Sunteți pe pagina 1din 24

Cioacă Beti- Ana

GHID PENTRU PĂRINŢI, BUNICI, CADRE DIDACTICE ŞI SPECIALIŞTI

1
1. Preambul pag.3

2. Cuvânt înainte pag.5

3. Clasificarea vocalelor şi consoanelor pag.9

4. CAIETUL SUNETELOR S_Z_Ţ ( prezentare ) pag.11

5.CAIETUL SUNETULUI S pag.13

6. CAIETUL SUNETULUI Z pag.29

7. CAIETUL SUNETULUI Ţ  pag.42

8. POEZII pag.49

Pozele color au fost preluate


preluate de pe The Internet
Internet Picture Dictionary si de pe Google
cărora le mulţumesc

2
PREAMBUL

A fi printre oameni presupune şi a comunica. Schimbul de idei şi mesaje


dă sens vieţii. Copilul creşte şi se dezvoltă, îşi desăvârşeşte întreaga “ arhitectură
interioară” în cadrul relaţiilor interpersonal e, deci în cadrul schimburilor
informaţionale. El imită şi absoarbe limbajul.
Comunicarea nu există decât în corelaţie cu structurarea limbajului şi
augmentarea fondului lexical.
Avem o limbă ( limba română ) şi mai multe tipuri de limbaje : verbal, non -
verbal, oral, scris. În cadrul limbajului verbal vorbim de emisie şi recepţie. Omul
emite mesaje şi când ne referim la acest lucru, ne referim la articulare, ton,
semnificaţie etc şi recepţionează mesaje. Perturbările ce pot interveni   pe acest
segment ( emisie  –  recepţie ) pot deforma relaţia copil –  lume. Importantă în
comunicare este integritatea organic ă şi funcţională a subsistemelor ( senzorial,
operator, comprehensiv,
comprehensiv, socio-afectiv ).
Orice tulburare în limbaj poate produce daune comunicării, c u
repercursiuni în integrarea socio- culturală. A face terapie logopedică presupune a
preveni şi a restructura ceea ce este deteriorat la nivelul oralităţii, dar şi al
grafismului, la nivelul comunicării, motivând copilul, dar şi securizându -l afectiv.
Ceea ce fac logopezii în efortul lor reconstructiv constă în consolidarea
instrumentelor primordiale ale comunicării, de la psihomotricitate, la limbaj şi de
aici, la motivaţie şi sfera emoţională.
Caietele sunetelor pe care le propun acum sunt un excurs în terapia
pronunţiei diferitelor sunete. Ele se adresează atât copiilor ( preşcolari sau şcolari
mici ) care prezintă tulburări de elocuţie, dar mai ales părinţilor şi cadrelor
didactice, adevăraţi “ antrenori “ ai limbajului. Şi m -am gândit la acest ajutor mai
ales pentru acei părinţi care caută, dar nu găsesc un logoped ( deoarece această
profesie este o “ rara avis” prin numărul infim de profesionişti ).
În mod normal, diagnosticul de dislalie trebuie pus de un logoped ( fie din
domeniul educaţiei, fie din sănătate, fie din mediul privat ). Tot logopedul este acela
care realizează planurile de intervenţie personalizate, în aşa manieră, încât să
conducă la succes. Datorită faptului că orice lucru nou se învaţă prin exerciţiu şi
repetiţie şi pentru că programările în cabinetele de logopedie se rezumă la doar o

