Dar Golda Meir a preferat nu
dreptate, ci să ia răzbunarea pe cont propriu, declanșînd două operațiuni. Prima a fost una
militară, „Primăvara tinereții”, în cursul căreia avioane de bombardament israeliene au atacat
baze de instrucție palestiniene din Siria și Liban (nu știu cîte victime au fost, nu știu dacă acestea
aveau vreo legătură cu acțiunea teroristă de la Munchen, nu știu dacă au fost victime civile – asta
nu ni se spune niciodată), iar prin a doua („Mînia lui Dumnezeu” sau „Operațiunea Baioneta”),
au fost constituite echipe de ucigași voluntari din cadrul Mossad care au cutreierat trei continente
ucigînd pe cei pe care, în baza unor informații și nu a unor probe, i-au considerat vinovați de
organizarea acțiunii din 1972 (au fost cîteva zeci). Au fost uciși și nevinovați – în Norvegia, la
Lillehamer, agenții Mossad l-au confundat cu unul dintre organizatori pe un barman marocan pe
care l-au împușcat atît pe el cît și pe logodnica sa însărcinată (nu au reușit să părăsească
Norvegia la timp, așa că au fost arestați și condamnați la doi ani de închisoare, cît pentru furtul
unui portofel).

Înțeleg foarte bine sentimentele israelienilor după evenimentele de la Munchen. Dar nu înțeleg și
nu accept cum, în loc să alegi dreptatea (justiția), alegi răzbunarea criminală împotriva unor
nevinovați în mod evident, sau împotriva unora pe care îi bănuiești, dar nu ai probe.

Margaret Thatcher devine prima femeie prim-ministru a Marii Britanii (1979-1990), numită și
„Doamna de fier”. Ce știu eu despre ea este faptul că a declanșat singurul război al Marii Britanii
după 1945, războiul din insulele Malvine (Falkland, care eu totuși cred că aparțin Argentinei) și a
înăbușit în sînge greva minerilor. O adevărată doamnă de fier, un adevărat bărbat!

Madeleine Albright a fost secretar de stat al SUA între anii 1997-2001. Știu că atunci cînd
naziștii au ocupat țara ei natală, Cehoslovacia, tatăl ei era atașat de presă la ambasada de la
Belgrad. Știu că după invazia nazistă, fiind evrei, familia s-a refugiat în Anglia. Ce nu mai țin
minte este faptul dacă au ajuns în Anglia cu sprijinul autorităților iugoslave, dar așa cred. În 1999
Albright a sprijinit bombardarea Iugoslaviei, țara care din cite îmi aduc aminte, i-a salvat viața ei,
și a familei ei. Cineva spunea că în lume există un popor de la recunoștința căruia să nu te
aștepți.

Condoleeza Rice a fost și ea secretar de stat, între 2005-2009, dar între 2001-2005 a fost
consultant principal pe probleme de securitate al celui mai imbecil președinte al SUA, George
W. Bush – în această perioadă, au fost invadate Afganistanul și Irakul.

Hillary Clinton a fost secretar de stat între 2009-2013, cînd SUA a invadat Libia.

Iată trei femei, o evreică, o negresă și o albă, gata oricînd să calce pe cadavre.

Avem și politiciene corupte, mă refer de la Imelda Marcos, prima doammă din Filipine între
1965-1986, deținătoarea și a unor funcții publice (care avea în garderobă, dacă nu mă înșel, 700
de perechi de pantofi de firmă nepurtați vreodată), și pînă la Park Geun-hye. prima doamnă a
Coreei de Sud între 1974-1979 și președintă a Coreei de Sud între 2013-2017, dar suspendată în
2016, arestată și condamnată. De altfel, Coreea de Sud, cu care SUA are (sau au) un parteneriat
privilegiat, este țara care în ultimele două decenii a avut cei mai mulți președinți condamnați
pentru corupție. Asta mă face să mă gîndesc la două lucruri, primul este faptul că atunci cînd
IBM avea deja reprezentanță în România, o delegație a Procuraturii Generale a plecat totuși în
Coreea de Sud să cumpere de acolo calculatoare iar al doilea se referă la privatizările făcute de
Nicolae Văcăroiu în favoarea Daewoo, dar și favorurile făcute acestei firme (am mai scris despre
asta).

America de Sud prezintă o situație particulară întrucît aici spiritual revoluționar al lui Simon
Bolivar este prezent și acum, atît la bărbați cît și la femei. Pentru argentinieni, o figură luminoasă
este reprezentată de Maria Eva Duarte de Peron (1919-1952, prima doamnă a țării între 1946-
1952). Provenind dintr-o familie săracă, această tînără frumoasă și feminină a ajuns soția
președintelui Juan Peron. Și-a închinat viața apărînd interesele țăranilor și muncitorilor. Adorată
de popor, care cu dragoste o numea Evita, și-a anunțat în 1951 intenția de a candida la funcția de
vicepreședinte, dar pînă la alegeri a fost răpusă de cancer. Următoarea soție a lui Peron, Isabel
Martinez de Peron a reușit ca după decesul soțului său în timp ce își exercita ultimul mandat, să
devină în 1974 prima femeie președinte din Argentina. Doar pentru doi ani, întrucît în 1976, cu
binecuvîntarea SUA, junta militară a dat lovitura de stat în urma căreia s-a instituit dictatura
militară, cea mai cruntă și mai represivă dictatură din epoca contemporană. Isabel de Peron a fost
arestată și apoi expulzată.

În chiar ultimii ani, foarte recent, scandaluri legate de corupție și/sau abuzuri au izbucnit în cele
trei mari state sud-americane în care fotoliul de președinte era ocupat de femei. Ce aveau ele în
comun? toate erau de stînga, țineau cu poporul și nu cu băncile sau cu multinaționalele.  Este
vorba de Michelle Bachelet (prima femeie președinte în Chile, între 2006-2010, 2010-2013 și din
2014), Cristina Fernandez de Kirchner (fostă primă doamnă în Argentina între 2003-2007 și apoi
președinte între 2007-2015) și Dilma Rousseff (prima femeie președinte din Brazilia, aleasă în
2011, realeasă în 2014, suspendată și demisă în 2016).

Faptul că toate aceste trei femei președinte sînt de stînga, mă face să mă îndoiesc de realitatea
acuzațiilor. În America de Sud, atît SUA cît și afaceriștii americani au importante interese care
au început să fie deranjate de conducerile de stînga și de naționalizări. Și atunci s-a implicat CIA.
În 1967, Che Guevara a fost localizat de CIA, astfel încît forțele boliviene au putut să îl ucidă
(am citit acum cîțiva ani că un fost agent CIA care a însoțit trupele de asalt, a scos la licitație o
fotografie cu cadavrul lui “Che”, o șuviță din părul lui și alte ”suveniruri”. În 1973, CIA a
sprijinit lovitura de stat din Chile, în cursul căreia și-a pierdut viața președintele de stînga
Salvador Allende, înlocuit cu dictatorul militar Augusto Pinochet, care a instituit teroarea
împotriva celor de stînga. Am scris mai sus despre sprijinul acordat de americani pentru lovitura
de stat militară din Argentina, în anul 1976. Despre nenumăratele atentate eșuate prin care CIA a
încercat să îl ucidă pe Fidel Castro nu voi vorbi (întrucît Cuba nu face parte din America de
Sud). Marele pericol pentru SUA devenise Venuzuela condusă de Hugo Chavez, care a murit în
urma unei misterioase boli galopante. În locul său, a ajuns președinte Nicolas Maduro, fidelul
continuator al concepțiilor, principiilor și liniei lui Chavez – și atunci în Venezuela s-a dezlănțuit
infernul (o opoziție tot mai violentă, manipulări prin presă, sabotaje, inflație galopantă, etc.).
Maduro este singurul evreu împotriva căruia luptă CIA!

Citind acuzațiile aduse celor trei femei sud-americance demne de stimă și de apreciere, îmi aduc
aminte de acuzațiile aduse de Europa Liberă (postul a cărei finanțare trecuse de la CIA la
Congresul American, dar tot interesele CIA le servea) lui Nicolae Ceaușescu, despre cei 60.000
de timișoreni uciși, urmînd apoi la TVR Liberă reportajele cu robinetele de aur pe care familia
Ceaușescu le avea la baie, cu cîntarul din aur pe care Zoe își cîntărea carnea, etc.), mi-aduc
aminte de bombele nucleare pe care le avea Saddam și care s-a constat că nu au existat, mi-aduc
aminte de acuzațiile mincinoase aduse lui Gaddafi, care a ieșit din ascunzătoare pentru a se
întîlni cu Hillary Clinton (atunci, a fost prins și ucis).

Ca să pun punct Americii de Sud, îmi expun o părere proprie. Dacă privind fotografiile cu Ana
Pauker, cu Golda Meir, cu Madeleine Albright simt la stomac o senzație foarte neplăcută (ca și
cum aș vedea varianta feminină a satanei), privind fotografiile acestor eroine sud-americane, nu
mi se întîmplă la fel.

Mă întorc în zilele noastre, în Vechiul Continent. Șefa Europei, Angela Merkel, nu are copii așa
că s-a hotărît să adopte, și a adoptat milioane de islamiști. Asta ar fi fost treaba ei, dacă nu ar fi
obligat toate țările UE să facă la fel. Astfel, Europa s-a umplut de atentate teroriste în care și-au
pierdut viața sute de oameni (sau poate chiar mii) – și acesta este doar începutul. Despre Angela
Merkel, un mare bădăran, Silvio Berlusconi, spunea în fața camerelor TV că este „o vacă grasă
cu care nu se mai culcă nici măcar bărbatu-său” (așa o fi, dar totuși este un secret de stat care nu
trebuie dezvăluit decît după 50 de ani).

Ministru de externe al UE (să spunem așa) este Federica Mogherini, o blondă drăguță,
necăsătorită, purtătoare de chiloți tanga (asta am putut să vedem cu toții). Oare ce succese (sau
succesuri) a repurtat?

Mă apropii de țara mea.

Traian Băsescu a impus-o ca președintă a Camerei Deputaților pe Roberta Anastase, o tînără

blondă și drăguță, care însa avea mari probleme cu aritmetica elementară, mai exact cu
numărarea voturilor.

Apoi, președinte a ajuns Iohannis. Am scris că acesta a ajuns președinte întrucît PSD îl propusese
pe Ponta, deja cunoscut de popor ca arogant, mincinos și corupt (despre Iohannis, nu se știau
prea multe). Dar s-a revanșat și Iohannis, impunînd-o în fruntea PNL pe Alina Gorghiu – PNL a
pierdut în mod strălucit alegerile locale. Alina, cu mare întîrziere, s-a retras, și în locul ei a venit
Raluca Turcan, sub care, în același mod strălucit, PNL a pierdut și alegerile generale. Nu îmi
pare rău că PNL (în conducerea centrala a căruia, în urma unei fuziuni, am ajuns în oct. 1990
pînă în ian. 1991, cînd am demisionat constatînd că Radu Cîmpeanu era un fel de Ceaușescu, în
Delegația Permanentă nu se vota nimic, doar se aplaudau cuvîntările lui Cîmpeanu!) a pierdut
alegerile, îmi pare rău de victoria zdrobitoare a PSD (dar în România, patrioții, naționaliștii, nu
au nici o șansă).

Peste Prut, dihonia dintre partidele românești, au dus-o în alegerile prezidențiale pe Maia Sandu.
Și așa, într-o țară cu majoritate românească, a ajuns președinte un rusofon și rusofil.

Gorghiu, Turcan, Sandu, niște „văcuțe” (să nu se supere pe mine, fiindcă le spun așa cu toată
tandrețea), nu se pricep decît la limba de lemn europeană și le unește doar „idealurile europene”.

Laura Codruța Koveși, lăudată de ambasadele străine și în primul rind ambasada SUA fiindcă îi
ocolește cu grijă pe corupătorii din Occident, nu știe nimic. Ascultă doar ordinele primite. Îmi
permit să fac această afirmație, întrucît acum vreo 40 de ani eram cotat ca cel mai bun anchetator
din țară în dosarele economice.

O femeie nu poate să facă anchetă, fiindcă îi lipsesc calități bărbătești (si aici nu mă refer la
violență) ci la răbdare, la intuiția asupra faptelor criminale, la rezistența fizică și psihică, la
dirijarea (inclusiv prin diversiuni) anchetei, la o serie de abilitîți care, datorită naivității lor
specific nu sînt caracteristice femeilor.

Justiția română merge prost, foarte prost, fiindcă conform principiilor noi impuse de UE, a fost
împînzită de femei, foarte bine plătite. Procuratura a ajuns plină de femei, care habar nu au de
anchetă – din naivitate (sau, dacă vreți, din bună credință) consemnează ce li se spune, fiindcă nu
sînt în stare să întindă capcane. Instanțele s-au umplut cu judecătoare femei, care sînt convinse
nu de probe și de argumentele juridice, ci de pledoaria unor avocați dibaci la vorbit (desigur, sînt
și cele care ascultă de ordinul primit).

Acum, înainte de concluzii, permiteți-mi să mă odihnesc puțin.

https://www.justitiarul.ro/femeia-de-la-mama-datatoare-de-viata-la-ministru-de-razboi-iv/

Cu Kovesi în proțap la Cotroceni

      Laura Codruța Kovesi este o infractoare (I)

 
            Laura Codruța Kovesi este o infractoare, o mare infractoare, de peste 10 ani. Dar nimănui
nu i-a păsat de asta.
            Desigur, în acest moment, după ce Tudorel Toader și-a anunțat concluziile, unii vor
spune că „după război, mulți eroi se arată”. Acest articol a fost început (alături de multe altele pe
care îmi este tot mai greu să le duc la bun sfîrșit))  acum vreo două săptămîni. Cine nu crede, să
fie sănătos – războiul meu împotriva Laurei Codruța Kovesi, în care eu apăram interesele
României, în timp ce ea apăra corupții care jefuiau economia țării, este vechi. Iată dovada:
From: Dan Cristian Ionescu
To: „stiri@antena3.ro” <stiri@antena3.ro>
Sent: Monday, April 8, 2013 3:35 PM
Subject: Laura Codruta Kovesi
                Recent, Victor Ponta a declarat ca numirea Laurei Codruta Kovesi in fruntea DNA
reprezinta garantia ca lupta anticoruptie continua. In ceea ce ma priveste, opinia mea este
diametral opusa, si anume ca sub conducerea Codrutei Kovesi, marile cazuri de coruptie vor fi
in continuare musamalizate. Va dau exemplul pe care il cunosc foarte bine, fiind implicat
personal:
                La sfirsitul anului 2004 i-am intrebat pe cei de la PNA (actualul DNA) de ce nu se
sesizeaza din oficiu asupra celei mari mite luate vreodata in Romania – 75 milioane $ incasati
de cei 7 demnitari, in frunte cu primul ministru Radu Vasile, care au semnat contractual de
privatizare frauduloasa a Romtelecom. Mi-au raspuns ca au nevoie de o sesizare scrisa. Pe data
de 6 dec. 2004 le-am depus sesizarea scrisa – dar mi-au precizat ca nu trebuie sa ma astept sa
inceapa cercetarile inainte de alegerile care urmau in curind.
                Intrucit cu toate ca ma oferisem sa le dau explicatiile necesare pentru dovedirea
infractiunii, totusi nimeni nu m-a contactat, la 10 iulie 2007 m-am adresat in scris intrebind ce s-
a intimplat cu sesizarea mea (intre timp, cunoscutii mei se pensionasera). La 19 iulie 2007 mi s-
a raspuns ca la data de 13 dec. 2004 (la o saptamina dupa inregistrarea sesizarii mele) cauza a
fost declinata spre competenta solutionare Parchetului de pe linga ICCJ (desi competenta legala
apartinea PNA/DNA).
                La 28 aug. 2007 m-am adresat cu o scrisoare Parchetului de pe linga ICCJ, iar la 12
sept. mi s-a raspuns ca la 21 nov. 2006 (la cca. 2 luni de la numirea Laurei Kovesi in fruntea
institutiei) sesizarea mea a primit solutie de neincepere a urmaririi penale.
                La 26 sept. 2007 am depus plingere impotriva solutiei, iar prin rezolutia din 5 oct.
procurorul sef de sectie urmarire penala si criminalistica Marius Iacob mi-a respins plingerea.
Din examinarea ordonantei, am constatat ca parchetul deplasase obiectul sesizarii mele de la
mita de 75 mil. $ la comisionul de success de 8,4 mil. $ acordat firmei de consultanta Goldman
Sachs. Nu s-a cercetat ce sesizasem eu.
                M-am adresat cu o noua plingere la ICCJ (dos. nr. 9746.1/2007) iar prin sentinta din
21 ian. 2008 Sectia penala mi-a admis plingerea, a infirmat solutia de NUP  si a dispus reluarea
cercetarilor conform sesizarii mele.
                Dar Parchetul de pe linga ICCJ, condus de Laura Kovesi, a declarat recurs, cerind sa
nu fie efectuate cercetari asupra acestor fapte! Iar la 8 dec. 2008 completul de 9 judecatori al
ICCJ condus de Anton Pandrea (fost presedinte al Sectiei penale ICCJ, fost presedinte al CSM)
a admis recursul si a interzis cercetarea celui mai grav caz de coruptie din Romania!
                Anton Pandrea este acelasi judecator care a restituit la Parchet dosarul „Flota” cu
Traian Basescu cap de lot in baza unei exceptii inexistente in procedura penala romana! Astazi
Anton Pandrea, dupa ce ani de zile a luat un salariu enorm pentru a salva marii mafioti,
primeste o pensie enorma desi hotaririle sale constituie infractiuni de favorizarea infractorului.
                In ceea ce il priveste pe Traian Basescu, ma surprinde faptul ca se vorbeste doar de
casa din Mihaileanu, in conditiile in care prima sa infractiune locative a fost savirsita la data de
28 aug. 1991 cind, pentru a primi o suprafata locative mai mare, a depus o declaratie falsa prin
care pretindea ca familia sa este compusa din 6 persoane, desi parintii sai ramasesera in
Constanta. Fapta este consemnata in raportul parlamentar al Comisiei „Apartamentul” ( ziarul
„Adevarul” din 16 mai 1995 si apoi reluat in acelasi cotidian din 2 iulie 1997 cind Valerian
Stan, seful Corpului de control al primului ministru Victor Ciorbea a zgindarit fara nici un efect
penal acest scandal – singurul efect a fost demiterea lui Valerian Stan de catre Victor Ciorbea).
                Fostul senator PRM Gheorghe Funar a adresat o interpelare catre fostul prim-
ministru Calin Popescu Tariceanu cu privire la 4 imobile obtinute ilegal de Traian Basescu.
Interpelarea a fost publicata in Jurnalul National on-line din 18 dec. 2007, fiind precizate cele 4
adrese. Nu stiu cit de reale erau informatiile lui Gheorghe Funar, si nici daca a primit vreun
raspuns la interpelarea sa.
                In sfirsit, terminind cu Traian Basescu, retineti ca in 1995 Eugen Vasiliu, care la acel
moment era directorul Directiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului
General si coordona colectivul de procurori care il „cercetau” pe Traian Basescu, mi-a spus „l-
am cercetat pe Basescu pentru ce nu a facut, dar nu l-am cercetat pentru ce a facut”.
                Poate ca aceste informatii va sint utile.
                                                                                                                   Dan Cristian Ionescu

(http://ioncoja.ro/alte-dezvaluiri-de-maxim-interes-public-pe-care-antena-3-le-a-bagat-sub-pres/)
                Dacă în România ar fi existat justiție, procuroarea generală la acel moment, cerînd
ICCJ interizecerea cercetării mitei de 75.000.000 $ primite de demnitarii români pentru
privatizarea mafiotă a Romtelecom, ar fi fost arestată de atunci – și în plus, răspunzătoare în
solidar cu  răposatul Radu Vasile, cu Valeriu Stoica, cu Sorin Pantiș și cu alți 4 demnitatari
membrii ai comisiei de privatizare.
            Astăzi, deși foarte obosit, fac efortul de a scrie acste rînduri după ce  m-a enervat poziția
Cotroceniului. Dacă  infractorul din fruntea țării nu înțelege de ce favorita lui trebuie schimbată,
în interesul dreptății, nu e nici o problemă. Dar poate că o să constate aspecte pe care nu le
cunoștea nici el, nici consilierii lui.
            Repet, este un text scris la nervi – ceea ce înseamnă că va urma.

https://www.justitiarul.ro/cu-kovesi-in-protap-la-cotroceni/

Laura Codruța Kovesi este o infractoare (II)

Orice om are hobby-urile lui. Am avut și eu hobby-urile mele, am luptat toată viața pentru adevăr
și dreptate, împotriva crimei organizate și corupției la nivel înalt, pentru a apăra interesele Țării
și Poporului meu. Între 1975 și 1981 am luptat în calitate oficială, ca procuror, dar după o
perioadă de prigoană, de represiune, de 20 de luni, am înțeles mesajul, că pentru binele tuturor,
este mai bine să părăsesc sistemul – dacă mă făceam ca nu îl înțeleg, aș fi fost prost rău de tot,
așa că la 1 ian. 1982 am trecut în avocatură. După care am continuat luptele mele dar de data
aceasta, cum ar spune marele filozof Marian Vanghelie, „pă persoană fizică”.

M-am săturat cît am scris despre cea mai importantă acțiune pe care am introdus-o în justiție
apărînd dreptul constituțional al cetățenilor români la un nivel de trai decent. O acțiune demarată
în 1999 la care s-au raliat de la bun început cîțiva prieteni iar ulterior au intervenit în proces
veteranii de război ai lui Ștefan Cucu, UDC-ul lui Ion Gîtlan, partidul lui Niculae Cerveni,
Asociația 15 nov. 1987 Brașov, trei asociații de revoluționari, etc. Dar acțiunea a fost boicotată
de toate partidele parlamentare de opoziție, de marile centrale sindicale, de pensionari, de
studenți și, desigur, de presă.  Am bătut Bucureștiul să împart copii ale celor 10 pagini ale acțiuni
și să anunț termenul procesului, la posturile TV, la cele mai importante ziare, la agențiile de
presă străine – ori nu a venit nimeni, sau dacă a venit cineva, nu a comentat nimeni.

Firesc, în țară am pierdut procesul la toate instanțele. Dar l-am pierdut, după cîțiva ani, și la
CEDO – la fel de firesc. CEDO este interesată de drepturile minorităților sau de drepturile
deținuților. Faptul că în România începuseră (pentru prima dată!) sub Emil Constantinescu
oamenii să moară de foame sau de frig în casa proprie, faptul că foarte mulți români cinstiți și
muncitori nu aveau condițiile de viață ale deținuților (căldură, apă caldă, masă caldă, TV,
bibliotecă, sală de sport, etc.) nu îi interesa. Și cum să îi intereseze, cînd, rînd pe rind, serviciile
de utilități publice din țară căzuseră în mina societăților de stat din occident (telefonia la greci,
apa din București la francezi, energia electrică la italieni și cehi, gazele la francezi și germani,
etc.). Atît timp cît românii erau jefuiți și profitul ajungea în vest, soarta românilor nu îi interesa.
Această acțiune a însemnat și începutul războiului meu cu Romtelecom, război care m-a costat
peste 8 ani din viață (dar m-a costat și bani). Eforturile mele au costat Romtelecomul zeci de
milioane de dolari, în folosul abonaților români, întrucît a fost nevoit să restituie avansul spre
decontare, cel de-al doilea abonament pătit în avans dar nepurtător de dobînzi (la nivelul celor
4,5 milioane de abonați din acel moment asta a însemnat cca. 20 mil. dolari) și a trebuit să
renunțe la taxa de service (pe care nu o pot cuantifica valoric). Prea puțini sînt cei care știu că în
timp ce guvernul și parlamentul se străduiau să îi jefuiască pe români în favoarea străinilor, eu
mă luptam să îi apăr pe ai mei,

Odiseea mulților ani de război duși de mine cu Romtelecom, pe trei planuri, este amplu  expusă
în cartea „Codul lui Lucifer II”. De fapt, această carte, foarte scurtă (cca. 40 de pagini) a fost
scrisă fiindcă m-am enervat (pentru mine, enervarea este cel mai bun motor, este motorul meu
turbo). M-am enervat cînd, din răzbunare, în ziua de 30 dec. 2013, fără nici o justificare,
Romtelecom mi-a tăiat din nou în mod abuziv, de data aceasta definitiv, cablul TV, internetul și
telefonul.

Așa fiind, voi face doar un rezumat.

Primul act al războiului meu cu Romtelecom a fost in instanță. Ca să pot să spun cite procese am
avut cu ei, ar trebui să mă umplu de praf ca să îmi răscolesc arhivele, astfel încît renunț (oricum,
nu numărul lor este important, dar au fost foarte multe).

Al doilea act a fost pe plan parlamentar.

Aflînd eu despre niște aspecte necurate (necușere, cum s-ar zice) cu privire la privatizarea
Romtelecom, am redactat în două exemplare o interpelare către primul ministru de atunci, Radu
Vasile, pe care le-am dat unor prieteni senatori, Niculae Cerveni și Cornel Gavaliugov, ambii
depunîndu-le în aceeași zi. Niculae Cerveni nu a primit nici un răspuns la interpelare, nici la
revenirea asupra acesteia, nici la interpelarea adresată noului prim-ministru, Mugur Isărescu.
Cornel Gavaliugov a primit însă răspuns, eu constatînd din acesta că toate informațiile mele erau
corecte. Dar Radu Vasile a refuzat să îi comunice copia contractului de privatizare, motivînd că
este secret de stat!

Acest refuz l-a motivat pe Cornel să determine Senatul să constituie comisia de anchetă cu
privire la privatizarea Romtelecom, președinte fiind Șerban Săndulescu iar vice-președinte
Cornel. Am fost invitat de cei doi, cu rugămintea de a le aduce un plan de anchetă. Le-am adus
planul, le-am explicat multe lucruri, iar în final mi-au solicitat să fiu expertul, specialistul,
consultantul (nu mai țin minte exact ce) al comisiei.

După un timp, văzînd că nu primesc nici o convocare, îl sun pe Cornel, care în acel moment se
afla în mașină pe Valea Prahovei și, vesel, îmi spune că dacă nu am fost pe fază, în locul meu
comisia a angajat pe post de expert, trei fufe tinere!

Mai este nevoie să vă spun că din planul meu de anchetă s-a ales praful și nu s-a verificat nimic?
După cum se pare, comisia senatorial căzuse la pace cu cineva. Dar pentru eforturile mele, am
fost totuși recompensat, astfel încît am primit un exemplar al raportului de anchetă, ceea ce mi-a
prins foarte bine, întrucît am aflat lucruri noi.

De pildă, am aflat că atunci cînd s-a hotărît privatizarea Romtelecom, a avut loc o licitație de
oferte pentru consultant – a fost aleasă firma de consultanță evreiască americană „Goldman
Sachs” care a hotărît că prețul corect pentru vinderea a 35 % din acțiuni este de 750.000 mil $
(adică o valoare totală a companiei de puțin peste. 2 mlrd. $.

Ca să dați seama ce înseamnă acest preț de nimic vă  dau două repere:

– cu scurt timp înainte de privatizare, statul român investise 1 mlrd. $ numai pentru cablarea cu
fibră optică a rețelei Romtelecom; la această investiție se adaugă sediile (cele mai multe
moderne) pe care Romtelecom le avea în toată țara, cele 1.000 de aututilitare Citroen și Renault
pe care Romtelecom tocmai le cumpărase fără licitație de la firma deputatului puterii Călin
Popescu Tăriceanu (fiindcă nu mai țin minte data exactă, nu mai țin minte nici dacă în acel
moment era încă ministrul industriilor) și multe alte bunuri de valoare;

– tot atunci, Polski Telekom scosese și el la vînzare societatea națională de telefonie – dar
stabilise un preț de pornire de 18 mlrd. $!

Pentru această subevaluare masivă a Romtelecomului, guvernul României a acordat firmei

Goldman Sachs și un  onorariu de succes de 8,4 mil.$ (doar nu dădeau din buzunarul lor! – și
probabil, era ceva cu para-ndărăt).

