FIŞA ANALITICĂ

de evidenţă a monumentelor istorice

Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul ŞOIMUŞ,
comuna ŞOIMUŞ, Judeţul HUNEDOARA

1. IDENTIFICARE

1.1. Cod
1.1.1. Lista 1955 HCM 1160/1955, poz.1461
1.1.2. Lista 1991 – 1992 -
1.1.3. Lista 2004 HD-II-m-A-03461
1.2. Categorie
1.2.1. Monument Da
1.2.2. Ansamblu
1.2.3. Sit
1.3. Denumirea actuală „Sfântul Ierarh Nicolae”
1.4. Denumirea originară „Sfântul Ierarh Nicolae”
1.5. Denumiri anterioare „Sfântul Ierarh Nicolae”

2. LOCALIZARE ADMINISTRATIVĂ/AMPLASAMENT
2.1. Stat România
2.2. Judeţ/nume/indicativ/număr Hunedoara
2.3. Oraş; sat – comună actuale Sat Şoimuş, com. Şoimuş
2.4. Cod poştal 337450
2.5. Stradă, număr actuale Numărul 64
2.6. Oraş; sat – comună originare/anterioare
2.7. Stradă, număr anterioare
2.8. Referinţe cartografice/toponimie
2.9. Referinţe cadastrale
2.10. Referinţe privitoare la zona de protecţie
2.11. Categoria de arhitectură Biserică de lemn
2.12. Tipul de folosinţă sau funcţiunea Biserică de cult
2.13. Folosinţa actuală Biserica este închisă cultului
2.14. Folosinţa iniţială Biserică de cult

1
2.15. Folosinţa anterioară Biserică de cult
2.16. Reglementări urbanistice în care se Biserică
înscrie

3. STATUT PROPRIETATE
3.1. Actualul proprietar Comunitatea
3.2. Proprietar originar Comunitatea
3.3. Proprietari anteriori Comunitatea
3.4. Utilizator Comunitatea

4. DATARE
4.1. Datare prin perioade/secole
4.2. Datare prin intervale de date
4.3. Datare precisă 1705
4.4. Justificarea datării Conform inscripţiei dăltuite în pragul de sus
al uşii spre naos

5. PERSOANE ŞI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI

5.1. Ctitori/finanţator Comunitatea
5.2. Autor/meşter Meşter - Lupaşi Ion
Autorul picturii murale este anonim.
5.3. Istoric
Biserica de lemn din Şoimuş cu hramul "Sf. Nicolae" şi-a păstrat actul de edificare
(1705), ”săpat” în pragul de sus al uşii spre naos, cu slove împuţinate prin tăierea
acestuia pentru înălţarea intrării. Textul, cât şi cum a putut fi descifrat, este acesta: ”Anul
Domnului 1705 craiul Racoţi Franţeh, cu ştirea mării sale s-au ridicat biserica,
protopopul Daniil, meşteriu Lupaşi Ion ... Giurgiu ... baci Pătru ... Ion Buruene, popa
Daniil”. În secolul al XIX-lea edificiul a fost extins spre vest, prin adăugarea unui
pronaos, peste care s-a ridicat o clopotniţă scundă, cu foişor simplu şi fleşă piramidală.
La baza Sfintei Mese se află o stelă funerară romană, adusă de peste Mureş, din
aşezarea romană de la Micia, graniţa de vest a provinciei Dacia, în zilele înălţării ei, sau
l-a moştenit de la ctitoria anterioară. În anul 1966, suprafaţa interioară a bârnelor a fost
acoperită cu placaj, mascându-se astfel puţinele fragmente picturale care supravieţuiseră
vicisitudinilor timpului; ansamblul fusese realizat la mijlocul secolului al XVIII-lea de
acelaşi zugrav anonim care împodobise bisericile din Dumbrăviţa şi Valea Lungă. Din
vremea aceea au supravieţuit două icoane împărăteşti (Iisus Învăţător;Maria cu Pruncul),
atribuite aceluiaşi zugrav anonim. Friza praznicelor, cu icoane mobile, cât şi registrul
împărătesc al tâmpei datează din anul 1830. Înscris în tabelele conscripţiilor anilor 1733,
1750, 1761-1762, 1805 şi 1829-1831, precum şi pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-
1773), lăcaşul a fost dezafectat cultului în urmă cu un deceniu.

6. DESCRIERE
6.1. Zona şi aşezarea Altitudinea medie la care se află satul
centru de comuna este de 245 m. Satele
comunei sunt situate, în funcţie de formele de
relief, la altitudini cuprinse între 180 m
(Lunca Mureşului) şi 425 m (Dealul
Corbului, în hotarul satului Sulighete).
Comuna Şoimuş este situată la o distanţă de 5
km de municipiul Deva, reşedinţa judeţului
Hunedoara.