3
 întâlnire pe săptămână ( datorită afluenţei din ce în ce mai mari de copii care
prezintă tulburări de pronunţie ), greu l revine familiei în recuperare. Dacă sunetele
nu se repet ă, sunetele emise corect la cabinet se pot pierde. Când sunetele nu se mai
repetă ( din varii motive însoţite de scuze ) pot interveni perioade de platou şi chiar
regresii.
Caietele sunt gândite ca o călătorie prin minunata ţară a sunetelor, un fel de „
continent „ al pronunţiei. Deci un fel de „ joacă de-a vorbirea „. Să nu uităm că
prin aceste caiete ne adresăm vârstelor mici al cărui „ spaţiu „ de dezvoltare este
fundamentat pe joacă. În mica excursie, cu creioane colorate şi cu mici exerciţii,
copiii vor deprinde acurateţea sunetelor limbii române.
Ceea ce trebuie să ştie părinţii, bunicii ( şi mai nou, bonele ), dar şi cadrele
didactice este faptul că intervenţia timpurie eficientizează recuperarea, copilul
fiind posesorul une i „ minţi absorbante” ( M. Montessori) care -i dă posibilitatea
să-şi însuşească rapid sunete şi un fond lexical bogat.
Un copil recuperat până la intrarea în şcoală nu va avea probleme de lectură şi
scriere. Copiii care vor fi recuperaţi mai târziu ( în perioada şcolară ) pot îngroşa
rândurile celor diagnosticaţi cu sindrom dislexico - disgrafic sau pot dezvolta fobia
de a vorbi ( din cauza ilarităţii pe care o provoacă tulburarea sa de vorbire ),
balbism şi chiar eşec şcolar, culminând cu abandon şcolar.
Pornind împreună acest demers terapeutic sper să recuperăm cât mai multe
cazuri şi să eliminăm „ un start defectuos” în viaţă. Astfel îi vom da copilului şansa
să se dezvolte normal într -o lume normală, acceptat de membrii comunităţii.

Logoped –  Psiholog
 Psiholog principal,
Cioacă Beti –  Ana
 Ana

4
CUVÂNT ÎNAINTE

LOGOPEDIA ŞI TERAPEUTUL

Naşterea logopediei ca ştiinţă ( deşi nu este încă recunoscută ca atare ) a avut


un fundament practic : cunoaşterea mecanismelor care conduc la articulare şi
comunicare, cunoaşterea acelor factori care pot influenţa dezvoltarea firească a
limbajului şi găsirea unor metode adecvate, aplicabile în vederea formării şi
reformării unui limbaj acceptabil de comunitate. Ca orice ştiinţă, logopedia are o
bază teoretică bazată pe legi, principi i, obiective, metode, etape. Logopedia
 încearcă să explice legăturile care există între gândire şi limbaj, între limbaj şi
structurarea întregii personalităţi.
Logopedia este o ştiinţă născută la intersecţia cu alte ştiinţe care se ocupă de
limbă şi limbaj : psihologia, psihodiagnoza, pedagogia, foniartria, psiholingvistica,
neurologia, psihiatria, orl ... Specialistul logoped trebuie să aibă solide cunoştinţe
din aceste arii de investigare a limbii şi limbajului astfel încât să apeleze diferenţiat
la metode şi mijloace care să ajute la recuperare.
Terapia logopedică se aplică cu precădere la nivelul vârstelor mici, când
limbajul se află în perioada de formare şi structurare. De aceea, terapeutul logoped
trebuie să cunoască bine psihologia copilului, treptele evoluţiei şi desăvârşirii
limbajului. Uneori, tulburările de elocuţie netratate în perioada copilăriei pot
conduce la ruperea echilibrului psihic şi pot declanşa tulburări comportamentale.
Aşa poate apare mutismul psihogen, logon evroza, anxietatea, negativismul,
abandonul şcolar. Copilul care nu articulează corect sunetele devine ţinta ironiilor
colegilor şi primesc etichete care ştirbesc încrederea în sine, conducând la o slabă
stimă de sine. Terapeutul va încerca să descifreze etiologia şi simptomatologia
tulburării de limbaj, să găsească modalităţi remediale eficiente şi să dezvolte prin
psihoterapie încrederea în forţele proprii ale micului pacient.
Obiectul de intervenţie al logopediei are un registru larg : tulburări de
pronunţie ( dislaliile , rinolaliile, dizartriile ), tulburări de ritm şi fluenţă (
bâlbâiala, tahilalia şi bradilalia ), tulburările de voce ( afonia, disfonia, fonastenia ),
tulburările de scris-citit ( alexia, dislexia, agrafia, disgrafia ) , tulburările cu
substrat neurologic ( alalia, afazia ), tulburări de origine psihică ( mutismul
psihogen ). Cauzele ce declanşează disfuncţii în aria limbajului pot fi organice,
funcţionale, psiho-sociale. Cauzele organice au o paletă extrem de largă. Ele   pot
debuta în faza intrauterină ( infecţii virale, rubeola, toxoplasmoza etc ). Altele ţin