Din nefericire pentru Romtelecom, eu am reușit să aflu pe diferite căi multe dintre clauzele
contractului:

– contractul încălca în trei rînduri Constituția României – în primul rind, în condițiile în care
Constituția proclama economia de piață, guvernul se angaja să  asigure cumpărătorului pentru o
perioadă de cîțiva ani, exclusivitatea telefoniei fixe în România; în al doilea rînd, contractul
prevedea caracterul confidențial (secret) al acestuia; în al treilea rind, tot guvernul se angaja să
scoată Romtelecom de sub controlul Oficiului Concurenței – a fost la un pas să realizeze asta
dar, ca un făcut, au avut din nou ghinion cu mine – aflînd că în parlament deja Camera
Deputaților adoptase OUG nr. 25/1998, împreună cu ceilalți membri ai „Acțiunii pentru
Idealurile Revoluției” (Constantin Calancea, Ion Gîtlan, Claudiu Iordache, Leon Nica și Nicu
Stăncescu) ne-am grăbit și la 20 sept. 1999 i-am trimis lui Petre Roman, pe atunci președinte al
Senatului, o scrsoare prin care reclamam caracterul anticonstituțional al acestei OUG) – Senatul
a votat împotriva ordonanței, iar la mediere aceasta a fost definitiv respinsă;

– prin contract, cei 7 demnitari români care se ocupau de privatizarea Romtelecom, primeau un
comision de 10 % din valoarea contractului (adică primeau 75 milioane $ șpagă pentru semnarea
unui contract total defavorabil României!); de altfel, în cursul unei declarații de presă pe care am
prins-o în direct la TV, luat prin surprindere de o întrebare pe această temă, Sorin Pantiș, fără
experiența vulpilor bătrîne care ocolesc răspunsul, a recunoscut clauza, dar într-un mod absolut
tîmpit, a spus că aceasta era o clauză obligatorie conform legislației din  Cipru (care nu avea nici
o legătură cu acest contract încheiat în România și care privea vînzarea acțiunilor unei societăți
românești), dar nu se va aplica – o să vedeți că s-a aplicat;

– cumpărătorul celor 35 % dintre acțiunile Romtelecom nu a fost OTE Grecia – nu, din diferite
interese, OTE a înființat în  Cipru, cu cîteva zile înainte de atribuirea contractului un off-shore,
OTEROM, cu un capital social de 10.000 $; investitorul strategic ales pentru privatizarea
Romtelecom și care trebuia să plătească 750 mil. $, avea un capital social de 10.000 $!;

– OTE a plătit (întrucît OTE a plătit, nu OTEROM) prețul cerut pentru 35 % din acțiuni, dar cu
filotimia sa, guvernul român i-a acordat cu titlu gratuit uzufructul pentru încă 16 % dintre
acțiuni! Asta înseamnă, pe scurt, că plătind pentru 35 de acțiuni prețul subevaluat de 6-7 ori de
evreii americani care au beneficiat de onorariul de succes, grecii beneficiau de avantajul a 51 %
dintre acțiuni avînd controlul total asupra consiliului de administrație!;

– în aceeași perioadă, un alt prieten, Adrian Moroianu (fostul arbitru internațional de fotbal și
fost vice-președinte PNL-CD), deputat de Prahova, îmi spunea că făcuse o interpelare cu privire
la cedarea gratuită în favoarea grecilor, a releului de la Cheia (Prahova), care aducea bani buni
prin retransmisiile internaționale – nu știu dacă a primit răspuns dar astăzi, cautîndu-l, am
constatat că nu mai are numărul de mobil din memoria telefonului meu, așa că mi-am întins
antenele și sper să primesc un semn.

Atunci cînd am văzut că multă lume știe (cel puțin de la mine), dar nimeni nu mișcă nimic,
pe 6 decembrie 2004 m-am dus la PNA. Nu am putut să intru la procurorul general Ioan
Amarie, fostul meu coleg de grupă (de fapt, i-am fost chiar șef de grupă!). Am depus
sesizarea, în finalul căreia am precizat că le stau oricînd la dispoziție pentru explicații
suplimentare.

De fapt, nici nu era nevoie fiindcă le dădusem totul mură-n gură – era suficient să ceară
contractul și să vadă că în acesta era trecut prețul de 750 milioane $ și că era prevăzut comisionul
de 10 % pentru demnitari, să verifice suma încasată, adică 675 milioane $  și apoi să îi cheme pe
cei 7 și să îi întrebe: „Măi flăcăi, dar unde sînt 75 mil. $, adică 10 % din valoarea
contractului?”

Tot așteptînd să se facă dreptate, într-o zi m-am plictisit și m-am dus la DNA (așa devenise
modern) și am întrebat în scris ce s-a întîmplat cu sesizarea mea. Mi s-a răspuns prompt că
la o săptămînă după depunere, a fost declinată în favoarea PÎCCJ. Eu denunț cel mai grav
caz de corupție din România, competența exclusivă fiind a lor, iar ei își declină
competența?  Mă întreb dacă PNA-ul lui Năstase a trimis în judecată vreodată vreun
corupt.

Încă mai aveam putere, așa că m-am dus pe PÎCCJ unde am pus aceeași întrebare. Mi s-a
răspuns de asemenea prompt, și anume că la scurt timp după instalarea în fruntea
Procuraturii Generale a Laurei Codruța Kovesi, dosarul a fost îngropat.

Am mai bătut un drum, depunînd o plîngere împotriva soluției. Plîngerea mi-a fost respinsă, dar
citind motivarea, parcă citeam o nuvelă SF!  Eu sesizasem o luare de mită de 75 mil. $ primită de
înalții demnitari români, iar acolo se vorbea despre nume necunoscute mie, care au dat evreilor
de la „Goldman Sachs” onorariul nemeritat  de success, și care erau nevinovați!

Am formulat plîngere împotriva soluției la ÎCCJ , și secția penală a admis cererea mea,
obligînd parchetul să cerceteze acuzațiile aduse de mine.

http://www.mediafax.ro/main-story/focus-dosarul-privatizarii-romtelecom-tratat-cu-
superficialitate-de-procurorii-piccj-2783922

Din zecile de comentarii de presă care au existat atunci pe internet, se poate trage concuzia
asupra profesionalismului gazetarilor români – nimeni nu citise ce am scris eu, nimeni nu  m-a
întrebat nimic la ieșirea din sala de judecată. Toți scriau despre pretinse acuzații pe care eu nu le
făcusem unor oameni pe care nu-i cunoșteam, dar nimeni nu îl pomenea pe tartor, Valeriu Stoica.

Dar, prima femeie procuror general a României a atacat cu recurs această hotărîre și a
cîștigat.

https://curierulnational.ro/print/111894

Vă puteți imagina ceva mai absurd? Eu, un simplu cetățean, fără nici o putere, strîng
probele în acest caz (cea mai mare șpagă din România, plătită nu de greci, ci suportată din
bugetul statului), le ofer mură-n gură celor plătiți foarte bine să lupte împotriva corupției,
iar aceștia iși aruncă dosarul de la unul la altul, pînă cînd îl îngroapă. Tot eu mă lupt,
obțin  la ÎCCJ hotărîrea prin care parchetul general este obligat să cerceteze ce am sesizat
eu, nu fantasmagoriile lor. Și atunci intervine Laura Codruța Kovesi, actuala garantă a
luptei împotriva corupției (cum se clamează în zilele acestea prin piețe, în special la
București și la Sibiu) care declară recurs, cerînd interzicerea cercetării acestor infracțiuni!
Iar președintele secției penale de la ÎCCJ, Anton Pandrea, îi face hatîrul și interzice
cercetarea!

Toată viața am luptat împotriva răului și pentru apărarea binelui. Dar, după cum se știe, nici o
faptă bună nu rămîne nepedepsită. Pentru lupta mea, am plătit din greu și plătesc în continuare, și
acum. Așa se întîmplă atunci cînd nu poți să taci asistînd pasiv la distrugerea țării și declari de
unul singur război împotriva conducătorilor de peste un sfert de veac ai țării, trădători și corupți.

DE CE NU O ÎNTREABĂ NICI UN OFICIAL PE LAURA CODRUȚA KOVESI DE CE A

REFUZAT CERCETAREA CELUI MAI GRAV DE CORUPȚIE DIN ROMÂNIA?

Dar nu am terminat, mai urmează.

https://www.justitiarul.ro/laura-codruta-kovesi-este-o-infractoare-ii/

Laura Codruța Kovesi este o infractoare (III)

Să declari război direct primilor doi președinți post-decembriști ai României, să îi acuzi pe toți
cei patru de trădare iar pe ultimii doi (de data aceasta, numai în scris) și de corupție, să porți
războaie cu toate guvernele pe care le-a avut această țară din 1990 încoace (în ultimii ani, din
păcate, nu am mai putut face asta decît tot numai în scris), cu parlamentul, cu justiția (adică, cu
toate puterile statului), neapărat trebuie să fii nebun. Deci, eu sînt nebun.

Și, în mod firesc, ca orice nebun, m-am împrietenit tot cu nebuni ca mine, nebuni după România
și români, nebuni după adevăr și dreptate. Viețile și lupta noastră continuă de zeci de ani, despre
care presa nu a scris niciodată fiindcă românii nu trebuiau să afle că existăm și că luptăm pentru
ei, au fost puse în apărarea celor mai importante valori reale, dar permanent împotriva propriilor
noastre interese – însă asta este structura noastră, fibra noastră de luptători. Acum, unii dintre noi
s-au dus de tot, ceilalți, sîntem cu toții bătrîni iar unii sîntem foarte bolnavi. Cine ne va lua locul
să continue lupta noastră? TFT-iștii (tinerii frumoși și tîmpiți) sau TFP- iștii (tinerii frumoși și
plătiți)?

Și cu toate acestea, dacă ar fi să pot să o iau de la capăt, aș face la fel. Nu regret nimic, decît
greșelile pe care le-am făcut – fiindcă am făcut multe greșeli:

– mi-am supraestimat puterile proprii:

– am subestimat adversarii – cînd mă năpusteam asupra unui lup, unui șacal, unei hiene (spuneți
cum vreți), nu mă gîndeam că împotriva mea se strînge toată haita și puterile lor se înzecesc;

– am făcut multe greșeli avînd încredere totală în toți cei cu care plecasem la luptă – mi s-a
întîmplat însă de multe ori ca privind în urmă, să văd că nu mai este nimeni după mine, unii
dezertaseră, alții mă trădaseră;

– în sfîrșit, am mai făcut o greșeală atunci cînd am declanșat războaie înainte de a mă interesa
pînă unde își întinde tentaculele caracatița mafiei.

Desigur că am învățat multe din greșelile mele, acum, de pildă, cîteodată, nu mai am încredere
nici măcar în mine – dar acum, este prea tîrziu. Măcar să învețe din experiențele mele cei care
vor să îmi calce pe urme. Sper ca pe acest pămînt s-au mai născut astfel de oameni și în ultimele
decenii.

                                                                        *                     

Teoretic, am încheiat cu afacerea Romtelecom. Dar totuși, eu port în sinea mea de atîția ani încă
două întrebări.

Prima este oare cîți bani a încasat România din această privatizare mai mult decît păguboasă?
Sau, de fapt, cîți bani a pierdut?

Îmi este greu să evaluez eu patrimoniul Romtelecom la momentul începerii privatizării. Dar la
ceea ce am arătat în articolul anterior (un miliard $ cheltuiți în ajunul privatizării pentru cablarea
cu fibră optică a rețelei din țară, sediile din toate localitățile mari din țară, cele 1.000 de
autoutilitare cumpărate fără licitație, tot în ajunul privatizării, de la prea-cinstitul Călin Popescu
Tăriceanu), mai adaug contul bancar al Romtelecom, nenumăratele centrale telefonice (cele mai
multe desființate de greci cu prețul a mii de noi șomeri), terenul de sub acestea, birotica, etc.

Plecînd de la prețul minim de 18 miliarde $ cerut de polonezi pentru Polski Telekom, avînd în
vedere pe de-o parte faptul că polonezii, cu mai mulți locuitori, aveau o rețea mai mare, dar, pe
de-altă parte, faptul că pregătind vînzarea Romtelecom, statul român a cheltuit foarte mulți bani
pentru zestrea acestuia, eu, într-un mod empiric, aș spune că patrimoniul Romtelecom ar fi fost
de cca. 12-14 miliarde $, și nu de doar 2 miliarde $. Așa fiind, cred că prețul corect pentru cele
35 % dintre acțiuni ar fi fost de cca. 5 miliarde $  Deci, prin masiva subevaluare, am pierdut cca.
4 miliarde $.

Dar cîți bani am primit în realitate, din cele 750 milioane $?

Scădem cele 75 mil. $ șpaga la nivel înalt, scădem onorariul plătit firmei de consultanță
Goldman Sachs (care a subevaluat masiv patrimoniulu Romtelecom, onorariu care nu știu la cît
s-a ridicat), scădem cei 8,4 mil. $ „onorariul de succes” pentru aceeași firmă, și cred că mai
trebuie să scădem ceva. Nu știu cîtă lume își aduce aminte, dar în noaptea în care s-a făcut plata,
eu stăteam cu ochii pe TV ca pe butelie să văd dacă ne vor da banii. Orele treceau unele după
altele, banii nu ajungeau, comentatorii ne anunțau că întîrzierea se datorează faptului că trebuie
să treacă prin mai multe bănci – de ce în loc să ne fie virați în mod direct, au trebuit plimbați din
bancă în bancă,prin toată lumea? Nu cumva fiindcă mai trebuiau să cîștige niște comisioane și
băncile occidentale fiindcă plimbau, nu banii, ci formalitățile? Dacă este adevărat, cît ne-a costat
această nouă filotimie?

A doua întrebare nu este de ce guvernul Radu Vasile a semnat acest contract atît de păgubos
pentru România, aici răspunsurile sînt simple, pe de-o parte pentru interesul propriu, iar pe de-
altă parte pentru a șpăgui Grecia să fie de acord cu admiterea noastră în UE și în NATO (deh!
politicienii români se lansaseră deja în politica la cel mai înalt nivel! oare cît ne-a costat pe noi
admiterea în cele două cluburi selecte mafiote?)

Întrebarea este alta – de ce comisia senatorială de anchetă a privatizării Romtelecom, PÎCCJ și

ÎCCJ au ascuns gunoiul sub preș? Văd o posibilă explicație. Pentru cei care nu știu sau cei care
au uitat, privatizarea Romtelecom s-a desfășurat în perioada în care la Bruxelles domnea Comisia
Europeană condusă de Jacques Santere (1995-1999), cea mai coruptă comisie europeană din cîte
au existat, singura comisie care a demisionat în masă în urma acuzațiilor de corupție și din cadrul
căreia unii dintre membrii, la întoarcerea în țările de origine, au fost arestați pentru corupție, V-
ați gîndit vreodată că poate o parte din cele 75 mil. $ au ajuns la Bruxelles, iar „catindata”
România nu putea să dezvăluie participarea sa directă la marea corupție europeană?

                                                                        *         

Fără legătură cu tema, vreau să spun (sau să amintesc celor care au uitat) că după ce în
decembrie 1998 francezii de la Societe Generale au cumpărat cu 400 mil. $ o parte din acțiunile
fostei Bănci de Investiții, pe care au transformat-o în BRD – Societe Generale, (nu mă hazardez
după memorie să spun cît au cumpărat din acțiuni), Bogdan Baltazar declara senin că valoarea
reală era mult mai mare, valoarea ar fi fost de 1,2 miliarde $, dar a fost vîndută într-un momemt
neprielnic. Păi bine măi răposate crai de la răsărit, răposate mag, de ce a fost nevoie atunci, într-
un moment neprielnic, să fie vîndută banca? De ce noi vindem totul în momente neprielnice?
Desigur, sînt întrebări retorice,

                                  *

Nu am văzut în viața mea un dosar de anchetă întocmit de DNA. Dacă aș fi văzut, puteam să mă
pronunț în cel mai competent mod, întrucît aceasta a fost specialitatea mea de suflet, de bază

Înțeleg că în prezent, dosarele lor se bazează pe autodenunțuri, denunțuri și înregistrări telefonice

sau ambientale, dintre care multe, iarăși înțeleg, au fost respinse de mai multe instante ca
trunchiate sau falsificate.

