Relieful

 Relieful este considerat o abatere a suprafeței litosferei față

de un plan de referință general sau local. Acesta reprezintă
baza unui macrosistem pe care îl alcătuiește împreună cu
alte cinci elemente esențiale, și anume apa, atmosfera,
viețuitoarele, solul și omul cu activitățile sale. Ca sistem este
alcătuit dintr-o infinitate de elemente (forme de relief) cu
dimensiuni, geneză, evoluție și vârstă diferite. Este un sistem
deschis, unitar, dinamic și complex ierarhizat.
 Relieful României se caracterizează printr-o mare diversitate
și complexitate. Din întreaga suprafață a României, 50% este
ocupată de munți (peste 800 m altitudine), 27% de dealuri și
podișuri (200–800 m altitudine) și 23% de câmpii (sub 200 m
altitudine).
 Relieful este axat pe arcul Carpaților. În centrul teritoriului se
află Podișul Transilvaniei, înconjurat de lanțurile muntoase
ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali, la
exteriorul cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podișuri și
câmpii, către care trecerea se face prin intermediul
dealurilor subcarpatice.
 Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m
altitudine, cu întinderi de mlaștini, lacuri și stuf. Ceva mai
înălțate sunt grindurile fluviale și maritime (Letea,
Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari.
Este un teritoriu descris din Antichitate de numeroși oameni
de știință ai vremurilor, printre care Herodot, Strabon,
Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost
introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991
ca rezervație naturală a biosferei.