5
de efortul din timpul travaliului care poate conduce la hipooxigenare sau chiar
leziuni cerebrale ale fătului. Şi diversele anomalii congenitale ( despicături maxil o-
faciale, buco-faringiene )fac parte din acest grup cauzal. În ceea ce priveşte cauzele
funcţionale aici pot fi înscrise tulburări în raportul excitaţie - inhibiţie, insuficienţe
motorii, insuficienta dezvoltare a auzului fonematic. Categoria cauzelor psiho-
sociale poate cuprinde atât carenţarea educativă, dar şi perfecţionismul.
Tulburările de emisie –  recepţie în aria limbajului pot  conduce la alterarea
laturii intelectuale a limbajului. Sindromul dismaturativ este responsabil de
izolarea copilului şi de dezvoltarea fobiei de a comunica.

SUNETELE LIMBII ROMÂNE

Deşi limba română se mândreşte cu muzicalitatea ei datorată vocalelor, totuşi


 învăţarea ei de către străini pare o treabă complicată. Vocalele se formează în
laringe, iar consoanele în cavitatea bucală.
În articularea sunetelor interesează participarea î ntregului aparat fono-
articulator : buze, dinţi, limbă, palat, epiglotă, uvulă, cavitate nazală, laringe,
trahee, plămâni, diafragmă.
La articularea vocalelor aerul nu întâlneşte niciun obstacol, spre deosebire de
consoane. La unele vocale buzele se rotunjesc ( O;U ), alte vocale se produc spre
vârful limbii ( I ; E ), altele spre mijlocul limbii ( Î; Ă; A ). Un copil care nu
pronunţă corect vocalele ar putea avea probleme auditive şi atunci trebuie un
examen ORL.
Registrul consonantic este mult mai amplu. Astfel, vorbim de consoane surde (
nesonante ), gen s, ş, t, f, c , şi de consoane sonore ( vibrează coardele vocale ) : z, j,
g, d, v. Unele consoane sunt explozive şi necesită un suflu puternic : p, b, t, d, c, g ;
altele sunt semiocluzive ( aerul se freacă de pereţii aparatului fono-articulator ) : ţ,
ce-ci, ge-gi ; iar altele sunt constrictive ( se îngustează canalul fonator ) : f, v, s, z, ş,
 j, h. În limba română cele mai afectate sunete sunt R, siflantele ( S -Z ), africatele (
Ţ, CE, GE ).
Dacă ar fi să împărţim sunetele limbii române în categorii din punct de vedere
acustic, cât şi fiziologic, am vorbi de tonuri ( sunete muzicale cu oscilaţii periodice :
vocalele ) şi zgomote sau zgomote şi   tonuri combinate ( consoanele ). La
pronunţarea vocalelor efortul respirator este mult diminuat şi organele fonatorii
sunt tensionate în mod egal ( spre deosebire de consoane, unde tensiunea apare în
locul de articulare ). În pronunţarea vocalelor este ne voie întotdeauna de voce,
adică de vibraţia coardelor vocale, în timp ce unele consoane pot fi pronunţate fără
voce. În limba română putem vorbi şi de coarticularea sunetelor, adică înainte de a
emite sunetul, organele fonatorii sunt deja pregătite pentru următorul sunet ( este
cazul diftongilor şi triftongilor ).
După locul de articulare consoanele pot fi repartizate în grupe distincte :
- BILABIALE
- LABIODENTALE
- DENTALE
- ALVEOLARE
- PALATALE
- VELARE

6
- LARINGEALE
Sunetele bilabiale ( P; B ; M ) rezultă din lipirea buzelor şi desprinderea lor
bruscă sub jetul de aer expulzat.
Sunetele labiodentale ( F ; V ) se realizează prin presiunea dinţilor superiori
asupra buzei inferioare.
Sunetele dentale ( T; D ; N ) presupun contactul între vârful limbii şi dinţii
superiori.
Sunetele prepalatale ( Ş; J ) presupun apropierea limbii de alveolele incisivilor
superiori.

Sunetele prepalatale ( Ş ; J ) presupun apropierea limbii de alveolele incisivilor


superiori.
Sunetele palatale ( CE ; GE ) se rostesc între uvulă şi palatul dur, iar sunetul
H se formează în laringe.