Înțeleg (repet această exprimare întrucît de ani de zile nu mai știu practicile procurorilor și nici
noile legi, iar fără TV, informațiile mele vin pe telefon sau pe mail) că în prezent există o
posibilitate extrem de periculoasă, și anume aceea din următorul scenariu: un corupt care a luat,
să zicem 15 mil € șpagă este arestat de DNA. Iarăși înțeleg că în prezent interogatoriile sînt luate
sub camere de înregistrare, dar acestea pot fi oprite, iar cînd sînt oprite, vajnicul luptător
anticorupție poate spune: „Moșule, ia fă tu un autodenunț pe care îl antedatez împotriva celui
care te-a corupt, mai toarnă pe cineva, vei fi apărat de pedeapsă, iar șpaga va rămîne la tine, mai
puțin 10 miliarde € pe care mi-i dai mie”. Vi se pare fantasmagoric? Se pare că așa au votat
parlamentarii români.

Am citit despre procurori DNA corupți, despre procurori DNA abuzivi, despre procurori DNA
care încalcă multe legi – au fost știri confirmate de CSM, sau care nu au fost negate de DNA.

Am citit despre condamnarea unor demnitari în dosare întocmite de DNA la pedepse penibile pe
care însă nu le-au contestat – al șaselea simț mă face să cred că erau mulțumiți, DNA nu îi
trimisese în judecată pentru alte fapte, mult mai grave.

Am aflat despre fapte de vitejie absurde ale procurorilor DNA care m-au umplut de mirare, ca de
pildă să ceară arestarea unui judecător de la Curtea Constituțională care creștea struți și care și-a
vîndut caprele! Sau să aduci în București cu mascații o octogenară din nordul Moldovei pentru
un nimic, după care să o dai afară în stradă fără să te intereseze că nu are bani să se întoarcă
acasă, fiind ajutată de un avocat care a găsit-o plîngînd, flămîndă, lăngă Templul Anticorupției.
Ce mult îi plac lui Iohannis la TV telenovelele astea lacrimogene!

Iar de la Tudorel Toader (singurul erou al acestor zile), am aflat cu nemărginită surprindere că un
dosar DNA costă (sper că am reținut bine) 38.000 lei!.  Măi flăcăi, măi fecioare (vorba vine!), ia
renunțați voi la bufet, la sandvișurile cu icre negre (desigur, este o figură de stil)!

                                                                        *         

Să revin însă la Laura Codruța Kovesi, căreia aș avea să îi pun zeci de întrebări, la care desigur
că nu mi-ar răspunde. Așa că voi pune doar cîteva întrebări inutile.
Normal, voi începe cu agasanta mea întrebare, de ce a refuzat să cerceteze mita din dosarul
Romtelecom?

Și voi continua cu altă întrebare, de ce  a lăsat să se prescrie (dacă într-adevăr s-au prescris!)
dosarele EADS și Microsoft?

Și aș mai întreba-o dacă a auzit de o firmă numită Bechtel, cu care România a încheiat un alt
contract păgubos, contract care a dispărut, dar în baza căruia partenerul american a încasat
miliarde de dolari, după care a plecat lasîndu-ne mască și cu buzele umflate?

Și aș mai întreaba-o, dacă în aceste dosare au fost cercetați demnitari români corupți, de ce
nu au fost cercetați și corupătorii occidentali?

Și aș mai mai întreba-o de ce nu a redeschis cel mai grav caz  de subminare a economiei
naționale (am înțeles că parlamentul a dezincrimnat această infracțiune, dar nu se poate să nu
găsești un text în care, chiar cu o pedeapsă mai redusă, să îl poți condamna pe Traian Băsescu
pentru distrugerea flotei românești – categoric, nu dezinteresat). Dar iată că și aici îl reîntîlnim pe
partenerul de nelegiuiri juridice al Codruței, pe Toni Pandrea. Anton Pandrea a restituit dosarul
Flota în baza unei excepții inexistente în procedura penală română. Apoi, a interzis cercetatea
șpăgii Romtelecom. Săracul nea Ionică Pandrea, fostul „procuror comunist”, fost procuror-șef la
sectorul 8 pînă în 1979, când a avut loc reorganizarea teritorială a capitalei – cred că se răsucește
în mormînt văzînd cum fiul lui s-a pus în slujba mafiei.

Și aș mai întreba-o, oare în cazul obținerii a două case în mod ilegal, prin falsuri, de către
principalul ei fan, nu a găsit nici un act de corupție?

Hai să mai las cîte ceva și pentru data viitoare.

https://www.justitiarul.ro/laura-codruta-kovesi-este-o-infractoare-iii/

Laura Codruța Kovesi este o infractoare (IV)

Am aflat și eu, cu întîrziere, că la începutul acestui an, Sebastian Ghiță a declarat că Laura
Codruța Kovesi. dar și Florian Coldea. ar fi agenții unui serviciu secret străin, care aparține unui
stat partener al României. Nu este greu să-ți dai seama care ar fi acesta.

Nu cred din prima tot ce spun cei ajunși condamnați, dar nici nu resping, precum Klaus Iohannis,
ceea ce spun aceștia numai pentru faptul că sînt „penali”.

Sebastian Ghiță este evident un infractor, dar un infractor care intra în sediul SRI ca la el acasă.
Teza lui explică două lucruri, și anume, pe de-o parte, de ce L. C. Kovesi nu se atinge de corupții
străini care șpăguiesc demnitarii români, iar pe de-altă parte de ce Hans Klemm (în primul rînd)
dar și ceilalți ambasadori, cei din UE, o susțin cu fervoare – fiindcă le apără corupții!

                                                               *
Am primit pe mail mai multe texte, neasumate de nimeni, fie că F. Coldea și. L. C. Kovesi sînt
amanți, fie o listă cu vreo 25 de întrbări către Coldea, legate de zeci de milioane de euro pe care
i-ar fi  strîns prin fapte penale. Nu dau doi bani pe materialele neasumate de autor.

Dacă cei doi au fost amanți, asta este treaba lor. Nu o să îi critic tocmai eu, care în 1981 eram
convocat la cadre să dau declarații despre legăturile mele cu tînăra secretară șefă de la
procuratura unde lucram pe atunci (eu necăsătorit, ea divorțată).

Dar este o altă problemă. Acum 10 ani, plecînd de la ziua lui (unde nu cred că s-a băut Ci-Co,
întrucît nu se mai producea) cu mașina SRI pe care o conducea, împreună cu L. C. Kovesi,
Coldea a provocat un grav accident de circulație, în urma căruia mașina SRI a fost făcută praf.

Nu comentez, dar vă las să citiți.

https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/dosarul-accidentul-lui-coldea-senatorul-valer-marian-o-
someaza-pe-ministresa-raluca-pruna-in-seara-de-21-09-2008-dupa-ce-si-a-sarbatorit-aniversarea-
zilei-de-nastere-florian-coldea-a-fost-implicat-intr-un-accident-pe-bd-stefan-cel-mare-in-timp-
ce-conducea

                                *

La sfîrșitul lui 1989, în fruntea României a ajuns Ion Iliescu, un trădător, omul KGB. Dar
românii nu știau asta, pentru cei mai mulți, „Iliescu apare/ Soarele răsare”. Prim ministru a ajuns
Petre Roman, despre care am auzit că încă de prin 1967 fusese racolat, la Toulouse, de cei de la
DST. Demonizată, acuzată de crimele săvîrșite de DIA și, se pare, și de Rețeaua R (organizată tot
de M.Ap.N. – aici nu pot să mă pronunț, am primit informații, dar nu și probe), securitatea a fost
desființată. În locul ei, a fost înființat SRI, al cărui director a fost numit, de către Ion Iliescu,
agentul KGB Virgil Măgureanu, un alt trădător. Măgureanu i-a dat afară pe ofițerii cu experiență,
nu pe cei care îi prigoneau pe dizidenți, ci pe ofițerii de obiectiv, adică cei care apărau de
sabotaje sau de corupție marile întreprinderi – s-a deschis astfel calea falimentării acestora.

După alegerile din 1996, piaza rea Emil Constantinescu (ucigașul speranței românilor) i-a numit
în fruntea celor mai importante servicii secrete ale țării pe Costin Georgescu și pe Cătălin
Harnagea, oameni pe care îi consider cinstiți și de bună credință, dar care aveau cu aceste servicii
exact aceiași legătură pe care o au cîinii cu prezervativele.

Revenit la Cotroceni, Ion Iliescu l-a numit în fruntea SRI pe vechiul agent GRU Radu Timofte.

Dacă  l-aș putea întîlni pe Florian Coldea, eventual chiar la o bere (dar la o terasă, ca să pot
fuma!).i-aș pune și lui zeci de întrebări.

De ce, sub ochii blînzi și pasivi ai șefilor SRI, economia României a fost distrusă?

De ce SRI nu l-a cercetat pe Radu Berceanu (am înțeles că la naștere era Arad Bercovici) pentru
fapul că a vîndut Israelului planurile avionului românesc inventat la Craiova – presa susținea că
pentru acest act de trădare, a primit 6 mil.$.
De ce SRI nu s-a interesat cum au ajuns în mîinile traficantului de droguri Frank Timiș hărțile
secrete privind zăcămintele aurifere de la  Roșia Montana? Am reușit să aflăm și noi amănunte
de la un fost procuror militar, boicotat în ancheta sa de către SRI.

Azi, mi s-a adus la cunoștință o noutate – din TOATE instituțile de resort ale statului   au
dispărut TOATE actele, documentele, hărțile privind zăcămintele subsolului nostru.

În condțiile acestea, nici nu mai vreau să mă întîlnsc cu Coldea la o o bere – o să o bea. o să

spună ca el nu știe nimic din ce îl întreb, după care  o să plece lasîndu-mă pe mine să plătesc
nota. Este stilul lor, al demnitarilor bogați. Îi cunosc  foarte bine,.Pentru ei, totul este ofranda pe
care trebuie să le o aducă poporul, inclusiv plata la cîrciumă (cu mine însă, unii au avut surprize
neplăcute).

                                                            *

Vreau să fie clar – nu mă lamentez, nu crăp de foame. Dumnezeu m-a învățat cu un mod de viață
ascetic, auster, în care poți trăi și fără icre negre. După moartea mea, tot ce am va folosi pentru
acte de binefacere, dar și pentru acțiuni patriotice. Trăiesc fără mașină, fără aer condiționat, fără
termopane, fără frigider, fără mașină de spălat rufe, fără cablu TV. Exceptînd cablul, pentru toate
celelalte a fost opțiunea mea. Pentru cablu, a fost voința Romtelecomului (mai înainte, avusesem
un alt război și cu escrocii de la RDS-RCS, așa că am renunțat la experiențe cu alții).

                                                         *

Dacă mă iau după un articol din „Libertatea”, la vîrsta de 45 ani, pentru lupta lui împotriva
intereselor României, Florian Coldea are o pensie de peste 30.000 lei lunar.

https://www.libertatea.ro/stiri/ce-pensie-are-florian-coldea-dupa-retragerea-din-sri-1733013

Dar din cîte înțeleg, el cumulează deja pensia cu alte salarii, noi.

Fostul procuror general Ilie Botoș s-a pensionat la 51 de ani cu o o pensie de 24.000 de lei pe
lună,

Un trădător de țară și un altul, apărător al Mafiei, se pensionează în floarea vîrstei, cu pensii de

mii de euro. Eu, pentru o viață dedicată intereselor poporului meu, primesc 262 lei pensie pentru
anii în care hăituiam zi și noapte infractorii (nu politici, ci cei din crima organizată), plus o
pensie de 824 de lei din avocatură. Este vina mea! Apărînd gratuit poporul român, habar nu am
avut că între timp, cînd românii mureau tot mai de tineri, guvernul majorase vechimea minimă
pentru pensie la 35 de ani. Întrucît anii în slujba Poporului nu se pun, eu am doar 33 de ani, 9
luni și 25 de zile. Iar dacă gerul ăsta nenorocit nu se ostoiește, nu voi avea putere să mă duc să
depun contestația împotriva pensiei de femeie de serviciu care mi-a fost acordată.

                                                                        *
Dar de ce să  mă plîng?  În Europa civilizată, care interzice pedeapsa cu moartea pentru
criminali, mafioți și trădători, este dat liber la uciderea celor care luptă împotriva mafiei. În anul
1992 procurorii antimafia italieni Giovanni Falcone și Paolo  Borsellino au fost uciși. În
octombrie  trecut, ziarista de invesitigații Daphne Carmena Galizia din Malta, care ancheta
afacerile mafiote ale primei doamne locale, a sărit în aer o dată cu mașina sub care fusese plasată
bomba. Zilele acestea, tînărul jurnalist de investigații antimafia din Slovacia, Jan Kuciak,
deschizînd ușa, s-a trezit împușcat, dar și tînăra lui iubită, nevinovată.

Eu unul, nu îmi fac griji. În România, mafia nu este o instituție a statului,, ci este chiar statul. Dar
ce scriu eu, are exact efectul pe care îl resimte un elefant înțepat de un purice. Mă întreb tot mai
des, are rost să mai scriu?

                                                            *

Închei, repetînd pentru a multa oară versurile mele favorite, care în viață mi-au fost și călăuză,
dar și far. Nu cred că elevii de azi mai învață poezia lui George Coșbuc, „Decebal către popor”:

Din zei de-am fi scoborîtori,

C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngîrbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori cîine-nlănţuit.

https://www.justitiarul.ro/laura-codruta-kovesi-este-o-infractoare-iv/

                                               

„Oama” gospodară își face iarna car și vara sanie

  Gabriela Firea, campanie electorală pe banii bucureștenilor

 Gabriela Vrînceanu Firea Pandele, posesoarea Ordinului Național „Steaua României” (pentru
cine nu știe, în decembrie 2000, înainte să predea gestiunea, Emil Constantinescu a mai împărțit
o roabă plină de ordine naționale, inclusiv foarte tinerei Găbița) și-a suflecat mînecile și s-a pus
pe treabă. Cum care treabă? Să devină prima femeie care vede Țara din vîrful dealului de la
Cotroceni.

Eu nu am mai fost din 21 dec. 2016 în centrul Bucureștiului, așa că nu știu ce realizări a reușit
prima femeie primar a Capitalei (știu doar că s-a dat drumul la circulație prin pasajul de la Piața
Sudului). În interviurile pe care le dă la radio, o aud cum se laudă cu „succesuri” pe toate liniile
și pe toate planurile; consilierii din opoziție spun că nu și-a îndeplinit nici una dintre
promisiunile electorale; prietenii care umblă mult mai mult decît mine, o înjură din greu. Eu mă
abțin să mă pronunț.
De abia ajunsă edil-șef, ea a și început pregătirile pentru nivelul următor, președenția. Gospodară
fiind (fiindcă gospodină nu știu cît este), încă din 2016 a început pregătirile (această precampanie
electorală, nu o desfășoară pe banii ei, ci pe banii bucureștenilor).

