FIZICĂ

Doamna Ministru….Doamna Ministru,

- vă rog frumos să vă apropiați! Nu aș vrea să vorbesc prea tare și să supăr pe cineva, dar am auzit
că au început raziile...nu, nu raziile acelea prin căminele studențești, raziile prin casele
profesorilor.
- Cum? Dacă mi-e frică? Nu, nu mi-e frică. Doar mi-am cumpărat tablă cu flipchart ca să fiu
pregătită. A costat doar 270 de lei. Elevii s-au plâns că nu se vede clar ce scriu pe tablă (laptopul
de la școală nu are cameră profi, știți), dar e ok....o țin de decor în spatele meu, să dea bine la
razie...pardon, la inspecție. Dar să știți că sunt mai pregătită ca oricând...mi-am comandat o tabletă
grafică, la matematică e musai. Dacă a fost scumpă? Nu, nu a fost scumpă...mi-am luat cu display
ca să fie de calitate actul de predare, doar asta se verifică la inspecție, nu? Calitatea actului
didactic... sper doar să o pot folosi, că pentru decor, e cam mică.
- Doamna Ministru, știți de ce vă deranjez eu acum? Eu vreau să fiu pregătită pentru inspecția asta
online și eu am câteva întrebări la care nu găsesc răspuns. Recunosc că nu am reușit să găsesc
filmulețul acela din septembrie în care ne-ați făcut o demonstrație despre cum trebuie să ne ținem
orele online și adevărul este că am ratat și cursul acela “oficial” de formare al cadrelor didactice
despre învățare hibridă și predare exclusiv online. Da, știu, am urmărit și eu o grămadă de
webinare/webinarii (îmi cer scuze, dar nu știu cum e corect, că nu e de-al nostru, din Dex) pe
Internet despre instrumente și platforme online, dar am auzit că acestea au fost “vrăjeală” pe lângă
cursul acela în care ne-ați prezentat profesorilor de matematică instrumentele și platformele care
au editor de formule matematice, în care ne-ați prezentat cum scriem cu mouse-ul într-un
whiteboard (cum desenez eu piramida frumos să înțeleagă și Gigel ce înseamnă unghi diedru, știți
dumneavoastră ce vreau să spun)... da, nu poți, asta ziceam și eu...cursul acela în care ne-ați
explicat care e soluția optimă pentru testarea online...vedeți dumneavoastră...mie de-asta mi-e
puțin, puțin teamă...mă întreabă domnii inspectori de ce nu am respectat recomandările și modelul
dumneavoastră și mi-e jenă să recunosc că le-am ratat.
- Dar Doamna Ministru, eu mai am o problemă. Vedeți dumneavoastră, în aceste zile cumplite în
care sistemul de învățământ e greu încercat, noi, cadrele didactice, observăm că părinții își fac
datoria morală de a-și sprijini copiii....da, ați auzit bine...îi observăm, adică îi vedem pe bune, pe
monitoare (dar doar în cazul unor copii cu camera pornită, că nu toți au camerele pornite...asta e
altă problemă. O punctez mai jos...). Și mai mult de atât, nu doar că îi observăm dar sunt
participanți activi în actul de predare-învățare-evaluare, în calitate de beneficiari direcți. Adică au
înțeles și ei faptul că în online nu există bariere și că trebuie să fim uniți și deschiși în această
perioadă și vin cu tot felul de întrebări, sesizări, propuneri. E “fain” așa, dar sunt tristă că eu nu
sunt un părinte model. Eu nu pot sta lângă copiii mei când sunt la ore. Eu nu pot să îi sprijin...se
descurcă singuri, adică pe puterile lor, cum s-ar zice. Eu nu pot suna învățătoarele să le spun: “Dar
singură a făcut testul. Am stat lângă ea...”.
- Doamna Ministru, sfătuiți-mă, vă rog, ce să fac în cazul unui copil care nu are camera pornită și
care susține că e defectă? Cât am voie să insist să își deschidă camera? Sau să îl las în pace? Am
încercat și așa...dar copiii de azi sunt deștepți și iuți....și își închid și ei camera și zic că nu le
merge. La inspecție, cât din vină va fi a mea dacă o parte din elevi au camerele închise?