Când vorbim de emisia sunetelor vorbim de fonoarticulaţie care cuprinde mai


multe acte articulatorii :
1. tensiunea  – pregătirea aparatului fonoarticulator
2. ţinuta – menţinerea organelor sub tensiune
3. detenta –  când organele fonoarti culatorii reintră în repaos.

DISLALIA

Diagnosticul de dislalie presupune afectarea aspectului fonetic al pronunţiei


unor consoane. Dislalia poate fi motorie ( dificultăţi de pronunţie datorate unor
dificultăţi funcţionale înnăscute sau dobândite ), senzorială  ( în hipoacuzii sau
tulburări ale auzului fonematic ), mecanică ( în malformaţii ), funcţională (
perturbări în funcţionarea organelor periferice care au rol în articulare ).
Dislalia se caracterizează prin distorsiuni, omisiuni, substituiri.
Toate tipurile de dislalii primesc în denumire sufixul „ ism „ : sigmatism,
rotacism capacism etc.
Şi acum, iată câteva date despre cele mai frecvente tipuri de dislalii :

SIGMATISMUL cuprinde în marea sa arie o mulţime de consoane ( s, z, ţ, ş, j, ce,


ge ).
PARASIGMATISMUL presupune înlocuirea sunetelor mai sus enumerate cu altele
care pot avea un loc de articulare apropiat ( ex : varsă înlocuit cu varză, cojoc cu
cozoc )
Sigmatismul are multiple forme ( interdental, addental, lateral, nazal, laringeal ).

ROTACISMUL ( pronunţarea denaturată a sunetului R ) are vreo 28 de forme. O


să amintesc doar câteva dintre ele: rotacism interdental, velar, uvular, nazal,
pararotacism.

ETAPE ŞI PROCEDEE DE RECUPERARE ÎN DISLALIE

În recuperarea unui fonem avem mai multe etape :


- IMPOSTAREA

7
- FIXAREA
- CONSOLIDAREA
- AUTOMATIZAREA
Dar, pentru a imposta un sunet, logopedul are sarcina de a forma capacitatea
respiratorie necesară emisiei sunetului, cât şi mobilitatea aparatului
fonoarticulator.
Pentru că în general dislaliile se întâlnesc la vârstele mici, terapia
recuperatorie se va desfăşura sub formă de joc. Exerciţiile de inspir -expir se pot
face pe muzică, în cadrul unor exerciţii de gimnastică generală, sau prin suflarea
 în instrumente muzicale. Gimnastica fonoarticulatorie este indicat să se realizeze în
oglindă, iar dacă aceasta nu există, în formula faţă -în-faţă. Această gimnastică
presupune mişcări ale buzelor, ale limbii, ale palatului, ale obrajilor. După ce s -au
realizat acestea se va trece la dezvoltarea auzului fonematic. Primul pas în
dezvoltarea acestuia este imitarea onomatopeelor, urmând apoi diferenţierea
consoanelor surde şi sonore în cuvintele paronime ( ex : lege –  rege ). Multe sunete
se pot forma pornind de la onomatopee. După ce iese sunetul izolat, acesta se
introduce în silabe directe, indirecte, logatomi, silabe duble. Sunetul emis se
introduce apoi în cuvinte în poziţia iniţială, mediană şi finală. Abia când am reuşit
şi acest lucru se introduc propoziţiile simple şi dezvoltate.
Unii copii reuşesc o recuperare rapidă, însă alţii au un drum lung de parcurs.
Exerciţiile logopedice se fac zilnic împreună cu părinţii, bunicii, bonele . Copiii
 învaţă uşor, dar uită la fel de uşor dacă nu se repetă. Pe   traseul remedial pot
interveni fenomene de platou, când avem impresia că nu putem merge mai departe
şi uneori regresii datorită lipsei de exerciţiu.
În activitatea recuperatorie părintele trebuie să facă echipă cu logopedul şi cu
cadrele didactice din unitatea de învăţământ pentru a se reuşi recuperarea
tulburărilor de pronunţie, dar şi stimularea verbală necesară echipării copilului
pentru comunicare.
Mulţumesc tuturor care m-au încurajat să scriu această lucrare spunând că
este utilă, cât şi celor care m- au ajutat cu selecţia imaginilor.