În campania electorală din 2016 a beneficiat de sprijinul unor consilieri israelieni și poate ea
crede că datorită acestora a cîștigat alegerile. Nu este adevărat, avînd în vedere ce
contracandidați a avut, cîștiga și fără aceștia (doi dintre posibilii candidați, mult mai periculoși,
ai PNL, Ludovic Orban și Marian Munteanu, nu au putut candida).

În orice caz, de la precedenții candidați ai PSD din sec. XXI (Adrian Năstase, Mircea Geoană și
Victor Ponta), a învățat că prima condiție este să obții sprijinul Ierusalimului.

La 10 oct. 2016, Găbița inaugurează în București piața memorială Elie Wiesel, singura piață din
lume care poartă numele unui terorist. Desigur, la inaugurare, nu puteau lipsi Alexandru Florian,
șeful Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Aurel
Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România și ambasadorul SUA, Hans
Klemm.

În nov. 2016 Găbița și–a dus în Israel prietenele (printre care și stilista), transformate în
consiliere personale, pe banii primăriei generale. Acolo, fără îndoială, conform obiceiului, a
zîmbit permanent (iar mie îmi pare că zîmbetul ei permanent, este permanent fals), s-a făcut
simpatică și a lansat promisiuni pe care, la întoarcere, a început să le îndeplinească.

Tot în această lună, Găbița acordă antiromnului mincinos Alexandru Florian de la Institutul
Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” un spațiu enorm pentru un
pretins muzeu al holocaustului săvîrșit de români împotriva evreilor – deși, acest spațiu ar fi
trebuit acordat unui muzeu mult mai amplu, dedicat holocaustului săvîrșit de evreii bolșevici
împotriva românilor; Nu cunosc conținutul contractului așa ca nu știu dacă este interzisă
subînchirierea – dacă nu este interzisă și în condițiile în care spațiul este enorm față de scopul
declarat, Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania se va vedea nevoit să
subînchirieze cea mai mare parte. Vă dați seama ce chirie s-ar pretinde pentru subînchirierea
unui palat enorm, monument istoric, situat în buricul tîrgului, chiar vis-a-vis de BNR? Un
adevărat gheșeft!

În iulie 2017 Găbița noastră ortodoxă care poartă la gît ditamai crucea creștină, opusă
iudaismului, primește la Templul Coral (Sinagoga mare) medalia de onoare „Prieten al
comunităților evreiești din România”, oferita de Aurel Vainer, unul dintre marii dușmani ai
României;

La 7 februarie 2018, tot ea îl face pe Aurel Vainer cetățean de onoare al municipiului București.

Pe 12 februarie, declară că primăria va reface, din rădăcini, pe banii ei, cartierul evreiesc. Ce știe
ea despre cartierul evreiesc și ce înțelege că înseamnă refacerea din rădăcini a acestuia? Va
dărîma magazinul Unirea ca să refacă fosta stradă Banu Mărăcine? Va dărîma blocurile din zona
Sfînta Vineri? Eu cred că front de lucru, redus, va avea doar pe la Taica Lazăr. Iată fragmente
din declarația sa:

„De asemenea, ne face o mare bucurie şi onoare ca Teatrul Evreiesc din Bucureşti să fi fost deja
consolidat şi reabilitat. În bugetul din anul acesta am introdus o sumă necesară, facem un prim
pas în această direcţie, după 27 de ani de la Revoluţie, şi anume refacerea din rădăcini a
Cartierului Evreiesc din Capitală, întregind în acest fel Centrul Vechi al Capitalei României.”

Înțeleg de aici că Teatrul Evreiesc a fost consolidat și reabilitat tot pe banii primăriei. Acel teatru
înființat de Radu Gyr, poetul care îi provoacă crize de nervi lui Alexandru Florian. Poate ca
Florian consideră că poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane” este un afront personal adus
tatălui său.

Din cite țin minte, și lucrările la Templul Coral au fost suportate tot din bugetul primăriei
capitalei. Nu cu banii primți de la bugetul de stat de către FCER, nu cu donații ale miliardarilor
evrei din România sau din Israel. Nu, s-au făcut cu banii proștilor.

Am scris doar despre ce mi-am amintit. Dar cred că este suficient pentru a se înțelege că
Gabriela V. F. P. și-a asigurat sprijinul Ierusalimului și cel al Federației Comunităților
Evreiești din România.

                                   *

„HotNews.ro

Sâmbătă, 27 ianuarie 2018, 14:10 Actualitate | Administratie Locala

Primarul general Gabriela Firea vrea sa aloce pentru biserici 45.463.000 lei (circa 10 milioane de
euro)  din bugetul pe anul 2018. Mai exact, acesti bani vor merge catre 156 de biserici din
Bucuresti (doar o parte monumente istorice), dintre care 15 milioane lei pentru Catedrala
Mantuirii Neamului.”

Iată cum, tot pe banii noștri, și-a asigurat și sprijinul Patriarhiei. Desigur, cei mai mulți
preoți vor asculta ordinele primite din dealul lui Daniel și își vor povățui enoriașii să o voteze.

Ea și-a continuat însă campania electorală deghizată, prematură și neloială, desfășurată pe

banii noștri. Pe 14 februarie a.c. a făcut următoarea declarație: „Vom sprijini modernizarea unei
maternitati si a unui liceu din capitala Moldovei, donam municipiului Chisinau doua autobuze
pentru infiintarea unui traseu cultural, oferim tabere copiilor olimpici si invitam medicii
molodoveni la cursuri de perfectionare in spitalele Municipalitatii. Am semnat azi cu primarul
municipiului Chisinau, Silvia Radu, un Acord de Colaborare in mai multe domenii de interes
precum sanatate, educatie si cultura.”

În semn de reciprocitate, pe 6 martie Găbița se duce la Chișinău. Evident, pe banii noștri,

obține și votutile moldovenilor cu cetățenie română.

La inițiativa primăriței, handicapații vor primi un ajutor social lunar de 500 lei. Indemnizația de
handicapat, cu acest ajutor, cu multele drepturi și scutiri de taxe și impozite de care beneficiază
handicapații, face ca aceștia să aibă venituri mai mari decît cei valizi care muncesc din greu să își
cîștige pîinea. Aceștia însă, nu îi interesează pe Găbiță. Ea știe că sărăntocii din București
votează constant PSD. Așa însă și-a asigurat voturile handicapaților.

Eu, deși nu mai am putere să ies din casă, nu sînt handicapat. În schimb, sînt declarați
handicapați, unii orbi care conduc mașina pe drumurile publice.

M-a anunțat cineva telefonic că a aflat ieri de la TV că în București a început primul campionat
sportiv LGBT. Dacă acest campionat a fost sprijinit/organizat/sponsorizat de primăria capitalei,
Găbița și-a mai adunat o mînă de votanți.

Cînd ai sprijinul Ierusalimului, FCER și BOR, ai voturile PSD-iștilor, basarabenilor,

handicapaților și eventual al degeneraților, este floare la ureche să cîștigi alegerile
prezidențiale.

                                  *

Dacă Găbița va ajunge președinta țării și în rest nu vor fi alte schimbări, România va deveni
exemplul mondial al „egalității de sex”, depășind Norvegia. România deja are la Bruxelles un
comisar european (era să scriu bolșevic, dar nu greșeam prea mult), care este o ea, Corina Crețu,
iar la Strasbourg un judecător la CEDO, care este tot o ea, Iulia Motoc. Pe plan național, vom
avea o femeie în fruntea țării, o altă femeie prim-ministru (Vasilica Viorica Dăncilă) și alte două
viceprim-ministru (Gabriela Leocadia Gavrilescu și Ana Birchall) plus alte 6 femei ministru
(inclusiv ministru de interne), în parlament avem vreo două divizii bune de defilat pe
podiumurile de prezentare a modei feminine, conducerea justiției este și ea feminină (CSM –
Simona Marcu, ÎCCJ – Iulia Cristina Tarcea și DNA – Laura Codruța Kovesi). Pe plan inferior,
am sub ochi trei exemple. Cehii de la CEZ, care „dau lumină” oltenilor plus celor din Argeș și
Teleorman, la cele 7 centre zonale, au 4 femei șefe și doar trei bărbați. Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice București are în frunte 5 femei (inclusiv primele 3 poziții) și apoi
3 bărbați, la nivel de sector regăsim în general acest algoritm. Mă uit (ca prostul în baie) la
decizia de pensie pe care am primit-o săptămîna trecută pentru cei 6 ani și jumătate în care am
lucrat în procuratură muncind cîteodată zi și noapte ca să trimit infractorii după gratii (este
adevărat, pentru aceste activități peste program nu există mențiuni, ca azi, cînd se plătesc ca ore
suplimentare și timpul petrecut la cărciumă) – am primit o pensie de 262 lei/lunar. Decizia este
semnată de director, adică tot de o ea.
Desigur, cei care cred că România se află pe drumul cel bun, vor spune că aceasta se datorează
promovării femeilor. Și tot desigur, cei care cred că România se află pe drumul greșit, vor spune
și ei că aceasta se datorează promovării femeilor.

Cred că într-un timp nu prea îndepărtat, bărbații se vor organiza și vor ieși în stradă ca să
protesteze împotriva corectitudinii politice, împotriva egalității de gen și militînd pentru
egalitatea de șanse, adică importantă să fie competența, și nu sexul, vîrsta, lungimea picioarelor,
mărimea sînilor și culoarea părului.

                                                                       *

Dacă în 2019 (mă îndoiesc să mai prind acel moment) în finală se vor întîlni Iohannis și Găbița,
spune lumea orice ar vrea, eu cred că ar fi preferabil Iohannis – Găbița s-a lansat prematur în
trădarea țării, și este ușor de înțeles ce linie va urma.

Desigur, există teoretic șanse. Cea mai importantă ar fi ca PSD să renunțe la candidatură Găbiței,
cu toate eforturile fizice ale ei și materiale ale bucureștenilor, și să propună un candidat patriot. A
doua, ar fi ca opoziția să propună un candidat patriot unic. Dar ambele îmi par imposibile – în
România, este imposibil ca un patriot să ajungă președinte, parlamentar sau ministru.

https://www.justitiarul.ro/oama-gospodara-isi-face-iarna-car-si-vara-sanie/

Dragă Vasilica…

… cred că știi că atunci cînd îți scriu atît de intim (explicabil datorită diferenței de vîrstă dintre
noi) o fac cu simpatie, fără nici o pohtă erotică (să nu intre la bănuieli neîntemeiate soțul tău).

Dai foarte adesea cu bățul în baltă (din punct de vedere geografic, istoric, politic, etc.), dar nu
este vina ta. Este vina soțului tău, a lui Dragnea, a altora sau, cine știe, poate chiar a lui Iahve.

Cînd am zile mohorîte, triste, te aud la Radio România Actualități sau îți citesc declarațiile pe
net. Și dintr-o dată mă înveselesc, mă apucă rîsul. Însă, doar pentru asta ai fost numită! Desigur,
sînt convins că ai și calități, poate știi să faci sarmale sau să bați icrele fără să se taie, dar acestea
sînt, să zic așa, calități private, „pă persoană fizică”, după cum ar spune filozoful Marean
Vanghelie, cel care ți-a fost coleg de partid. Singura calitate pe care ți-am remarcat-o a fost
perfecta limbă de lemn pe care ți-ai exersat-o pînă la sublim în Parlamentul European și care îți
va asigura o pensie mai mult decît consistentă. Dar dacă UE se duce dracului (Doamne, iartă-mi
această vorbă!), vei mai primi această pensie grasă de europarlamentar?

Vasilica a declarat că România (adică, ea) este pregătită să conducă 6 luni de zile Europa.  Așa
este, sînt convins. Dacă la palatul Victoria ar fi prim-ministru Mitu Budurel, și el ar fi putut
conduce Europa. Mitu Budurel, acum vreo 60 de ani, era în Vaideeni nebunul satului. Dacă Mitu
Budurel ar fi fost prim-ministru, neștiind să scrie, își băga deștu’n în tușieră și apoi îl punea sub
numele său. Cam așa va face și Vasilica, doar că ea va semna, probabil citeț. Vasilica oare chiar
crede că ea va conduce Europa? Nu, draga mea, vei executa întocmai și la timp ordinele primite,
și la asta te pricepi. Și te vei simți bine la mesele oficiale (și scumpe, dar nu va trebui să scoți
bani din buzunar pentru ele) alături de marii dușmani ai Europei. Și, desigur, vei continua să te
plimbi prin Europa și prin lume (ia spune, știi care este capitala Parisului? ai vizitat în Bruxelles
celebrul muzeu de arta Manneken Pis? – eu nu am fost niciodata la Paris, la Strasbourg ori la
Bruxelles, nu am fost nici în Priștina, capitala Muntenegrului, nu am fost nici măcar în județul
Buzău, să văd Întorsura Buzăului, și nici nu voi mai ajunge vreodată).

A avut loc la București în ziua de 22 nov. o ședință comună a guvernului român și a celui
moldovean. Să fiu sincer, din cîte am auzit, nu sînt de loc convins de românismul guvernului de
la Chișinău (ceea ce mi-a fost întărit și de un prieten de peste Prut). Vorbind cu fratele Vasile
Șoimaru despre politica dusă de Chișinău, mi-a tras o palmă morală și mi-a răspuns: „Avem buni
învățători în Piața Roșie din Kremlin dar și în Piața Victoriei din București… ”!

Dar apoi am fost captivat de Vasilica, cea care a spus că pentru binele poporului moldovean,
trebuie ca Republica Modova să intre în UE! Vasilica oare este atît de proastă încît nu știe că
tributul plătăt de noi pentru intrarea în Mafia europeană a însemnat distrugerea/înstrăinarea
economiei României? Că a însemnat pierderea suveranității noastre? Că a însemnat predarea
serviciilor de utilități publice către societăți occidentale care, ori fără investiții, ori cu investițiii
minime, au aliniat tarifele la cele din vest? Că a însemnat o sumedenie de nenorociri pe care nu
le mai reiau fiindcă am scris destul despre ele? Vasilica vrea oare răul celor de peste Prut?

Un articol pe tema integrării Moldovei în UE, apărut acum vreo doi ani și
jumătate: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/3405-parcursul-european-al-republicii-
moldova.html

https://www.justitiarul.ro/draga-vasilica/

Nu sînt misogin!

Să nu credeți că nu îmi dau seama că în articolele mele rareori se găsesc vorbe bune, și asta în
general cînd mă refer la patrioții care s-au dus (o armată întreagă aflată în ceruri) sau care mai
trăiesc (tot mai puțini).