- Doamna Ministru, dacă un elev îmi spune că nu a putut intra la oră pentru că nu îi merge
Internetul să îl cred pe cuvânt? Sau să îl trec absent? Poate se iau și alții după el...mă gândesc...
- Doamna Ministru, eu vă invidiez...sincer. Adică, eu sunt o simplă profesoară de matematică,
dirigintă la o clasă de a VIII-a, am doar 5 clase (două de a VIII-a și una de a XII-a, cu examene de
Evaluare Națională și Bacalaureat), 23 de ore pe săptămână și simt...așa, că parcă nu îmi ajunge
timpul să le fac pe toate...și dumneavoastră sunteți și dirigintă și Ministru...că tot veni vorba, ați
reușit să centralizați toate declarațiile semnate de părinți/elevi că nu vor filma orele? Bănuiesc că
cererile pentru tablete, declarațiile că nu instalează nimic pe tabletă, cardurile de transport în
comun, bursele, astea sunt bifate deja, nu? Dar ați reușit să realizați activitățile din Programul de
orientare școlară și profesională împreună cu elevii? Dar lectoratul cu părinții? Ah, așa e,
uitasem...dumneavoastră nu sunteți dirigintă la clasa a VIII-a, ci la a V-a. Dar statistica aceea cu
câți elevi sunt fete, câți băieți, câți sunt ortodocși, câți catolici, etc, cine ce limbă studiază, câți au
părinți în străinătate, etc...asta e gata, da? Dar fișa de prezență o completați, da? Pe discipline, așa
cum se cere...ca la carte...
- Doamna Ministru, dar la vreun proiect educațional participați? Da, e greu...necesită mult timp,
trebuie motivați și mobilizați elevii, eu tocmai am terminat de centralizat declarațiile părinților că
sunt de acord să apară copiii în prezentarea proiectului pe site și pe Facebook. Dar, da, au
recunoscut și copiii că a fost o întâlnire reușită cu partenerii noștri de peste Prut și că va fi o
colaborare fructuoasă. Cum se numește proiectul? - “Motive geometrice în arta populară” – da,
încercăm cum putem să-i atragem pe copii și să le arătăm că matematica nu e marele bau-bau al
disciplinelor. Facem asta, în așteptarea noii programe...cum care? Noua programa pe care o
adaptați pentru acest an...pentru clasa a VIII-a...păi cum am fi putut preda aceeași materie ca și
anii trecuți, plus recapitularea semestrului al II-lea din clasa a VII-a, într-un număr mai mic de
ore...că doar ora e de 45 de minute, nu? și predarea e online, adică merge mai anevoie...Cum? Nu?
Nu se schimbă programa? E toată materia? Și ați schimbat și modelul testului? Tocmai acum? Dar
cu ce v-au greșit acești copii, Doamnă, de îi nenorociți în halul acesta?
- Doamna Ministru, dar pregătire suplimentară pentru examenele naționale faceți, da? ședințe de 2
ore pe săptămână, din timpul dumneavoastră, da?
- Știți că mai pregătim fișe cu lecțiile sau fișe de lucru (pregăteam și când eram în hibrid, pentru
cei de acasă...că școala prin camera web...era o poveste...am aflat că e o poveste urâtă) în caz că
ceva nu merge...pică Internetul, nu merge partajarea filmulețului, nu se aude sonorul filmulețului,
nu îi auzim pe elevi, nu ne aud ei...adică e planul B, cum ar veni, just in case, că doar are și
Internetul acesta limitele lui.
- Doamna Ministru, promit că e ultima întrebare...interesează pe cineva și munca din spatele
acestor ore online sau doar dacă dăm bine pe sticlă?