Autoarea

8
7. Acelaşi cuvânt poate avea sensuri diferite. Explică s ensul cuvintelor subliniate !
Pe cer este o stea. Silvia va deveni o stea.

În peşteră s-a descoperit un schelet. Construcţia are schelet metallic.

Se apropie un sol de pace. Pe portative este scrisă cheia sol.

Tata sapă ogorul. Bunicul cumpără o sapă.

8. Găseşte cuvântul care arată cum este sau cum poate fi !


Omul este Strălucitoare

Elevul este Spălate

Steaua este Silitor

Fata este Sfioasă

Rufele sunt Sănătos

9. Citeşte propoziţia şi pune întrebarea !

Ex : Marcel scrie cu un creion tocit.


Ce face Marcel ?

Pe bolta cerească a răsărit Luceafărul.


 ________________________________________________________
 ________________________________________________________

Copiii se străduiesc să câştige concursul.


 ____________________________________________________________
 ____________________________________________________________

18
10. Cuvintele pot fi neprietene ( opuse ). Caută în coloana B cuvântul opus celui d in
coloana A !

A B
Serios Trist
Ascultător  Noros
Senin Neserios
Vesel Neascultător
11. Cuvintele pot fi alintate. Alintă -le după model !

Ex : pisic –  pisicel

Pasăre - __________________
Stea - ___________________
Casă - ___________________
Vestă - ____________________
12. Şi acum mici lecturi  !

Pe scenă

Clasa noastră este la teatru. Pe scenă se joacă


un spectacol. Ce frumos este !

19
La soare

Strada are straie de sărbătoare. Mirosul


florilor este deosebit. Pisicel abia aşteaptă să se
relaxeze la soare.

20
Colorează spaţiile în care este scrisă litera S mare de tipar cu maro !

23
24
25
6. Citeşte textele !

OAZA

Prin deşertul Saharei întâlneşti uneori câte o


oază. În limpezişul apei se oglindesc razele
fierbinţi ale soarelui. Călătorul rătăcit zâmbeşte
zicând în sinea lui
- Încă mai este vie speranţa !

FRUNZELE

Zăpada s-a topit. Micii muguri înverzesc sub


puterea razelor timide ale soarelui. Din ele vor
ieşi viitoarele frunze.

36
Colorează dinozaurul !

37
EMISIA SUNETULUI Z

IMPOSTARE

A) SILABE DESCHISE : za, ze,zi , zo, zu, ză


B) SILABE ÎNCHISE : az,ez, iz, oz, uz
C ) LOGATOMI : aza, eze, izi, ozo, uzu
Zaz, zez, ziz, zoz, zuz
D) SILABE DUBLE : zaza, zeze, zizi, zozo, zuzu
E) CUVINTE CU Z INIŢIAL
1. monosilabice : zeu, zău, zi, zor, zar, zob, zid, ziar, zimţi
2. bisilabice : zare, zale, zice, ziuă, zonă, zână, zidar, zefir, zălog, zăduf, zâmbet,
zimbru
3. polisilabice : zodie, zăpăcit, zurgălăi, zăpadă, zvântat
4. Z+ consoane : zbate, zbor, zbârcit, zbiară, zmeu, zdup, zgardă, zgomot,
zdrenţe,zgârcit
F) CUVINTE CU Z MEDIAN :
Bază, vază, căzi, cozi, doză,oază, fază, gaze,poze, azi, pânză, freză, cobză, priză,
groază,
Frezie, frizer, briză,parizer, hazliu, bâzâit, cozonac, mozaic, meduză, frunză, solzi
G) CUVINTE CU Z FINAL
Iaz, caz, gaz, haz, mânz, praz, văz, miez, ursuz, iz, necaz
H) CUVINTE CU Z DUBLU
Zig-zag, zarzăr, zumzet, zâzanie, zorzoane, zumzăit

I) PROPOZIŢII SIMPLE
1. Zizi zice.
2. Fac poze.
3. Mănânc praz.
4. Calul se zbate.
5. Zoe este zână.
6. Zina are zorzoane.
7. Parizerul are iz.
8. Zoica zbiară.
9. Cozonacul creşte.
10.Bărzăunele bâzâie.