Mă bucur pentru victoriile Simonei Halep și ale altor cîțiva sportivi pentru care se mai intonează
imnul României. Mă bucur pentru medaliile cîștigate de elevii români la olimpiadele
internaționale, mai ales în cazul celor (nu prea mulți) care declară că nu au de gînd să îți
părăsească țara.  Mă bucur să aflu că prin țară mai sînt elevi și tineri educați în spirit patriotic,
interesați de problemele României și care nu rămîn nepăsători la acestea.

Nu scriu despre acestea întrucît nu țin de foame și nu țin nici loc de economie națională. Nu scriu
despre ele întrucît cu o floare (sau chiar cîteva) nu se face primăvară – primăvara vine atunci
cînd întreaga grădină este plină de flori. Privesc obiectiv (și sper că lucid) situația României, fără
să am motive de optimism. Cei care văd în aceste excepții salvarea țării se înșeală amarnic.
România se scufundă de la o zi la alta tot mai mult în marasm, ceea ce se poate vedea și fără
ochelari.
Unii mă consideră defetist, mă acuză că demoralizez. Pe cine demoralizez? Pe cei care își petrec
viața la televizor? Eu vreau să deschid ochii celor apți de așa ceva ca să înțeleagă că fără luptă
țara nu poate fi salvată.

Am scris despre răul făcut omenirii în ultimele milenii de foarte mulți evrei – am fost considerat
antisemit.

Am criticat multe dintre „cuceririle” moderne care, în ciuda aparanțelor pozitive, fac de fapt rău
omenirii – am fost taxat drept un bătrîn care nu se poate adapta societății actuale.

Am demonstrat cum bisericile creștine nu fac altceva decît să încalce Evangheliile (pe care din
păcate, nu stă nimeni să le citească) iar de aici pedepsele necontenite care ne vin de la
Dumnezeu  – o haită întreagă s-a dezlănțuit împotriva mea numindu-mă eretic, papistaș,
protestant, sectant…

Am scris despre această creație a diavolului, impusă de UE, egalitatea de gen – am fost
considerat misogin.

Deci am aflat că sînt defetist, antisemit, omul cavernelor, sectant (sau altele), misogin.

                               *
O să scriu din nou despre așa-zisa egalitate de gen, impusă de UE, conform căreia indiferent de
competență, un număr de procente din Comisia Europeană și Parlamentul European, din
guvernele și parlamentele europene, trebuie să fie ocupate de femei. O să fiu nevoit să repet
unele lucruri pe care le-am mai scris.

Voi repeta faptul că există (așa cum au existat și în trecut) bărbați idioți aleși parlamentari sau
numiți miniștri – acesta nu este un argument pentru a numi sau alege și idioate pentru a conduce
Europa ori țările europene, în locul principalei lor meniri, de a aduce pe lume, a crește și a educa
copiii.

Voi repeta și faptul că eu, un bătrîn neadaptat timpurilor noi, încă văd femeia ca o ființă
sensibilă, cu aplicație spre lucruri migăloase, a cărei viață trebuie asigurată și apărată de bărbat.
Și cred că femeile cu capul pe umeri asta își doresc.

Îmi este foarte greu să asociez sensibilitatea, delicatețea, tandrețea în general specifice femeilor
cu politica, specifică bărbaților, ceea ce presupune minciună, corupție, crime, declanșarea de
războaie. Specific femeilor este aducerea pe lume de vieți noi, nu curmarea acestora.

Am scris că în Vechiul Testament, rolul femeilor era preponderant negativ, trădătoare (precum
curva Rahav, care și-a trădat în favoarea evreilor concetățenii din Ierihon, sau Dalila, care l-a
trădat pe Samson) sau criminale (precum reginele Isabela, Estera sau Iudita). Singura rază de
lumină feminină din Vechiul Testament este Ruth. Pentru prima dată, femeile apar exclusiv
pozitiv în Noul Testament, unde dovedesc o credință mai puternică decît chiar Apostolii.
Trec peste povestea altor femei celebre din antichitate, cărora le-am dedicat în trecut, un capitol
separat, iar din Evul Mediu amintesc faptul că pe tronurile Angliei, Imperiului Habsburgic sau
Imperiului Țarist au urcat femei-bărbat, care au ordonat crime sau au declanșat războaie (și
acesta este un capitol separat).

În secolul XX ascensiunea femeilor în politică a devenit un fenomen tot mai obișnuit. Ana
Pauker, Golda Meir, Indira Gandhi, Margaret Thatcher, Madeleine Albright, s-au remarcat în
general nu prin blîndețe și tandrețe, ci prin ordonarea de crime și de declanșarea de noi războaie
(faptul că trei din cinci au fost evreice nu înseamnă că aș fi antisemit – doar nu era să le falsific
biografia).

Iar în sec. XXI, care prefigurează moartea oficială a creștinismului, diavolul a impus egalitatea
de gen, promovarea femeilor în cele mai înalte funcții din Europa și țările membre. De ce era
nevoie în condițiile în care erau destui bărbați gata să trădeze? Fiindcă femeile (să nu se
considere jignite cititoarele) au o naivitate care le face să creadă că ce  li se spune este corect, că
așa trebuie, ele fac rău Europei sau propriei țări din convingere.

Singura femeie-bărbat din Europa acestui secol, eu o văd pe Angela Merkel, căreia nu îi pasă nici
de viața cetățenilor europeni și nici de viața propriilor concetățeni. Ea execută orbește și în
cunoștiință de cauză ordinele primite de mai sus de ea.

În rest, hai să vedem. Federica Maria Mogherini a condus din 2014 politica externă europeană.
Blondă, drăguță, purtătoare de tanga (nu o critic pentru asta, că doar nu îi cerea nimeni să poarte
budigăi pînă la genunchi), dar consider că în acest timp politica externă a UE a fost execrabilă.

Acum, în fruntea Comisiei Europene a fost aleasă Ursula Gertrud von der Leyen. Specialitățile
ei? Să nască (are 7 copii, ceea ce este bine), medicina și științele economice. Firesc, a fost
casnică pînă cînd s-a hotărît să intre în politică. Soțul ei, unul dintre bogătașii germani, a fost
mare contributor la campanile electorale ale CDU, astfel încît medicul Ursula, fără nici un fel de
experiență, a tot promovat pînă cînd a ajuns ministrul de război al Germaniei (timp de 5 ani și
jumătate), fiind considerată cel mai catastrofal astfel de ministru al țării. Tot fără nici un fel de
experiență, în curînd va conduce Europa – dar știe în cine să aibe încredere, de cine să asculte.

În fruntea Băncii Centrale Europene a fost numită Christine Lagarde, fosta președintă timp de 8
ani  a FMI (ea deja știe de mult cine sînt stăpînii de care trebuie să asculte). Asupra ei planează
multe acuzații de pe vremea în care făcea parte din guvernul francez.

Se pare că UE o dorește în continuare în fruntea anticorupției europene pe Laura Codruța Kovesi,

apărătoare dovedită a corupției externe la nivel înalt .  Eu nu spun că proasta asta este proastă,
spun doar că de mulți ani, și ea știe cine este stăpînul de care trebuie să asculte.

Nici în România promovarea politică a femeilor nu este o noutate. După Ana Pauker ne-am trezit
în anii ’80 cu Elena Ceaușescu prim-vice-premier, cu Aneta Spornic, Lina Ciobanu, Ana
Mureșan, Alexandrina Găinușe miniștri, cu Venerica Pătru prim-secretar la județul Vîlcea, cu
Elena Nae prim secretar la (cred) sectorul 6. De acestea îmi amintesc.
Încetul cu încetul femeile au pătruns și s-au înmulțit în parlament, dar au început să intre și în
guvern. Valul a fost sub Băsescu, cînd au ajuns ministrese Monica Macovei, Elena Udrea, Anca
Boagiu, Sulfina Barbu,  Monica Iacob Ridzi.

Și a venit momentul la care, acum vreo doi ani, poate la presiunile UE, s-a dat drumul la proaste
în Guvern și în administrația centrală.   Firesc, a început cu Vasilica. Nu comentez mai mult, vă
dau lista cu membrii cabinetelor conduse de ea:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Viorica_D%C4%83ncil%C4%83

Nu credeți că, de pildă și Ana Birchall, știe cine sînt stăpînii de care să asculte?

Într-un mod halucinant, Vasilica le-a numit (doar pentru scurt timp, din fericire) pe Mihaela
Triculescu (fostă contabilă de primărie comunală) șefă la ANAF și pe Adriana Cotel șefa la
CNAS. Am undeva o fotografie mai veche cu cele două, nu mai știu unde este și nici nu știu să o
postez. Dacă găsiți fotografia, veți vedea două tinere fufe parcă plecate la agățat pe linia de
centură! Două fufe ajunse demnitare ale statului român!

Dumnezeu a dat femeilor sarcini nobile, să perpetueze specia umană, să EDUCE copiii, fiindcă
cei 7 ani de acasă îi asigurau mamele, înainte de școală și de biserică. Dar amăgite de diavol,
multe femei au ajuns să sară dintr-un pat în altul pentru promovare politică, pentru bani.

„Biata” Elena Udrea, ca să poată devein mamă, a trebuit să abandoneze politica și să fugă din
țară!

Dar de fapt, eu plecasem de la altceva legat de egalitatea de gen (nu știu de ce nu se mai numește
egalitate de sex), și era să uit de la ce. În multe situații, în ultimul timp, citesc tot mai frecvent
articole semnate de femei care conțin vulgarități, care mie îmi par specific bărbaților. Dar, cine
știe, poate că anonimatul creat de internet permite afișarea unor texte semnate de bărbați care își
iau nume de femei. Îmi place să rămîn cu părerea mea idilică asupra femeilor.

https://www.justitiarul.ro/nu-sint-misogin/

Azi, doar despre femei

 

L-am simpatizat pe Ludovic Orban și am fost prieten cu el. Din păcate, ultimul lucru ca lumea pe
care l-a spus a fost acum mulți ani cînd a declarat un ceva deja cunoscut de mulți, că în politică
tinerele promovează țupăind dintr-un pat într-altul. A provocat cu această declarație un scandal
enorm, de parcă ar fi negat holocaustul.

Iată unul dintre motivele pentru care în România lucrurile merg prost.

Am postat următorul articol: Nu sînt misogin!

Citez din el doar atît  „Într-un mod halucinant, Vasilica le-a numit (doar pentru scurt timp, din
fericire) pe Mihaela Triculescu (fostă contabilă de primărie comunală) șefă la ANAF și pe
Adriana Cotel șefa la CNAS. Am undeva o fotografie mai veche cu cele două, nu mai știu unde
este și nici nu știu să o postez. Dacă găsiți fotografia, veți vedea două tinere fufe parcă plecate
la agățat pe linia de centură! Două fufe ajunse demnitare ale statului român!”.

Fotografia la care se face referire în textul citat mai sus, contestată ulterior de Adriana Cotel.
Acum vreo două zile a apărut un articol cu adevărat exploziv, care conține și o înregistrare
telefonică (nu știu cum a fost obținută!). Nu comentez nimic, veți vedea pe mîna cui ajung sute
de milioane de euro. (https://www.curentul.info/actualitate/audio-amantele-care-gestioneaza-
sute-de-milioane-de-euro-au-infectat-romania-fosta-nora-a-lui-vacaroiu-amanta-lui-orlando-
teodorovici-e-geloasa-pe-o-alta-fata-din-minister/)
Cîți ați auzit despre Andreea Ioana Lambru?  La 27 de ani, în  2012, a ajuns secretar general
adjunct la guvernul României, în 2014 a devenit secretar de stat, în 2017 președinte al
Consiliului de supraveghere la Hidroelectrica S.A și din nou secretar general adjunct la guvern.

Andreea Ioana Lambru

Mă jenez să îi dau venitul încasat de la Hidrotehnica. Mă jenez întrucît acel venit incredibil l-am
citit într-un articol pe care nu l-am mai găsit. În orice caz, după numire, prima măsură a fost să
dubleze indemnizațiile membrilor Consiliului (și, desigur, și al său).  În rest, fată săracă. Nu are
avere, doar un autoturism Peugeot. În declarația de avere de anul trecut, declara cîștiguri de
74.885 lei de la guvern, 58.251 lei indemnizație de la CIFGA. Suma primită indemnizație de la
Hidroelelectrica este blurată (sau ștearsă). O fi corect, domnule chestor? – vorba lui Băsescu.
(https://cdn.hidroelectrica.ro/cdn/declaratii_avere/LAMBRU_IOANA-ANDREEA_2018_2.pdf)
Inimă zburdalnică, zburdalnică a fost și ea, dintr-un pat într-altul.

A început cu răposatul Mihai Bălășescu, secretar general al PNL, ucis de socrul său. Încă există
pe youtube un interviu al lui Bălășescu în care povestește desfătarea pe care Ioana-Andreea (mai
cunoscută ca Oana) i-o provoca pe canapeaua din piele a lui Crin Antonescu,

Apoi, l-a preluat pe Radu Stroe: https://www.dcnews.ro/andreea-lambru-implicata-intr-un-

scandal-sexual_248762.html
Ziariștii se pare că nu știau prea multe, eu știu ceva în plus. Se vorbește de o posibilă legătură cu
un lider PNL de la Gorj. Nu este vorba de o posibilă legătură, ea chiar a avut o legătură cu Dian
Popescu, liderul liberalilor de la Gorj. Ceea ce a dus la ruperea legăturii cu Bălășoiu, după ce
acesta i-a surprins în casă. Și mai știu ceva, calitățile pentru care bărbații de la guvern o
apreciază, dar mă jenez să vorbesc despre asta.

Tînăra noastră însă nu avea prejudecăți politice, iată de pildă alte

informații: http://www.turnucustiri.ro/stiri-locale/7041-liviu-dragnea-aventuri-galante-cu-
andreea-lambru-pe-la-vilele-de-protocol-ale-guvernului
Elena Cătălina Ștefanescu este o alta amantă a lui Liviu Dragnea, care a trimis-o pe tînăra
vîlceană, devenită teleormăneancă, în parlamenul României la doar 24 de ani. Ajunsă în
parlament, a țupăit și ea din patul lui Dan Șova în cel al lui Vlad Cosma. Fată bună, dar fără
noroc, și nu a adus noroc nici iubiților – Dragnea, Șova și Cosma au ajuns inculpați. Acum,
lucrează la Bruxelles, consilieră la cabinetul unui europarlamentar, Chris Terheș.