- Ah, îmi pare rău că nu mă țin de cuvânt, dar nu pot încheia fără să vă mulțumesc. În primul rând
vă mulțumesc pentru că ne dați șansa în fiecare an, suplinitorilor, să participăm la examenul așa-
zis de Titularizare (eu l-aș redenumi în examen de Suplinire) și că an de an ne puneți la îndoială
competențele deja demonstrate în anii anteriori. În al doilea rând, vă mulțumesc pentru că, după
15 ani de predare în învățământul universitar, m-am trezit că, în învățământul preuniversitar,
acești ani nu valorează nimic în ceea ce privește vechimea la catedră. Dar cei care predau,
Doamnă, în universități, unde predau? La volan? La ghișeu? La casa de marcat? La terasă? Și asta
chiar e ultima întrebare:
- Doamna Ministru, și în București sistemul e la fel de putred ca și pe la noi? Și pe acolo
profesorii sunt la fel de (ne)mulțumiți ca și pe aici?

INFORMAȚIE de CULTURĂ GENERALĂ PENTRU TOTI UNGURII CARE

STRIGĂ CĂ ARDEALUL E AL LOR, DAR NU'ȘI CUNOSC ISTORIA !!!

Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 -
FIUL lui Iancu de Hunedoara) :
ELISABETA SĂLĂJAN !!!
DRAGI CONCETĂȚENI MAGHIARI
PÎNĂ DE CURÎND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''.
AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE
ISTORIE ! ! !
Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după
regele Ștefan (la 1300).
Din 1300, pînă în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii''
minoritari în Panonia.
Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice
venite în Panonia:
1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul),
2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era
tribul maghiarilor) și
3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvîntul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s'a
format în rumînă verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles".
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle și TOKES!!!
Este scornită de minţile înfierbîntate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!
Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar
oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mîine, într'un birou, în urma unor intrigi şi
aranjamente de culise.
Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr'un eveniment de anvergură.
Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s'a ajuns la constituirea Rumîniei Mari, proces
care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de rumîni!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?!
Unde a fost jertfa ungurească atunci cînd, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală,
Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază Rumînia cu atîta pasiune, faptul ruşinos, penibil,
jenant, de care ne'am ferit să facem caz, că în armata care i'a alungat pe otomani din Budapesta şi
din Ungaria, nu a existat nici un combatant ungur!
Repet:
Cînd turcii, care transformaseră Ungaria în paşalîc, au fost alungaţi de armatele unei puteri
europene, creştine, în acea armată nu a fost nici un ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria,
liberatea sau demnitatea maghiară!
Nici unul!
La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s'a înregistrat nici un moment
de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică
comparabilă cu a principatelor rumîneşti, între care includ şi Transilvania.
Nu întîmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într'o jumătate de mileniu!
Asta pînă la Mohaci, în 1527, cînd statul ungar dispare.
Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe!
De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?
Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi
Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gîndite împreună!
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Rumînească,
fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între
cel calomniat şi calomniator!
Foarte uşor şi la îndemîna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult
mai prezentă la liderii maghiari, decît la cei care ne'au condus şi reprezentat pe noi!
S'o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rînd: momentele în care să'ţi fie ruşine de tine că
eşti maghiar sînt mult mai numeroase şi mai jenante decît cele care i'ar îndreptăţi cît de cît pe
rumîni să trăiască acest sentiment dureros.
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti
şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi'au făcut o meserie din a calomnia
tot ce este rumînesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei
în preajma zilei de 1 Decembrie:
Cîţi sînt rumînii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi cîţi sunt maghiarii care au marcat istoria
pentru rumîni?
Cîţi sînt rumînii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi cîţi sînt
maghiarii cu nume rumînizat?.
Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun!
Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborîm la nivelul cerebral al celor care ne agresează,
agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!
Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o
dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care sîntem obligaţi să participăm, oricît
de neserioasă ni se pare nouă, rumînilor.
Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a rumînilor care împodobesc Pantheonul
unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s'au născut cei doi mari
matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.