2
6.2. Descriere obiectiv individual
- Plan Navă de formă dreptunghiulară cu absida
de est în prelungirea navei, nedecroşată
poligonală cu trei laturi.
- Elevaţie
Bârnele masive ale pereţilor au la bază
tălpi de stejar aşezate pe un soclu mic din
piatră. Bârnele elevaţiei se îmbină în sistem
”coadă de rândunică”, iar capetele bârnelor
superioare se intersectează în console. În
secolul al XIX-lea edificiul a fost extins spre
vest, prin adăugarea unui pronaos, peste care
s-a ridicat o clopotniţă scundă, cu foişor
simplu şi fleşă piramidală. La interior spaţiul
adăugat este acoperit prin tavan drept, iar
nava originară şi altarul prin câte o boltă în
leagăn, cea din urmă racordându-se la traseul
poligonal prin intermediul fâşiilor curbe.
Forma este repetată de pantele generoase ale
acoperişului. Bârnele elevaţiei interiorului şi
bolţile au fost acoperite cu placaje inestetice.
Pe laturile de nord şi de sud, corespunzând
pronaosului şi naosului biserica prezintă trei
ferestre pe latura de nord şi două pe latura de
sud, alături de cele două uşi de acces ce fac
trecerea din exterior în pronaos şi respectiv în
naos. Absida de est este prevăzută cu trei
ferestre, câte una pe fiecare latură. Peretele
care separă pronaosul de naos prezintă o
deschidere centrală pentru acces şi câte o
fereastră dispusă de-o parte şi de alta. Accesul
în altar se face pe uşile împărăteşti încadrate
într-o parte şi alta de uşile diaconeşti. Biserica
este prevăzută cu un turn clopotniţă scund
ridicat deasupra pronaosului care prezintă
foişor simplu şi fleşă piramidală. Învelitoarea
sa este din tablă iar pentru restul bisericii este
din şiţă.
Volumetrie Consolele, pe care se reazemă cosorobul
streaşinii, în plan înclinat, prezintă crestături
paralele ce se termină într-un puternic lob, ce
sugerează ”capul de cal”. Se remarcă şi
ancadramentul intrării, de pe latura sudică,
bogat ornamentat, cu un chenar din cruci
piezişe şi trei chenare cu motivul ”dintelui de
lup”, motiv ce înconjoară şi rozetele petalate.

- Faţade Faţadele sunt din lemn aparent.

- Formă învelitoare Acoperiş în patru ape atât pentru corpul
bisericii cât şi pentru cel al turnului
clopotniţă.
- Compartimentare interioare Pronaos, naos şi altar.
- Extinderi Edificiul a fost extins spre vest, prin

3
 adăugarea unui pronaos, peste care s-a ridicat
o clopotniţă scundă, cu foişor simplu şi fleşă
piramidală.
- Anexe -
6.3. Elemente de construcţie Piatră, lemn, cuie din lemn, metalice, şiţă.
6.4. Materiale şi tehnici de Elevaţia din bârne masive a bisericii este
construcţie/structură aşezată pe un soclu mic de piatră. Sistemul de
construcţie din bârne de stejar suprapuse în
sistem ”blockbau” şi încheiate cu cheotori de
tipul ”coadă de rândunică” prezintă capetele
bârnelor superioare prelungite în exterior şi
intersectate în console. În acelaşi sistem de
construcţie s-a realizat pronaosul continuat în
partea de vest a naosului peste care s-a ridicat
ulterior din bârne de lemn dispuse pe
verticală, turnul clopotniţă. Pentru realizarea
ferestrelor a fost traforat lemnul în zonele
respective rezultând trei ferestre pe latura de
nord şi două pe cea de sud, alături de cele
două uşi de acces ce fac trecerea din exterior
în pronaos şi respectiv în naos. Absida de est
este prevăzută cu trei ferestre, câte una pe
fiecare latură obţinute în acelaşi mod. Spaţiul
interior prezintă un tavan drept peste pronaos,
iar naosul şi altarul sunt acoperite prin câte o
boltă în leagăn, cea din urmă racordându-se la
traseul poligonal prin intermediul fâşiilor
curbe. Bolţile sunt alcătuite din bârne de lemn
alăturate. Bârnele interiorului şi bolţile au fost
acoperite cu placaje din lemn presat fixate cu
ajutorul cuielor metalice. Turnul clopotniţă a
fost acoperit cu învelitoarea din tablă iar pe
şarpanta bisericii se află montată şiţă.
6.5. Materiale de acoperiş Şarpanta bisericii este acoperită cu şiţă, iar
învelitoarea turnului clopotniţă este din tablă.
6.6. Componente artistice Din piesele cultice, primite la început, au
rămas, la locul destinat, uşile împărăteşti
sculptate pe motiv floral, în relief, iar uşciorul
prin cioplitură cu izvod alveolar. Merită
menţionat iconostasul bisericii care este
alcătuit din icoane realizate pe suport din
sticlă în anul 1830.