Elena Cătălina Ștefanescu

La ministerul românilor de pretutindeni, secretar de stat este Lilla Boglarka Debelka. Cind am
auzit prima dată numele ei, am crezut că este negresă sau cel puțin măritată cu un negru. Mă
înșelasem crunt! Este o tînără româncă de origine maghiară, blondă, superbă. Eu am o înaltă
apreciere față de unguroaice, întrucît nu sînt șovin și am cunoscut mai multe.
 Lilla Boglarka Debelka
Ministru este Natalia Elena Intotero, tineră și frumușică și ea, femeie serioasă, măritată cu un
italian.

Femeie serioasă este și ministrul justiției Ana Birchall, soția britanicului Martyn Birchall. Eu nu
cred calomniile conform cărora ea era cea care în genunchi, îl supunea la perversiuni sexuale pe
Mircea Geoană. Între timp, filmulețul a dispărut de pe internet. Am prins-o în direct la TV (pe
atunci aveam cablu) și am auzit cu urechile mele cum a negat vehement, fiind foarte revoltată.
Cum să nu o crezi pe ministreasa justiției, chiar dacă pe atunci nu era pe acest post?

Ana Birchall cu Klaus Iohannis, sluga și stăpânul.

Acum vreo 10 ani, în „Codul lui Lucifer”, scriam  despre România: „O țară în care instituțiile
statului s-au transformat în bordeluri în care cîteodată se plătește, alteori nu – iar cînd se
plătește, se plătește de la bugetul statului.”
                                                             *
În urmă cu 3 ani și jumătate am postat acest text: Să ucidem pensionarii!
Era vorba despre o serie de evrei celebri care propuneau eutanasierea pensionarilor.

Iată însă că acestora li se alătură și o creștină, Christine Lagarde.

https://karensmithdotblog.wordpress.com/2018/02/09/christine-lagarde-batranii-traiesc-prea-
mult-si-este-un-risc-pentru-economia-globala-trebuie-facut-ceva/
Este mai tînără decît mine, dar după unele criterii poate fi considerată o babă – oricum, are vîrsta
de pensie (depinde de legislația din diferite țări). Și atunci mă întreb, ea nu se consideră o povară,
un risc pentru economia globală? Și atunci, dupa ce a fost directoarea Băncii Mondiale, la
aproape 64 de ani, în loc să ceară eutanasierea, a acceptat acum să devină președinta Băncii
Centrale Europene?

https://www.justitiarul.ro/azi-doar-despre-femei/

Mulțumesc, Vasilica!

De ce? O să vezi.

Vreau să încep prin a spune că eu știam că bătrînii sînt niște bunici buni și blînzi, care își țin pe
genunchi nepoții și îi alintă. Eu nu am nepoți de ținut pe genunchi, dar în acest an am realizat că
nu mai sînt bun și blînd, cum eram, ci am devenit rău. Am renunțat la proverbiala mea toleranță
și am rupt legătura cu mulți prieteni cărora le iertasem prea multe. Am scris articole tot mai
agresive. Am devenit intolerant, mă enervez prea des și prea repede.

Mulțumesc, Vasilica, te-ai ținut de cuvînt și mi-ai mărit de două ori pensia primită de la stat, de
la 262 de lei la 289 lei, iar apoi la 332 lei.

Știi tu oare că la 26 iunie 2019, taxa de concesiune la locul de veci de 6 m.p. a fost mărită de la
40lei/6 m.p. la 132 le i (3 m.p.)? adică de peste 6 ori per m.p.?
(http://accu.ro/wp-content/uploads/2019/07/Hotarare-modificare-tarife.pdf)

Stii tu oare că se numește tarif de întreținere, deși administația cimitirului nu întreține  nici un
mormînt, ci asigură doar paza, pază sub ochii căreia o parte a grilajului metalic de la intrarea, cu
poarta, la mormîntului familiei mele a fost furată?

Știi tu că preschimbarea actului de concesiune care înainte nu costa, trebuia doar un timbru
fiscal, indiferent de valoarea lui (putea fi cel mai ieftin), acum costă 68,27 lei?

Știi tu, copilă, că între rezolvarea problemelor Europei și sarmalele pe care le făceai noaptea
soțului, pîinea s-a scumpit de la 0,90 lei la 1,20 lei, adică cu o treime?  Știi că ai semnat mărirea
accizelor la țigări în decembrie și apoi de două ori în acest an, de fiecare dară cu 5 lei/cartușul, și
ai vrut să mai mărești încă o dată anul acesta, dar ai amînat la presiunea producătorilor de țigări
pentru la anul. Salamul țărănesc cu șunca și baclavele pe care le ador s-au scumpit anul acesta de
două ori. Fiindcă duc o viață foarte modestă, nu știu alte scumpiri

M-a ajutat Dumnezeu ca sîmbăta să primesc mîncare gatită, pîine, chifle și produse excelente de
patiserie. Pîinea este excepțională și în același timp foarte rezistentă și la cît de puțin mănînc eu
mă ține o săptămînă, astfel că scumpirea nu mă lovește – dar celelalte scumpiri mă afectează.

Draga mea, nu ai nici o vină, nici nu ai habar de asta, dar hai să-ți mai explic o năsărîmbă care se
întîmplă în timpul domniei tale.

Am povestit despre cum într-un moment în care eram foarte bolnav, am fost păcălit (acesta este
termenul) să semnez un contract nou cu Enel în urma căruia am fost furat pe rupte. Conform
noului contract, eu dădeam Enel-ului un mandat irevocabil –  probabil că mulți, fără pregătire
juridică, au căzut în această capcană. Mandatul este revocabil în cazul în care  mandatarul
provoacă pagube mandantului, ceea ce mi-a provocat Enel. Am revocat contractul, am încheiat
unul nou.

După cum știi, Enel (ca și CEZ) au concediat mii de cititori de contoare care încasau și banii
datorați. Astfel, s-a ajuns la situația în care fără să mi se citească consumul, eu neavînd aer
condiționat, frigider, mașină de spălat. TV și altele, mă facturau lunar cu 103 kW/h.

Culmea, dragă Vasilica, este faptul că în ziua de 31 aug. 2019 mi-au fost emise două facturi, una
de 0,10  lei și una de 0,02 lei! Dragă Vasilică, ăștia sînt nebuni? Eu nu am putere să-mi rezolv tot
mai multele probleme medicale, și ei vor să bat drumul să plătesc 12 bani, iar dacă nu îmi taie
curentul!

Azi am primit noua factură, din 6 sept. a.c., tot 103 kW/h. Conform lor, eu am un consum de
5.377 kW/h. Am rugat pe cineva să vină la mine,  pe 14 sept., să-mi citească contorul – aveam
5.117 kW/h. Deja m-au furat cu peste 250 kW/h.

Cînd vor trimite pe cineva să citească consumul, vor proceda la regularizare. Dar eu sînt în
pierdere, eu le dau în avans bani nedatorați, pe care ei ori îi investesc, ori îi bagă în depozite, dar
pentru care eu nu primesc dobîndă, iar cînd procedează la regularizare, deducerea este
devalorizată. Înțelegi asta, gospodina lui pește de Teleorman și de Bruxelles?       Desigur, există
posibilitatea anunțării consumului, dar pentru mine este un dublu impediment.

Pe de-o parte, eu nu mai am curaj să mă urc pe scaun ca să citesc contoarul. Cînd m-am hazardat
ultima dată, ridicînd al doilea picior, mi-au cedat ambii genunchi și m-am prăbușit pe gresie.

Pe de altă parte, așa cum am mai declarat, eu am rămas cantonat în sec. XX.

Dragă Vasilica îți mulțumesc și pentru faptul că mi-ai ridicat o piatră de pe suflet. Îmi părea rău
că nu voi avea puterea să mă duc la vot. Prin candidatura ta, m-ai convins că nu am de ce să mă
duc la vot.
Am citit un articol (nu mai știu unde, nu mai știu al cui). Autorul scria că dacă Liviu Pleșoianu ar
fi strîns semnăturile necesare pentru a candida, nu l-ar fi votat. Logica autorului mi s-a apărut
impecabilă – dacă ar fi strîns aceste semnături, însemna că și-a vîndut sufletul diavolului! Cum
or fi strîns semnăturile indepedenții? Iată o altă dramă a poporului român.

Am obosit.

Aș vrea să mai scriu despre curve, nu alea cu condicuță, fiindcă nu se mai poartă, alea cu cartea
de muncă la guvern și la instituțiile administrației centrale.

Să scriu despre uluitoarea declarație făcută de Christine Lagarde.

Dar nu mai am putere, rămîne, sper, pe mîine.

https://www.justitiarul.ro/multumesc-vasilica/

Curtezanele serviciilor secrete

   TEST DE CULTURĂ GENERALĂ

Alegerile au trecut așa că hai să vă supun unui test de cultură generală.

Cîte femei general erau în oastea lui Mihai Viteazul? Cum, nu știți? Vai, ce rușine! Nu era nici
una!

Cîte femei general au luptat la Cotul Donului? Cum, nu știți? Vai, ce rușine! Nu era nici una!

Cîte femei general sînt în serviciile secrete române? Stați liniștiți, nu este nici o capcană, nici eu
nu știu. Știu însă că de cînd s-a terminat epoca războaielor clasice și s-a instaurat egalitatea de
gen, la birouri foarte elegante și cu salarii foarte bune, au apărut tinerele.

Personal, nu am cunoscut nici una, dar intuiția îmi spune că la momentul promovării toate aveau
picioare lungi și foarte flexibile, sîni mari, rotunzi și tari, buze fiebinți, genunchii tociți (se pare
că în zilele noastre acestea sînt condițiile obligatorii pentru așa zisa promovare de gen) – nu neg
utilitatea lor socială, dar totuși tariful pe care îl percep de la bugetul de stat (nu de la beneficiar)
este exagerat de mare.

Mă uit la Anaconda. Nu știți cine este Anaconda? Anaconda este numele de cod pe care l-a
primit o genereleasă SRI (nu l-a primit de la instituție ci de subalterni).  Este generăleasa SRI
Elena Istode, pensionată în 2017 (uitați-vă ce pensionară încă bună de Playboy primeste de la
casa de pensii cred că vreo 20.000 de lei lunar – ce să fac, să o critic pe răposata mea mamă că
nu m–a făcut curvă deșteaptă?).
Citez din presă: „Este vorba despre Elena Istode, prima femeie general, în urma unui decret
semnat de Traian Băsescu. Cunoscută sub numele de cod Anaconda, aceasta a fost recrutată din
zona civilă in postul de secretară a unui centru sindical din Giurgiu și ulterior a ajuns să
conducă Direcția de Securitate Economică, pentru ca mai apoi să devină șefa acoperiților SRI in

presă și ANAF.”
Este ceva care mă face să cred că Traian Băsescu (și despre el știu mai mult decît se scrie) a
chemat-o la un interviu.
Acest renume, sau cognomen (că nu pot să îi spun poreclă) l-a dobîndit încă de cînd a intrat în
sistem, adică de cînd a ajuns la școala SRI de la Grădiștea.

Fac o paranteză. Știați că atunci cînd s-a construit la Grădiștea hotelul SRI, însuși directorul
instituției, agentul KGB Virgil Măgureanu, s-a dus să aleagă gresia și faianța? Avea un interes,
întrucît pe banii SRI el a cumpărat gresia și faianța folosită și pentru enorma lui vilă de la
Giurtelecu Hododului. Îmi pare rău că bunul meu prieten Samoilă (Ilă) Joarză, procuror militar,
general de justiție, un om foarte corect înainte de 1989 (Dumnezeu să îl ierte), nu a văzut nimic
în neregulă cu cheltuielile pentru această vilă. Nici măcar cine a suportat chetuielile pentru zidul
înalt care împrejmuia enorma proprietate –  a fost munca patriotică și contribuția (tot patriotică) a
unor oameni de afaceri din zonă.
Se pare că Anaconda a fost trecută în rezervă din cauza concediilor petrecute pe un iaht în
Mediterană cu infractorul Cristian Rizea, fost deputat PSD condamnat definitiv la 4 ani şi 8
luni de închisoare – acum fugit din țară – și soția lui, fostă colegă! Elena Istode adora vacanțele
la Cannes și Monaco (Valer Marian are multe de povestit pe marginea Anacondei).

Generalul Elena Istode (Anaconda) încadrată de infractorul fugar Cristian Rizea și soția acestuia.
Anaconda a fost trecută în rezervă prin același decret cu alte două generălese SRI, Mariana
Morgoș și Emilia Cristina Posaștiuc.
În orice caz, din pozele pe care le-a expus, din punct de vedere fizic nu pot să îi aduc nici o
critică.

Trec la un grad inferior, coloneleasa SPP și apoi STS Daniela Iuliana Tobă, care avea, nu știu
de ce, numele de Cicciolina de România.

Soția ofițerului MApN Francisc Tobă care în zilele revoluției  alegea în spitalele din Sibiu cine
merită să trăiască și care merită să moară. A ajuns între 1992-1996 deputat PDSR de Sibiu.
[Nota redacției „Justițiarul”: „ …Şi celuilalt serviciu secret preluat de Armată la «revoluţie»,
STS-ul (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale), i-a fost legiferată activitatea tot de un prieten al
lui Emil Străinu, de Francisc Tobă, bun prieten la rândul lui cu Virgil Măgureanu şi cu toţi
conspiratorii din decembrie 1989, după ce la data de 22 decembrie 1989 (zi în a cărei noapte au
fost lichidaţi la MApN ofiţerii Usla), gaşca «revoluţionară» kaghebisto-fesenistă a înfiinţat aşa-
zisul «Consiliu Militar Superior», ce avea în subordine, declarativ, Armata, ministerul de
Interne, Securitatea şi Procuratura Militară, iar Măgureanu transmitea, în numele acestui
consiliu militar, «diferite directive» către unităţile din teritoriu ale sus-numitelor instituţii de
stat, găsind destui amatori-aventurieri care să se subordoneze în numele «revoluţiei» şi care s-
au pretat astfel la crimele necesare confiscării puterii. Tobă, care reprezenta Direcţia Generală
de Înzestrare a Armatei la Sibiu, împreună cu militarii pe care şi i-a subordonat, a sechestrat
aproape 600 de persoane, printre care şi comandanţii Securităţii şi Miliţiei Sibiu, pe care i-a şi
schingiuit. Procurorii militari din Dosarul Revoluţiei au arătat că Tobă e implicat în distrugerea
a 96 de imobile, în uciderea a 93 de persoane şi rănirea altor 218. El a comis toate aceste
isprăvi împreună cu locotenent-colonelul (pe atunci) Aurel Dragomir – şeful garnizoanei şi al
şcolii militare din Sibiu – îşi ţinuseră prizonierii, la Sibiu, în bazinul de înot al UM 01512. (…)
Unul din vehiculele intereselor acestui grup de militari, printre care se află şi Francisc Tobă,
este organizaţia de tip societate secretă Semper Fidelis, care, împreună cu generalul Emil
Străinu, şi-au dovedit toată cordialitatea faţă de generalul rus Fonareff, devenit între timp un
vestit «paranormal» mondial, în timp ce Străinu mai degrabă unul local.
Cei circa 150 de militari de la Semper Fidelis, de care s-a lipit şi Virgil Măgureanu, dovedesc
un viu interes şi atracţie faţă de masonerie, de noua ordine mondială, de ordinele iniţiatice
globale şi de spionajul internaţional.”] (Dezvăluiri șocante despre păpușarii evenimentelor
din decembrie 1989: De la Dimitri Fonareff la agentura sovietică din Armată şi ofiţerul
Emil Străinu)
A săvîrșit acte de trădare, nu intru în amănunte, ofer doar două linkuri (din mai
multe):http://semperusfidelus.blogspot.com/
http://rustraiandaniel.blogspot.com/2010/07/in-atentia-serviciului-de.html

S-a făcut plîngere penală împotriva numitei Daniela Iuliana Tobă, dar un procuror (despre care
se scrie că îi era rudă) a închis dosarul. Informațiile pe care le trimitea prin mail, după ce
spărsese unele conturi (deci se pricepe și la altceva!) plecau în general în SUA și Israel.
Dacă s-ar întîmpla ca o femeie să mă oprească pe stradă (desigur că nu se va întîmpla!) să îmi
spună că în ultimii ani a fost demnitară, m-aș uita în primul rînd la genunchii ei (iar dacă ar purta
pantaloni, i-aș cere să-i dea jos în stradă) .