J) PROPOZIŢII DEZVOLTATE
1. Zenovia se zbate în corzi.
2. Zidarul pune şi mozaicul.
3. Zenaida interpretează rolul.
4. Zeci de meduze invadează apa.
5. Zarzării au flori rozal ii.
6. Zahărul a zaharisit dulceaţa.
7. Zoe face cozonaci.
8. Zidarul face haz de necaz.
9. Zorzoanele zăngăne când dansează.
10. Zumzetul albinelor se îndepărtează.

38
Colorează şi pronunţă !

49
POEZII PENTRU SUNETELE S-Z-Ţ

1. Spiridon face- o salată


Cu spanac şi ciocolată.
Spiridon s-a supărat
Că pisica a vărsat
După ce tot a mâncat.

2. Stanca spune o poveste


Frăţiorilor mai mici :
...Spiriduşi cu-albastre veste
Şi-ncălţaţi doar în târlici
Stau de veghe la ferestre...

3. Sfios şi somnoros
Un sconcs- mic mirositor  – 
Scoate capul din scaieţi.
Uff! Ce miros îngrozitor !

4. Salamandra misterioasă
A ieşit un pic din casă .
Cu burtica stă la soare
Ca să-i fie pielea
Mai strălucitoare.

5. Sărmancul sconcs stă spăşit


Stingher şi supărat şi trist.
Căci soarta rău l-a pedepsit
Cu un miros neisprăvit.

6. Scânteioară, subţirică, graţioasă


Nevăstuica intră-n casă.
Soţiorul stă la masă
Răsfoind o carte groasă.

50
7. Sorin suspină sub o stea.
El pe Sorina- o aştepta
Sub salcia cu ram subţire
Cuprins de-o neagră presimţire.

8. Seara scoate stele sute


Peste somnoroase sate.
Şi miresme cunoscute
Vântu-n drum mi le abate.

1. Zâna zice-n zori de zi


Vrăji zemoase şi zurlii.
Şi din nori un zân zbanghiu
Coboară pe-un bidiviu.

2. O zvârlugă zugrăvea
Zidul de pe strada mea.
Fluturi roz de peruzea
Se zbăteau prin cărămizi
Lângă o zimţată stea.

3. O meduză cam zbârcită


Zdrenţuită şi răcită
Strănuta dintre zulufi
De-o viroză tăbăcită.

4. Zice zimbrul zâmbăreţ :


Eu aş vrea nişte nutreţ.
Zău aşa, de -mi dai o doză
O să fac cu tine -o poză.

5. Sub o rază cam timidă


Pupăza cea zgribulită
Îşi zice durerea mare :
- Vreau să fie mai mult soare !

51
6. O meduză verzulie
Se-aşează pe-o cochilie
Şi recită o poezie.
Spectatorii zvăpăiaţi
Sunt degrabă-ndepărtaţi.

7. Zâna zorilor mângâie


Un zefir crescut sub zid.
Şi un mânz scăpat din frâie
Către el pleacă zorit.

1. Ţicu ţine o reţetă


De la doctoriţa nouă.
I-a prescris nişte injecţii
Şi vreo câteva pastile.
Şi i-a spus să stea în casă
Când afară tare plouă.

2. În ţarc căpriţa ţipă tare.


Simţise lupul dând târcoale.
Ţăranul scoate-un cuţit mare
Cu aprig gând de răzbunare.

3. Ţăranii ţin în ţarc şedinţă


Despre producţia de lapte.
Ţărăncile ce stau pe-acasă
Îşi schimbă ţâncii pentru noapte.

4. Ţiţi e-un ţânţar ţâfnos


Şi un pic cam arţăgos.
Cum nu-i place lui ceva
Iute îl şi înţepa.

52
5. În coteţ, un cocoş cam nătăfleţ
Şi un pic cam plângăreţ
Ţipă iar în gura mare
Că vrea boabe de mâncare.

6. Un ţânţar şugubăţ spune nişte glume


La urechea lui Ionuţ. Un copil minune !
Ionuţ e-un bun ţintaş. Dă palme nebune.
Iar urechea ţiuind şi-o ascunde-n perne.

53
54
55

S-ar putea să vă placă și