Am prieten un istoric din Sibiu, care mi'a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era
rumîn, că tot satul Buia era rumînesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un
binecunoscut nume de botez tipic rumînesc, larg răspîndit la rumînii din Ardeal, din Maramureş!
Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să'şi susţină ipoteza, adevărul!
Să'l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr,
întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să'l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebîndu'ne cîţi ucrainieni, ruşi,
bulgari, sîrbi sau greci au scris pagini de istorie rumînească, şi cîţi rumîni i'au fericit pe vecinii
noştri şi ar binemerita nu numai un cuvînt de recunoştinţă din partea acestora!
Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să
înceteze prigoana împotriva celor ce simt rumîneşte şi se consideră rumîni!
Oare cît vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea rumînilor fără a face auzit măcar protestul
nostru, al rumînilor din Rumînia, care nu riscăm nimic demascînd neruşinarea guvernanţilor
vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa rumînilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamîndu'i pe rumîni în toate felurile, să le reamintim: la
Trianon, în 1920, s'a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la
Mohaci.
Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar.
De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul
ungar era, pentru prima oară, un stat naţional!
Zicem unguri ca cetățeni vorbitori de limbă maghiară, dar pînă și aceștia aveau printre strămoși
etnici rumîni, germani, sîrbi, slovaci evrei și alte peste 30 de etnii.
Comunitatea internaţională le'a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la
Trianon, s'a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!
Care e logica acestor resentimente?
Cum puteţi deplînge la nesfîrşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?!
Nicidecum maghiarimii!
Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!
Pînă la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a
turcilor, ba a austriecilor.
Abia după Trianon, ungurii s'au trezit fără stăpîn, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi
dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de
atunci, a liderilor de la Budapesta?
Care a fost primul lor gînd de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima
oară după 400 de ani?
Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria!
Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i'au propus
regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la Rumînia, într'un stat dualist,
după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!
Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism rumîno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea
mare a politicienilor maghiari!.
Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le'a fost teamă de riscurile şi
provocările la care te supune suveranitatea.
S'au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi!
Nu ştiau încotro s'o apuce!
Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri cînd au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s'au trezit şi ei
dintr'odată neasistaţi şi s'au întors pe capul boierului rumîn să afle cu ce l'au supărat şi să ceară să
rămînă mai departe sub pulpana sa!
Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este rumînesc atunci cînd au venit la
Bucureşti cu căciula în mînă cerşindu'ne întovărăşirea?!
Unde era dorul de libertate şi neatîrnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor
maghiari?!.
Prin ce impuneau rumînii în faţa vecinilor maghiari ?
Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o
continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul rumîn.
Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s'au învrednicit de o asemena performanţă
politică!
Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atît la nivelul domnilor, cît şi la nivelul omului de rînd de
la talpa Ţării!
Nu întîmplător rumînii se numără şi printre cele numai cîteva popoare din
Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s'au petrecut lucrurile după Trianon!
A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii rumîni, ca nişte
veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne'am
abţinut să'l popularizăm, să'l mediatizăm şi să'l comentăm!
Să facem caz, ori, ferit'a Sfîntul, să facem haz!
Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decît unul complet defavorabil ne-prietenilor
noştri!
Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare!
Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de
a lovi şi calomnia tot ce este rumînesc, ne obligă să părăsim îndătinata
noastră atitudine de a'i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.
Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sînt considerate slăbiciune, prostie chiar!
E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi
şi puşi cu nasul la perete, să nu şi'l mai ridice aşa de sus fără nici un temei!
Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să'i tragă de mînecă pe conaţionalii lor mai zănateci
sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, rumînii, de această trebuşoară!
Şi s'o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile
sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!
Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră
adevărul şi nu mai putem întîrzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!
Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!
Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume
al adevărului.
Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricît ne'ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!
Ne'a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfîntul Duh la opera care se finaliza în
acea zi de neuitat.
Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri,
şi datorită jertfei rumîneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
Tuturor rumînilor aşadar, pentru fiecare rumîn în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel
rumînesc, inima şi fruntea sus.
Dați și altor rumîni să ia cunoștință !