Nu insist pe tema asta pentru a nu fi catalogat drept misogin sau sexist, dar milioanele de femei
cinstite și muncitoare din România nu simt nevoia de a se revolta?

O pleiadă de curve proaste, plătite regește, numai fiindcă se pricep să fac sex oral șefilor?

https://www.justitiarul.ro/curtezanele-serviciilor-secrete/

PROMOVAREA FEMEILOR IN POLITICĂ -

ESENȚIALĂ PENTRU PROGRAMUL DE DISTRUGERE A OMENIRII

 Am scris, chiar mult, despre calitățile și meritele femeilor, dar și despre limitele și
defectele lor. Dacă femeile pot aduce pe lume copii iar bărbații nu, este evident că între cele sexe
(care înțeleg că acum se numesc genuri, ca în gramatică) există diferențe. Am scris că
feminismul este cel mai mare dușman al feminității, că Dumnezeu (în care eu cred) a dat femeii
calități legate de migală, de răbdare, de sensibilitate iar nu de crimă. Am scris că femeia nu este
făcută pentru a deveni anchetator (lipsindu-i prin natura ei calitățile necesare), de ministru de
război, de interne sau de externe.
În “Codul lui Lucifer” (în ediția a V-a se află la pag. 114-115) scriam:

“Educaţia creştină s-a format în primul rînd în familie, de către mame, şi doar apoi la biserică ori
şcoală. Rupeţi mamele de copiii lor - sprijiniţi sufragetele, sprijiniţi organizaţiile feministe,
vorbiţi de egalitatea şanselor între femei şi bărbaţi. Insuflaţi femeilor dorinţa de promovare
socială ori chiar politică, determinaţi-le să-şi uite casa şi familia pentru o carieră sau pur şi
simplu pentru plăceri găsite în afara casei.
Astfel, femeile nu vor mai avea timp nici să citească Biblia şi nici să-şi crească copiii în spiritul
creştinismului, care le va ajunge străin în primul rînd lor. Mai mult decît atît: în dorinţa de
promovare, vor uita de soţi şi vor preacurvi cu toată convingerea, convinse că este dreptul lor. Să
uite ce li s-a spus în scripturi. (44)
Lăsaţi fetiţele să nască la 10-12 ani; vor abandona copiii în grija mamelor lor, care, la rîndul lor,
şi ele au născut la 15-16 ani şi, neştiind să-şi crească copiii, i-au lăsat în grija propriilor mame.
Astfel, în scurt timp, în cel mult două generaţii, nimeni nu va mai şti să crească şi să educe copiii
- aceştia vor fi cu toţii ai mei. Tinerele care nu au o familie care să le crească pruncii îi vor vinde
ori îi vor abandona, îi vor ucide ori vor avorta înaintea naşterii - prin aceste păcate, vor fi
cîştigate de mine. Vedeţi că mai sînt cîteva ţări catolice care nu permit avortul - mişcările voastre
pentru drepturile omului să protesteze public, presa voastră să le sprijine, parlamentarii puşi de
voi să legalizeze acest păcat.(45)
Dacă totuşi se vor naşte, găsiţi pretexte să smulgeţi copiii de mici din familiile lor şi daţi-i în
grija instituţiilor de stat, în care nimeni nu se va ocupa de educaţia lor.”

Iar în nota de subsol 44 scriam:

“44. Timotei I, 2.11-12: „Femeia să înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii
nici să înveţe pe altul, nici să stăpînească pe bărbat, ci să stea liniştită”. Privind femeile care au
ajuns în vîrful politicii în lume făcînd să se vorbească despre ele, acestea, aidoma femeilor din
Vechiul Testament, s-au remarcat în special prin crime, prin corupţie sau, în cazul României
ultimelor decenii (şi nu numai României), prin multă prostie.
Dacă Dumnezeu i-a dat bărbatului să-şi apere familia şi să-i asigure cele necesare traiului, femeii
i-a hărăzit în schimb cel mai important rol din lume: să dea naştere copiilor, să-i crească şi să-i
educe. A înzestrat-o cu sensibilitate şi gingăşie, i-a lăsat treburi care necesită migală, răbdare şi
îndemînare. Dar Lucifer le face pe multe dintre ele să renunţe la toate aceste haruri în schimbul
trufiei de a conduce lumea. Şi am ajuns să trăim timpurile în care, în ţări creştine, avem femei
ministru de război! Feminismul a ajuns cel mai mare duşman al feminităţii.
Prima femeie din lume ministru de război a fost, în 1960, în Ceylon (actualmente Sri Lanka)
Sirimavo Bandaranaike (care era şi prim-ministru), dar exemplul a fost preluat imediat de ţările
creştine, iar după 1990 efectiv a explodat.
În cea mai recentă statistică pe care am făcut-o (în anul 2017), scriam: “...în prezent există pe
toate continentele 57 de state în care au ocupat (sau ocupă şi în prezent) acest fotoliu 82 de femei
cu un total de 90 de mandate. Înainte de 1990, au fost doar 4 astfel de state (3 în Asia şi unul în
America centrală), dar după 1990, o dată cu impunerea feminismului, a egalităţii de şanse, a
egalităţii de gen, etc. s-au alăturat acestora alte 53 (dintre care 20 în Europa). Astăzi, în 16 ţări,
ministru de război în exerciţiu este cîte o femeie. Halucinant pare (cel puţin pentru mine) situaţia
fostei ministru de război din Germania între 20132019, în prezent preşedinta Comisiei Europene,
Ursula Gertrud von der Leyen (ns. 1958, fiica unui proeminent politician german şi european,
nepoata unui prosper om de afaceri). Halucinant pe de-o parte pentru că această doamnă, care are
pregătire de medic (adică teoretic pregătită pentru a salva vieţi) şi care a adus pe lume 7 copii,
astăzi îşi trimite armata să ucidă musulmani în ţările pe care Israelul le consideră inamice, şi pe
care, ca atare SUA şi OTAN le invadează sub pretexte tot mai puerile. Dar mai halucinant este
modul în care persoane fără nici o pregătire de specialitate ajung miniştri în statele UE: Ursula
von der Leyen urmează între anii 1977-1987 cursurile a 4 instituţii de învăţămînt superior
economic şi medical, între anii 1987-1999 dă naştere la 7 copii pe care se presupune că i-a
crescut şi educat, după ultima naştere intră în politică şi, dintr-odată, în anul 2003, devine
ministru! Iar de atunci este numai ministru, conducînd succesiv 4 ministere dintre care ultimul,
din anul 2013, ministerul de război!
O situaţie asemănătoare întîlnim şi la ministerele de interne. La acelaşi moment, situaţia era
următoarea: “Prima a fost în China, în 1959. Apoi fenomenul s-a repetat în avalanşă, ca şi în
cazul precedent. Femei care să conducă poliţia au ajuns ministru în 69 de ţări (77 de femei
ministru cu un total de 81 de mandate). În prezent, în 20 de state, femeile sînt ministru de interne
în exerciţiu. 18 ţări europene (inclusiv România) s-au conformat noii directive.“
Nu m-au preocupat originile feminismului, dar verificînd diferite biografii, am constatat că de
pildă, în Belgia, promotorul acestui curent, a fost ... un bărbat - evreul Louis Frank (1864-1917)!
Lucifer are nevoie astăzi de cît mai multe femei care să conducă lumea - de ce? Pentru că prin
firea lor mult mai sensibilă şi, de ce să nu recunoaştem, mult mai naivă, pot fi uşor manipulate.
Slugile satanei susţin că o reală democraţie presupune ca în parlamente şi în guverne femeile să
fie reprezentate proporţional, conform ponderii lor în cadrul populaţiei fiecărei ţări, adică mai
mult de jumătate. Dar mă întreb eu, atunci de ce nu cer să fie reprezentate proporţional şi în
subteranul minelor, ca docher sau hamal sau ambulanţier la morgă? Niciodată şi nicăieri nu veţi
găsi în subteranul minelor femeie miner, dar nici evreu miner. Acolo, este într-adevăr muncă
grea şi riscantă.”

În 2016 publicam pe site-ul ioncoja.ro articolul “DRUMUL EUROPEAN SPRE

MATRIARHAT” (cu supratitlul Femeia mamă, femeia lider, femeia prim ministru… Cum
arată femeia femeie?) iar în Justițiarul am publicat în 2017 un număr de 4 episoade sub titlul  
HAI, ÎNJURAȚI-MĂ! (și supratitlul Femeia, de la mama dătătoare de viață la ministru de
război!) precum și, în 2019, articolul “Nu sînt misogin!”.
Am scris, am repetat și repet în continuare – pentru a-și realize programul de distrugere a
omenirii, Lucifer are nevoie de cît mai multe femei în conducerea statelor creștine. Fiindcă sînt
influențabile, naive și bune executante ale ordinelor primite.
Trăim timpuri decisive în războiul dintre bine și rău (iar binele nu, nu este reprezentat de
NATO), timpuri în care este posibil un război nuclear. Și cine agită cel mai mult cîinii
războiului?
În SUA senilul Joe Biden (fiul său cel mare, răposatul Beau, a fost căsătorit cu evreica
Hallie Oliver care după decesul soțului s-a încurcat un timp cu următorul fiu, Hunter, coruptul și
perversul familiei, care este în prezent căsătorit cu evreica Melissa Cohen iar fiica Ashley este
căsătorită cu evreul Howard David Krein - https://www.thejc.com/news/world/joe-biden-s-very-
jewish-family-1.508420), vicepreședinta Kamala Devi Harris, pe care nu numai presa trumpistă
o acuză de imbecilitate, este soția evreului Douglas Craig Emhoff și secretarul de stat, evreul
Anthony Blinken.
Un rol la fel de important, dar și mai murdar (prin serviciile de informații și prin presă) în
susținerea nazismului ucrainean, urmărind declanșarea războiului nuclear, îl are Marea Britanie.
Boris Johnson (are un sînge foarte amestecat, inclusiv de evrei ruși) a fost permanent un partizan
al războiului și un adversar al pacii în Ucraina. S-ar putea ca în urma recentelor alegeri care
urmează, locul său să fie luat de Mary Elizabeth (Liz) Truss, ministru de externe, o femeie de o
prostie incredibilă. Eu, ca om simplu și fără răspunderi, mi-aș fi putut permite gafa geografică pe
care a făcut-o la Moscova, dar ea, ca ministru de externe, nu-și putea permite. Iar în ultima
săptămînă, pe lîngă faptul că nu știe dacă Macron îi este aliat sau nu, a declarat că ea ar apăsa
butonul nuclear, adică ar declanșa războiul atomic!
Al treilea stat mare dușman al Rusiei este Polonia – în cazul ei, nu este vorba nici de
influență a evreilor și nici a femeilor. Este vorba de suferințe îndelungate suferite timp de secole
de polonezi din partea țarismului sau a bolșevicilor, așa că nu are rost să comentez.
În timp ce Olaf Scholz, gîndindu-se la interesele țarii sale și ale cetățenilor germani, are o
poziție rezervată, ministreasa germană de externe, Annalena Baerbock, tocmai ce a anunțat:
“Sprijinim militar și financiar Ucraina cât timp va fi nevoie. Punct.”

Două femei, Eva Magdalena Andersson (prim ministru al Suediei) și Sanna Mirella
Marin (prim ministru al Finlandei, tînăra amatoare de chefuri, dans și băuturi alcoolice – nimic
condamnabil dacă nu ar fi vrut să intre și în politică), “speriate de bombe”, s-au grăbit să ceară
aderarea (fără nici un referendum) țărilor lor la NATO. Eu sînt absolut sigur că în nici un
moment Rusia nu s-ar fi gîndit să le atace, nu avea nici un motiv. Dar cei care le-au pus în
fruntea guvernelor, le-au convins că sînt în pericol și ele, în naivitatea lor, au și crezut.

Trei prim ministrese (aceeași Sanna Mirella Marin, Kaja Kallas a Estoniei, Ingrida
Simonyte a Lituaniei) și un “fătălău” (Arturs Krisjanis Karin al Letoniei – nu stau să explic de ce
l-am caracterizat așa, dar ca simț politic nu pare bărbat) au cerut un abuz incredibil: pretinsa
lume democrată să refuze vizele de intrare în țară pentru toți cetățenii ruși! Am început un articol
pe tema asta, fiindcă sînt foarte multe de comentat, așa că nu spun mai mult.

După cum vedeți, partizanii războiului sînt evrei sau femei.

Naivitatea femeilor impuse la conducere, împinge la distrugerea omenirii.

Ieri, Republica Moldova aniversa 31 de ani de independență. Serba în anul în care Maia
Sandu, tot fără referendum, renunța la independență și cerea aderarea la unealta diavolului, UE.
Maia Sandu a făcut studii în SUA. Degeaba atrag atenția, nu repetați greșelile trecutului, nu
puneți în fruntea țării oameni cu studii în occident, fiindcă se întorc racolați de serviciile străine,
așa cum se întorceau racolați de KGB românii trimiși la studii la Moscova.

Degeaba scriu. Carțile mele sînt refuzate de edituri, cele tipărite în regie proprie sînt
refuzate de librării, articolele mele nu mai sînt publicate. Dar eu continui să scriu, strîngîndu-mi
articolele în cărți pe care le postez – desigur, cînd mă voi stinge, vor fi șterse, așa cum s-a
întîmplat deja cu unele cărți ale lui Garaudy.

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/promovarea-femeilor-in-politica-este-esentiala-
pentru-programul-de-distrugere-a-omenirii