Care este “cea mai influentă carte” din prezent și care

este „cea mai citită”?

*
Aș spune că fiecare om are propiul său set de valori și
de preferințe. Biblia a fost vândută între 1815-1975 în
2,5 miliarde de exemplare, și a fost tradusă în 2.212
limbi, dintre 6.500 de limbi ale lumii.
Neașteptat, pentru mine, în topul preferințelor, cea
mai bine vândută carte este Cartea Recordurilor: 80 de
milioane de exemplare, între 1955-1997. Autorul cel
mai bine vândut, era înainte de 2000, Aghata Christie.
Cele 78 de romane polițiste ale ei s-au vândut în peste
două miliarde de exemplare...
*
Cuvântul biblie, vine din greacă și înseamnă „cărți”
(biblion este “carte”). În Dex, este definită „texte
creștine ale Vechiului și Noului Testament, exemplare
din ele sau numai o ediție a sa...carte de referință”.
Avem mai multe denumiri: Biblia ebraică, Bibila
evreiască, Biblia creștină... este clar că Biblia creștină
conține multe dintre textele sacre evreiești.
*
Biblia ebraică, sau Scriptura, sau „cele 24 de cărți”,
cuprinde o colecíe de scrieri compuse de-a lungul unei
perioade de cca 900 de ani.
Procesul de canonizare s-a încheiat aproximativ în anul
70 d.Ch., după căderea Ierusalimului, odată cu
înlăturarea Templului. Dar părți din ea au cunoscut o
canonizare timpurie. De pildă, Legea a fost canonizată
în jurul anului 400 î.Ch., iar Prorocii, prin anii 200 d.Ch.
Este mai puțin clar, când a fost canonizată ultima
secțiune, cea a Scrierilor.
*
Două idei și gata pentru azi.
Prima. Ce este canonizarea?
Canon vine din limba greacă (kanon) și înseamnă
trestie, nuia dar și unitate de măsură (o nuia de
dimensiune fixă).
“A crea un canon al textelor sacre înseamnă a crea o
colecție care va avea rol oarecum normativ pentru
comunitatea în care apare.”
Canon înseamnă și a face o penitență, a te munci cu
ceva, pentru a-ți răscumpăra un păcat. E o părere.
A doua idee zice așa:
“Textul scrierilor canonice din acea vremeera scris în
ebraica veche, fără diacritice. Aceasta înseamnă că, de
fapt, în textele scriseerau reprezentate numai
consoanele, ceea ce făcea loc multor erori de
transcriere și de pronunțare în alte feluri a consoanelor,
ajungându-se de multe ori la cu totul alte cuvinte.”p.42
*
Un link bun: