Enigma Otiliei de George Călinescu (particularități ale unui roman studiat) 765 de cuvinte

ITEM 1:
evidențierea a În perioada interbelică, romanul românesc cunoaște o evoluție
două trăsături care
fac posibilă
spectaculoasă, ilustrând curente literare diverse. Între acestea,
încadrarea textului realismul se impune prin teme inspirate din existența socială, prin
narativ studiat într-
o perioadă, într-un personaje verosimile, tipologice, prin structuri narative care
curent
cultural/literar sau accentuează iluzia realității. Paradigma realismului de tip balzacian
într-o orientare
tematică;
este ilustrată de romanul „Enigma Otiliei”. Publicat în 1938, romanul
(precizarea lui George Călinescu pornește de la modelul „Comediei umane”,
curentului: 2p.;
numirea a două asociind teme specifice realismului: existența micii burghezii,
burghezii familia
trăsături: 2 x 1p.;
valorificarea și paternitatea,
paternitatea moștenirea, parvenirea.
parvenirea Sub semnul realismului,
textului: 2 x 1p.)
scriitorul își construiește subiectul și personajele într-un mod
verosimil,
verosimil surprinzând existența societății bucureștene la început de
veac XX. Astfel, reconstituind minuţios „micul Paris” antebelic,
Călinescu surprinde oameni şi moravuri, avariţie şi vânători de
moşteniri, eşecuri şi izbânzi în iubire, ori în ascensiunea socială.
O altă particularitate a realismului este ilustrată prin structuri
narative specifice : narațiunea heterodiegetică, naratorul anonim,
omniscient, perspectiva narativă obiectivă.
obiectivă Utilizând acest model
narativ, romanul călinescian realizează o sinteză estetică, fiindcă îi
asociază și elemente clasice, romantice şi moderniste. Astfel,
„Enigma Otiliei” se structurează pe linii de forţă multiple: roman
realist de observaţie socială şi de problematică morală, roman
citadin, roman sentimental şi bildungsroman.
ITEM 2: Surprinzând existenţa micii burghezii bucureștene,
bucureștene romanul
comentarea a
două secvențe urmărește destinul unor familii înrudite – familiile Giurgiuveanu,
relevante
pentru tema Tulea, Raţiu –, angrenate în „istoria unei moșteniri”. Firul epic
textului narativ
studiat;
principal urmăreşte lupta clanului familial pentru a moşteni averea lui
(precizarea moș Costache. Acesta întârzie s-o înfieze pe Otilia Mărculescu, fiica
temei: 2 p.;
comentarea lui vitregă, neasigurându-i dreptul la succesiune.
secvențelor:
(2x2
(2x2p./1p.) Primul episod narează sosirea în București a lui Felix Sima. El
ajunge în casa tutorelui său, Costache Giurgiuveanu, unde „verișoara
Otilia”, îi prezintă familia Tulea și pe aristocratul Leonida Pascalopol.
Această scenă este reluată „în oglindă” în capitolul XVIII, XVIII când
Felix asistă la un alt joc de cărți, în același decor. Dar acum
Giurgiuveanu este doborât de boală, iar Aglae şi familia ei „ ocupă
casa milităreşte”.
milităreşte Astfel, scena jocului de cărţi din salonul casei lui
moş Costache surprinde magistral înspăimântătoarea lăcomie şi lipsa
de omenie a „clanului”. Sub privirile disperate ale bătrânului care zace
paralizat pe canapea, Stănică, Aglae și fiicele ei joacă nepăsători
cărți și se înfruptă din bunătățile păstrate în bufet. Singurii cu
adevărat îngrijorați de sănătatea lui Costache sunt Otilia și Felix. Tot
ei îl veghează noaptea, în timp ce rudele lui sustrag din casă lucruri
Prof. Rodica Lungu
 de valoare. În cele din urmă, Stănică Raţiu dă „ lovitura cea mare”, mare
smulgând pachetele cu bani de sub salteaua bătrânului, provocându-i
astfel moartea.
Al doilea fir epic dezvoltă tema iubirii.
iubirii Rivalitatea dintre Felix şi
Pascalopol, care aspiră deopotrivă să câştige iubirea Otiliei, va sfârşi
când fata renunţă la visul fericirii prin dragoste. Ultima scenă în care
cei doi protagoniști apar împreună este noaptea de după moartea lui
moș Costache, când Felix face planuri pentru existența lor viitoare.
Dar Otilia înțelege că Felix, intelectualul lucid şi ambiţios, „ e capabil
să învingă o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor”.viitor De aceea,
alege căsătoria cu Pascalopol, plecând împreună la Paris. După
război, Felix află de la Pascalopol că i-a redat libertatea Otiliei, care
s-a recăsătorit cu un conte.
ITEM 3: Cei doi adolescenţi ocupă locuri privilegiate în „scenariul” romanului
analiza a
două călinescian. Felix Sima este urmărit în procesul maturizării treptate,
elemente de devenind un adevărat învingător într-o lume în care intrase ca străin,
structură, de
compoziție și
ca orfan. El este personaj-focalizator şi protagonist, personaj realist,
de limbaj, complex, dinamic, ilustrând tipologia intelectualului. Otilia
semnificative Mărculescu este cel mai modern personaj al romanului, prezenţă
pentru textul
narativ complexă, dilematică şi contradictorie, învăluită în „enigma unei
studiat (de vârste – adolescența – și în eternul mister feminin”feminin (G. Călinescu).
exemplu:
acțiune, Construcția acestor personaje reliefează combinarea unor moda-
conflict, lități balzaciene de caracterizare – portretul inițial, focalizare pe o
relații
temporale și
dominantă morală, descrierea mediului și a relațiilor sociale etc. – cu
spațiale, tehnici moderne, precum pluriperspectivismul. Astfel, Otilia este
incipit, final, percepută diferit de către celelalte personaje, așa încât ea rămâne
tehnici
narative, până în final „o enigmă”.
instanțele La nivel compoziţional, romanul se alcătuiește din douăzeci de
comunicării
narative,
capitole (fără titlu) care se succed cronologic, pe axa unui timp
perspectivă obiectiv (1909-1912). Principiul cronologiei este asociat cu cel al
narativă, simetriei şi al circularităţii, evidente în incipitul descriptiv şi în finalul
registre
stilistice, romanului. Cele două imagini ale casei din strada Antim, văzute din
limbaj etc.) perspectiva lui Felix, evidenţiază însă şi o tehnică a contrastului:
(2 x
3p./1p.) descrierii ample, balzaciene de la început îi corespunde imaginea
analiza fiecărui
element ales,
sintetică din final. Finalul romanului subliniază însă epilogul care
justificând
relevanța pentru
proiectează în timp destinele personajelor. Acesta pune în antiteză
roman – 3
puncte;
ascensiunea socială a parvenitului Stănică Raţiu şi excelenţa carierei
abordarea
schematică, fără
în ştiinţa medicală a lui Felix Sima. Narând apoi ultima întâlnire dintre
justificarea
relevanței – 1
Felix și Pascalopol se schițează și imaginea finală a Otiliei, în care
punct Felix nu mai recunoaște „fata nebunatică” de care fusese îndrăgostit.
Sintetizând, se poate afirma că „Enigma Otiliei” propune lectorului o
radiografie a unei societăți esențializate până la caricatură, reunind
„felii de viață bucureșteană” (Emil Alexandrescu).
Prof. Rodica Lungu
Prof. Rodica Lungu
 Enigma Otiliei de George Călinescu (particularităţi de construcţie a personajului) 778 de cuvinte
În sincronie cu „spiritul veacului”, romanul „Enigma Otiliei”
ITEM 1:
(1938) este un roman citadin, realist, roman sentimental şi
prezentare
a statutului bildungsroman. În centrul acestor linii de forță se situează Otilia
social, Mărculescu, prezenţă complexă, enigmatică.
moral,
psihologic Cel mai modern personaj al romanului are un statut social incert,
etc. al
personajul
fiind adolescenta orfană al cărei viitor este hotărât de străini. Cu toate
ui ales acestea, frumoasa studentă la Conservator nu este interesată de
(4 p./ 2 p. /
1 p.) averea lui moş Costache, ci de muzică și de iubire. Statutul moral și
prin cel psihologic sunt dinamice, contradictorii. Ea este adolescenta
raportare la
conflictul / „exuberantă şi reflexivă, cultă, nebunatică, serioasă, furtunoasă,
conflictele
din textul
meditativă”
meditativă (G. Călinescu). Aceste trăsături morale și comportamente
studiat contrastive sunt justificate, fiindcă Otilia este surprinsă în procesul
(2 p./ 1 p.)
maturizării treptate. Experiența majoră care contribuie la maturizarea
ei este iubirea. Spirit boem, însufleţit de muzică, de lux, de nostalgia
unor călătorii exotice, eroina nu este gata să aleagă o existenţă de
privaţiuni în numele iubirii. În mijlocul unei lumi coruptibile, Otilia
renunță la visul de iubire alături de Felix, ascultând glasul rațiunii,
adică acceptând căsătoria cu aristocratul Leonida Pascalopol.
ITEM 2: Principalul personaj feminin al romanului este „fata nebunatică”
nebunatică
evidențierea
a două „ciudată”,
ciudată „enigmatică”
enigmatică ce însumează toate crizele şi contradicţiile
trăsături ale adolescenţei. Adolescenta nonconformistă pare capricioasă,
personajului
ales (2 x 1 instabilă, luând decizii șocante. Acestea ascund însă o inteligență
p.), prin vie, o judecată matură și o mare luciditate. Sub aparenţa frivolităţii
referire
la două sau a cochetăriei, se disimulează convingerea fermă a eroinei că,
episoade / într-o lume a bărbaţilor, o fată fără zestre nu-şi poate afla un loc
secvențe
relevante acceptabil decât prin lumina frumuseţii și a tinereţii sale. Cu o intuiţie
(2 x 2 p.); remarcabilă, Otilia se comportă adecvat fiecărei situaţii, fiecărui om.
Este veselă, grijulie, generoasă cu moş Costache, dar ironică şi
distantă faţă de clanul Tulea (scena reuniunii familiale din salonul
casei lui Costache, de exemplu). Alături de Pascalopol, este
copilăroasă şi cochetă, iar față de Felix manifestă o grijă tandră şi
protectoare, ajutându-l să se adapteze noului mediu şi vieţii de
student. Otilia ține sincer la Felix, dar nu poate renunța nici la iubirea
protectoare a lui Pascalopol.
Conflictul erotic se evidenţiază astfel în episoade precum cel al
vacanței petrecute la moşia lui Pascalopol (cap. VI). Astfel, Otilia
adoră să fie răsfățată de Pascalopol și de toți slujitorii de la conacul
lui. Dar înțelege și neliniștea de îndrăgostit a lui Felix. De aceea, în
cadrul romantic al Bărăganului, privind imensitatea cerului de august
cu „pulberea de stele”
stele îl îndeamnă pe timidul adolescent să i se
confeseze, chiar dacă acesta nu îndrăzneşte să-şi mărturisească
Prof. Rodica Lungu
 iubirea. Declarația de dragoste va fi rostită mult mai târziu, după
întoarcerea Otiliei de la Paris: „ Te iubesc pe tine, care eşti frivolă
numai în aparenţă, fiind în fond inteligentă şi profundă.”
profundă
Ultima scenă în care cei doi protagoniști apar împreună este
noaptea de după moartea lui moș Costache, când Felix face planuri
pentru existența lor viitoare. Dar Otilia înțelege că Felix, intelectualul
lucid şi ambiţios, „e capabil să învingă o dragoste nepotrivită pentru
marele lui viitor”.
viitor De aceea, altruistă, renunţă la visul ei de iubire,
alegând, lucidă, căsătoria cu Pascalopol.
ITEM 3: Otilia Mărculescu este o prezenţă complexă, dilematică şi
analiza a
două contradictorie, învăluită în „enigma unei vârste – adolescența – și în
elemente de
structură, de
eternul mister feminin” (G. Călinescu). Construcția acestui personaj
compoziție și reliefează combinarea unor modalități balzaciene de caracterizare
de limbaj,
semnificative (portretul inițial, descrierea mediului, relațiile sociale etc.) cu tehnici
pentru moderne, precum pluriperspectivismul.
pluriperspectivismul Eroina este astfel construită
construcția
personajului prin însumarea unor perspective divergente. Pentru Giurgiuveanu,
ales (de ea este „Otilica”,„
Otilica fe-fe-fetiţa” dragă, care îi luminează bătrâneţea şi
exemplu:
acțiune, singurătatea. Pentru Pascalopol, este tânăra strălucitoare, cu suflet
conflict, boem, de artistă, ce trebuie protejată. Pentru Felix, este „ o fată
relații
temporale și admirabilă, o fată superioară”.
superioară Pentru Stănică, e femeia deşteaptă
spațiale,
incipit, final,
care ştie să se descurce în viaţă, iar pentru Aglae şi Aurica, este
tehnici „dezmăţata ce suceşte minţile bărbaţilor”.
bărbaţilor Această reflectare
narative,
instanțele
caleidoscopică în „oglinzile” mişcătoare ale conştiinţei celorlalţi
comunicării pulverizează unitatea personajului, aşa încât Otilia apare ca o fiinţă
narative,
perspectivă enigmatică, o eroină modernă, relativizată. De aceea, este
narativă, semnificativ faptul că, deşi este eroina eponimă a romanului, Otilia nu
registre
stilistice, apare direct în incipitul descriptiv ce fixează reperele spaţio-
limbaj etc.) temporale ale acțiunii (Bucureştiul anului 1909) şi nici în finalul de
(2 x 3p./1p.) tip epilog al romanului.
analiza fiecărui
Între aceste puncte strategice, acțiunea urmărește două fire epice
element ales,
justificând
dinamizate de conflicte puternice. Astfel, clanul Tulea–Rațiu este
relevanța pentru
roman – 3
animat de conflicte exterioare, de interese, în timp ce cuplul Felix-
puncte;
abordarea
Otilia este surprins în zbaterea interioară a unor dileme și conflicte
schematică,
fără justificarea
psihologice. Prin acest violent contrast, Călinescu reliefează „enigma
relevanței – 1
punct
Otiliei” şi ipostazele ei fluide, mereu schimbătoare. Astfel, titlul
romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul
feminin, enigma unei vârste şi a vieţii însăşi: „ Nu numai Otilia era o
enigmă – gândeşte în final Felix –, ci şi destinul însuşi”.
însuşi
Sintetizând, se poate afirma că, prin construcţia modernă a Otiliei,
Călinescu depăşeşte stereotipia personajelor feminine din proza
românească, creând „o eroină lirică”: „Otilia este proiecţia mea în
afară […] este oglinda mea de argint.”
Prof. Rodica Lungu
Prof. Rodica Lungu
 Enigma Otiliei de George Călinescu (relaţia între două personaje) 707 cuvinte

ITEM 1:
În sincronie cu „spiritul veacului”, romanul „Enigma Otiliei”
(1938) este un roman citadin, realist, de observaţie socială,
prezentarea
statutului
roman sentimental şi bildungsroman. În centrul acestor linii de
social, moral, forță se situează două personaje moderne, Felix și Otilia.
psihologic
etc. al celor
Otilia Mărculescu, este o prezenţă complexă, enigmatică,
două având statutul adolescentei orfane al cărei viitor este hotărât de
personaje;
străini („Părinţii Otiliei” era titlul inițial al romanului). Deși are o
(2 x 3p./1p.) situație materială incertă, frumoasa studentă la Conservator nu
este interesată de averea lui moş Costache, ci de muzică și de
iubire. Aceste valori de ordin spiritual, alături de un set de
principii morale,
morale dau sens existenței sale boeme,
nonconformiste. Statutul psihologic al eroinei este dinamic și
contradictoriu. Ea este adolescenta „exuberantă şi reflexivă,
cultă, nebunatică, serioasă, furtunoasă, meditativă”meditativă (George
Călinescu). Aceste trăsături și comportamente contrastive sunt
justificate artistic, fiindcă Otilia este surprinsă în procesul
maturizării treptate. Același proces este traversat și de către
Felix, fiul doctorului Iosif Sima din Iaşi. Portretul iniţial al
protagonistului reliefează originea socială elevată, elevată ţinuta
elegantă, distinsă și rigoarea educaţiei primite. „Nota voluntară”
voluntară
de pe chipul său subliniază caracterul ferm al tânărului decis să
devină o celebritate în domeniul ştiinţelor medicale. După
moartea tatălui său, adolescentul de 18 ani se stabileşte în
capitală, în casa tutorelui său Costache Giurgiuveanu şi devine
student la Medicină. Pasionat de cercetarea ştiinţifică, el studiază
cu îndârjire, afirmându-se curând ca un intelectual autentic.
Singura fiinţă căreia îi împărtăşeşte aspiraţiile sale este Otilia,
care „îi plăcuse de la început, pentru aerul ei de intelectuală
blazată”.
ITEM 2: Relaţia dintre cei doi adolescenţi evoluează repede de la
evidențierea
evoluției simpatie spontană şi încredere, la prietenie şi dragoste. Chiar din
relației
dintre cele
seara sosirii lui Felix la Bucureşti, Otilia manifestă faţă de el o
două grijă tandră şi protectoare, ajutându-l să se adapteze noului
personaje
(2p.), prin
mediu şi vieţii de student. Curând, Felix înţelege că o „ iubeşte pe
referire la două Otilia”,
Otilia însă dragostea lui este subminată de incertitudini și de
episoade /
secvențe
comportamentul derutant al fetei. Aceasta ține sincer la Felix, dar
relevante nu poate renunța nici la iubirea protectoare a lui Pascalopol.
(2 x 2p.);
Conflictul erotic se evidenţiază astfel în episoade precum cel al
vacanței petrecute la moşia lui Pascalopol (cap. VI). Deși
 imensitatea Bărăganului și a cerului de august cu „ pulberea de
stele”
stele creează un cadru romantic, Felix nu îndrăzneşte să-şi
mărturisească iubirea. Declarația de dragoste va fi rostită mult
mai târziu, după întoarcerea Otiliei de la Paris: „Te iubesc pe
tine, care eşti frivolă numai în aparenţă, fiind în fond inteligentă şi
profundă.”
profundă Ultima scenă în care cei doi protagoniști apar
împreună este noaptea de după moartea lui moș Costache, când
Felix face planuri pentru existența lor viitoare. Dar Otilia înțelege
că Felix, intelectualul lucid şi ambiţios, „e capabil să învingă o
dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor”. viitor De aceea,
renunţând la visul fericirii prin iubire, alege căsătoria cu
Pascalopol. După război, Felix află de la Pascalopol că i-a redat
libertatea Otiliei, care s-a recăsătorit cu un conte.
ITEM 3: Cei doi adolescenţi ocupă locuri privilegiate în „scenariul”
analiza a două
elemente de romanului călinescian. Felix Sima este urmărit în procesul
structură, de
compoziție și
maturizării treptate, devenind un adevărat învingător într-o lume
de limbaj, în care intrase ca străin, ca orfan. El este personaj-focalizator şi
semnificative
pentru evoluția
protagonist, personaj realist, complex, dinamic, ilustrând tipologia
relației dintre intelectualului. Otilia Mărculescu este cel mai modern personaj
personaje
(de exemplu:
al romanului, prezenţă complexă, dilematică şi contradictorie,
acțiune, învăluită în „enigma unei vârste – adolescența – și în eternul
conflict, relații
temporale și mister feminin”
feminin (G. Călinescu). Construcția acestor personaje
spațiale, reliefează combinarea unor modalități balzaciene de
incipit, final,
tehnici caracterizare (portretul inițial, dominanta morală, descrierea
narative, mediului și a relațiilor sociale etc.), cu tehnici moderne, ca
instanțele
comunicării pluriperspectivismul. Astfel, Otilia este percepută diferit de către
narative, celelalte personaje, așa încât ea rămâne până în final „o
perspectivă
narativă, enigmă”.
registre La nivel compoziţional, romanul se alcătuiește din douăzeci
stilistice, limbaj
etc.) de capitole (fără titlu) care se succed cronologic, pe axa unui
(2 x 3p./1p.)
timp obiectiv (1909-1912). Principiul cronologiei este asociat cu
cel al circularităţii, evidente în incipitul descriptiv şi în finalul
analiza fiecărui
element ales, romanului. Acesta ia forma epilogului ce proiectează în timp
justificând relevanța
pentru roman – 3 destinele eroilor. Astfel, se pune în antiteză ascensiunea socială
puncte; abordarea
schematică, fără a parvenitului Stănică Raţiu şi excelenţa carierei medicale a lui
justificarea
relevanței – 1 punct Felix Sima. Narând apoi ultima întâlnire dintre Felix și Pascalopol
se schițează și imaginea finală a Otiliei, în care Felix nu mai
recunoaște „fata nebunatică” de care fusese îndrăgostit.
Sintetizând, se poate afirma că „Enigma Otiliei” propune
lectorului o radiografie a unei societăți esențializate până la
caricatură, reunind „felii de viață bucureșteană” (Emil
 Alexandrescu).
Enigma Otiliei de George Călinescu (particularități ale textului narativ) 542 de cuvinte
ITEM 1:
evidențierea a În sincronie cu „spiritul veacului”, George Călinescu optează pentru proza realist-obiectivă.
două trăsături
care fac posibilă
Pornind de la modelul balzacian, romanul „Enigma Otiliei” (1938) realizează o sinteză estetică,
înca-drarea într-o fiindcă îi asociază elemente clasice, romantice şi moderniste. Este roman realist de observaţie
perioadă / curent
literar sau socială şi de problematică morală, roman citadin, roman sentimental şi bildungsroman:
orientare
tematică; are ca supratemă existenţa micii burghezii în lumea eterogenă a capitalei, la începutul
(precizarea
curentului: 2p.;
sec.XX; pune în dezbatere teme realist-balzaciene – moştenirea, parvenirea şi paternitatea
numirea a 2
trăsături: 2 x 1p.;
(primul titlu: „Părinţii Otiliei”) –, teme romantice (iubirea) sau moderne, precum afirmarea
valorificarea intelectualului.
textului: 2 x 1p.)
Structuri narative specifice prozei realiste: narațiune heterodiegetică, ulterioară, narator
anonim, creditabil, omniscient, perspectivă narativă obiectivă;
incipitul descriptiv creează „efectul de real”; se reconstituie într-o viziune obiectivă realităţi
ale Bucureștiului antebelic: surprinde oameni şi moravuri, avariţie şi vânători de moşteniri,
eşecuri şi izbânzi erotice şi profesionale. Viziunea călinesciană asupra acestei lumi este când
detașată, obiectivă, când parodică sau ironică.
ITEM 2:
comentarea Firul epic principal urmăreşte tema moștenirii . Costache Giurgiuveanu întârzie s-o înfieze
a două
secvențe
pe Otilia Mărculescu, fiica lui vitregă, neasigurându-i astfel dreptul la succesiune. Când este
relevante doborât de boală, Aglae şi familia ei „ ocupă casa milităreşte”.Secvenţele narative din capitolele
pentru tema
textului XVIII-XIX (scena jocului de cărţi din salonul casei lui moş Costache sau episodul jafului nocturn,
narativ
studiat; de exemplu) sunt semnificative, evidenţiind înspăimântătoarea lăcomie şi lipsa de omenie ale
(precizarea
temei: 2 p.;
acestor personaje. În cele din urmă, Stănică Raţiu smulge pachetele cu bani de sub salteaua lui
comentarea moş Costache, dând „lovitura cea mare” şi provocând astfel moartea bătrânului.
secvențelor:
(2 x Al doilea fir epic dezvoltă tema iubirii într-o viziune romantică. Rivalitatea dintre Felix şi
2p./1p.)
Pascalopol, care aspiră să câştige iubirea Otiliei, va sfârşi când fata renunţă la visul fericirii prin
dragoste, plecând cu Pascalopol la Paris. Povestea de dragoste este dublată de „povestea”
maturizării lui Felix şi a evoluţiei sale profesionale. După război, el ajunge în elita cercetării
medicale, adevărat învingător într-o lume de „fiare citadine” în care intrase ca străin, ca „orfan”.
ITEM 3:
analiza a 2 Construcția acestor personaje reliefează modalități balzaciene de caracterizare
elemente de
structură, de
(„caractere” construite pe o dominantă morală etc.) şi tehnici moderne, precum
compoziție și pluriperspectivismul. Astfel, Otilia Mărculescu este personaj modern, contradictoriu, dilematic,
de limbaj,
semnificative fiindcă ipostazele în care se reflectă în ochii celorlal ți sunt contradictorii. Personajele alcătuiesc
pentru textul
narativ (de două grupuri distincte, puse în antiteză. Felix, Otilia și Leonida Pascalopol aspiră spre iubire, spre
exemplu:
acțiune,
o împlinire spirituală și profesională. Contrastiv, clanul parveniţilor este devorat de dorin ța
conflict, îmbogățirii, etalându-și mediocritatea, zgârcenia, lăcomia. Finalul romanului accentuează opozi ția
relații
temporale și dintre imoralitatea parvenitului Stănică Raţiu şi excelenţa carierei profesionale a lui Felix Sima,
spațiale,
incipit, final, afirmat prin inteligenţă, muncă, voinţă şi onestitate.
tehnici
narative,
Arta narativă evidenţiază prezenţa unui narator omniscient, anonim, heterodiegetic.
instanțele Perspectiva narativă este obiectivă. La nivel compoziţional, romanul se alcătuiește din douăzeci
comunicării
narative, de capitole (fără titlu) care se succed cronologic. Acţiunea este plasată în Bucureşti şi se
perspectivă
narativă, desfăşoară pe durata a trei ani (1909-1912). Aceste repere spaţio-temporale obiective sunt fixate
registre
stilistice,
chiar în incipitul descriptiv şi reluate în finalul romanului. Imaginea finală a casei din strada Antim,
limbaj etc.) ajunsă o ruină, sugerează eşecul parveniţilor însetaţi de avere. Între aceste puncte strategice,
(2 x 3p./1p.)
acțiunea romanului urmărește cele două fire epice dinamizate de conflicte puternice. Astfel,
clanul Tulea–Rațiu este animat de conflicte exterioare, de interese, în timp ce cuplul Felix-Otilia
este surprins în zbaterea interioară a unor dileme și conflicte psihologice.
 Sintetizând, se poate afirma că „Enigma Otiliei” se impune prin temele complexe, „prin
tipurile sociale variate, prin feliile de viață bucureșteană” (Emil Alexandrescu).
Enigma Otiliei de George Călinescu (particularităţi de construcţie a personajului: OTILIA) 590 de cuvinte
ITEM 1:
În sincronie cu „spiritul veacului”, Călinescu optează pentru proza realist-obiectivă. Pornind
prezentarea
statutului
de la modelul balzacian, „ Enigma Otiliei” (1938) este roman realist de observaţie socială şi de
social, problematică morală, roman citadin, roman sentimental şi bildungsroman
moral,
psihologic Personajul eponim al romanului, Otilia Mărculescu, este o prezenţă complexă, enigmatică.
etc. al
personajulu Studentă la Conservator, eroina are o existenţă boemă, nonconformistă. Ca adolescentă orfană,
i ales
(4 p./ 2 p. /
Otilia are un statut social incert, fiindcă viitorul îi este hotărât de străini (conflict de interese cu
1 p.)
prin
rudele lui Costache Giurgiuveanu). Surprinsă în procesul maturizării, Otilia trăieşte experienţa
raportare la primei iubiri, alături de Felix Sima (conflict erotic, evidențiind triunghiul: Otilia, Felix, Pascalopol).
conflictul /
conflictele Punctul de intersecţie al tuturor conflictelor este reprezentat de Otilia, surprinsă în procesul
din textul
studiat
maturizării. Spirit boem, însufleţit de muzică, de nostalgia unor călătorii exotice, eroina hotărâşte în
(2 p./ 1 p.) final să se mărite cu Pascalopol.
ITEM 2:
evidențierea a Fata pe care autorul însuşi o defineşte drept „ cultă, nebunatică, serioasă, furtunoasă ”
două trăsături
ale
însumează toate contradicţiile adolescenţei, dar şi toate incertitudinile omului modern.
personajului Comportamentul Otiliei este contradictoriu, derutant. Nonconformista adolescentă pare capricioasă
ales (2 x 1
p.), prin şi instabilă. Sub aparenţa frivolităţii sau a cochetăriei, se ascunde însă, o mare luciditate, o
referire
la două judecată matură în aprecierea situaţiilor şi a oamenilor. Episodul sosirii lui Felix la Bucureşti
episoade /
secvențe
reliefează, de pildă, o atitudine matură, lucidă și responsabilă. Otilia manifestă faţă de Felix o grijă
relevante
(2 x 2 p.);
tandră şi protectoare, ajutându-l să se adapteze noului mediu şi vieţii de student. Alături de
Pascalopol, este copilăroasă şi nebunatică, episoadele călătoriei la Paris sau la moşia din Bărăgan
fiind semnificative. Faţă de Felix manifestă o grijă tandră şi protectoare, ajutându-l să se adapteze
noului mediu şi vieţii de student. Este veselă, grijulie, generoasă cu moş Costache, dar ironică şi
distantă faţă de clanul Tulea. Scena jocului de cărți din salonul casei lui Costache, când bătrânul
zace doborât de boală (cap. XVIII) demonstrează faptul că doar Otilia și Felix sunt, cu adevărat
îngrijorați de soarta lui moș Costache, în timp ce rude de sânge sunt nerăbdătoare să-l îngroape
pentru a-i moșteni averea. Toate aceste schimbări de comportament explică diferenţele de
percepţie ale celor din jur.
ITEM 3:
analiza a 2 Eroina este astfel construită prin însumarea unor perspective divergente (tehnica
elemente de
structură, de
pluriperspectivismului). Aprecierile contradictorii ale celorlalte personaje pulverizează unitatea
compoziție și personajului, aşa încât Otilia apare ca o fiinţă contradictorie. Evoluţia ei ilustrează psihologia
de limbaj,
semnificative adolescentină şi, în acelaşi timp, misterul feminin şi enigma vieţii însăşi: „ Nu numai Otilia era o
pentru
construcția enigmă – gândeşte Felix –, ci şi destinul însuşi”. Construcția celorlalte personajelor reliefează
personajului
(de ex: acți-
modalități balzaciene de caracterizare („caractere” construite pe o dominantă morală etc.) Astfel,
une, conflict, Felix Sima este un personaj realist, complex, dinamic, ilustrând tipologia intelectualului.
relații
temporale și Personajele alcătuiesc două grupuri distincte, puse în antiteză. Felix, Otilia și Leonida Pascalopol
spațiale,
incipit, final, aspiră spre iubire, spre o împlinire spirituală și profesională. Contrastiv, clanul parveniţilor este
tehnici
narative,
devorat de dorința îmbogățirii, etalându- și mediocritatea, zgârcenia, lăcomia.
instanțele Arta narativă evidenţiază prezenţa unui narator omniscient, anonim, heterodiegetic.
comunicării
narative, Perspectiva narativă este obiectivă. La nivel compoziţional, romanul se alcătuiește din douăzeci de
perspectivă
narativă,
capitole (fără titlu) care se succed cronologic. Acţiunea este plasată în Bucureşti şi se desfăşoară
registre
stilistice,
pe durata a trei ani (1909-1912). Aceste repere spaţio-temporale obiective sunt fixate chiar în
limbaj etc.) incipitul descriptiv şi reluate în finalul romanului. Imaginea finală a casei din strada Antim, ajunsă o
(2 x 3p./1p.)
ruină, sugerează eşecul parveniţilor însetaţi de avere. Între aceste puncte strategice, acțiunea
romanului urmărește cele două fire epice dinamizate de conflicte puternice. Astfel, clanul Tulea–
Rațiu este animat de conflicte exterioare, de interese, în timp ce cuplul Felix-Otilia este surprins în
zbaterea interioară a unor dileme și conflicte psihologice.
Sintetizând, se poate afirma că, „prin feliile de viață bucureșteană” (Emil Alexandrescu),
romanul „Enigma Otiliei” evidențiază o viziune critică asupra unei lumi esențializate până la
caricatură.
 Enigma Otiliei de George Călinescu (relaţia între două personaje: FELIX și OTILIA) 541 de cuvinte
ITEM 1:
În sincronie cu „spiritul veacului”, Călinescu optează pentru proza realist-obiectivă.
Pornind de la modelul balzacian, „Enigma Otiliei” (1938) realizează o sinteză estetică, fiindcă
prezentarea
statutului îi asociază elemente clasice, romantice şi moderniste. Este roman realist de observaţie
social, moral,
psihologic etc.
socială şi de problematică morală, roman citadin, roman sentimental şi bildungsroman
al celor două
personaje
Otilia Mărculescu, este o prezenţă complexă, enigmatică. Studentă la Conservator,
eroina are o existenţă boemă, nonconformistă. Ca adolescentă orfană, Otilia are un statut
(2 x 3p./1p.)
social incert, fiindcă viitorul îi este hotărât de străini („Părinţii Otiliei”). Surprinsă în procesul
maturizării, Otilia trăieşte experienţa primei iubiri, alături de Felix, fiul doctorului Iosif Sima
din Iaşi. Portretul iniţial schiţat protagonistului reliefează un statut social elevat.Adolescentul
de 18 ani se stabileşte în capitală, în casa tutorelui său Costache Giurgiuveanu şi devine
student la Medicină. Pasionat de cercetarea ştiinţifică, el studiază cu îndârjire, afirmându-se
curând ca un intelectual autentic. Singura fiinţă căreia îi împărtăşeşte aspiraţiile sale este
Otilia, care „îi plăcuse de la început, pentru aerul ei de intelectuală blazată ”.
ITEM 2: Relaţia dintre cei doi adolescenţi evoluează repede de la simpatie spontană şi
evidențierea
evoluției relației încredere, la prietenie şi dragoste. Episodul sosirii lui Felix la Bucureşti, reliefează această
dintre cele două
personaje (2(2p.), relație: Otilia manifestă faţă de el o grijă tandră şi protectoare, ajutându-l să se adapteze
prin referire la
două episoade / noului mediu şi vieţii de student. Curând, Felix înţelege că o „ iubeşte pe Otilia”, însă nu
secvențe
relevante
îndrăznește să-şi mărturisească dragostea nici când sunt mereu singuri la moşia lui
(2 x 2p.); Pascalopol (episodul contemplării cerului de pe căpița de fân din cap. VI). Alte episoade prin
care se cristalizează povestea romantică a primei lor iubiri eviden țiază conflictul erotic, prin
triunghiul Otilia, Felix, Pascalopol. După moartea lui moş Costache, înţelegând că Felix „e
capabil să învingă o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor ”, Otilia îl părăseşte,
căsătorindu-se cu Pascalopol.
ITEM 3: Construcția personajelor reliefează modalități balzaciene de caracterizare („caractere”
analiza a două
elemente de construite pe o dominantă morală etc.) şi tehnici moderne, precum pluriperspectivismul.
structură, de
compoziție și de Astfel, Otilia Mărculescu este personaj modern, contradictoriu, dilematic, fiindcă ipostazele în
limbaj,
semnificative
care se reflectă în ochii celorlalți sunt contradictorii. Felix Sima este un personaj realist,
pentru evoluția complex, dinamic, ilustrând tipologia intelectualului. Personajele alcătuiesc două grupuri
relației dintre
personaje distincte, puse în antiteză. Felix, Otilia și Leonida Pascalopol aspiră spre iubire, spre o
(acțiune,
conflict, relații împlinire spirituală și profesională. Contrastiv, clanul parveniţilor este devorat de dorin ța
temporale și
spațiale,
îmbogățirii, etalându-și mediocritatea, zgârcenia, lăcomia. Finalul romanului accentuează
instanțele opoziția dintre imoralitatea parvenitului Stănică Raţiu şi excelenţa carierei profesionale a lui
comunicării
narrative etc.) Felix Sima, afirmat prin inteligenţă, muncă, voinţă şi onestitate.