6.7. Mobilier Biserica prezintă mobilier din lemn

sculptat alcătuit din scaune pentru credincioşi
dispuse în vecinătatea pereţilor pronaosului şi
naosului, două tetrapoduri, două strane, două
sfeşnice pentru lumânări, mese şi scaune din
lemn.
6.8. Inscripţii

4
 Inscripţia din pragul de sus al uşii spre naos:

”Anul Domnului 1705 craiul Racoţi Franţeh, cu ştirea Mării Sale s-au ridicat biserica,
protopopul Daniil, meşteriu Lupaşi Ion ... Giurgiu ... baci Pătru ... Ion Buruene, popa
Daniil”.
6.9. Încadrare stilistică

6.10. Friza praznicelor, cu icoane mobile, şi

registrul împărătesc al tâmpei ce datează din
anul 1830
Patrimoniu mobil

Fragment cu icoane din

registrul prăznicarelor

7. CONSERVARE, RESTAURARE, PREZERVARE

7.1. Biserica se află astăzi în stare relativ bună
de conservare, intervenţiile anterioare suferite
de monument afectând numai zonele
respective, nu şi restul monumentului, el
păstrându-şi aspectul iniţial. Placajele care
acoperă bârnele pereţilor şi ale bolţilor la
interior au afectat lemnul numai în zonele de
prindere unde cuiele au străpuns peretele. Pe
restul lemnului constitutiv este vizibil efectul
de îmbătrânire naturală a lemnului sub efectul
factorilor atmosferici şi ai mediului
Starea generală de conservare ambiental. Tabla aplicată ca învelitoare pentru
turnul clopotniţă este fixată cu cuie metalice,
iar modul de fixare a afectat zona respectivă.

7.2. Lucrări anterioare de restaurare În secolul al XIX-lea, nu se cunoaşte

perioada exactă, dimensiunile i-au fost
modificate prin adăugarea unui pronaos, peste
care s-a suprapus ulterior turnul clopotniţă. În
anul 1966, suprafaţa interioară a bârnelor a

5
 fost acoperită cu placaje inestetice. Şiţa a fost
reînnoită în anul 2006 iar cea a turnului
clopotniţă a fost înlocuită la un moment dat
cu cea din tablă, vizibilă şi astăzi.
7.3. Propuneri restaurare, reabilitare, Înlocuirea învelitorii din tablă a turnului
reconversie clopotniţă cu cea iniţială din şiţă.

8. DOCUMENTARE/REFERINŢE
8.1. Bibliografie Bunea, Augustin, Episcopul Ioan Inocenţiu Klein, Blaj, 1900,
p. 384;
Idem, Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută
de vicariul episcopesc Petru Aron, Sibiu, 1901, p. 22;
Ciobanu, Virgil, Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762,
în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, an. 3, 1926, p.
654;
Cristache-Panait, Ioana, Arhitectura de lemn din judeţul
Hunedoara, Bucureşti, 2000, p. 180-181;
Dobrei, Florin, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reşiţa, 2011,
p. 399;
Gagyi de Etéd, Eugen, Regulatio Diocesis Transilvanicae
Disunitae anno 1805, în Transilvania. Foaia Asociaţiunei
transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român,
Sibiu, an. 42, 1911, II, p. 164;
Voileanu, Matei, Contribuţiune la istoria bisericească din Ardeal,
Sibiu, 1928, p. 72-73;
Idem, Să se facă lumină. Biserica românilor din Ardeal în veacul
al XVII-lea, Sibiu, 1926, p. 38.

8.2. Dosare şi rapoarte, în

arhive

6
8.3. Hărţi, planuri, desene

8.4. Fotografii Da

8.5. Alte informaţii

9. NIVELUL DE INTERES/CLASARE
9.1. Grupa valorică :
- A
- B A
9.2. Categoria după natura obiectivului :
- I
- II II
- III
- IV
9.3. Criterii de evaluare globală
9.4. Data şi documentul protecţiei
9.5. Codul primit prin respectivul act

10. SISTEMATIZAREA EVIDENŢEI

10.1. Data redactării fişei
10.2. Instituţia în cadrul căreia s-a redactat
fişa
10.3. Autorul fişei şi calitatea acestuia
10.4. Trimiterea la documentaţia fotografică
aferentă
01.10.2011
Asociaţia Filantropia Ortodoxă - Deva
Ciocşan Adriana Gabriela – Expert
restaurator bunuri culturale
Bază de date Asociaţia Filantropia Ortodoxă
– Deva; autor artist fotograf Emil Bănuţi

7
10.5. Trimiterea la documentaţia desenată Bază de date Asociaţia Filantropia Ortodoxă
aferentă – Deva; autori Arhitect Bogdan Demetrescu
şi Arhitect Bogdan Isopescu de la Facultatea
de Arhitectură, Universitatea ”Politehnica”
Timişoara.
10.6. Semnătura autografă a specialistului
care a întocmit fişa
10.7. Semnătura şi ştampila conducătorului
instituţiei în cadrul căreia s-a redactat
fişa
10.8. Numărul procesului-verbal de validare
în Comisia regională a monumentelor
istorice