(2 x 3p./1p.)
Arta narativă evidenţiază prezenţa unui narator omniscient, anonim, heterodiegetic.
Perspectiva narativă este obiectivă. La nivel compoziţional, romanul se alcătuiește din
douăzeci de capitole (fără titlu) care se succed cronologic. Acţiunea este plasată în Bucureşti
şi se desfăşoară pe durata a trei ani (1909-1912). Aceste repere spaţio-temporale obiective
sunt fixate chiar în incipitul descriptiv şi reluate în finalul romanului. Imaginea finală a casei
din strada Antim, ajunsă o ruină, sugerează eşecul parveniţilor însetaţi de avere. Între aceste
puncte strategice, acțiunea romanului urmărește cele două fire epice dinamizate de conflicte
puternice. Astfel, clanul Tulea–Rațiu este animat de conflicte exterioare, de interese, în timp
ce cuplul Felix-Otilia este surprins în zbaterea interioară a unor dileme și conflicte
psihologice.
Sintetizând, se poate afirma că, prin temele complexe, „prin tipurile sociale variate,
prin feliile de viață bucureșteană” (Emil Alexandrescu), romanul „Enigma Otiliei” eviden țiază
o viziune critică asupra unei lumi esențializate până la caricatură.
Prof. Rodica Lungu
Prof. Rodica Lungu
 Enigma Otiliei de George Călinescu (construcţia personajului: OTILIA) 429 de cuvinte
În sincronie cu „spiritul veacului”, „Enigma Otiliei” (1938) este roman realist-
obiectiv de observaţie socială şi de problematică morală, roman citadin şi
bildungsroman.
Protagonista romanului este Otilia Mărculescu, studentă la Conservator. Ca
adolescentă orfană, Otilia are un statut social incert, fiindcă viitorul îi este
hotărât de străini. Statutul moral și cel psihologic sunt dinamice, eroina fiind
surprinsă în procesul maturizării. Fire nonconformistă, pasionată de muzică, Otilia
trăieşte experienţa primei iubiri. Fata pe care autorul însuşi o defineşte drept
„cultă, nebunatică, serioasă, furtunoasă”
furtunoasă însumează toate incertitudinile
adolescenţei. Comportamentul Otiliei este contradictoriu, derutant iar firea ei pare
capricioasă, instabilă. Sub aparenţa superficialității se ascunde însă o mare
luciditate, o judecată matură în aprecierea situaţiilor şi a oamenilor.
Astfel, episodul sosirii lui Felix la Bucureşti reliefează o atitudine matură și
responsabilă. Otilia are faţă de Felix o atitudine protectoare, ajutându-l să se
adapteze noului mediu. Alături de Pascalopol, este copilăroasă şi nebunatică
(episoadele călătoriei la Paris sau la moşia din Bărăgan). Este veselă și grijulie
cu moş Costache, dar ironică şi distantă faţă de clanul Tulea. Scena jocului de
cărți din salonul casei lui Costache, când bătrânul zace doborât de boală (cap.
XVIII) demonstrează faptul că doar Otilia și Felix sunt cu adevărat îngrijorați de
soarta lui moș Costache, în timp ce rude de sânge sunt nerăbdătoare să-l
îngroape pentru a-i moșteni averea. Toate aceste schimbări de comportament
explică diferenţele de percepţie ale celor din jur. Eroina este astfel construită prin
tehnica pluriperspectivismului. Aprecierile contradictorii ale celorlalte personaje
creează imaginea unei fiinţe contradictorii. Această complexitate a protagonistei
este sugerată și prin titlul romanului. Substantivul „enigmă” reliefează eternul
mister feminin și tainele vieții: „Nu numai Otilia era o enigmă – gândeşte Felix –,
ci şi destinul însuşi”. Construcția celorlalte personajelor reliefează modalități
balzaciene de caracterizare. Astfel, Felix Sima este un personaj realist, complex,
dinamic, ilustrând tipologia intelectualului.
Structurile narative evidenţiază narațiunea heterodiegetică, naratorul
anonim, omniscient și perspectiva narativă obiectivă.
Romanul este alcătuit din douăzeci de capitole (fără titlu) care se succed
cronologic. Acţiunea este plasată în Bucureşti şi se desfăşoară pe durata a trei
ani (1909-1912). Aceste repere spaţio-temporale obiective sunt fixate chiar în
incipitul descriptiv şi reluate în finalul romanului. Imaginea finală a casei din
strada Antim, ajunsă o ruină, sugerează eşecul parveniţilor însetaţi de avere. Între
aceste puncte strategice, acțiunea romanului urmărește cele două fire epice
dinamizate de conflicte puternice. Astfel, clanul Tulea–Rațiu este animat de un
conflict material (tema moștenirii), în timp ce Felix, Otilia și Pascalopol trăiesc un
conflict erotic.
Sintetizând, se poate afirma că romanul „Enigma Otiliei” evidențiază o viziune
critică asupra unei lumi esențializate până la caricatură.
Prof. Rodica Lungu
Prof. Rodica Lungu